Cum evităm arsurile solare

* Beneficiile expunerii corecte la soare sunt bine cunoscute. Pe lângă cele de ordin estetic sau psihologic (expunerea la soare are un rol favorizant în combaterea stărilor depresive), aceasta favorizează sinteza de vitamină D, de care e imperios nevoie pentru fixarea calciului în oase *

De asemeni, expunerea la soare ameliorează durerile articulare şi întăreşte sistemul imun. Expunerea prelungită, însă, poate constitui un factor de risc pentru apariţia unor anumite boli cu evoluţie îndelungată (de exemplu, cancerul de piele), ori a unor probleme imediate la nivelul pielii (arsurile solare), sau poate agrava bolile cardio-vasculare şi boli autoimune (lupus eritematos).

Arsurile de gravitate medie se pot trata acasă

Dacă aţi exagerat cu statul la soare şi vă “ţine” pielea, specialiştii vă recomandă:
- aplicarea de comprese reci pe zonele afectate;
- efectuarea frecventă de duşuri cât mai reci;
- aplicarea locală de loţiuni calmante, pe bază de aloe vera;
- cremele sau loţiunile conţinând hidrocortizon 1% au, de asemeni, rolul de a calma durerea, doar că e nevoie de sfaturile prealabile ale unui medic;
- dacă aveţi hipotensiune arterială, cefalee sau febră, e recomandat consumul de lichide în cantitate cât mai mare (de preferabil, nu foarte reci); e bine să vă liniştiţi într-o încăpere răcoroasă, întins pe pat, până când simptomatologia se ameliorează.

Arsurile grave se pot infecta

În cazul in care arsura a fost mai profunda, avand ca rezultat aparitia unor pustule, se recomandă:
- evitarea agresării (în sensul spargerii) acestora; în general, pustulele mici se vindecă spontan;
- evitarea acoperirii lor, aceasta făcându-se doar dacă există riscul spargerii, de exemplu, prin frecarea unei piese de îmbrăcăminte de suprafaţa lor;
- în cazul în care se impune acoperirea lor, aplicaţi un bandaj necompresiv.

Pentru prevenirea suprainfecţiei, medicii le indică celor ce au făcut insolaţie
următoarele:
- să se spele atent pe mâini cu apă şi săpun înainte de a atinge pustulele, deoarece acestea se pot infecta foarte uşor;
- în cazul in care pustulele au dimensiuni mai mari, se indică drenarea conţinutului, folosind un ac steril de seringă sau un ac curăţat atent în prealabil cu alcool medicinal sau apă şi săpun. După eliminarea conţinutului, se va spăla suprafaţa pustulei şi se va şterge doar cu mişcări uşoare de tamponare, folosind un tifon curat. Nu se recomandă îndepărtarea membranei de la suprafaţă nici chiar după drenaj, decât dacă aceasta se rupe sau se infectează, acumulând puroi sub ea. Este indicată aplicarea unui unguent pe bază de antibiotic, ce previne apariţia unei infecţii şi împiedică lipirea bandajului de suprafaţa pustulei. Se va evita pe cât posibil aplicarea de substanţe iodate sau alcool medicinal.
Tot pentru a preveni apariţia infecţiilor, se recomandă schimbarea zilnică a bandajului. În vederea facilitării dezlipirii sale, acesta se poate introduce în apă rece.
Prevenirea arsurilor, cea mai bună soluţie

Cea mai indicată, pentru a nu avea probleme, este expunerea raţională la soare, sau evitarea cu desăvârşire a expunerii, dacă aveţi probleme de sănătate ce pot fi agravate de radiaţii. “E de preferat ca în perioada 11.30 – 16.00 să faceţi orice altceva, numai să nu vă expuneţi la soare”, atrage atenţia dr. Marius Zăiceanu, medic primar dermatolog, vremea amiezii fiind cea când intensitatea radiaţiilor este la cote maxime. Alte sfaturi au în vedere:
- desfăşurarea activităţilor în aer liber doar în zone cu umbră cât mai deasă;
- în vederea aprecierii aproximative a expunerii la ultra-violete, folosiţi regula umbrei: o umbră mai mare decât înălţimea persoanei înseamnă o expunere mică, în timp ce o umbră cu dimensiuni mai mici atestă o expunere mai mare;
- alegerea îmbrăcăminţii funcţie de temperatura mediului: pălării cu boruri cât mai largi, pentru a acoperi gâtul, urechile, ochii, scalpul, haine confecţionate din materiale naturale (in, bumbac), cât mai deschise la culoare şi cât mai largi şi ochelari de soare cu protecţie UV;

- nu expuneţi bebeluşii sub 6 luni la radiaţii UV, însă dacă acest lucru nu poate fi evitat, aplicaţi un strat subţire de cremă protectoare pe faţă şi pe dosul mâinilor. Copii trebuie învăţaţi de mici regulile de bază pentru a evita arsurile solare, acestea incluzând: evitarea expunerii între orele 10-16, folosirea unei creme cu factor de protecţie solară (SPF) de minim 30, purtarea hainelor adecvate şi a ochelarilor de soare. Chiar şi copiii sub un an ar trebui să poarte ochelari cu protecţie UV.

