* Alergia este o
reacţie a sistemului de apărare al organismului la un aliment care îi face rău.
După ingerarea alimentul respectiv, sistemul imun secretă histamine şi alte chimicale,
ce induc starea de rău *
Simptomele care
apar frecvent se rezumă la mâncărimi, urticarie şi umflături. Ele nu sunt
foarte grave, însă pot degenera în simptome mai grave, până la şoc anafilactic.
Reacţiile grave nu se pot prevedea, de aceea conduita cea mai sigură este
abstinenţa.
Mulţi confundă alergia alimentară cu intoleranţa alimentară, care e o reacţie mult mai frecventă şi mai puţin gravă. Intoleranţa apare când sistemul digestiv nu poate digera o anumită mâncare, dar nu dă simptome atât de supărătoare ca o alergie. Dacă aveţi doar o intoleranţă la mâncare, puteţi consuma porţii mici din acel aliment fără să vă facă rău. În schimb, în cazul unei alergii, orice fărâmă din alergen provoacă reacţia alergică.
Alimente “alergene”
90% din alergiile alimentare sunt cauzate de lapte de vacă, ouă, alune, nuci, seminţe de soia, peşte, crustacee, ţelină, făină de grâu şi de secară, fructe (între care portocala, mărul, kiwi şi banana), drojdia de bere şi de patiserie, roşiile ş.a. “Alergiile pot fi cauzate de un aliment sau doar de un aditiv alimentar. În momentul în care sesizaţi simptomele specifice, trebuie să acordaţi atenţie, în primul rând, alimentelor nou introduse. Odată identificată cauza, ţineţi regim, eliminaţi alimentul – problemă şi proteinele, faceţi cure de lichide, beţi ceai de gălbenele şi luaţi antihistaminice. După un timp, puteţi reintroduce alimentul – alergen în alimentaţie, dar în cantităţi mici”, precizează dr. Cornelia Lebădă, medic primar medicină de familie. Sunt şi situaţii când un copil mănâncă de mai multe ori un anumit aliment înainte ca părinţii să constate că este alergic la acesta. De exemplu, un copil alergic la nuci, nu va avea probabil nici o reacţie prima oară când le va mânca. Dar, dacă va dezvolta o alergie la acest aliment, indigestiile ulterioare pot fi grave. Prima reacţie alergică este, de fapt, un semnal de alarmă. Acest lucru este valabil pentru nuci, dar şi pentru numeroase alte substanţe puternic “alergene."
Frecvenţa alergiilor scade cu vârsta
Alergiile alimentare pot apărea la orice vârstă, dar adevăratele alergii alimentare sunt mai curente la sugari şi la copiii mici, deoarece ele sunt legate de dezvoltarea lentă a ţesutului mucoaselor la micuţ. Pe măsură ce copilul creşte, membrana mucoaselor se dezvoltă şi poate ajuta copilul să îşi învingă alergia. Frecvenţa acestui tip de alergii scade cu vârsta.
Copiii ai căror părinţi au avut antecedente de alergii alimentare au tendinţa să manifeste mai multe alergii. La copiii mici, alimentele care cauzează cel mai frecvent alergii sunt laptele, ouăle, grâul şi arahidele. La copiii mai mari şi la adulţi, alergiile cele mai curente se datorează arahidelor şi crustaceilor. Aproximativ 1% din adulţi suferă de alergii alimentare. Un alergolog a descoperit că din 23 de persoane care credeau că suferă de alergii alimentare, numai patru erau într-adevar atinse de acestea.
Alergiile încrucişate, cele mai periculoase
Alergia încrucişată cea mai frecventă asociază o alergie la polenul unor arbori şi o alergie alimentară la anumite fructe şi legume. Cea mai des întâlnită este cea care asociază o alergie la polen (de mesteacăn de exemplu) şi alergia la mere. Alte combinaţii de care trebuie să ne ferim sunt: polen de mesteacăn - mere, alune, nuci, ţelină, migdale, piersici, caise, kiwi, morcovi, cartofi; polen de pelin negru - ţelină, fenicul, morcovi, coriandru, pătrunjel, mărar; latex - banane, cireşe, kiwi, avocado, castane, caise; acarieni - fructe de mare; puf de pasăre - ouă.
