Privirea încrucişată la copii, o problemă medicală ce are rezolvare

http://www.thehealthtime.com

* Strabismul reprezintă o afecţiune vizuală în care ochii nu pot focaliza, simultan, aceeaşi imagine. Cel mai ades apare în copilărie *

În limbajul curent, strabismul este numit "ochi-încrucişaţi" sau "privire crucişă".
Boala apare atunci când musculatura oculară nu mai reuşeşte coordonarea mişcărilor oculare. În acest caz, ochii nu mai sunt centraţi corect şi creierul are dificultăţi în suprapunerea celor două imagini ce provin de la fiecare glob ocular.

Posibile cauze genetice

Cel mai adesea cauzele strabismului prezent în copilărie sunt necunoscute, deşi se pare că acesta se întâlneşte mai frecvent în unele familii. Uneori strabismul se dezvoltă în urma suprasolicitării vederii pentru compensarea altei afecţiuni oftalmologice, ca de exemplu prezbitismul (diminuarea treptată a puterii de acomodare a ochiului, care antrenează o stânjenire a vederii de aproape). “La adulţi, strabismul poate apărea în urma afectării globilor oculari sau a vaselor de sânge de la nivelul acestora. Alte cauze de strabism şi de pierdere a vederii la adult sunt tumorile craniene sau oculare, accidentele vasculare cerebrale şi diverse afecţiuni musculare sau nervoase”, punctează dr. Dorina Sârbu, medic primar oftalmolog.  

Strabismul poate fi identificat şi de profani

Semnele vizibile, întâlnite frecvent, sunt:
- globii oculari nu privesc în aceeaşi direcţie, în acelaşi timp şi nu se mişcă coordonat;
- privirea încrucişată sau închiderea unui ochi la lumină strălucitoare;
- înclinarea sau întoarcerea capului pentru a privi la un obiect;
- împiedicarea persoanei de obiectele care-i stau în cale.
Copiii cu strabism acuză, de obicei, vedere înceţoşată, oboseala ochilor, sensibilitate la lumina puternică, vedere dublă. Atunci când ochii copilului nu sunt aliniaţi în acelaşi timp pentru vederea unui obiect, până la vârsta de 4 luni, este necesară efectuarea unui consult oftalmologic de către medicul specialist. Chiar şi când nu se observă modificări ale privirii copilului, mulţi medici recomandă efectuarea unui consult oftalmologic înainte de a ajunge la vârsta şcolară. Apariţia strabismului la copiii cu vârsta cuprinsă între 7 şi 10 ani e însoţită frecvent de vederea dublă.
Tratamentul precoce, cel mai indicat în corectarea strabismului

În genere, cu cât este mai mic copilul la începutul tratamentului pentru strabism, cu atât mai mari sunt şansele ca afecţiunea să fie corectată. Tratamentul se recomandă şi în ambliopie ("ochi leneş"), sau în alte afecţiuni oftalmologice, cu scopul de a se dezvolta o vedere normală. Printre soluţiile recomandate de medici pentru corectarea strabismului figurează:

http://www.europeeye.ro 

1. Purtarea ochelarilor. În cazul în care e vorba doar de devierea globilor oculari, aceştia nefiind centraţi, purtarea ochelarilor e posibil să corecteze boala. Unii copii au nevoie de purtarea unor lentile bifocale sau lentile speciale, numite prismă. În paralel, poate fi benefică folosirea picaturilor, pentru o perioadă de timp;

2. Acoperirea ochiului (ocluzarea). E un tratament utilizat în primă fază pentru “ochi leneş”, care poate apărea ca urmare a strabismului sau poate fi o cauză ce determină strabismul. Ochiul mai puternic este acoperit cu un ocluzor (bandaj), cu scopul de a forţa copilul să utilizeze ochiul mai slab. Este foarte important ca părinţii să respecte cu exactitate instrucţiunile medicului specialist oftalmolog şi să nu lase copilul să poarte ocluzorul o perioadă de timp mai mare decât cea recomandată de medic, pentru că există riscul apariţiei ambliopiei la ochiul care iniţial era mai puternic; 

3. Toxina botulinică este un medicament ce poate împiedica temporar contracţiile musculare, pentru o perioadă de câteva luni după ce a fost administrată. Aceasta determină relaxarea musculaturii afectate de strabism (în acest loc se administrează toxina botulinică), urmarea fiind că musculatura din partea opusă a globului ocular modifică poziţia ochiului. Totuşi, este vorba de un tratament controversat, deoarece necesită administrarea mai multor injecţii, iar rezultatele nu sunt întotdeauna previzibile;