Protecţia solara, imperios necesară

În cazul în care evitarea expunerii la soare nu este posibilă, se recomandă folosirea produselor speciale de protecţie împotriva razelor UV şi infraroşii. Eficienţa acestor produse este în funcţie de factorul de protectie, care se recomandă a fi minim 30. Cremele care au specificat pe ambalaj „Spectru larg" se adresează atât radiaţiilor UV de tip A cât şi UV B. Pentru a-şi exercita rolul protector, produsele de protecţie solară trebuie aplicate cu minim 30 de minute înainte de a ieşi în soare (indiferent că sunt condiţionate sub forma de creme, geluri, sprayuri, loţiuni sau unguente). Zonele pe care se aplică sunt cele mai expuse la razele soarelui, insistându-se pe nas, urechi, gât, scalp şi buze (se recomandă folosirea de balsamuri speciale de buze cu SPF pentru a preveni uscarea acestora). Stratul protector trebuie să fie uniform distribuit şi se recomandă respectarea indicaţiilor fiecărui producător în parte în ceea ce priveşte doza aplicată. De-a lungul zilei, stratul de cremă trebuie reînnoit de 2-3 ori (sau chiar mai frecvent în cazul în care persoana transpiră mult sau stă în apă). Eficacitatea cremelor nu este afectată doar de apă sau sudoare, ci şi de vânt, umiditate atmosferică şi altitudine. Pielea arsă nu se va mai expune la soare în următoarele 3-4 zile de la producerea arsurii. “Trebuie să aveţi în vedere că fiecare organism reacţionează diferit la expunerea solară. E funcţie de culoarea pielii, a ochilor, de imunitate. Dacă nu aţi aplicat măsuri de protecţie şi aţi suferit arsuri, tratamentul e funcţie de cât de mare e suprafaţa de corp expusă. Cel mai sigur e să vă prezentaţi la medic, ce poate stabili antibioterapia ce se impune”, completează dr. Marius Zăiceanu.

Tratamente naturiste pentru arsuri

- Pentru arsurile de pe pleoape se pun comprese reci cu infuzie de muşeţel sau gălbenele. Se pot aplica chiar şi pliculeţele reci care au fost folosite pentru preparea infuziei;

- Faceţi băi generale sau locale cu apă călduţă, în care se adaugă bicarbonat de sodiu (o cană la o cadă de apă caldă). Baia va dura 15-20 de minute, apoi se şterge pielea prin tamponare, cu un prosop moale. Se va pudra cu mălai sau se va unge cu ulei de măsline, când pielea este încă umedă;

- Umeziţi bine cantităţi egale de mălai şi tărâţe de grâu şi aplicaţi-le pe pielea arsă de soare. După 30 de minute, îndepărtaţi şi clătiţi cu apă rece;

- Cel mai la îndemână leac este iaurtul natural sau laptele acru nefiert. Aplicat pe piele imediat ce se remarcă înroşirea, chiar înainte ca usturimea să se manifeste, iaurtul este răcoritor şi împiedică formarea băşicilor dureroase. Se lasă 30 de minute şi se îndepărtează cu infuzie de muşeţel călduţă;

- Un remediu foarte eficient se poate pregăti din petale de trandafir de dulceaţă sau doar din partea albă a petalelor rămasă de la pregătirea preparatului dulce. O sticlă închisă la culoare se umple pe trei sferturi cu petale, iar deasupra se toarnă oţet alimentar natural sau oţet de mere preparat în casă. După 14 zile de macerare, se amestecă în lichid o lingură de miere şi poate fi utilizat de câte ori este nevoie, tamponând locul afectat;

- Alt leac eficient este uleiul de sunătoare. Se face din florile plantei, macerate timp de 10-14 zile în sticlă închisă la culoare, în ulei obţinut prin presare la rece sau ulei de măsline. După macerare, uleiul devenit purpuriu se pune în altă sticlă cu flori, pentru ca procedeul să fie repetat de câteva ori. În caz de arsuri solare, se aplică direct pe pielea curată, masând uşor. Nu este recomandată utilizarea acestui preparat dacă în următoarele 48 de ore se doreşte o nouă expunere la soare, pentru că toate preparatele din sunătoare sensibilizează pielea la razele solare, iar efectul poate fi inversul celui scontat;

- Mai puteţi încerca băi generale sau locale cu apă caldă, în care s-a adăugat argilă roşie. Se va pune o cană de argilă la o cadă cu apă caldă şi se va agita bine. Baia va dura 15-20 de minute. Se şterge pielea prin tamponare.

