Terapia prin râs, antidot perfect pentru stresul cotidian

* Primul care a încercat o astfel de terapie, în 1964, a fost Norman Cousins, ce a  utilizat gândirea pozitivă şi râsul pentru a se vindeca de o boală gravă *

El a reuşit să trateze o boală articulară foarte dureroasă, considerată drept ireversibilă, vizionând comedii şi consumând vitamina C. Cousins a constatat că fiecare vizionare de 30 minute îi furniza 2 ore de repaus fără durere. După şase luni de “tratament”, s-a vindecat complet. 
La începutul anilor 1980, doctorul Patch Adams îşi îngrijea pacienţii îmbrăcat în haine de clovn şi utiliza umorul şi râsul drept instrumente terapeutice. În prezent, unele spitale din străinătate oferă şedinţe de terapie prin râs animate de clovni profesionişti. În acestea, menţionează www.romedic.ro, medicii se deghizează şi utilizează instrumente de jucărie (de exemplu, un stetoscop care scoate bule) pentru a crea o senzaţie de complicitate cu pacienţii, în special copii. Unele spitale dispun de o “sală de râs” pentru adulţi, unde aceştia pot viziona comedii, citi cărţi sau benzi desenate, asculta CD-uri sau casete comice. 

Râsul generează multiple beneficii pentru sănătate

Spre maturitate, uităm să mai râdem. Un copil râde de 40 ori pe zi, fără niciun motiv, în timp ce un adult râde în medie de 20 ori pe zi.  Şcoala, serviciul, convenţiile sociale ne determină treptat să devenim serioşi şi să pierdem capacitatea de a râde în mod spontan. Este o adevărată pierdere, căci s-a demonstrat ştiinţific că simţul umorului şi râsul sunt excelente pentru sănătate şi constituie, printre altele, un antidot foarte eficient împotriva stresului.
Râsul favorizează oxigenarea organismului şi stimuleaza diafragmul, contribuind astfel la eliminarea reziduurilor prezente în plămâni. În plus, el măreşte capacitatea respiratorie şi reduce tensiunile musculare. Din punct de vedere cardiovascular, 20 secunde de râs intens echivalează cu 3 minute de mers rapid pe jos. Iar acest lucru este valabil chiar dacă râdem fără motiv sau din plăcere, ca şi cum ar fi vorba de o terapie.
Mai multe studii au concluzionat că râsul contribuie în mod considerabil la reducerea stresului, la creşterea toleranţei la durere (postchirurgicală, migrene, artrită), la reducerea presiunii arteriale şi la mărirea nivelului de endorfină (“hormonul fericirii”), precum şi a celulelor NK, a limfocitelor T şi a  IgA secretorii – trei componente fundamentale ale sistemului imunitar. În general, studiile experimentale constau în vizionarea de comedii în paralel cu documentare şi apoi în compararea analizelor reacţiilor biochimice.

Terapie de grup, combinată cu tehnici yoga

O şedinţă de terapie prin râs se desfăşoară în grup, de preferinţă dimineaţa, pentru a începe ziua în mod plăcut. Terapia include şi tehnici de râs provocat cu ajutorul exerciţiilor de stretching şi de respiraţie, care fac parte din tehnicile yoga.

Şedinţele încep de regulă prin exerciţii de încălzire şi de respiraţie profundă, în scopul de a destinde şi de a oxigena organismul. Urmează “exerciţiile de râs”, care sunt de fapt niste jocuri ce îşi propun să stârnească râsul şi să îl facă să devină contagios. De exemplu, “pacienţii” aruncă un balon imaginar de la unul la altul; fiecare începe să râdă atunci când prinde balonul, iar jocul continuă până când toată lumea râde cu hohote.

Dacă vreţi să introduceţi mai mult umor în viaţa dumneavoastră, există mii de trucuri pentru a realiza acest lucru (de la notarea celor mai bune glume pe care le auziţi şi până la exagerea intenţionată, pentru a repune lucrurile în perspectivă). Nu uitaţi nici că umorul la locul de muncă ameliorează calitatea relaţiilor, spiritul de echipă, comunicarea şi reduce riscurile de epuizare profesională.

Consultaţi medicul înainte de terapie

Una e să râdeţi ocazional şi alta să faceţi o terapie prin care minim o jumătate de oră pe zi se râde. Patologiile care pot ridica suspiciuni privind practica terapiei prin râs sunt: ptoza unor organe (“căderea” de la locul lor anatomic - spre exemplu ptoza renală, frecventă la persoanele care ţin diete drastice şi slăbesc multe kilograme în timp scurt, topind şi grăsimea din jurul rinichilor, singura cu rol de suspendare), glaucomul, herniile abdominale, hipertensiunea arterială, hemoroizii, unele afecţiuni cardiovasculare, în pericol fiind şi cei ce au suferit o operaţie abdominală, sau femeile gravide, cu o sarcină ce presupune riscuri.

“Yoga râsului”

În 1995, a fost creat în India primul “club de râs” - de către doctorul Madan Kataria. Noua abordare, numită “yoga râsului”, promovează râsul fără niciun motiv, doar pentru relaxare, eliberarea de tensiuni şi de inhibiţii şi pentru dezvoltarea unei atitudini pozitive în viaţă. Încă de la crearea sa, această metodă a avut un imens succes - demonstrat de cele peste 1000 cluburi de râs din întreaga lume. 

