Neofobia alimentară, întâlnită la mulţi copii

Foto: www.bebemagia.ro

* Refuzul dar şi teama de alimente noi (neofobia) apar frecvent la copii cu vârste între 2 şi 6 ani, deşi nu e neobişnuit nici pentru un copil de 18-24 de luni, şi se manifestă prin refuzul efectiv al copilului de a-şi diversifica dieta *

Specialiştii consideră că adoptarea obiceiurilor care îngrijorează părinţii lor reprezintă, de fapt, încercarea copilului de a-şi manifesta independenţa şi fac parte dintr-o etapă normală de dezvoltare.
În perioada preşcolară, procesul de creştere somatică a copiilor înregistrează o aparentă încetinire, iar apetitul lor poate fi mai diminuat. La această vârstă par a fi mai interesaţi în a descoperi lumea înconjurătoare, decât de a se hrăni corespunzător.
În cazul în care copilul începe să refuze consumul unor alimente diversificate şi doreşte să îşi centreze regimul pe un singur tip de mâncare, specialiştii recomandă părinţilor să continue să-l ofere copilului (atât timp cât este hrănitor), însă pot încerca să-i adauge acestuia şi alte produse. Aceasta este o metodă menită să determine copilul ca, în timp, să consume şi alte alimente.

“În general, copiii se alimentează instinctiv, mulţi preferând dulciurile. E important ca părinţii să nu le ofere recompense pentru a mânca, folosind formule de genul: “Dacă mănânci, îţi cumpăr o jucărie”. Copilul trebuie să mănânce pentru că e important să se alimenteze. Pe de altă parte, atunci când copiii refuză un aliment, e posibil şi să aibă o intoleranţă, şi atunci trebuie consultat medicul. Acelaşi lucru trebuie să-l facă părinţii atuncii când copiii au o preferinţă exagerată pentru dulciuri, de exemplu, tot medicul fiind cel în măsură să stabilească dacă nu e vorba de un început de diabet” precizează dr. Maria Andronicescu, medic pediatru. 

Cu timpul, copilul va cere singur diversificarea ofertei alimentare

Dacă e clar că e vorba de capricii alimentare şi nu de o problemă medicală, părinţii sunt sfătuiţi să nu le acorde prea multă atenţie, deoarece cu cât li se va da mai multă importanţă, cu atât vor dura mai mult sau se vor amplifica. Tot ce trebuie să facă este să fie atenţi ca alimentele consumate să fie nutritive şi sănătoase. Copilul nu îşi va corecta singur comportamentul, dacă adultul de lângă el este prea dur sau prea permisiv. În acest sens, părintele ar trebui să instituie un orar pentru mese şi gustări, dar nu trebuie să oblige copilul să mănânce ce nu doreşte.