Cum ne apărăm de astmul bronşic

* Boala se manifestă prin crize reversibile de sufocare (dispnee paroxistică), cu respiraţie şuierătoare şi tuse, datorită unei obstrucţii generalizate a căilor respiratorii *

La majoritatea copiilor bolnavi de astm şi la aproape jumătate din adulţi cauza bolii este o alergie la unele substanţe prezente în aer. Nici în prezent nu este foarte clar de ce unele persoane dezvoltă alergie la anumite substanţe, în timp ce altele sunt cruţate. Restul pacienţilor cu astm bronşic au alte cauze de declanşare a crizei, nealergice, dar în final se declanşează acelaşi tip de fenomene inflamatorii.

Astmul este boala cronică cea mai răspândită la copii. Predispoziţia la alergii şi la astm este ereditară, boala apărând deseori la mai mulţi membri din aceeaşi familie. Totodată, este probabil ca mai multe gene să fie responsabile de această predispoziţie şi ca factorii de mediu să joace un rol important în apariţia bolii. “În ultimii ani, numărul de cazuri de astm a crescut, atât la adulţi cât şi la copiii, poate şi pentru că avem mai multe metode pentru a le diagnostica. Ne confruntăm cu din ce în ce mai mulţi alergeni, iar mulţi copii nu au, de mici, asigurat un microclimat corespunzător. Mamele ar trebui să acorde multă atenţie imunoprofilaxiei şi protecţiei celor mici. Să-i ducă la mare, să înoate şi să stea la soare, sau în saline. Foarte importante sunt şi exerciţiile fizice. În momentul în care văd copilul că strănută, îi curge nasul sau îi lăcrimează ochii, nu antibioticele sunt soluţia, ci un consult medical. Părinţii mai trebuie să ştie că puţini copii dezvoltă astm din prima, e o boală care apare în timp”, subliniază dr. Doina Darie, medic primar medicină de familie.

Profilaxie şi tratament
Bolnavii de astm trebuie să evite inhalarea de alergeni, mai exact să îndepărteze animalele care provoacă reacţii alergice şi să ia măsurile ce se impun pentru reducerea cantităţii de praf în camera. Orice persoană astmatică trebuie să aibă la îndemână medicamente care provoacă o dilatare bronşică rapidă, numite bronhodilatatoare. Acestea trebuie inhalate de fiecare dată când apar probleme respiratorii. Ele acţionează în câteva minute. Alte medicamente utilizate sunt antiinflamatoarele - în principal inhalatoare pe bază de corticoizi. Există diferite aparate de inhalare ce permit administrarea medicamentelor moderne contra astmului: aerosoli, inhalatori pudră şi, mai rar, aparate de inhalat electrice prevăzute cu compresoare. Toate aceste metode permit absorbţia medicamentelor prin inhalare.

Alegerea profesiei, împreună cu medicul

Tinerilor suferinzi de astm alergic le este recomandat să se consulte cu medicul lor înainte de a alege un loc de muncă, în scopul de a afla dacă acesta corespunde sau nu persoanelor astmatice sau alergice. Există meserii care expun oamenii inhalării de substanţe ce pot provoca astmul sau îl pot agrava, pe care persoanele alergice trebuie să le evite. Totuşi, locul de muncă şi caracteristicile muncii sunt în continuă evoluţie. Materialele folosite se schimbă şi echipamentele destinate evitării expunerii la factori alergeni se perfecţionează. Dacă e cazul, medicul de familie va lua legătura cu un medic de la locul de muncă pentru obţinerea unor informaţii detaliate. Împreună, pot găsi soluţiile cele mai bune.

Tratamentul balnear, recomandat

Se indică altitudinea medie sau înaltă, în localităţi lipsite de alergeni, având curenţi uşori de aer şi fără vânturi puternice. Sub formă de inhalaţii şi gargarisme sunt indicate apele sulfuroase, oligometalice şi alcaline-clorurate-carbogazoase. Staţiunile recomandate sunt Govora, Slănic-Moldova, Eforie. E de reţinut că prevenirea unor noi crize (deci lupta pentru vindecarea de fond a bolii) trebuie să înceapă cu remedii naturale (homeopatie, balneofizioclimatologie, fitoterapie) şi cu întărirea capacităţii imunologice de apărare prin hiposensibilizare specifică (într-un serviciu de alergologie).

