Fibromul uterin, între histerectomie şi tratamente alternative

* Există o predispoziţie genetică pentru fibroame uterine, ele fiind tumori benigne (necanceroase) comune ale muşchiului uterin * Apar la aproximativ 50 % din femeile peste 40 ani şi cel mai frecvent nu creează probleme *

Fibromul uterin are tendinţa să crească sub influenţa estrogenilor (hormoni sexuali feminini) şi să regreseze când nivelele de estrogeni sunt reduse. Creşterea este frecvent întâlnită în sarcină, urmată de regresie în lăuzie. După instalarea menopauzei, fibroamele regresează de regulă. Pilulele anticoncepţionale cu doză mare de estrogeni pot determina creşterea fibroamelor. În mod obişnuit, nu există simptome care să atragă atenţia, dar unele femei se pot îngrijora atunci când prezintă menstruaţie abundentă, sângerare între menstruaţii, durere pelvină, infertilitate, presiune pelvină, durere la urinat, incontinenţă urinară ş.a. În cursul sarcinii, fibroamele pot constitui o cauză de avort, sângerare, naştere prematură, întârziere de creştere intrauterină a fătului, sau obstrucţie a canalului de naştere.

Tratamente radicale pentru fibrom

Nu există un tratament universal pentru toate pacientele cu fibrom uterin, de cele mai multe ori nefiind necesar nici un tratament. De regulă, fibroamele sunt măsurate şi monitorizate în timp, aşteptând ca să regreseze la menopauză. În situaţiile în care apar simptome semnificative, fibroame foarte mari sau care cresc rapid, se iau în considerare o serie de soluţii. Factorii importanţi care decid opţiunea terapeutică sunt severitatea simptomelor, simptomele asociate, vârsta şi dorinţa de păstrare a fertilităţii. www.ginecologie.ro detaliază modalităţile uzuale, dar şi cele novatoare pentru femeile ce au fibrom uterin:

1. Histerectomia, ce constă în extirparea uterului în totalitate. Aceasta reprezintă singura cură definitiva a fibroamelor, dar necesită chirurgie majoră abdominală, vaginală sau laparoscopică;

2. Miomectomia, constă doar în extirparea fibromului, cu conservarea restului uterului. Aceasta reprezintă opţiunea cea mai bună pentru femeile care doresc păstrarea uterului;

3. Tratamentul hormonal (anticoncepţionalele sau progestativele). E un tratament ce nu micşorează fibroamele, dar poate fi eficient în controlul simptomelor, în special al sângerărilor;

4. Analogii GnRH suprimă eliberarea de gonadotrofine (hormoni sexuali la nivelul creierului), reducând eficient concentraţia estrogenilor (hormoni sexuali ovarieni) la valori apropiate celor din menopauză şi conducând la micşorarea fibroamelor. Din păcate, după 6 luni de tratment, când administrarea agoniştilor GnRH trebuie întreruptă, fibroamele vor creşte din nou, acest gen de tratament fiind doar unul temporar, eficient în pregătirea preoperatorie;

5. Embolizarea. Sub ghidaj radiologic se introduce un cateter (tub subţire) prin arterele uterine şi se injectează un bolus de material plastic, care se cantonează în vasele mici de sânge care hrănesc fibromul, reducând fluxul sangvin şi producând în final necroza fibromului. Intervenţia trebuie efectuată, obligatoriu, într-un centru specializat, fiind vorba de o soluţie ce nu este larg acceptată;

6. Terapia cu ultrasunete cu frecvenţă înaltă reprezintă o intervenţie neinvazivă (nu necesită incizie) - care utilizează unde ultrasonice de intensitate mare în scopul distrugerii fibroamelor - în combinaţie cu rezonanţa magnetică, care are rolul de a ghida şi monitoriza tratamentul. Această tehnică este relativ nouă, ea fiind aprobată în 2005.

Alternativele chirurgicale la histerectomie sunt laparatomia, miomectomia laparoscopică şi cea histeroscopică, precum şi ablaţia endometrială. Multe femei cu sângerări uterine anormale sau fibrom uterin pot beneficia de suprimarea menstruaţiei prin contracepţie continuă.