Pentru părinţi, e important să continue să realizeze regimul alimentar zilnic al copiilor respectând sugestiile din piramida alimentelor. Oferindu-i copilului o gamă largă de alimente, părintele îi lasă acestuia libertatea de a alege exact ce îi place, satisfăcându-i în acelaşi timp şi nevoia de a lua decizii independente. Cu timpul, copilul ajunge să resimtă şi el monotonia din alimentaţie şi va cere singur diversificarea ofertei culinare. Astfel, micuţul simte că ia singur hotărâri ce îl privesc direct şi îşi dezvoltă şi obiceiuri nutriţionale sănătoase.
Pot exista zile în care copiii să mănânce mult mai puţin decât de obicei. Aceasta nu este o situaţie alarmantă, deoarece el va recupera necesarul caloric consumând alimente în exces zilele următoare. În aceste situaţii, părinţii sunt sfătuiţi să introducă în meniul copiilor şi în orarul alimentar cât mai multe gustări (în principal bazate pe fructe, cereale integrale, lactate), pe lângă cele trei mese obligatorii. Variante de gustări: fructe proaspete, brânzeturi, legume crude, cereale integrale, sandwich-uri cu unt de arahide.
Recomandări cu caracter general
- adulţii trebuie să ofere în permanenţă exemple copiilor în ceea ce priveşte adoptarea unui stil de viaţă sănătos, iar obiceiurile alimentare nu fac excepţie;
- apetitul copiilor trebuie dezvoltat prin stimularea simţurilor, deci, cu cât preparatele culinare sunt mai aromate, mai parfumate şi mai aspectuoase, cu atât există mai multe şanse să atragă atenţia şi să deschidă pofta de mâncare a copilului;
- părinţii sunt sfătuiţi să introducă în alimentaţia copiilor încă de la vârsta de 6 luni, legume şi fructe cât mai diverse, sub formă de piureuri;
- copiii nu trebuie forţaţi să mănânce un aliment pe care nu îl doresc sau când simt că nu le este foame;
- copiii nu trebuie încurajaţi să consume între mese produse hipercalorice având un conţinut ridicat de zahăr, deoarece le vor diminua pofta de mâncare.
Părinţii e indicat să nu ofere gustări copiilor cu mai puţin de o oră înainte de ora mesei. Este important de înţeles că aceste capricii alimentare ale copiilor sunt considerate ca fiind normale doar dacă durează 7- 10 zile. Dacă, însă, copilul refuză o alimentaţie corectă mai mult de 2 săptămâni, părinţii sunt sfătuiţi să consulte medicul specialist.

Teama de alimente noi (Neofobia alimentară)

Frica de a încerca noi alimente este relativ larg răspândită în rândul copiilor. Părinţii sunt sfătuiţi să fie cât mai înţelegători cu copilul şi să nu îl oblige să accepte imediat un aliment nou introdus în dietă. De obicei, sunt necesare mai multe mese în cadrul cărora copilul să regăsească noul aliment (de preferat, gătit în forme diferite pentru a se putea decide care îi place mai mult). Părinţii confruntaţi cu această situaţie ar trebui să continue să ofere produsul respectiv, precum şi alimente cu care copilul este deja familiarizat până în momentul în care copilul ajunge să se obişnuiască.

Există copii care pot fi determinaţi să încerce un aliment nou dacă li se sugerează că ar trebui să guste cel puţin o dată fiecare tip de mâncare din farfurie. Sunt multe situaţii particulare în care copiii imită comportamentul adulţilor, iar refuzul lor de a accepta un aliment este generat sau întreţinut de o atitudine asemănătoare cu cea a unui adult.
Este important de reţinut că obiceiurile alimentare ale copiilor se modifică în timp, iar ceea ce la început nu le plăcea sau nu era consumat cu plăcere poate fi ulterior integrat în alimentaţia zilnică relativ uşor.

Şantajul emoţional

Copiii privesc în general refuzul de a consuma diverse alimente ca pe o modalitate excelentă de a-şi şantaja emoţional părinţii; dacă în timpul mesei copilul decide că nu va mânca ceea ce îi este servit şi îşi manifestă explicit preferinţa pentru un alt fel de mâncare, de cele mai multe ori mama îi va pregăti felul preferat. Astfel copilul simte că îşi impune propria-i voinţă şi că poate influenţa şi comportamentul celor din jur. Refuzul acesta este un capriciu alimentar care, dacă îi este îndeplinit de prea multe ori, poate degenera, copilul începând să aibă pretenţii din ce în ce mai exagerate. De aceea, specialiştii recomandă părinţilor să ofere copiilor o gamă cât mai variată de alimente, care să le asigure necesarul caloric şi nutritiv, să le satisfacă în acelaşi timp nevoia de nou şi să se adapteze gusturilor lui.