Râsul, componentă a curelor de slăbire

Una dintre cele mai noi şi distractive metode de slăbit este "laughtercising" sau terapia prin râs. Tehnica presupune 10 minute de râs viguros, zilnic.  

Două studii publicate în 2006 de Colegiul American de Cardiologie recomandă ca oamenii să râdă regulat.  Doctorul Michael Miller de la Universitatea din Maryland susţine că "avem nevoie de 30 minute de exerciţii fizice de două ori pe săptămână şi 15 minute de râs zilnic pentru menţinerea sănătăţii".

Metoda "Laughercising", scrie www.mayra.ro, a fost creată de Betty Hoeffner, cofondator al Hey U.G.L.Y., o organizaţie non-profit ce are drept scop ajutarea adolescenţilor care se confruntă cu tulburări de nutriţie, violenţă, abuz de substanţe interzise şi sinucidere.  "A râde nu e aşa simplu cum am fi tentaţi să credem. În primul rând trebuie să-ţi laşi ego-ul deoparte, întrucât s-ar putea să ţi se pară caraghios să râzi aşa...ca prostu’. Apoi trebuie să te antrenezi să râzi 10 minute fără întrerupere. Odată ce ai devenit specialist, vei putea să râzi plenar instantaneu. Vei râde fără oprire până muşchii tăi abdominali vor începe să te doară. Vei aduna aşa de multă energie râzând, încât te vei trezi că dai cu aspiratorul la 10 seara. Foloseşte-l şi o să slăbeşti negreşit".
William F. Fry, professor asociat la Clinica de Psihiatrie de la Universitatea din Stanford sustine că dacă râdem de 100-200 ori e ca şi cum am alerga 10 minute. Când ceva ţi se pare amuzant, râzi. Când râzi, corpul tău reacţionează. Se flexează mai întâi şi apoi se relaxează. 15 muşchi faciali sunt puşi la lucru atunci când te bucuri. Si nu numai. Pulsul şi respiraţia cresc brusc, oxigenând sângele. În plus, creierul experimentează o scădere a percepţiei durerii, datorată producerii de endorfine ce suprimă durerea şi produc plăcere.

În competiţie cu terapiile tradiţionale

Există diverse metode de combatere a stresului şi a problemelor de sănătate asociate lui: psihanaliza, psihoterapiile, tehnicile comportamentale, medicamentele (anxioliticele şi antidepresivele), relaxarea, yoga. Toate sunt importante, utile şi, uneori, eficiente.
Totuşi, cea mai simplă şi mai la îndemână este tot terapia prin râs. Râsul înseamnă sănătate încă din Antichitate. La indienii sioux din America de Nord, la apaşi, comanşi si alţii existau nişte clovni vindecători al căror rol era să-i facă periodic să râdă pe ceilalţi membrii ai comunităţii, alungând în felul acesta spiritele rele. Şi regii îsi aveau bufonii lor.

Regimuri alimentare, în rezonanţă strictă cu starea de sănătate

* Curele de slăbire sunt în mare vogă dar, din păcate, de cele mai multe ori sunt ţinute prost, iar rezultatele întârzie să apară *

Nu o dată, ne dăm organismul peste cap, dereglându-ne metabolismul la modul serios, pentru o siluetă pe care ţinem minte că o aveam în adolescenţă. În momentul în care decidem că ne-ar sta bine cu haine cu 1 – 2 numere mai mici, e bine să avem în vedere o serie de reguli ce trebuie respectate în orice dietă:

- Faceţi sport! Nu trebuie să pierdeţi din vedere că nicio dietă nu vă va ajuta să slăbiţi fără să faceţi şi exerciţii fizice, pentru că mişcarea menţine metabolismul la un nivel constant;

- Feriţi-vă de diete care elimină una dintre cele trei substanţe-cheie de care corpul are nevoie: carbohidraţi, proteine şi grăsimi. Organismul are nevoie de toate trei pentru a funcţiona normal. Dacă eliminaţi vreuna dintre aceste substanţe, veţi avea probleme de metabolism şi vă puteţi îmbolnăvi grav. Dietele bazate pe eliminarea carbohidraţilor sau proteinelor sunt pur şi simplu mituri şi nu sunt bazate pe cercetări medicale. Scăderea în greutate e cauzată de reducerea caloriilor, nu de reducerea nutrienţilor;

- Luaţi vitamine pe toata durata dietei! Până şi cei care mănâncă tot ce vor nu consumă combinaţii perfecte de alimente care să le furnizeze toţi nutrienţii de care au nevoie. Pentru cei care ţin o dietă, este şi mai greu. De asemenea, dacă nevoile nutritive pe care le are corpul propriu sunt asigurate printr-un supliment zilnic de vitamine, vă puteţi alege meniul mai liber, fără să fiţi atent la conţinutul de vitamine al mâncărurilor;

- Fiţi atenţi la pastilele de slăbit, care au efecte limitate şi, foarte des, sunt periculoase. Cele mai multe conţin amfetamine care accelerează metabolismul - numărul caloriilor arse creşte şi scade pofta de mâncare. În timp însă, se dezvoltă toleranţa la aceste medicamente. Mai mult, luate vreme îndelungată, pot îmbolnăvi organele interne;

- Nu uitaţi că alcoolul poate conţine chiar 7 calorii pe gram. Totuşi, nu trebuie să vă grăbiţi să-l eliminaţi complet. Spre exemplu, puteţi păstra obiceiul de a bea un pahar de vin după masă. O mulţime de studii au arătat că un consum moderat de alcool reduce colesterolul. Cantitatea indicată este de un pahar sau două.