Alternative la histerectomie

Există opţiuni alternative care vă oferă posibilitatea de a reduce nivelul hormonilor estrogeni în mod natural, scopul fiind de a împiedica sau de a elimina necesitatea histerectomiei.
Pentru femeile cu fibrom uterin tratamentul se concentrează mai ales pe reducerea stării de stres, reglându-se astfel nivelul de estrogen din organism. Medicina vă oferă terapii care vă învaţă să vă relaxaţi pentru a reduce nivelul stresului. Acestea includ: vizualizare creativă, medicaţie, yoga (incluzând exerciţii de respiraţie), terapie prin dans,

hipnoterapie (terapia prin somn).
Iată un exemplu de exerciţiu de relaxare prin respiraţie care poate fi o parte a exerciţiului prin vizualizare creativă:
- purtaţi haine lejere şi staţi relaxată pe un scaun confortabil;
- închideţi ochii încet, după care respiraţi adânc;
- când expiraţi, imaginaţi-vă efortul de a elibera tensiunea din organism cu fiecare respiraţie;
- când inspiraţi, imaginaţi-vă că vă “inzestraţi” organismul cu aer răcoritor şi energie.
În ce priveşte hidroterapia pentru fibromul uterin, cea orientată în partea de jos a abdomenului stimulează circulaţia sângelui, care eliberează nutrienţi şi alte substanţe benefice în celule şi curăţă produsele nefolositoare.

Terapia alimentară
Potrivit terapiei nutriţionale, dieta şi suplimentele pot stabili sau chiar scădea nivelul de estrogen din organism. Astfel, dieta şi suplimentele sunt necesare pentru reducerea unor simptome ale fibromului uterin. Unul dintre rolurile ficatului este să inhibe cantitatea de estrogeni. În consecinţă, dieta ar trebuie să îi permită ficatului să îşi îndeplinească funcţiile, motiv pentru care să nu includem alimente care îngreunează misiunea acestui organ:
1. Alimentele pe care să le evitaţi: zahăr, carne, ouă, produse lactate, alcool, cafeină.
Carnea şi produsele lactate pot fi o sursă de hormoni (inclusiv estrogeni) pentru organism. Deoarece acestea conţin cantităţi ridicate de grăsimi şi estrogenul este stocat în celulele grase, e vorba de alimente care pot provoca şi alte afecţiuni femeilor cu fibrom uterin;
2. E indicat să consumaţi legume şi fructe, cereale integrale, alune şi seminţe crude. De asemenea, ar trebui să adoptaţi o dietă cu conţinut ridicat în fibre;
3. Totodată, vitamina B este recomandată pentru că ajută ficatul. Aceasta poate fi obţinută din alimente precum: linte, orez brun sau din suplimente. În particular, vitamina B6 înlătură estrogenul din organism.

Remedii naturiste pentru fibromul uterin
- Se beau 50 ml tinctură de tătăneasă, de 2 ori/zi, înainte de masă, timp de 3-4 luni. Tinctura se prepară în casă: se taie mărunt rădăcinile de tătăneasă şi se pun într-o sticlă de 1 litru până la jumătate. Cealaltă jumătate se umple cu alcool alimentar sau ţuică tare. Se lasă la macerat 3 săptămâni. Un alt remediu este din gălbenele, creţişoară, nalbă mare, turiţă mare, măghiran, brusture, vanilie sălbatică, inclusiv rădăcină, câte 10 g din fiecare. Se prepară sub formă de infuzie, câte o lingură de amestec la 250 ml apă clocotită, care se consumă intern. Cu acest ceai se pun cataplasme şi se fac spălături vaginale, până la vindecare. Pe lângă această infuzie se mai foloseşte şi infuzia sau decoctul de vâsc;

- În cazul fibroamelor de mărime mică se recomandă uleiul de in, care are proprietăţi anti-inflamatoare, ajutând şi la reglarea “producţiei” hormonale şi la micşorarea fibromului. Se ia 1 linguriţă de 2 ori pe zi;

- Vitamina C combate radicalii liberi şi este indicată în cazul fibroamelor. Şi Vitamina E, cu proprietăţile ei anti-inflamatorii, ajută la reglarea hormonală, studiile arătând că e o vitamină ce are puterea de a micşora fibroamele. Este contraindicată persoanelor cu tensiune ridicată şi celor ce folosesc anticoagulante;

- Coada şoricelului este un ceai indicat în tratamentul fibromului, la fel şi coada calului, fiind suficiente câteva căni cu ceai pentru a se opri hemoragia. Ceaiul se face sub formă de infuzie dintr-o linguriţă de plantă la o cană cu apă şi se bea cu înghiţituri mici pentru a-i mări efectul;

- Uleiul de piper negru, făcut din planta de piper în diferite concentraţii, este aplicat în partea de jos a abdomenului, deoarece conţine o substanţă care accelerează acţiunea celulelor importante pentru sistemul imunitar;
- Benefice, în cazul în care aveţi un fibrom, sunt şi fructele închise la culoare: prune, mure negre, afine.