Gustările diversifică dieta

E bine să fie introduse în meniul copiilor, pentru că sunt surse excelente de nutrienţi şi energie dacă au un conţinut sănătos şi nu dezechilibrează orarul propriu-zis al meselor. Gustările nu trebuie să fie confundate cu deserturile. O gustare sănătoasă este compusă din: fructe şi legume proaspete, cereale integrale, brânzeturi, dar şi lapte, sucuri de fructe, piureuri de fructe, covrigei sau sandwich-uri uşoare. Cantitatea este şi ea importantă: dacă gustarea este abundentă, copilul îşi va pierde pofta de mâncare. Gustările pot fi alcătuite şi din sucuri, însă în cantitate moderată, chiar dacă cele naturale aduc nutrienţi importanţi (prea mult suc înseamnă, de cele mai multe ori, prea mult zahăr). Sucurile (şi băuturile în general) ar trebui servite după masă, pentru a nu influenţa apetitul.

În concluzie, copiii nu trebuie forţaţi să consume produse cu care nu sunt obişnuiţi sau pe care declară vădit că nu le agreează, doar pentru că părinţii le consideră nutritive, ci trebuie să aibă mereu o alternativă. Specialiştii avertizează că prin forţarea unui copil să consume un anumit aliment, părinţii îi pot afecta pe termen lung comportamentul alimentar (efectele putând fi resimţite chiar şi la vârsta adultă). În schimb, dacă copilul are în faţă variante şi alimente diverse, simte că el este cel care îşi hotărăşte meniul, iar acest lucru îi oferă siguranţa propriilor decizii, dar şi puterea de a-şi dezvolta obiceiuri alimentare sănătoase, pe care le va promova în perioada adultă. 

Cardiopatia ischemică, o maladie care lasă miocardul fără “hrană”

Foto: www.sanatate.bzi.ro

Boala afectează arterele ce hrănesc inima, care îşi micşorează calibrul, având drept consecinţă scăderea cantităţii de sânge ce irigă muşchiul inimii, miocardul.

Fenomenul de reducere a fluxului de sânge prin arterele coronare a fost numit în limbaj medical “ischemie”. Modificările cardiace produse de ischemie sunt desemnate de termenul “cardiopatie”. Ischemia se exprimă clinic prin durere la nivelul pieptului, zona precordială. Uneori miocardul lucrează mai intens pentru a face faţă solicitărilor şi cere astfel o cantitatea mai mare de oxigen şi produsi energetici: acizi graşi, glucoză. Numeroşi factori de risc

O parte pot fi schimbaţi, de pacienţi şi de medici, iar o parte nu. Factorii de risc “bătuţi în cuie” sunt sexul, ereditatea (istoric familial de boală cardiovasculară) şi vârsta.

Printre factorii de risc ce pot fi schimbaţi se regăsesc: hipertensiunea arterială, nivelul crescut al colesterolului, fumatul, obezitatea, inactivitatea fizică, diabetul zaharat ş.a. “În ultima vreme, principalul factor de risc este stresul. Alcoolul este, de asemeni, toxic pentru miocard. Grav e că în ultimii ani a scăzut media de vârstă a celor diagnosticaţi cu cardiopatie. Dacă înainte femeile erau protejate până la menopauză, acum vin înainte de 50 de ani cu angină sau chiar infarct. Am avut pacienţi ce nu ştiau că sunt bolnavi, ce au făcut infarct la 45 de ani. Din fericire, în paralel s-au îmbunătăţit şi metodele de tratament, ce sunt individualizate, pentru fiecare bolnav”, subliniază dr. Elena Cardaş, medic primar medicină internă. 

Principala cauză de cardiopatie ischemică este ateroscleroza - o boală ce are ca substrat o placă formată din fibre, celule din peretele vasului, grăsimi cum ar fi colesterolul (placa de aterom), ce este practic lipită de peretele arterei coronare afectate, micşorând fluxul de sânge dincolo de obstrucţie.