Reguli cu regim de obligativitate, în orice dietă

- Motivaţia este regula numărul 1! Dacă aveţi voinţă, aveţi un scop anume şi găsiţi motivaţia de care aveţi nevoie, totul va fi mult mai simplu;

- Combinaţia între carbohidraţi (cartofi, paste, cereale, pâine, dulciuri etc) şi grăsimi (unt, şuncă, smântână etc) este interzisă. Atenţie! Nu trebuie eliminate aceste alimente, menţionează viata-sanatoasa.info, ci doar trebuie consumate la momente diferite;

- Combinaţia de carbohidraţi cu proteine (carne, peşte, ouă, brânză etc) este interzisă;

- Combinaţia de proteine cu grăsimi este permisă;

- Carbohidraţii se consumă individual, necombinaţi, la o masă;

- Mâncaţi la ore fixe, fără gustări între mese;

- Mâncaţi sănătos! Eliminaţi junk-food şi dulciurile dăunătoare;

- Cheia unei diete sănătoase sunt fructele. Mâncaţi fructe pentru a vă suplimenta aportul de vitamine şi pentru un plus de energie;

- Nu efectuaţi o altă activitate când mâncaţi (uitat la televizor, citit s.a.m.d.) Mâncaţi fără grabă şi mestecaţi bine alimentele;

- Este preferabil să mâncaţi de 4 - 5 ori pe zi o cantitate mai mică de hrană, decât de două ori sau doar o dată, dar mult!;

- Masa de seară trebuie servită cu cel puţin 2 ore înainte de culcare;

- Beţi cel puţin 2 litri de lichide necarbogazoase, neîndulcite pe zi (apă plată, ceaiuri cu antioxidanţi naturali);

- Renunţaţi definitiv la zahăr şi pâine (dacă nu puteţi renunţa la pâine, treceţi pe pâine neagră şi limitaţi-vă la o singură felie, prăjită, la o masă);

- Renunţaţi la grăsimi de animale sau vegetale şi la prăjeli. Excludeţi din alimentaţie produsele din uleiuri hidrogenate (margarină, brânză de tip feta din sau cu adaos de uleiuri vegetale hidrogenate);

- Renunţaţi la produsele din carne provenite de la animale modificate genetic (căutaţi furnizori de produse BIO);

- Renunţaţi la excesul de sare, înlocuiţi sarea cu mirodenii şi verdeţuri;

- Cel puţin 10 minute dintr-o oră încercaţi să le petreceţi în picioare. În acest fel vă dinamizaţi metabolismul;

- Faceţi mişcare zilnic, cel puţin o plimbare de 30 minute. Este ideal seara, înainte de culcare;

- Ţineţi un jurnal alimentar. Odată înregistrat ce mâncaţi într-o zi, puteţi vedea unde se pot face îmbunătăţiri în obiceiurile alimentare;

- Dacă vreţi să slăbiţi mai mult decat 5 kilograme, consultaţi un specialist nutriţionist, ce va stabili ce analize vă sunt necesare înainte de începerea regimului.

Cură de slăbire, asociată cu planuri post - dietă

Dacă la scurt timp după ce aţi terminat dieta începeţi să luaţi iar în greutate, acesta reprezintă cel mai important semn că nu aţi ales regimul care se potriveşte cel mai bine organismului propriu.
Ca să fiţi sigur că aţi ales cea mai bună dietă, care nu vă va da bătăi de cap ulterior, după încheierea acesteia, Web.md vă dă câteva sfaturi despre cum trebuie să procedaţi în acest sens.
În primul rând, asiguraţi-vă că este o dietă care nu vă pune organismul în pericol, că este o dietă sănătoasă. O dietă în condiţii de siguranţă ar trebui să includă toate dozele zilnice recomandate de vitamine, minerale şi proteine.
O alimentaţie care vă ajută să pierdeţi în greutate ar trebui să fie mai mică în calorii, dar nu în vitamine sau minerale esenţiale. În general, o dietă care conţine 1.000-1.200 de calorii pe zi este numai bună pentru femei, iar o dietă între 1.200 kcal/zi şi 1.600 kcal/zi ar trebui să fie aleasă de bărbaţi.
Totodată, pierderea în greutate trebuie să fie echilibrată, treptată, bazată pe conceptul "puţin şi încet", nu repede şi mult. Slăbind o jumătate de kilogram pe săptămână, organismul nu va suferi în urma dietei pe care o ţineţi.
Trebuie să ţineţi cont că pierderea în greutate din primele săptămâni înseamnă în mare parte lichide. Atenţie, nu trebuie să pierdeţi mai mult de 2 kilograme pe săptămână pentru a vă menţine un corp sănătos!

În paralel, cura de slăbire pe care o urmaţi ar trebui să includă planuri de întreţinere a greutăţii post-dietă.
Dieta ar trebui să vă ajute să vă îmbunătăţiţi obiceiurile alimentare, să faceţi mai multă activitate fizică şi să vă ajute să vă schimbaţi obiceiurile de viaţă.
Pentru a fi sigură şi eficientă, orice dietă trebuie să aibă o abordare pe termen lung, pentru a nu fi doar o pierdere de bani şi efort.