Modalităţi pentru a normaliza respiraţia

1. Puteţi face inhalaţii cu frunze de mentă. Rezultatele sunt execelente, dacă ne gândim că vaporii degajaţi de această plantă relaxează bronhiile. În apa clocotită turnată peste plantă puteţi adăuga şi 4-5 picături de ulei esenţial de mentă, ceea ce va potenţa efectul benefic al tratamentului;
2. Compresele sunt şi ele de ajutor. Se pun frunze de varză pe piept şi pe zona gâtului. Se pot pune pe spate cataplasme cu ridichi negre rase sau cu un amestec realizat din următoarele plante mărunţite şi fierte 10 minute în apă: coada-calului, patlagină, nalbă, gălbenele, tătăneasa, plămânărica. Cataplasma astfel obţinută se aşează pe regiunea sternului şi ficatului;
3. Cura cu ouă de prepeliţă este şi ea binevenită. Se face cu 240 de ouă, câte 5 în fiecare dimineaţă, băute crude şi pe stomacul gol, după care două ore nu se mănâncă nimic. Pe perioada tratamentului nu se va consuma sub nicio formă alcool;

4. Gimnastica respiratorie ajută şi ea destul de mult; se execută 5-6 respiraţii adânci, de câteva ori pe zi, accentul căzând pe expiratie, care trebuie să fie de două până la patru ori mai lungă decât inspiraţia (gândiţi-vă că exista unghere în plămânii noştri unde aerul nu a mai fost împrospătat de 5 ani!);
5. Acupunctura, presopunctura şi hipnoza sunt alte mijloace de prevenire a crizelor dispneice, însă pentru acestea este indicat să apelaţi la specialişti.
De evitat

Astmaticii sunt bolnavi alergici, deci trebuie avută o grijă sporită la factorii (plante, alimente, medicamente etc) cu potenţial alergen (mierea, prin polenul pe care îl conţine, teiul, socul, vitaminele, antibioticele, antipireticele – gen piramidon etc). Toate acestea pot genera crize de sufocare. Tocmai de aceea nu se vor administra în timpul crizelor astmatice sucuri de legume sau fructe, cu excepţia celor din legume verzi (fasole verde, varză dulce, salată, broccoli); ele se vor administra diluate şi nesărate. Tot legat de hrană, evitaţi alimentele gătite sau gătite excesiv, întrucât ele îşi pierd enzimele, vitaminele şi mineralele în stare naturala prin supunerea proceselor termice. Ori, exact aceste substanţe sunt cele ce conferă rezistenţa la poluanţi, streptococi, stafilococi, microbi, viruşi, radiaţii ionizante.

Fumatul este interzis cu desăvârşire! E bine să ştiţi şi dacă sunteţi fumător şi, mai ales, dacă nu sunteţi, că fumul de tutun este considerat a fi "criminalul perfect", asta deoarece un milimetru cub conţine 5 miliarde de particule, adică mult mai mult decât cea mai poluată atmosferă urbană existentă.

Soluţii naturiste pentru astm

O serie de plante cu acţiune antispastică sunt indicate ca tratament adjuvant:

* Isopul se administrează ca infuzie, din 20 grame frunze şi inflorescenţe la un litru de apă; se beau 2-3 căni pe zi;

* Trei fraţi pătaţi se indică pentru acţiunea sa antialergică şi depurativă; se foloseşte sub formă de infuzie preparată din 30 grame plantă la un litru de apă. Se beau 3-4 căni pe zi;

* Cimbrişorul de câmp are acţiune antispastică şi antiseptică la nivelul căilor respiratorii; se utilizează o infuzie din 10-20 grame la un litru de apă; se consumă 3 căni pe zi;

* Levănţica se indică în tusea spasmodică, care determină şi crize de sufocare; se prepară o infuzie din 10-15 grame flori la un litru de apă, din care se beau două căni pe zi;

* Ventrilica calmează crizele de tuse uscată care apar la un astmatic; se administrează infuzii din 30 grame plantă la un litru de apă; se consumă 3 căni pe zi după fiecare masă;

* Infuzia de turiţă-mare se remarcă prin calitatea de a potoli şi a rări crizele dispneice; o linguriţă de plantă se opăreşte cu o cană de apă clocotită şi se lasă la infuzat 10 minute; se bea o cană pe zi;
* Prin acelaşi procedeu se obţine infuzia de lumânărică, cu deosebirea că trebuie băute 3 căni pe zi şi că se strecoară bine, deoarece planta conţine nişte perişori ce pot irita esofagul.