Laptele de substituţie, o soluţie pentru copiii alergici la laptele de vacă
Există mai mulţi înlocuitori pentru laptele de vacă, pe care îi puteţi alege funcţie de sfatul pediatrului. Laptele matern rămâne alimentul cel mai bun pentru copil, formula ideală fiind ca mamele să alăpteze cât mai mult timp. Dacă, însă, apar intoleranţe, există varietăţi de lapte hipoalergen, în care hidroliza parţială a proteinelor le diminuează proprietăţile alergene. Utilizarea acestora în primele patru luni de viaţă reduce incidenţa intoleranţelor la proteinele din laptele de vacă şi eczema atopică. Ele sunt propuse şi la completarea alăptării materne atunci când este necesară suplimentarea la o vârstă foarte fragedă, pentru a evita accidentele alergice din momentul înţărcării. Există şi înlocuitori de lapte pe bază de hidrolizaţi de proteine, în care hidroliza mult mai avansată a proteinelor ajunge până la peptide cu greutate moleculară mică, caracteristică acestor înlocuitori hipoalergici la lapte. Majoritatea lor nu conţin lactoză şi sunt indicaţi atunci când există intoleranţă la proteinele din laptele de vacă.
Mâncărurile, posibili factori nocivi
Nici un simptom nu trebuie tratat cu superficialitate, deoarece pot apărea complicaţii grave. În primul rând, trebuie stabilită cauza acelui simptom, lucru deloc uşor, întrucât toate părţile corpului pot fi afectate, mai mult sau mai puţin grav. Dacă tulburările tubului digestiv (manifestate prin vărsături, diaree, crampe abdominale) şi afecţiunile pielii (mâncărimi, eczeme, urticarie) dezvăluie clar o boală cauzată de alimentaţie, tulburările respiratorii (umflături ale gâtului, tuse, rinite, respiraţie zgomotoasă, congestie nazală sau astm), fac deseori dificilă recunoaşterea adevăratei cauze.
Mulţi confundă alergia alimentară cu intoleranţa alimentară, care e o reacţie mult mai frecventă şi mai puţin gravă. Intoleranţa apare când sistemul digestiv nu poate digera o anumită mâncare, dar nu dă simptome atât de supărătoare ca o alergie. Dacă aveţi doar o intoleranţă la mâncare, puteţi consuma porţii mici din acel aliment fără să vă facă rău. În schimb, în cazul unei alergii, orice fărâmă din alergen provoacă reacţia alergică.
Alimente “alergene”
90% din alergiile alimentare sunt cauzate de lapte de vacă, ouă, alune, nuci, seminţe de soia, peşte, crustacee, ţelină, făină de grâu şi de secară, fructe (între care portocala, mărul, kiwi şi banana), drojdia de bere şi de patiserie, roşiile ş.a. “Alergiile pot fi cauzate de un aliment sau doar de un aditiv alimentar. În momentul în care sesizaţi simptomele specifice, trebuie să acordaţi atenţie, în primul rând, alimentelor nou introduse. Odată identificată cauza, ţineţi regim, eliminaţi alimentul – problemă şi proteinele, faceţi cure de lichide, beţi ceai de gălbenele şi luaţi antihistaminice. După un timp, puteţi reintroduce alimentul – alergen în alimentaţie, dar în cantităţi mici”, precizează dr. Cornelia Lebădă, medic primar medicină de familie. Sunt şi situaţii când un copil mănâncă de mai multe ori un anumit aliment înainte ca părinţii să constate că este alergic la acesta. De exemplu, un copil alergic la nuci, nu va avea probabil nici o reacţie prima oară când le va mânca. Dar, dacă va dezvolta o alergie la acest aliment, indigestiile ulterioare pot fi grave. Prima reacţie alergică este, de fapt, un semnal de alarmă. Acest lucru este valabil pentru nuci, dar şi pentru numeroase alte substanţe puternic “alergene."