Agravarea simptomelor indică un infarct miocardic

Cardiopatia ischemică se exprimă prin durere (angină), care poate fi interpretată prin caracteristicile ei:

- localizarea - în spatele sternului sau precordial;
- iradierea - tipic în umărul stâng, faţa internă a braţului, antebraţului, ultimele 2 degete; trebuie subliniat că există mai multe locuri unde durerea poate fi simtiţă: în spate, în dinţi, la nivelul stomacului, în umeri, în ambele mâini;
- modalităţi de a simţi: presiune, arsură, gheară, cuţit, disconfort greu de definit;

- apariţia durerii: cea cu caracteristicile de mai sus poate să apară la efort, repaus, frig, alimentaţie bogată, stres;
- dispariţia şi diminuarea durerii - există posibilitatea ca durerea să dispară după administrarea de nitroglicerină, 1-3 tablete sublingual. Dacă nitroglicerina administrată la interval de 5 minute nu-şi exercită efectul, îneamnă că angina are un caracter grav;

 - durerea ce dispare la încetarea efortului este caracteristică anginei stabile de efort;

 - dacă durerile apar în repaus şi n-au legătură cu efortul, putem afirma că avem de-a face cu angina instabilă (preinfarct);
- durata: aproximativ 5 - 10 minute. O durere apărută brusc, sfâşietoare, cu senzaţia de sfârşit iminent, cu durata de cel puţin 30 minute, este sugestivă pentru infarctul miocardic acut;

Exista şi ischemie ce nu se exprimă prin durere: ischemia silenţioasă.

Modalităţi de diagnosticare 

În prezent există echipamente medicale capabile să deceleze ischemia la nivelul coronarelor:

- Electrocardiograma de repaus - înregistrează activitatea electrică a inimii în repaus şi poate decela anumite modificări de segment ST şi undă T;
- Electrocardiograma de efort - este un test necesar pentru a obiectiva impactul efortului asupra activităţii electrice a inimii cât şi toleranţa bolnavului cu cardiopatie ischemică la efort;
- Înregistrarea Holter a activităţii electrice a inimii - permite înregistrarea continuă a potenţialelor electrice pe o durată de 24 ore;
- Coronarografia - permite vizualizarea arterei coronare îngustată de placa de aterom;
- Explorarea irigaţiei coronariene cu izotopi radioactivi.

Regimul de viaţă al pacienţilor cu cardiopatie ischemică

1. Regimul alimentar trebuie să excludă excesul de alimente bogate în colesterol: carnea grasă, creier, mezeluri, unt, ouă, brânzeturi grase, untură, ciocolată. Sunt indicaţi, în schimb, nutrienţii care conţin coenzima Q10: ulei de peşte, soia, rapiţă, porumb şi măsline, sardină şi macrou, peşte de apă dulce, carne de vită, porc (fără slănină), oaie şi pasăre, unt, nuci, spanac, alune de pădure, căpşuni, arahide, usturoi, morcov şi varză. De asemeni, trebuie suplimentată vitamina E (asimilată din aceleaşi uleiuri şi alimente, la care se adaugă grâul germinat, mazărea, porumbul fiert, pâinea Graham şi neagră), vitamina C (fructe şi legume), vitamina P (în toate fructele de pădure) şi magneziul;

3. Cafeaua trebuie consumată slabă, 1-2 ceşti/zi, iar la pacienţii cu tulburări de ritm (bătăi neregulate ale inimii), tahicardie (bătăi prea rapide ale inimii), nervozitate sau insomnie, trebuie exclusă;

4. Evitarea tensiunii psihice de orice gen şi renunţarea la fumat sunt obligatorii;

5. Efortul fizic intens este contraindicat. Gradul de efort fizic trebuie restrâns până sub nivelul efortului care produce durerea. Crescând progresiv efortul, durerea va apărea la eforturi din ce în ce mai mari. Antrenamentul fizic cel mai comun constă din plimbări zilnice, progresive ca durată şi distanţă, cu evitarea căldurii excesive, frigului şi vântului.

6. Actul sexual poate fi practicat, evitându-se excesele, eventual putându-se administra înainte, în scop profilactic, Nitroglicerină sublingual.

Tratamentul chirurgical şi medicamentos

- Angioplastia coronariană -se poate dilata zona ocluzată folosind un cateter cu un balonaş dezumflat ce pătrunde până la locul respectiv; prin umflarea balonaşului se dilată artera, iar pentru a o menţine dilatată se foloseşte un cadru metalic numit stent;
- By - pass aorto - coronarian -   artera coronară obstruată este şuntată cu o venă prelevată din anumite părţi ale corpului de la acelaşi pacient, venă ce este conectată cu artera aortă, reuşind astfel să aducă cantitatea de sânge necesară activităţii inimii.