”Curiozităţi” fireşti, în debutul unei diete
Atunci când începeţi o cură de slăbire, e bine să vă puneţi următoarele întrebări:
- Am un medic nutriţionist care să mă consilieze cu privire la modul în care slăbesc sau iau decizii de unul singur?;
- Sunt alimentele pe care le consum alegeri potrivite pentru mine?
- Am un obiectiv legat de numărul de kilograme pe care vreau să le pierd?
- Câte persoane au mai ţinut aceeaşi dietă din cei pe care îi cunosc?
- Cât de bine au reacţionat aceştia la dieta pe care o voi urma şi eu şi cât au slăbit?
- Câte persoane au avut probleme după dietă sau au simţit efecte secundare? Care sunt acestea?
De asemenea, un medic ar trebui să fie în măsură să recomande programe pentru scăderea în greutate. Dacă intenţionaţi să utilizaţi o dietă hipocalorică, cu siguranţă ar trebui să fiţi examinat şi monitorizat de către un medic.

Genunchiul, o articulaţie extrem de sensibilă

* Cele mai multe probleme apar din cauza unor lovituri sau a unor mişcări bruşte, care forţează genunchiul dincolo de limita sa normală de mişcare *

Genunchiul este regiunea articulară situată la joncţiunea coapsei cu gamba, articulaţia unind, practic, femurul cu tibia şi rotula. Adaptarea perfectă este asigurată prin existenţa a două formaţii fibrocartilaginoase, denumite meniscuri. Ligamente puternice garantează, şi ele, o stabilitate perfectă a articulaţiei.

Există afecţiuni ale genunchiului, precum cele apărute din cauza unui accident, ce nu pot fi prevăzute. Multe probleme de la nivelul articulaţiei pot, în schimb, fi evitate dacă urmaţi câteva sugestii, detaliate de www.sfatulmedicului.ro:
- Înaintea efectuării de exerciţii sau a participării la activităţi sportive, efectuaţi o încălzire prin mers pe bicicletă, apoi exerciţii de încălzire musculară; încălzirea musculaturii reduce tensiunea din tendoane şi scade presiunea din genunchi, în timpul activităţii;
- fortificarea musculaturii picioarelor prin exerciţii specifice (de exemplu, urcatul scărilor, mersul pe bicicletă); exerciţiile supravegheate, cu greutăţi, sunt un alt mod de fortificare al musculaturii, de care beneficiază şi genunchiul;
- evitaţi schimbări bruşte în intensitatea exerciţiului; forţa şi durata exerciţiilor se cresc progresiv;
- purtaţi încălţăminte lejeră, care să menţină echilibrul şi aliniamentul picioarelor în timpul mersului sau alergării.
Problemele de la genunchi pot să apară din cauza unui picior plat sau a unui picior răsucit în interior. Aceste probleme pot fi minimalizate prin purtarea unor tipuri speciale de încălţăminte, cu talonete. Foarte importantă e mentinerea unei greutăţi adecvate, pentru a reduce “stresul” de la nivelul genunchiului. Nu de alta, dar obezitatea creşte riscul de dezvoltare al afecţiunilor degenerative, precum osteoartrita.

Dureri şi tumefieri, la afecţiunile tendoanelor

Boala “Osgood-Schlatter” este determinată de un “stress” repetat asupra tibiei, rezultatul fiind o inflamaţie a tendonului şi a ţesuturilor moi înconjurătoare. În situaţii mai grave, tendonul este atât de întins, încât se poate rupe, împreună cu o porţiune de ţesut osos. Această afecţiune afectează în general tinerii, cu vârsta între 10 şi 15 ani, care practică sporturi ce includ alergarea şi săriturile. Pacienţii prezintă durere imediat sub genunchi, accentuată de mişcare şi diminuată la repaus. În porţiunea superioară a tibiei apare o tumefiere dură, dureroasă la apăsare. De obicei, mişcările la nivelul genunchiului nu sunt afectate. Durerea poate să dureze câteva luni şi poate reveni până când dezvoltarea osoasă este completă.

De obicei, afecţiunea dispare fără tratament. Aplicarea unei comprese cu gheaţă la apariţia durerii reduce inflamaţia, iar uneori este folosită concomitent cu exerciţii fizice, de întărire musculară. Medicul poate sugera limitarea participării la sporturi viguroase. Copiii care doresc să continue activităţi sportive moderate vor purta genunchiere în timpul efortului şi comprese cu gheaţă după încheierea activităţii. Dacă apare durere intensă în timpul efortului, activitatea va fi redusă până când durerea rămasă este tolerată.

Dureri la coborâtul sau urcatul scărilor

Condromalacia rotuliană este o afecţiune a cartilajului genunchiului. Apare de obicei la tineri şi poate fi determinată de traumatism la nivelul genunchiului, uzură excesivă sau slăbiciune musculară. În loc să alunece uşor pe lângă extremitatea inferioară a femurului, capsula articulaţiei freacă această suprafaţă, erodând în timp cartilajul, ce poate să dispară complet. Cel mai frecvent simptom este o durere surdă în jurul sau sub capsula articulară, care se accentuează la coborâtul scărilor. Poate să apară durere şi la urcatul scărilor sau în timpul altor activităţi, când asupra genunchiului acţionează o greutate mare. Afecţiunea este frecventă la alergători, schiori, ciclişti şi fotbalişti.

Majoritatea medicilor recomandă pacienţilor cu această afecţiune efectuarea unor exerciţii de fortificare musculară, fără a leza articulaţia. Înotul, mersul pe bicicleta medicinală sunt acceptate atâta timp cât genunchiul nu este flexat la mai mult de 90^o. Stimularea electrică poate fi folosită pentru fortificare musculară. În cazurile mai severe, se recurge la operaţie.