Frecvenţa alergiilor scade cu vârsta
Alergiile alimentare pot apărea la orice vârstă, dar adevăratele alergii alimentare sunt mai curente la sugari şi la copiii mici, deoarece ele sunt legate de dezvoltarea lentă a ţesutului mucoaselor la micuţ. Pe măsură ce copilul creşte, membrana mucoaselor se dezvoltă şi poate ajuta copilul să îşi învingă alergia. Frecvenţa acestui tip de alergii scade cu vârsta.
Copiii ai căror părinţi au avut antecedente de alergii alimentare au tendinţa să manifeste mai multe alergii. La copiii mici, alimentele care cauzează cel mai frecvent alergii sunt laptele, ouăle, grâul şi arahidele. La copiii mai mari şi la adulţi, alergiile cele mai curente se datorează arahidelor şi crustaceilor. Aproximativ 1% din adulţi suferă de alergii alimentare. Un alergolog a descoperit că din 23 de persoane care credeau că suferă de alergii alimentare, numai patru erau într-adevar atinse de acestea.
Alergiile încrucişate, cele mai periculoase
Alergia încrucişată cea mai frecventă asociază o alergie la polenul unor arbori şi o alergie alimentară la anumite fructe şi legume. Cea mai des întâlnită este cea care asociază o alergie la polen (de mesteacăn de exemplu) şi alergia la mere. Alte combinaţii de care trebuie să ne ferim sunt: polen de mesteacăn - mere, alune, nuci, ţelină, migdale, piersici, caise, kiwi, morcovi, cartofi; polen de pelin negru - ţelină, fenicul, morcovi, coriandru, pătrunjel, mărar; latex - banane, cireşe, kiwi, avocado, castane, caise; acarieni - fructe de mare; puf de pasăre - ouă.
Laptele de substituţie, o soluţie pentru copiii alergici la laptele de vacă
Există mai mulţi înlocuitori pentru laptele de vacă, pe care îi puteţi alege funcţie de sfatul pediatrului. Laptele matern rămâne alimentul cel mai bun pentru copil, formula ideală fiind ca mamele să alăpteze cât mai mult timp. Dacă, însă, apar intoleranţe, există varietăţi de lapte hipoalergen, în care hidroliza parţială a proteinelor le diminuează proprietăţile alergene. Utilizarea acestora în primele patru luni de viaţă reduce incidenţa intoleranţelor la proteinele din laptele de vacă şi eczema atopică. Ele sunt propuse şi la completarea alăptării materne atunci când este necesară suplimentarea la o vârstă foarte fragedă, pentru a evita accidentele alergice din momentul înţărcării. Există şi înlocuitori de lapte pe bază de hidrolizaţi de proteine, în care hidroliza mult mai avansată a proteinelor ajunge până la peptide cu greutate moleculară mică, caracteristică acestor înlocuitori hipoalergici la lapte. Majoritatea lor nu conţin lactoză şi sunt indicaţi atunci când există intoleranţă la proteinele din laptele de vacă.
Mâncărurile, posibili factori nocivi
Nici un simptom nu trebuie tratat cu superficialitate, deoarece pot apărea complicaţii grave. În primul rând, trebuie stabilită cauza acelui simptom, lucru deloc uşor, întrucât toate părţile corpului pot fi afectate, mai mult sau mai puţin grav. Dacă tulburările tubului digestiv (manifestate prin vărsături, diaree, crampe abdominale) şi afecţiunile pielii (mâncărimi, eczeme, urticarie) dezvăluie clar o boală cauzată de alimentaţie, tulburările respiratorii (umflături ale gâtului, tuse, rinite, respiraţie zgomotoasă, congestie nazală sau astm), fac deseori dificilă recunoaşterea adevăratei cauze.
Citiţi etichetele!
Pentru a evita orice reacţie alimentară, trebuie să cunoaştem alimentele riscante. Pentru aceasta, trebuie să fim atenţi la etichete sau să citim lista ingredientelor prezentată pe ambalajul produselor alimentare. În orice caz, riscul de a găsi alergenul vostru în aliment este redus, dar nu lipseşte cu totul. Nu trebuie să ezităm să întrebăm resposabilii de secţie din sectorul alimentar care sunt ingredientele utilizate în prepararea alimentelor, aceştia având obligaţia de a informa clienţii care le pun astfel de întrebări.