4. Tratamentul chirurgical este de multe ori singurul capabil să alinieze globii oculari şi să îmbunătăţească vederea ochilor cu strabism. În timpul intervenţiei chirurgicale, medicul va slăbi sau întări musculatura din jurul globului ocular, prin modificarea poziţiei sau lungimii acesteia. Uneori, copilul cu strabism are nevoie de mai multe intervenţii chirurgicale pentru a realinia globii oculari şi a i se îmbunătăţi vederea, iar după, s-ar putea să aibă nevoie de ochelari, sau să fie nevoit să continue purtarea ochelarilor recomandaţi înaintea operaţiei. Deoarece tratamentul precoce este foarte important în corectarea strabismului, intervenţia chirurgicală se efectuează frecvent la copiii cu vârsta mai mică de 2 ani şi uneori se poate realiza chiar şi la copiii în vârstă de 3 luni, dacă strabismul a fost diagnosticat precoce. Cu toate acestea, eficienţa intervenţiei chirurgicale la copii cu vârsta mai mică de 6 luni este controversată, pentru că musculatura globului ocular nu este încă dezvoltată.
Tratamentul chirurgical la adulti este o metodă sigură şi eficientă pentru îmbunătăţirea alinierii globilor oculari, însă această intervenţie se recomandă mult mai rar decât în cazul copiilor. Intervenţia chirurgicală la adulţi îmbunătăţeşte vederea şi aprecierea distanţelor faţă de obiectele din jur şi ameliorează vederea dublă. Ocazional, se folosesc exerciţiile oculare ca tratament adiţional la tratamentul chirurgical.

Supravegherea părinţilor, imperioasă

În cazul în care tratamentul copilului pentru corectarea strabismului include purtarea ochelarilor sau a ocluzorului, părinţii trebuie să se asigure că totul va fi conform recomandărilor medicului oftalmolog. În cazul în care copilul este nevoit să poarte lentile de contact speciale pentru tratarea ambliopiei ("ochi leneş"), părinţii vor trebui să-l înveţe cum să le întrebuinţeze. Ei trebuie să se asigure că acesta utilizează picăturile de ochi întocmai cu recomandările medicului oftalmolog. Existenţa strabismului la copil poate afecta foarte mult şi respectul de sine. În plus, faţă de afectarea vederii copilului, strabismul are impact şi asupra felului în care arată. Copiii cu strabism pot fi tachinaţi pentru "privirea crucişă", motiv pentru care trebuie sprijiniţi pentru a depăşi aceste probleme.

Afinul

www.selene.ro

Este un arbust, care creşte la munte, cu fructe de culoare negru‑albăstrui şi gust duce‑acrişor. Din frunzele de afin se prepară un ceai recomandat celor cu diabet, având proprietatea de a scădea zahărul din sînge, datorită mirtilinei - denumită şi "insulină vegetală". Ceaiul se bea neîndulcit, o ceaşcă înaintea fiecărei mese. Se mai recomandă şi în cazuri de gută şi reumatism.

Cea mai mare bogăţie a fructelor de afin o reprezintă provitamina A şi vitamina C. În combinaţie cu pigmentul antocianină, ele îmbunătăţesc acuitatea vizuală, circulaţia sîngelui la nivelul ochilor şi la nivelul sistemului nervos şi pot preveni sau ajuta la tratarea unor boli de ochi precum retinita pigmentară, glaucomul, miopia.

Ceaiul de afine combate diareea şi are proprietăţi antiseptice în infecţiile intestinale, mai ales în gastroenterite. Poate fi făcut dintr-o linguriţă şi jumătate de fructe uscate, peste care se toarnă două pahare cu apă fiartă şi răcită. Fructele se lasă la macerat opt ore, apoi se bea întreaga cantitate de lichid într-o zi.

Alături de vitamine, afinele mai conţin flavonoide, antocianine şi glucochinină, care ajută la prevenirea şi tratarea afecţiunilor vasculare sau problemelor sanguine precum varice, tromboză venoasă, angină, fragilitatea capilarelor. Ceaiurile de afine ajută şi la vindecarea diferitelor afecţiuni ale stomacului şi la calmarea problemelor tractului digestiv - datorită taninurilor conţinute. Efectele antioxidante ale vitaminelor şi celorlalţi compuşi nutritivi din afine protejează împotriva oxidării celulelor care ar putea provoca pierderi de memorie, asociate cu vârsta înaintată.