Trebuie avut în vedere faptul că o criză de astm bronşic nu poate fi tratată (rapid, energic) cu procedee naturiste; este absolut obligatoriu să se intervină cu medicamente clasice, alopate, pentru a nu se ajunge în dificila situaţie de stare de rău astmic.

Cura cu oţet de mere, benefică pentru sănătate

* Pentru că primăvara ne face să ne simţim, uneori, lipsiţi de vlagă, putem opta pentru o astfel de cură, recomandată celor ce au lipsă de potasiu în organism *

E recomandată pentru că întăreşte organismul şi îl face mai rezistent în faţa viruşilor şi a germenilor patogeni. Mărul este bogat în potasiu, mineral esenţial pentru funcţionarea normală a organismului şi pentru menţinerea echilibrului osmotic acido- bazic. Oţetul de mere reţine din aceste fructe toate mineralele: fosfor, sodiu, magneziu, calciu, sulf, fier, siliciu şi potasiu. Cura cu oţet de mere este indicată în special celor care au lipsă de potasiu în organism.
Semne care indică o eventuală lipsă de potasiu
- Pierderea vioiciunii gândirii şi a memoriei. Hotărârile se iau mai greu, iar memoria nu mai este bună;
- Sunteţi mai sensibili la răceală;
- Aveţi, deseori, mâinile şi picioarele reci;
- Preferaţi hrana caldă în locul celei reci;
- Apar foarte des calozităţi pe tălpile picioarelor şi se formează bătături;
- Sunteţi predispuşi la constipaţie;
- Uneori nu aveţi poftă de mâncare, iar alteori aveţi senzaţia de greaţă şi vărsături;
- Aveţi deseori mâncărimi ale pielii;
- Pielea este iritată şi pot apărea coşuri;
- Tăieturile şi zgârieturile se vindecă greu;
- Pot apare contracţii tetanice ale pleoapei sau ale colţului gurii;
- Dinţii se cariază mai uşor decât ar trebui;
- Pot apărea cârcei, mai ales la muşchii corpului şi în special noaptea;
- Adormiţi greu şi vă sculaţi obosiţi;
- Noaptea nu aveţi un somn bun;
- Apar dureri la încheieturi.
Dacă aveţi o mare parte din aceste simptome, atunci potasiul se găseşte în cantitate insuficientă în organism. Potasiul normalizează activitatea celulelor sistemului nervos şi menţine, de asemenea, echilibrul potasiu-sodiu în organism. Sporirea cantităţii de sodiu prin ingerarea lui sub formă de sare de bucătărie înseamnă scăderea cantităţii de potasiu din interiorul celulelor corpului, având ca urmare o pierdere de potasiu din organism.
Iata deci că acest echilibru sodiu-potasiu se poate deregla uşor şi ne poate influenţa starea de sănătate. Excesul de proteine- carnea şi chiar laptele- determină, de asemenea, eliminarea de potasiu.
Pentru cura de oţet de mere procedaţi astfel:
Dimineaţa, când vă sculaţi, beţi două linguriţe de oţet de mere într-un pahar cu apă sau cu ceai de plante. Lichidul se bea încet, înghiţitură cu înghiţitură, în timp ce vă îmbrăcaţi.
Durata unei cure este de 1- 2 luni. Tratamentul poate fi reluat după o întrerupere de circa o lună.
Cura cu oţet de mere se recomandă nu numai pentru întărirea organismului şi în cazul lipsei de potasiu, ci şi în cazul mai multor afecţiuni cum ar fi: sterilitatea primară, graviditate, sinuzită, intoxicaţii alimentare, nevralgie facială, artrite ale articulaţiilor mici de la mâini şi de la picioare, degenerescenţă, ateroscleroză, cistite, pielite, hipercolesterolemie, nevroze, insomnii, oboseală cronică, migrene, ameţeli, hipertensiune arterială, anchiloza încheieturilor, lăcrimare la oamenii în vârstă, relaxarea şi calmarea sistemului nervos, în caz de epidemii, în zona zoster, arsuri, varice, dureri musculare şi articulare.
Pentru durerile în gât puteţi folosi gargara cu o soluţie de oţet de mere, o linguriţă la un pahar cu apă. Din această soluţie se ia din oră în oră câte o gură, cu care se face gargară şi apoi se înghite. Pe măsură ce jena din gât cedează, gargarele pot fi făcute la intervale mai mari.
Oţetul de mere este contraindicat în: litiaza renală urică, gută, insuficienţă tiroidiană şi paratiroidiană, obezitate, aciditate gastrică, gastrită hiperacidă, ulcer gastro- duodenal, febră musculară şi hipotensiune arterială.