Medicamentele folosite în tratamentul cardiopatiei ischemice au ca obiective reducerea consumului de oxigen al inimii, prin micşorarea contracţiei miocardului (propanolol, atenolol, metoprolol, verapamil) şi creşterea cantităţii de sânge la nivel coronarian (nitroglicerina, isosorbit dinitrat, amlodipina, felodipina). Se pot folosi medicamente ce scad colesterolul la persoanele ce îl au crescut: fibratii, lovastatin, simvastatin cât şi medicamente antihipertensive. Sunt excluse experimentele, orice medicament fiind imperios să fie prescris de medic.

Remedii naturiste

Puteţi încerca un tratament care, la început, durează 6 luni, în trei reprize, fiecare a câte 2 luni. Ulterior, tratamentul se reduce la 1-2 luni pe trimestru.

Etapa I

Cura de epurare a organismului durează 3-6 zile în prima repriză, 6-9 zile în cea de-a doua şi 9-12 zile în cea de-a treia. În această etapă se consumă numai sucuri naturale de legume, fructe şi ceai, decoct circa 5 minute, 1-2 litri pe zi, din următorul amestec de plante medicinale: frunze şi fructe de păducel (4 părţi), frunze şi fructe de afin (3p), frunze de urzică (2p), păpădie (1p), scoarţă de salcie (1p), flori de sulfină (1p) şi talpa gîştei (1p);

Etapa a II-a

Tratamentul propriu-zis se face pe o perioadă de 1-1,5 luni, în care la cele enumerate în etapa I se adaugă următoarele remedii: ulei de peşte sau ulei de soia (rapiţă, măsline), 1-2 linguri/zi, cu 10-20 picături de zeamă de lămîie, dimineaţa, cu circa 30 de minute înaintea micului dejun; oţet de mere, 1-2 linguri/zi, dimineaţa diluat în 100 ml ceai medicinal sau apă, luat înghiţitură cu înghiţitură, timp de o lună (este contraindicat în caz de hipotensiune, boli gastrice, hipertiroidie şi insuficienţă corticosuprarenală, gută şi litiază renală urică); drojdie de bere uscată, 1 linguriţă de 2-3 ori/zi, după mesele principale, ca atare sau dizolvată în apă minerală, ceai sau alt lichid, de preferat dintre cele recomandate pentru acest tratament, timp de 2 săptămîni/lună; borş de tărâţe, 1 pahar (circa 200 ml) de 2-3 ori/zi, între mese, 1-2 luni/trimestru (contraindicat în caz de gastrite, ulcer gastric şi dispepsii acide).

Un remediu cu rezultate spectaculoase este maceratul de usturoi cu miere şi propolis, la care se adaugă o tinctură specială. Mai întâi se prepară tinctura de usturoi 60% (600 g de bulbi trecuţi prin maşina de tocat carne, la 1 l alcool etilic de 90-95 de grade). Se lasă la macerat o săptămână, cu agitaţie zilnică, folosindu-se doar lichidul de după decantare. Apoi se prepară tinctura de propolis: la 100 ml alcool de peste 80 de grade se adaugă 20 g propolis; amestecul se introduce într-un vas, se încălzeşte la 30-35º C şi se amestecă bine; această procedură se repetă zilnic, o săptămână, după care, amestecul se lasă la decantat şi se alege doar lichidul curat. Se amestecă apoi cele trei ingrediente în următoarele proporţii: 62% tinctură de usturoi, 32% miere de albine (de preferinţă de salcîm) şi 6% tinctură de propolis. Se mai prepară o tinctură 10% din flori şi frunze de păducel şi coajă de salcie, în părţi egale, care se adaugă 10% în remediul de bază.

Etapa a III-a

Constă într-o pauză de circa două săptămâni.