Stabilirea alergenului, veritabila anchetă
Descoperirea alimentului ce a declanşat alergia, mai ales dacă acel produs este consumat frecvent, nu este uşoară. Primele indicii sunt descoperite, în general, ca urmare a unui ,,interogatoriu" medical (pacientul este rugat să ţină o evidenţă strictă a alimentelor consumate, pe care trebuie să şi le noteze într-un caiet). După ce au fost stabiliţi câţiva ,,suspecţi", se trece la stabilirea principalului vinovat, cu ajutorul unor teste subcutanate (picături de alergeni introduse sub piele) sau biologice (dozaje sangvine). Din păcate acestea nu sunt întotdeauna suficiente. În astfel de cazuri se trece la ,,teste de provocare" făcute doar sub observaţie medicală strictă, ce constau în ingerarea succesivă a alimentelor suspectate. Odată diagnosticul confirmat, bolnavul de alergie alimentară este nevoit să adopte un regim din care trebuie să excludă alimentele ce au declanşat erupţia, fiind atent întotdeauna la evoluţia bolii. Însă, dacă alergia a apărut din copilărie, bolnavul are, din fericire, mari şanse să se vindece sau să-şi amelioreze starea odată cu trecerea timpului.
Pentru a evita orice reacţie alimentară, trebuie să cunoaştem alimentele riscante. Pentru aceasta, trebuie să fim atenţi la etichete sau să citim lista ingredientelor prezentată pe ambalajul produselor alimentare. În orice caz, riscul de a găsi alergenul vostru în aliment este redus, dar nu lipseşte cu totul. Nu trebuie să ezităm să întrebăm resposabilii de secţie din sectorul alimentar care sunt ingredientele utilizate în prepararea alimentelor, aceştia având obligaţia de a informa clienţii care le pun astfel de întrebări.
Stabilirea alergenului, veritabila anchetă
Descoperirea alimentului ce a declanşat alergia, mai ales dacă acel produs este consumat frecvent, nu este uşoară. Primele indicii sunt descoperite, în general, ca urmare a unui ,,interogatoriu" medical (pacientul este rugat să ţină o evidenţă strictă a alimentelor consumate, pe care trebuie să şi le noteze într-un caiet). După ce au fost stabiliţi câţiva ,,suspecţi", se trece la stabilirea principalului vinovat, cu ajutorul unor teste subcutanate (picături de alergeni introduse sub piele) sau biologice (dozaje sangvine). Din păcate acestea nu sunt întotdeauna suficiente. În astfel de cazuri se trece la ,,teste de provocare" făcute doar sub observaţie medicală strictă, ce constau în ingerarea succesivă a alimentelor suspectate. Odată diagnosticul confirmat, bolnavul de alergie alimentară este nevoit să adopte un regim din care trebuie să excludă alimentele ce au declanşat erupţia, fiind atent întotdeauna la evoluţia bolii. Însă, dacă alergia a apărut din copilărie, bolnavul are, din fericire, mari şanse să se vindece sau să-şi amelioreze starea odată cu trecerea timpului.
Gălbenelele
Produsele
pe bază de gălbenele pot trata diferite afecţiuni. Alifia cu gălbenele vă poate
ajuta să scăpaţi mai repede de urmele lăsate de acnee sau chiar de herpes,
tinctura de gălbenele e benefică în tratarea unor arsuri, eczeme, degerături,
hematoame, contuzii sau alte răni serioase. Tinctura de gălbenele poate fi
folosită atât ca tratament intern cât şi ca tratament extern. Pentru
tratamentul intern, se dizolvă o linguriţă de tinctură într-o ceaşcă de apă
fiartă şi răcită. Pentru cel extern, se utilizează comprese cu produsul diluat.
Tinctura este şi un excelent tonic
uterin. Gălbenelele pot fi folosite şi sub formă de infuzie (2 linguriţe cu
vârf de flori uscate la 300 ml. apă clocotită), care se bea de 3 ori în decursul
unei zile, cu o jumătate de oră înainte de masă. Pentru afecţiuni grave, se
poate prepara o infuzie mai concentrată. Compresele cu infuzie de
gălbenele (nu se numeşte ceai, pentru că nu conţine frunze de ceai) sunt
indicate mai ales pentru tenul uscat.