Potasiul, un mineral extrem de util organismului

Foarte răspândit în natură, potasiul se prezintă sub formă de săruri şi acţionează în principal asupra nivelului echilibrului electrolitic. Doza zilnică recomandată: 3500 mg (3,5 g).

Printre efectele benefice pe care le are potasiul asupra organismului uman figurează următoarele:

- este un reglator important al presiunii arteriale, deoarece extrage sodiul din celule, ceea ce reduce volumul de lichide din organism;

- participă la reacţiile chimice care implică proteine şi glucide (stimulând secreţia de insulină);

- activează funcţia renală;

- influenţează fenomenele electrice cardiace şi neuromusculare (trecerea rapidă a influxului nervos, excitabilitatea şi contracţia).

Tulburări atribuite deficitului de potasiu

Alcoolicii, cei care beau foarte multă cafea, consumatorii de dulciuri, diabeticii, cei care abuzează de diuretice şi laxative, precum şi persoanele care au urmat un tratament prelungit cu antiinflamatoare, cortizon, sunt predispuse să dezvolte o carenţă de potasiu.
Statisticile privind consumul de potasiu, scrie ScienceLine.ro, indică faptul că majoritatea tinerilor nu consumă suficient din acest mineral important. Situaţiile enumerate mai sus amplifică considerabil riscul de hipopotasemie – concentraţie scăzută a potasiului în sânge.

Tulburări atribuite consumului excesiv de potasiu

Administrarea de doze mai mari, de 5000 mg/zi, poate afecta echilibrul mineral. Redutabile sunt şi problemele cardiace şi renale. O doză de 25 g clorură de potasiu poate provoca o intoxicaţie gravă a organismului. Suplimentele de potasiu sunt total nerecomandate persoanelor care suferă de diabet sau insuficienţă renală, sau care iau medicamente cu acţiune diuretică sau hipertensivă.

Alte alimente bogate în potasiu
Fructe: caise (proaspete sau conservate), banane, pepene galben, fructe uscate (stafide, prune), pepene, kiwi, nectarine, portocale, pere (proaspete), prune;

Legume: asparagus, avocado, varză de bruxelles, varză, salată, sfeclă, ţelină, bamă, ardei iute, chilli, cartofi (albi, dulci), dovleac, spanac (fiert), roşii (suc), fasole;

Altele: alune, nuci, seminţe de dovleac şi floarea soarelui, cereale, ciocolată, cacao, nucă de cocos. Lactatele care au în compoziţie potasiu sunt: brânza, laptele şi iaurtul. În ceea ce priveşte carnea, puteţi consuma: carne de vită, porc, somon şi păstrăv.

Ca sa nu distrugeţi nivelul de potasiu din organism, trebuie sa evitaţi servirea alimentelor procesate.

Fitness şi dietă pentru o talie de viespe

* La vreme de vară, hainele mulate şi programul de plajă se asortează cel mai bine cu o talie de invidiat *

Iarna, când hainele groase ascund imperfecţiunile corpului, ne interesează mai puţin dacă mai avem sau nu talie. În sezonul călduros, optica se schimbă, iar kilogramele în plus nu se lasă duse cu una cu două. Dacă nu faceţi regulat sport, e bine să începeţi din timp un program de fitness astfel încât să aveţi un corp frumos atunci când îmbrăcaţi o ţinută sumară, la plimbare sau la plajă. Un program zilnic de exerciţii uşoare ce vă subţiază talia şi vă tonifică abdomenul - util atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi – e cel propus de kudika.ro:

1. Începeţi cu o uşoară încălzire de braţe, sărituri şi alergare pe loc

Pregătire: În poziţie verticală cu picioarele uşor depărtate şi mâinile în şold vă veţi pregăti pentru exerciţiu. Coloana trebuie menţinută dreaptă întotdeauna, altfel riscaţi ca exerciţiile fizice să vă deformeze coloana, în detrimentul sănătăţii voastre. Coloana dreaptă nu înseamnă că aceasta să nu mai aibă nici una din curburile ei fiziologice. A ţine spatele drept înseamnă a îndrepta uşor mijlocul (acesta să nu aibă o curbură accentuată), a ridica pieptul, a trage umerii în spate şi în jos, privirile înainte cu bărbia uşor ridicată şi “lungirea” coloanei, ca şi cum aţi dori să atingeţi cu capul tavanul.

Exerciţiu: în această poziţie veţi face rotiri ale trunchiului menţinând privirile inainte. Aceste exerciţii se fac fără a mişca bazinul;

2. Vestitele exerciţii pentru abdomen

Pentru tonifierea abdomenului sunt destule exerciţii, fiecare dintre acestea tonifiindu-l. Cel propus în continuare e puţin solicitant, însă cu efecte vizibile în scurt timp.