Torsiunea genunchiului, periculoasă pentru menisc

Cele două meniscuri pot fi lezate uşor printr-o mişcare de rotaţie a genunchiului în timpul unui efort susţinut. Ruperea parţială sau totală a meniscului apare la o mişcare bruscă de torsiune sau rotaţie a coapsei, în timp ce piciorul stă pe loc (de exemplu, la întoarcerea bruscă pentru a lovi mingea de tenis). Dacă ruptura este minimă, meniscul rămâne conectat în partea anterioară şi posterioară a genunchiului; dacă ruptura este mare, situaţia se complică.

În general, la ruptura de menisc apare durere, în special când piciorul este îndreptat (la extensia piciorului). Durerea poate fi moderată, iar pacientul poate continua activitatea. Durerea severă apare când un fragment din menisc rămâne între femur şi tibie. E posibil să apară şi tumefierea genunchiului. Uneori, o leziune netratată poate să devină dureroasă după mai multe luni sau chiar ani mai târziu, mai ales dacă genunchiul a fost lezat a doua oară. Frecvent, genunchiul poate să se blocheze sau să fie slăbit. Simptomele unei leziuni ale meniscului pot să se remită spontan, dar de obicei ele persistă şi necesită tratament.

Dacă leziunea este minimă, iar durerea şi celelalte simptome dispar, www.sfatulmedicului.ro recomandă un program de exerciţii de fortificare a musculaturii. Exerciţiile pentru afecţiunile meniscului sunt efectuate iniţial sub supravegherea unui medic sau terapeut. Exerciţiile de mai jos sunt destinate fortificării musculaturii coapsei şi creşterii elasticităţii:
- încălzirea articulaţiei prin mersul pe bicicleta medicinală, apoi exerciţii de întindere şi ridicare a piciorului;
- extinderea piciorului din poziţia şezândă (poate fi aşezată o greutate mică pe gleznă pentru acest exerciţiu);
- exerciţii în bazin, inclusiv mersul rapid cu apa la nivelul pieptului, urmat de ridicarea fiecărui picior la 90ْ ,cu spatele lipit de un perete al bazinului.
Dacă ruptura este extinsă, se impune operaţia chirurgicală.

Gheaţă şi exerciţii, pentru leziuni minore ale ligamentelor

În zona genunchiului avem ligamente colaterale şi ligamente încrucişate. Când un ligament de primul tip este lezat, simţiţi un pocnet şi genunchiul se poate îndoi în lateral. Durerea şi tumefierea sunt obişnuite. Majoritatea acestor leziuni se vindecă prin efectuarea unui program de exerciţii. Medicul recomandă, în plus, comprese cu gheaţă pentru reducerea durerii şi purtarea unei feşe elastice, pentru a proteja şi stabiliza genunchiul. Această leziune se vindecă în 2–4 săptămâni. Un ligament sever lezat sau rupt necesită tratament chirurgical.

Leziunile localizate la nivelul ligamentelor încrucişate sunt uneori definite ca luxaţii. Ligamentul încrucişat anterior este de cele mai multe ori întins, răsucit, printr-o mişcare bruscă de torsiune. Ligamentul încrucişat posterior poate fi lezat de un posibil accident de maşină sau la fotbal. În astfel de situaţii, e posibil să nu simţiţi durere. Mai degrabă se aude un pocnet, iar piciorul se îndoaie la tentativa de a sta în picioare.
La o ruptură incompletă, medicul recomandă un program de exerciţii pentru fortificarea muşchilor, precum şi purtarea unei feşe elastice. Pentru o ruptură completă a ligamentului încrucişat anterior, este indicată chirurgie reparatorie.

Alimentaţie raţională şi remedii naturale pentru un zâmbet frumos

* Regimul de viaţă este extrem de important atunci când ne dorim dinţi mai albi şi mai sănătoşi *

Un ten perfect şi un corp atletic nu sunt suficiente pentru a atrage atenţia şi simpatia semenilor. În momentul în care zâmbetul dezvăluie o dantură precară şi de culoare incertă, anii din buletin sunt depăşiţi copios de cei afişaţi în viaţa reală. O soluţie ar fi să apelaţi la produse de înălbire mergând la un stomatolog, mai ales dacă dinţii sunt foarte galbeni. Deşi sunt foarte scumpe, efectul acestora durează cel puţin câţiva ani. Dacă dinţii sunt însă doar cu câteva nuanţe spre galben îi puteţi albi punând în practică următoarele sfaturi, scoase în evidenţă de She Knows:

- Aveţi grijă să vă spălaţi pe dinţi şli dimineaţa şi seara, în fiecare zi, fără excepţie. Folosiţi o pastă care albeşte şi aveţi grijă să îi curăţaţi şi cu aţa dentară. Dacă aveţi pete, încercaţi benzile create special pentru îndepărtarea lor;
- Programaţi-vă o consultaţie la stomatolog la fiecare şase luni, pentru o examinare şi un detartraj;
- Aveţi grijă ce mâncaţi. Alimente precum cafea, ceai, cola, suc de struguri, vin roşu, afine şi sos de soia accentuează îngălbenirea dinţilor. Atunci când le consumaţi folosiţi un pai pentru băuturi (la cele care se pretează) şi spălaţi-vă pe dinţi imediat după ce aţi terminat. De asemenea, evitaţi cât se poate alimentele acide. Acestea erodează smalţul dinţilor;
- Renunţaţi la fumat, ce nu numai că poate cauza diverse boli, cum ar fi cancerul de plămâni, dar şi pătează dinţii şi îi îngălbeneşte mai repede;
- Purtaţi bijuterii argintii. Argintul, aurul alb şi pietrele albe vă fac dinţii să pară mai albi decât aurul galben;
- Alegeţi rujuri care au nuanţe aprinse. Un ruj roşu sau care are nuanţe intense ajută, de asemenea. Luciurile de buze cu nuanţe de oranj sau galben au un efect contrar;
- Evitaţi să purtaţi haine albe, mai ales în jumătatea de sus a corpului. Acestea fac ca zâmbetul să pălească în comparaţie cu ele.

Obiceiuri ce trebuie evitate, pentru păstrarea unei danturi sănătoase
Multe gesturi marunte vă pun în pericol albul zâmbetului, susţine Marc Leichtung, un medic stomatolog din Manhattan, care a trecut în revistă câteva dintre cele mai nocive astfel de acţiuni:
- Gustările luate noaptea. Dacă obişnuiţi să vă ridicaţi noaptea din pat pentru o scurtă excursie la frigider, ar trebui să ştiţi că în cavitatea orală se produce mai puţină salivă pe timpul nopţii, aceasta fiind extrem de importantă pentru curăţarea dinţilor de urmele de mâncare. Rezultatul: cei care mănâncă noaptea tind să piardă mai mulţi dinţi odată cu trecerea anilor, comparativ cu cei care nu au acest obicei, după cum a arătat un studiu publicat în iunie în jurnalul Eating Behaviors, citat de AOL;
- Vinul alb. Marea majoritate a amatorilor de vin se fereşte de sortimentele colorate în roşu, observând că acestea pătează dinţii. Ce nu ştiu aceştia este faptul că vinul alb e chiar mai periculos, el putând cauza probleme permanente. Dacă vă place Chardonay sau Pinot, ar trebui să ştiţi că acestea sunt foarte acide, ceea ce face ca smalţul să o ia la vale, aspectul general fiind unul pătat, în timp ce dinţii devin foarte vulnerabili la orice mâncaţi sau beţi colorat;
- Respiratul pe gură. Dacă respiraţi în acest fel, mai ales atunci când faceţi sport sau aveţi nasul înfundat, tindeţi să pierdeţi din saliva din cavitatea bucală, de care este nevoie pentru prevenirea cariilor dentare;
- Consumul de apă îmbuteliată. Spre deosebire de apa de la robinet, cea îmbuteliată nu conţine fluor, iar acesta este necesar pentru remineralizarea dinţilor;
- Mestecatul excesiv al gumei. Dacă o guma de mestecat din vreme în vreme nu vă va ataca dinţii, iar cele care contin xylitol chiar vă vor ajuta, prevenind cariile dentare, în exces aceasta va fi nocivă, atacând articulaţia ce face legătura între maxilarul inferior şi craniu. Urmarea: dureri de cap şi gât, dar şi de urechi sau ale feţei;
- Muşcatul unghiilor. Acest obicei nu este nociv doar pentru unghii, mâini şi întregul aspect, el dăunează şi danturii. Repetarea acestui gest poate chiar remodela dinţii de sus. În plus, cei care îşi mănâncă unghiile sunt mai predispuşi şi la bruxism (scrâşnitul dinţilor în somn);
- Băutul direct din pahar, cană sau sticlă. Contactul direct al dinţilor cu lichidul aflat în recipient face ca, în timp, să apară cariile. Puteţi minimaliza această expunere folosind un pai poziţionat cu capătul superior către spatele gurii;
- Spălatul pe dinţi cu mişcări orizontale. Mişcările de acest tip nu fac decât să îndepărteze smalţul dinţilor, aşa că tot cele mai bune sunt clasicele mişcări circulare, conform American Academy of General Dentistry.

Remedii naturale pentru dinţi albi

Dinţii pot fi îngălbeniţi şi cu urme de tartru din cauza consumului de cafea, ţigări, antibiotice, diferite infecţii orale, dezechilibrul metabolic şi igiena precară a danturii, informează guide2herbalremedies.com.
Cea mai populară metodă de albire a dinţilor este periajul cu sare de bucătărie. Este o metodă abrazivă pentru îndepărtarea în profunzime a bacteriilor şi tartrului, dar poate dăuna smalţului dinţilor. De aceea specialiştii recunosc această metodă ca fiind eficientă, dar şi dăunătoare sănătăţii dinţilor.
Alte metode de albire a dinţilor, folosite acasă, sunt spălările cu sucuri naturale acide. Lămâia, oţetul de mere, portocala şi căpşunile sunt remediile naturale care vă ajută să aveţi un zâmbet frumos. Ele oferă rezultatele aşteptate, dar fără o igienă orală corespunzătoare, orice tratament devine ineficient.
Mai puteţi încerca şi următoarele remedii naturale:
- Luaţi trei sau patru căpşuni şi zdrobiţi-le într-un castron până devin pastă. Periaţi dinţii cu amestecul astfel obţinut de cel puţin două ori pe zi. Dantura va deveni albă şi strălucitoare, după câteva săptămâni de utilizare;
- Frunzele de salvie sunt şi ele remediul dinţilor îngălbeniţi. Se folosesc în acelaşi mod ca şi căpşunile, după periajul zilnic obişnuit şi mesele încărcate;
- Coaja de portocale îndepărtează petele galbene de pe dinţi şi, după câteva săptămâni, veţi avea o dantură albă, strălucitoare şi o respiraţie proaspătă;
- Morcovii, merele, castraveţii sau coaja de nuc sunt şi ele remedii naturale pentru dinţii îngălbeniţi şi inestetici;
- Pentru a avea o dantură perfectă, puteţi introduce în dieta zilnică alimentele amare şi astringente. Usturoiul are un astfel de efect, dar şi sucul de lămâie sau muştarul.
Arome apetisante pentru pasta de dinţi