Învăţaţi să vă controlaţi apetitul

* Aceasta e una din cele mai bune metode şi un pas important în încercarea de a reduce din kilogramele în plus *
Contează foarte mult ca omul să poată face diferenţa între foamea reală şi dorinţa psihologică de a mânca. Odată ce sunt identificate aceste senzaţii, mai este necesară doar învăţarea unui control al răspunsului la aceste senzaţii. Fiziologia organismului este în aşa fel făcută încât ne dă semnele cele mai bune pentru a mânca şi a ne opri din mâncat, astfel încât toată teoria cuantificării caloriilor să fie inutilă, omul urmând să mănânce în funcţie de foamea şi plinătatea fiziologică.
Numai că practica este mult mai complicată. În primul rând, diferite piedici pot apărea în calea senzaţiilor fizice. Deşi organismul, spre exemplu, ne spune că trebuie să mâncăm, noi nu putem face acest lucru chiar atunci. Deseori, oamenii mănâncă când sunt foarte flămânzi şi continuă să mănânce dincolo de senzaţia confortabilă de saţietate. Obişnuirea cu acest tip de a mânca va duce la creştere ponderală.
Factori care influenţează foamea şi saţietatea
Lista hormonilor şi a mecanismelor fiziologice responsabile de una şi de alta e lungă. Spre exemplu, un nivel scăzut al glucozei în sânge şi un hormon numit “neuropeptidul Y” se consideră că stimulează apetitul. În sens invers, hormoni cu ar fi serotonina şi colecistochinina, la fel ca şi mulţi nutrienţi din sânge, contribuie la apariţia saţietăţii. Conform times.com, există un hormon al foamei, grelina, identificat în 1999. El este produs în corp ca răspuns la programul de hrănire sau chiar la vederea şi mirosul mâncării. Acest hormon creează senzaţia care ne transmite că suntem gata să mâncăm sau… mai bine spus, că ar fi bine să mâncăm odată! Când grelina ajunge la creier, hipotalamusul şi alte zone sunt activate - lucru care garantează faptul că în acest moment creierul ascultă “chemarea foamei”. Dacă în ciuda tuturor obstacolelor apărute în calea supraalimentarii, continuaţi să mâncaţi, organismul mai are o armă secretă: leptina. Acest hormon, descoperit în 1994, are rolul de a inhiba foamea, fiind produs tocmai de grăsimea din corp. Odată ce ajunge în sânge, leptina circulă până la hipotalamus, caută o pereche de neuropeptide care stimulează apetitul şi încearcă să le diminueze efectul. Practic, oamenii graşi ar trebui să aibă un apetit scăzut, numai că, totuşi, mulţi au deficit de leptină. În acest caz se administrează suplimenţi cu leptină, pentru a ataca grăsimea.

În mod frecvent, apetitul determină cel mai frecvent cât de mult mănâncă o persoană. Unii au învăţat să mănânce după ceas, deci mănâncă conform programului, indiferent dacă le este foame sau nu. Alţii mănâncă ca răspuns la o anumită dispoziţie, de genul tristeţe, manie, anxietate, plictiseală sau fericire. Aceşti factori de declanşare a apetitului sunt de tip psihologic şi pot fi foarte puternici în declanşarea supraalimentării. De aceea este utilă ţinerea unui jurnal alimentar, în care să fie trecute sentimentele simţite înainte, în timpul şi după ce o persoană mănâncă din alte raţiuni decât foamea.

Foamea este amplificată de:
* Alimentaţia neregulată: organismul tinde să se autoregleze prin mâncatul excesiv;
* Dieta bogată în zahăr şi paste făinoase;
* O dietă săracă în fibre;
* Un consum prea mic de grăsimi şi/sau proteine. 