Pregătire: veţi avea nevoie de încă o persoană pentru sprijin şi de o minge sau alt suport (canapea, scaun etc). Vă veţi aşeza pe ceva tare, eventual pe o saltea (perniţă etc.), pusă pe podea. Picioarele vor fi îndoite în unghi drept şi vor forma cu abdomenul un alt unghi drept.

Exerciţiu: veţi face 15 ridicări cu mâinile la ceafă. Tot în această poziţie, după o mică pauză, veţi face aceleaşi exerciţii pentru abdomen însă cu o singură diferenţă: ridicările nu vor fi drepte, ci cu rotire astfel încât cotul drept (mâinile sunt la ceafă) să ajungă la genunchiul stâng, iar următoarea ridicare se va face astfel încât cotul stâng să ajungă la genunchiul drept şi tot aşa, alternând 10 ridicări.

3. Cum scăpăm de “aripioare”?

Sunt extrem de inestetice depozitele adipoase situate de o parte şi de alta deasupra şoldurilor.

Pregătire: În picioare, cu coloana dreaptă (curbura mijlocului uşor îndreptată, umerii traşi în spate şi în jos, iar coloana întinsă la maxim ca şi cum aţi dori să atingeţi cu capul tavanul, privirile înainte), veţi efectua exerciţiul cu gantere cu greutate între 1 şi 5 kg.

Exerciţiu: Cu picioarele depărtate, unul din braţe pe lângă picior iar celălalt ridicat veţi face aplecări laterale atât spre dreapta cât şi spre stânga, alternându-le. Atenţie: o greşeală frecvent făcută în acest exerciţiu este că atunci când se fac aplecările bazinul se deplasează în partea opusă. Greşit, bazinul stă pe loc, doar trunchiul se mişcă!

4. Extensii ale trunchiului

Pregătire: pe o suprafaţă tare (pe o saltea aşezată pe podea spre exemplu) vă veţi culca cu faţa spre podea. Mâinile se duc la ceafă. Veţi avea nevoie de încă o persoană care să vă ţină fixe picioarele, acestea fiind uşor depărtate.

Exerciţiu: veţi face 15-20 de ridicări maxime ale trunchiului. Puteţi face, după o scurtă pauză, aceleaşi ridicări, dar cu rotirea trunchiului spre dreapta şi spre stânga, alternându-le.

5. Extensii şi aplecări cu gantere

Pregătire: În picioare, cu spatele drept, veţi lua în mâini câte o ganteră cu o greutate la alegere.

Exerciţiu: Veţi face aplecări şi extensii la 90 de grade alternându-le (în general extensiile nu vor putea fi făcute în unghi drept, necesitând mult antrenament şi o bună mobilitate, însă vă veţi lăsa pe spate cât de mult puteţi).

Atenţie: acest exerciţiu nu va fi efectuat de persoanele ce prezintă diverse afecţiuni ale coloanei lombare (la nivelul mijlocului).

Nu uitaţi de “bicicletă”

Diverse studii arată, totuşi, că abdomenele nu sunt cele mai bune exerciţii pentru muşchii abdominali: "bicicleta", spre exemplu, v-ar putea ajuta mult mai mult să aveţi talia visată. Poate că nu aţi uitat de acest exercitiu efectuat cu plăcere chiar şi de cei mici, destul de distractiv: întins pe spate, picioarele ridicate se mişcă circular, ca şi cum aţi pedala pe o bicicletă. O greşeală frecventă este însă să vă ţineţi respiraţia în timpul exerciţiului.

Sală de gimnastică la domiciliu

Iată câteva ponturi oferite de buzzle.com pentru alegerea celor mai bune aparate de fitness pentru un abdomen plat, în propria casă. Înainte de începerea unui regim de exerciţii foarte strict, întrebaţi mai întâi medicul de familie dacă starea de sănătate vă permite o cură drastică de exerciţii zilnice, pentru a evita eventualele complicaţii.
Echipamente recomandate
- Roata pentru exerciţii abdominale este echipamentul simplu şi eficient pentru obţinerea unui abdomen plat. Este o simplă roată, cu mici mânere de-o parte şi de cealaltă, pe care se sprijină mâinile. Este portabilă, pentru ca atunci când mergeţi în concediu să nu întrerupeţi exerciţiile, simplu de folosit şi cu ea se lucrează mai multe clase de muşchi;
- Mingile flexibile de fitness sunt şi ele ideale pentru o mică sală. Sunt de mărimi diferite, în funcţie de dimensiunile fiecărei persoane. Sunt echipamentele ideale pentru întărirea muşchilor abdominali, fesieri şi ai tendoanelor. Nu sunt costisitoare şi sunt perfecte pentru planul de a avea un abdomen plat în doar câteva săptămâni;
- Aparatul de vâslit este un alt echipament care nu trebuie să vă lipsească din casă. Este ideal pentru muşchii abdominali, ai mâinilor şi picioarelor;
- Pentru întreţinere, puteţi achiziţiona aparatul de abdomene sau banca înclinată. Consultaţi instructorul de fitness înainte de a începe exerciţiile, pentru a evita întinderile şi accidentările nedorite.