Pe lângă strălucirea pe care o dă zâmbetului, pasta de dinţi poate face ceva în plus. In primul rând, vă poate distra sau aromatiza încă de la primele ore ale zilei, periajul devenind astfel mult mai atractiv. Cultura şi preferinţele fiecărui popor dictează produsele ce sunt folosite pe întreg mapamondul. În Filipine, de exemplu, Unilever a scos în 2005 o pastă de dinţi cu aromă de ciocolată. Iar studiile au arătat că nu e un moft, o cercetare realizată la Universitatea Tulane demonstrând că extractul din cacao pudră protejează dantura şi că este mai eficient decât fluorul în prevenirea cariilor.
Conform Odee.com, din ce în ce mai mult teren câştigă pasta de dinţi cu aromă de şuncă. Chiar dacă producătorii spun că respiraţia rămâne proaspătă, depinde de ce înţelegeţi prin proaspăt.
O variantă care v-ar putea plăcea este pasta de dinţi cu aromă de şampanie şi cea cu aromă de whisky, deşi poate ar trebui să o ocoliţi dacă sofaţi. Dacă, însă, o folosiţi, nu vă întrebaţi de ce sunteţi privit de ceilalţi cu coada ochiului, ca şi cum tocmai aţi fi servit un păhărel la micul dejun.

Cum recunoaştem şi cum tratăm dependenţa de Internet

* Odată ce a fost etichetată drept “boală”, dependenţa de calculator a început să fie tratată în centre specializate *

Psihiatrii londonezi şi-au exprimat printre primii îngrijorarea faţă de faptul că din ce în ce mai multi pacienţi încearcă să se vindece de boala numită "Înternet". Ei credeau, încă de acum doi ani, că dependenţa de browser a devenit deja o boală clinică.10% din utilizatorii de internet au devenit deja dependenţi, spunea medicul Jerald Block, citat de www.newkerala.com. Studiile precedente au arătat că utilizatorii fideli ai Internetului sunt persoane cu o educaţie superioară şi cu venituri peste medie.

Cum ajungem dependenţi de Internet? 

Pentru unii, navigarea pe Internet se transformă din nevoie în obsesie. Realitatea virtuală înlocuieşte treptat viaţa reală, prietenii fantomatici de pe net devin, brusc, suflete - pereche, în timp ce activităţile de zi cu zi se transformă în rutină de nesuportat. Două exemple relatate de ziare.com vorbesc despre un bărbat de 30 de ani din China care, în septembrie 2007, a murit într-un Internet Cafe, după 72 de ore de jucat continuu un joc online. Un caz similar fusese semnalat cu doi ani înainte, în Coreea de Sud, când un alt bărbat a decedat după ce a jucat timp de 50 de ore Starcraft, tot într-un Internet Cafe.
Criterii pentru identificarea dependenţei de net
1. Sunteţi preocupat de Internet (vă gândiţi des la ce aţi făcut mai devreme pe net sau anticipaţi următoarea sesiune online);
2. Simţiţi nevoia de a folosi Internetul un timp tot mai îndelungat;
3. Aţi făcut în mod repetat şi fără succes eforturi de a reduce utilizarea Internetului;
4. Vă simţiţi neliniştit, prost dispus, deprimat sau iritabil când trebuie să ieşiţi de pe net;
5. Staţi mai mult online decât v-aţi propus;
6. Folosiţi Internetul ca o modalitate de a scăpa de problemele de zi cu zi;
7. V-aţi minţit familia sau prietenii ascunzându-le preocuparea dumneavoastră tot mai intensă pentru Internet;
8. Aţi riscat pierderea unei relaţii importante, a locului de muncă sau a carierei din cauza Internetului.
Simptome şi semnale de alarmă
Fizic, simptomele utilizării excesive a Internetului se manifestă prin dureri de cap, tulburări de atenţie, senzaţii de oboseală a ochilor, vedere înceţoşată, dureri la nivelul muşchilor gâtului şi umerilor.
Semnale de alarmă în utilizarea excesivă a Internetului pot fi:
1. Modificări ale stilului de viaţă, pentru a putea petrece cât mai mult timp pe net;
2. Scăderea activităţii fizice;
3. Dezinteres faţă de propria sănătate;
4. Renunţarea la activităţi importante, pentru a rămâne mai mult timp pe net;
5. Privarea de somn sau schimbări în ritmul somnului, în acelaşi scop;
6. Scăderea drastică a activităţii de socializare, rezultatul fiind înstrăinarea prietenilor;
7. Neglijarea treptată a familiei;
8. Dorinşa de a petrece tot mai mult timp online;
9. Neglijarea locului de muncă şi a obligaţiilor personale.
Efectul de dezinhibare online
Este binecunoscut faptul că oamenii spun şi fac lucruri în spaţiul virtual, pe care nu le-ar face într-o relaţionare faţă în faţă. Pe net sunt mai relaxaţi, mai dezinhibaţi şi astfel se exprimă mai liber. Acest efect de dezinhibare este de două feluri. Unii împărtăşesc lucruri extrem de personale, emoţii profunde, temeri sau dorinţe. Specialiştii numesc această dezinhibiţie benignă. Există însă şi o “dezinhibiţie toxică”, ce se manifestă prin limbaj obscen, manie, ură şi chiar ameninţări, prin explorarea site-urilor pornografice sau a celor care prezintă violenţa explicită, locuri pe care aceşti oameni nu le-ar vizita în realitate.
Centre de tratament pentru dependentii de calculator