* Cofeina - o cafea vă va suprima apetitul pentru o perioadă scurtă de timp, dar după ce efectul acesteia va dispărea, foamea va avea o intensitate mult mai mare;
* Prezenţa stimulilor alimentari în jur.
Scală pentru recunoaşterea foamei şi a saţietăţii
1. Sunteţi atât de flămând, încât vă simţiţi ameţit şi iritabil;
2. Percepeţi o nevoie puternică de a mânca şi nu vă mai puteţi concentra din cauza foamei;
3. Apar semnele fizice ale foamei (strângeri ale stomacului);
4. Dorinţa de a mânca e din ce în ce mai mare;
5. Vă simtiţi bine – perfect confortabil;
6. Se instalează sentimentul că sunteţi sătul, în mod confortabil;
7. Parcă sunteţi puţin cam prea sătul;
8. Începeţi să aveţi convingerea că stomacul e plin;
9. Resimţiţi nevoia să vă descheiaţi un nasture sau să slăbiţi cureaua de la pantaloni;
10. Devine evident că vă simţiţi din ce în ce mai inconfortabil.
Persoanele care recunosc că uneori aşteaptă prea mult până să mănânce sau deseori mănâncă dincolo de punctul de confort, pot completa jurnalul alimentar cu informaţii despre senzaţia de foame, sub formă de scală. Apoi să analizeze ce şi cât de mult mănâncă – comparativ, în momentele în care îi este foarte foame şi în cele în care senzaţia abia a apărut. Apoi e bine să încerce să-şi modifice programul de masă, pentru a împlini la timp nevoile de hrană ale organismului.
Recomandări utile
1. Consumaţi proteine la fiecare masă, ele controlând senzaţia de foame;
2. Evitaţi alimentelor pe bază de zaharuri simple. Dacă nu reuşiţi, e bine să fie consumate în timpul mesei, alături de alte alimente;
3. Optaţi pentru o dietă bazată pe carne, lactate, peşte, nuci şi seminţe, multe fructe şi legume şi consumul de alimente voluminoase şi sărace în calorii (cele mai multe legume intră în această categorie);
4. Beţi multă apă (şi supa este cunoscută pentru senzaţia de saţietate pe care o oferă);
5. Nu ignoraţi activitatea fizică, care ajută la reglarea apetitului, controlează foamea şi consumul de alimente. În plus, duce la consumarea caloriilor şi creşterea masei musculare;

6. Acordaţi atenţie cromoterapiei. Dacă roşul şi portocaliul sunt culori ce vă fac poftă de mâncare, medicii dieteticieni recomandă folosirea rozului pentru a diminua apetitul şi atacurile de supraalimentaţie.

«Este foarte importantă monitorizarea continuă a comportamentului legat de alimentaţie.

Creşterea frecvenţei meselor, reprezintă, de asemenea, o tactică terapeutică utilă. Ingestia de mese mici şi frecvente, cu conţinut relativ mare de carbohidraţi şi fibre reprezintă o cale de scădere a aportului de lipide şi oferă o senzaţie continuă de saţietate gastrointestinală», precizează dr. Dana Dascăl, medic rezident medicină de familie.

Ştevia

Este considerată un supraaliment, fiindcă are capacitatea de a regla nivelul zahărului în sânge (glicemia), de a înfrâna pofta de dulciuri şi a tempera senzaţia acută de foame. Mai mult, ştevia poate micşora dorinţa de a consuma alimente grase şi poate controla apetitul. Unii oameni au descoperit că pofta lor de mâncare scade dacă iau drajeuri din ştevie cu 15-20 de minute înainte de masă. Ştevia este excelentă şi pentru stimularea energiei mentale şi fizice şi poate chiar opri bacteriile care determină cariile dentare. Mai presus de toate, ştevia nu conţine calorii, dar are în componenţă substanţe dulci (glicozide), care nu sunt metabolizate de organismul uman, fiind astfel eliminate fără ca vreo calorie să fie absorbită. În afară de glicozide, ştevia mai conţine şi proteine, fibre, carbohidraţi, fosfor, zinc, calciu, potasiu, magneziu şi vitaminele A şi C. Oamenii de ştiinţă americani au descoperit că ştevia acţionează ca un diuretic natural, ajutând organismul să scape de fluidele în exces, armonizează digestia, reglează presiunea sângelui şi ajută la pierderea în greutate.