Mese uşoare pentru supleţea taliei

S-a demonstrat deja că alimentaţia este în mare măsură responsabilă pentru o talie subţire.
Mai mult, nutriţioniştii au încercat să ne vină în ajutor prin întocmirea de liste cu alimentele care ne pot fi de un real ajutor în obţinerea taliei mult visate:

- Pâinea, împreună cu macaroanele sunt aliaţii oricăror femei cu talia subţire. "Vestite" pentru conţinutul lor caloric ridicat, ele sunt aproape inexistente în dieta unei femei care vrea să îşi păstreze o siluetă de invidiat, însă nu şi din aceea a unei femei cu talia subţire.
Explicaţia vine din faptul că pâinea şi macaroanele nu se depun niciodată în jurul taliei;

- Portocalele, bogate în vitamina C şi în fibre, vă ajută să vă păstraţi supleţea taliei prin întărirea musculaturii abdominale. Însă nu consumate singure, ci in combinaţie cu roşii, broccoli şi ardei iute. Important e să stiţi să le combinaţi!

- Carnea fiartă ajută şi ea când vine vorba de subţierea taliei. Creează o senzaţie de saţietate aproape instantanee şi pune la treabă cel mai intens musculatura stomacului, pentru digerarea ei;

- Uleiul de măsline accelerează arderile celulare din zona abdominală, scăzând centimetrii într-un timp record;

- Peştele este un aliment omniprezent în orice recomandare nutriţionistă, chiar şi pentru subţierea taliei, graţie contribuţiei sale primordiale în reducerea nivelului de adrenalină din organism, hormon al stresului care are efecte devastatoare asupra taliei noastre;

- Vinul roşu face bine nu numai la inimă sau la tenul obosit, ci şi taliei, în doze moderate, bineînţeles. Flavonoidele din vin "taie" grăsimea abdominală.

Consumate cu măsură, vişinele sunt benefice în numeroase maladii

 Cea mai veche mentiune scrisa despre visin dateaza din anul 340 i.Hr, intr-o lucrare a lui Aristotel, in care este descrisa tehnica de inmultire a acestuia.

Visinul este un copac din aceeasi familie cu ciresul, dar este mai putin inalt, are frunze lucioase si dintate pe margini, flori albe si este cultivat pentru fructele sale globuloase, de culoare visinie, mai mult acre decat dulci.
In scopuri medicinale, de la visin se folosesc coditele fructelor, frunzele si scoarta ramurilor tinere. Coditele contin potasiu, derivati flavonici si tanin. Se folosesc in ceaiuri diuretice, sub forma de infuzie. Datarita taninului din compozitie, ceaiul de codite de visine are proprietati astringente, folosindu-se si in caz de diaree.

Frunzele de visin, bine uscate si maruntite, se folosesc, sub forma de decoct, prin fierbere, la foc mic, timp de 15 minute, pentru un ceai diuretic. Datorita iodului si potasiului din compozitie, ceaiul se foloseste si in tratarea afectiunilor cardiace si a diareei.
Ceai de codite, contra febrei
Scoarta bine uscata de pe ramurile tinere se fierbe, scrie www.ziare.com, obtinandu-se un excelent ceai impotriva febrei. De altfel, ceaiul din scoarta de visin se recomanda, din cand in cand, si oamenilor sanatosi, in scopul prevenirii bolilor de rinichi.
E recomandat sa se consume visine atat proaspete, cand le este vremea, cat si congelate, deoarece contin o mare cantitate de potasiu, care contribuie la stabilizarea ritmului cardiac si la sanatatea pielii. Apoi, ajuta in boli de rinichi, stomac si ale cailor respiratorii, scad colesterolul, scad nivelul de acid uric din sange, ajutand astfel la prevenirea atacurilor de guta, detoxifica organismul, au actiune usor laxativa.
Contraindicatii
Nu trebuie insa exagerat, 200 de grame de visine pe zi fiind suficiente. Visinele trebuie consumate cu mare prudenta de persoanele care au o aciditate ridicata a sucului gastric, de cele care sufera de diaree sau diabet, obezitate ori afectiuni cronice ale plamanilor.