Keith Bakker este fondatorul primului centru din Europa în care se tratează dependenţa de jocuri pe calculator, informează BBC. De la deschiderea centrului în 2006, sute de persoane au apelat la serviciile Smith&Jones din Amsterdam pentru a scăpa de viciul calculatorului.
Clinica îşi schimbă metodele de tratament în funcţie de cât de afectat este cel care cere ajutor şi în mare parte gamingul compulsiv este abordat ca o problema socială, nu psihică. Prin metodele tradiţionale de abstinenţă, clinica a avut succese mari cu persoanele care cu toate că obişnuiau să consume alcool sau tutun, arătând astfel şi un altfel de dependenţă, au scăpat de calculator şi au încetat să îl mai considere o necesitate acută.
Cu toate acestea, Keith Bakker este de părere că metodele de consiliere dau rezultate doar în 10% din cazuri. Pentru 90% din dependenti, metodele clasice nu mai sunt de actualitate. Pentru ei, clinica Smith&Jones impune programe ce conţin activităţi bazate pe comunicare şi reintegrare în societate.

Reabilitare pe bani grei

În vara anului trecut, era anunţată deschiderea unei instituţii de reabilitare a dependenţilor de Internet la doar câţiva kilometri de campusul Microsoft, costul tratamentului/persoană fiind estimat la 14.500 de dolari. Responsabilul instituţiei de reabilitare a dependenţei legate de mediul online spunea că misiunea centrului este aceea de a-i reconecta la realitate pe tinerii care petrec multe ore pe zi în faţa calculatorului, informa Gandul.
Tratamentul se desfăşoară timp de şase săptămâni, în care pacienţii sunt ţinuţi departe de jocurile video şi sunt supuşi unor programe de relaxare prin sport în aer liber. Tot aici se încearcă obişnuirea pacienţilor cu un stil de viaţă sănătos. De asemenea, dependenţii de Internet mai beneficiază de consiliere profesională şi psihologică.
În Belgia, la fel ca în Olanda, dependenţa de Internet este tratată din 2006 în instituţii specializate, iar în Franţa există un centru de reabilitare a dependenţilor de jocuri video şi Internet, înfiinţat în 2008 în oraşul Nantes, din vestul Franţei.

5 metode de a preveni dependenţa copiilor de jocurile video

Studiile arată că tot mai mulţi copii petrec ore în şir în compania personajelor virtuale, iar specialiştii spun că acest lucru le afectează serios dezvoltarea psihologică pe termen lung, scrie Game Pro. Cum trebuie să procedeze părinţii? Există metode de a ţine sub control acest fenomen? Răspunsul este afirmativ.
1. Folosiţi-vă de jocurile obişnuite
Dependenţa de jocurile video apare în momentul în care copilul nu este stimulat să aleagă şi alte modalităţi de distracţie şi de relaţionare socială. Arătaţi-le celor mici că şi alte jocuri pot fi cel puţin la fel de interesante şi pot crea satisfacţii similare. Încurajaţi-i în special să practice diverse sporturi de echipă şi să petreacă tot mai mult timp în aer liber;
2. Răsplătiţi-i;
Televiziunea şi jocurile video sau pe calculator reprezintă vicii majore cu care se pot confrunta copiii. Pentru a-i scăpa de ele, utilizaţi dulciurile sau alte modalităţi de răsplată în cazul în care cei mici se pot controla singuri şi pot sta departe de ispită. De asemenea, puteţi condiţiona joaca pe calculator sau uitatul la televizor de efectuarea altor activităţi. Veţi constata că timpul petrecut în faţa calculatorului sau a televizorului se va înjumătăţi;
3. Instituiţi un program strict
Introduceţi disciplina în viaţa celor mici, indiferent cât de greu vă este. Aceştia trebuie să ştie că există un timp pentru orice: pentru joacă, pentru lecţii, pentru masă sau pentru alte activităţi. Dependenta de jocuri se instalează doar dacă cei mici nu au un program riguros de viaţă;
4. Ieşiţi împreună
O plimbare în parc, o vizită la o familie de prieteni sau la bunici, o vizită la muzeu sau un spectacol de teatru sunt tot atât de multe şi de bune ocazii de a-i desprinde pe cei mici din faţa televizorului;
5. Discutaţi deschis
Fiţi sincer cu copiii şi discutaţi deschis despre problemele de sănătate pe care le pot avea dacă petrec atât de mult timp stând închişi în casă şi intrând în contact doar cu personaje imaginare. De asemenea, încercaţi să aflaţi de la ei care sunt motivele pentru care se refugiază în faţa televizorului. Ţine doar de dumneavoastră să îi ajutaţi să depăşească aceste probleme.