miercuri, 9 ianuarie 2013

Profilaxia rahitismului, esenţială în nord, unde soarele e mai “scump la vedere”

Foto: http://www.worldvision.ro
* Rahitismul este o afecţiune provocată de carenţa de vitamina D - vitamina necesară pentru mineralizarea ţesutului osos *
Rahitismul este, de regulă, boala primilor doi ani de viaţă şi debutează la numai câteva săptămâni de la naştere. Rahitismul se poate manifesta la toţi copiii care trăiesc în zonele temperate sau nordice (mai puţin însorite). Boala apare şi se poate diagnostica la vârsta de 3 - 6 luni, evoluând până la vârsta de 2 ani. După această vârstă, se poate vorbi mai degrabă despre consecinţe şi sechele ale rahitismului.
Vitamina D există în organism, dar ea trebuie “activată” de razele soarelui. Există şi situaţii în care vitamina D nu se găseşte în cantităţi suficiente în corpul micuţilor, stare de fapt gravă, deoarece e vorba de  o vitamină cu acţiune la nivelul intestinului, la cel al sistemului osos, rinichilor, musculaturii, sistemului endocrin şi al metabolismului în general. La nivel intestinal, vitamina D creşte absorbţia de calciu şi fosfor şi menţine sănătatea mucoasei intestinale.
Cum recunoaştem instalarea rahitismului
Manifestările cele mai uşor de observat sunt cele osoase. Printre ele figurează:
 - Înfundarea craniului;
- La nivelul toracelui, apar mici umflături de o parte şi de alta a sternului, sau toracele însuşi se poate deforma (sternul iese în relief, iar coastele inferioare se îndepărtează);
- Întârzieri de creştere (nanism rahitic);
-  Îngroşarea extremităţilor;  
- Deformaţii craniene  (înmuierea osului occipital, senzaţie de "minge de celuloid");
- Apariţia întârziată a primilor incisivi (după 10 luni);
 - Erupţie dentară incompletă, după 3 ani împliniţi;
- Abdomen destins de volum, datorită tonusului muscular scăzut;
- Împingerea în jos a ficatului şi splinei prin deformarea toracică;
- Deformaţii ale membrelor;
- Fracturi osoase frecvente.
Copiii de la oraş şi prematurii, mai afectaţi
În zonele urbane rahitismul este mai frecvent decât la sate, pentru că micuţii sunt mai puţin expuşi la soare, iar poluarea face ca ultravioletele să penetreze mai puţin, chiar dacă temperatura este mai crescută. În plus, la ţară copiii stau mai mult afară, la soare.
Pe de altă parte, copiii născuţi prematur sunt predispuşi să facă rahitism. Aceşti copii au necesităţi mai mari pentru că şi ritmul lor de creştere este mai mare şi trebuie "să recupereze". Certitudinea că un copil are sau nu rahitism o poate oferi doar un medic pediatru, eventual ajutat şi de câteva investigaţii medicale. De obicei, un medic cu vechime simte urmele lăsate de rahitism la simpla examinare a copilului.
În România, o ţară temperată, destul de poluată, toţi copiii sunt în pericol de a dezvolta rahitism. De aceea, există o politică naţională de prevenire a bolii - care prevede administrarea de vitamina D bebeluşului încă din ziua a 7- a după naştere. Administrarea continuă până la 2 ani şi jumătate şi se face pe cale orală, prin picături.
Profilaxia rahitismului
Se bazează pe suplimentarea vitaminei D, sub formă de preparate medicamentoase şi trebuie să fie începută înainte de naştere, prin administrarea de vitamina D şi preparate de calciu în ultimul trimestru de sarcină. Suplimentarea cu vitamina D continuă din primele zile după naştere şi la nou-născutul alimentat natural şi la cel artificial, timp de 18-24 luni continuu, apoi până la vârsta de 5 ani în timpul rece al anului. Prematurii necesită doze crescute de vitamina D până în trimestrul al treilea de viaţă, timp necesar pentru refacerea stocului de calciu. La prematuri şi sugari care primesc mai puţin de 400 ml de lapte pe zi se impune un adaos de calciu. Numai că părinţii trebuie să fie foarte atenţi la doze, ce trebuiesc stabilite de medicul pediatru. Prea multă vitamina D poate genera intoxicaţii, care pot fi foarte grave. Primul semn e dat de lipsa poftei de mâncare, după care copilul plânge, este agitat. Doza zilnică de două picături nu prezintă însă nici un risc, pentru că este doza fiziologică. Prea multă vitamina D se va depozita în ţesutul adipos, iar efectele nu se vor instala după prima zi, ci la un interval de o lună-două de la administrare. În ceea ce priveste momentul cel mai bun din zi pentru administrarea suplimentului de vitamina D, e de preferat înainte de masă, mai ales dacă e vorba de copii sensibil la adaosurile de după masă. Daca nu au niciun fel de intoleranţă, momentul administrării poate fi ales aleatoriu. Sticluţa cu vitamina D are un picurător special, pe care medicii vă sfatuiesc să-l folosiţi. Dacă din greşeala “pică” trei picaturi, ţineţi cont ziua următoare si daţi-i copilului mai puţin cu una. Dacă se întâmplă să-i daţi mai mult câteva zile la rând, săriţi o zi.
De la teorie la practică e cale lungă
Direcţia de Sănătate Publică Botoşani a făcut publice date despre numărul mare de copii din zonă care suferă de rahitism. În opinia dr. Irinel Rogalschi, medic specialist medicină de familie, după ce copiii împlinesc un an, de fapt, nu mai face nimeni niciun fel de profilaxie: “În principal, părinţii trebuie să fie foarte atenţi. Din alimentaţia celor mici nu trebuie să lipsească iaurtul, laptele, brânza de vaci. Atunci când copiii refuză brânza de vaci, mamele pot găsi soluţii pentru a o face mai “atractivă”: cu dulceaţă, sub formă de budincă. Pe lângă lactate, în lunile care conţin litera "r", adică din septembrie până în aprilie, copiii au nevoie de suplimente de vitamina D, la fel de important fiind să iasă afară, la soare şi să facă cât mai mult sport”, e de părere medicul botoşănean. Alte alimente cu un aport considerabil de vitamina D sunt untura de peşte, carnea de peşte, ficatul de vită, gălbenuşul de ou. Medicii specialişti recomandă, pentru prevenirea rahitismului, şi alimente fortifiate cu vitamina D, precum lactatele, iaurturi şi margarina cu vitamine şi minerale. Alimente-medicament sunt şi legumele în general, spanacul, pătrunjelul, strugurii.
Tratamente alternative
Mai puteţi încerca fizioterapia (metodă care foloseşte în tratarea bolilor acţiunea agenţilor fizici naturali: aer, apă, lumină, electricitate etc.) şi care are drept scop activarea provitaminei D în vitamina D3; helioterapia (tratament cu ajutorul razelor soarelui, expunerea corpului la ultraviolete, bai de soare), indicată la copii mici şi la bebeluşi începând de la vârsta de 6 săptămâni; actinoterapia (tratament artificial ce presupune acţiunea radiaţiilor luminoase, a razelor ultraviolete sau infraroşii, produse de lămpi de cuarţ), recunoscută în tratarea rahitismului - se recomandă iarna şi primăvara, mai ales copiilor mici.