Foto: http://www.ghidmedicina.ro |
* arterita,
denumită de medici arteriopatie obliterantă cronică, este o boală a arterelor
care constă în reducerea progresivă a diametrului interior al acestora. Consecinţa:
scăderea fluxului de sânge către ţesuturi *
Iniţial, durerea apare la efort
De obicei, boala evoluează lent, fără ca
pacientul să fie conştient de apariţia ei în fazele incipiente. Primele manifestări sunt durerile apărute
la efort la nivelul labei piciorului şi al gambei. “Cel mai frecvent, crampele
musculare care apar la mers şi care sunt cunoscute ca “durerea Molet” sunt
resimţite ca un cârcel în pulpă, soluţia de moment fiind odihna. Numai că ele
reapar după o anumită distanţă, din ce în ce mai scurtă odată cu agravarea
bolii. La început, durerile apar la efort mare (mers pe bicicletă, condus
maşina), pentru ca în timp să fie resimţite inclusiv în repaus”, subliniază
Gheorghe Apetroaie, medic principal la Secţia de urgenţe a Spitalului
judeţean.
În prima fază a
arteritei, pacientul se simte mai bine dacă stă cu piciorul atârnat la marginea
patului. Tot acum apar modificări ale aspectului piciorului: subţierea pielii,
reducerea pilozităţii, îngroşarea unghiilor, însoţite de învineţirea pielii şi
scăderea temperaturii locale. Pacientul acuză, înafara durerii, amorţeli,
senzaţie de arsură, furnicături, senzaţie de răceală la nivelul piciorului.
După apariţia durerii la repaus, arterita evoluează către apariţia leziunilor
ischemice (înfundarea arterei) şi a necrozelor pe suprafeţe din ce în ce mai
mari, până la compromiterea definitivă a membrului afectat.
Factori
de risc
La apariţia
bolii pot duce fumatul, vârsta, dislipidemia, hipertensiunea arterială,
diabetul zaharat, sedentarismul, obezitatea. Medicii nu pot identifica cu certitudine
factorul de risc responsabil de apariţia arteritei, o certitudine fiind doar
aceea că arterita afectează mai mulţi bărbaţi decât femei.
Tratamentul empiric trebuie evitat
Primul lucru pe
care îl poate face pacientul ce acuză dureri în timpul mersului este să se prezinte
la medicul de familie cât mai rapid după apariţia simptomelor. El trebuie să
evite tratamentul empiric al durerilor apărute la nivelul membrului inferior.
Durerea poate fi cauzată şi de afecţiuni articulare, lombosciatică, afecţiuni
musculare, doar medicului revenindu-i
sarcina de a identifica corect cauzele. Dacă suspiciunea de arteriopatie
obliterantă se menţine, medicul de familie va îndruma pacientul către medicul
specialist de chirurgie vasculară, care poate recomanda investigaţii
amănunţite: ecografie Doppler vascular, arteriografie, care să ducă la
stabilirea unei atitudini terapeutice corecte. “Astăzi, arterita poate fi
diagnosticată foarte uşor prin oscilometrie, în acest mod putându-se afla cât
s-a pierdut din elasticitate la nivelul vaselor arteriale”, adaugă Gheorghe
Apetroaie.
De la medicaţie la mofete
“În fazele
incipiente ale arteritei este indicat tratamentul balneofiziotarapic, la
mofete, în staţiunile Buziaş, Lipova, Vatra Dornei. Dacă nu e diagnosticată o
boală cardiacă severă, se poate merge şi la Borsec sau Covasna”, precizează
medicul specialist botoşănean.
Tratamentul
medicamentos este complex şi doar conform recomandărilor medicului. În unele
cazuri se pot efectua angioplastii - intervenţii nechirurgicale prin care se
dilată arterele, cu sau fără implantare de stent. “Se pot efectua operaţii de
restabilire a fluxului sanguin, fie păstrându-se artera pacientului, fie înlocuind-o
cu o proteză sintetică sau cu o venă prelevată de la pacient (by-pass). Când sunt epuizate toate procedeele, se
recurge la amputaţie”, adaugă Gheorghe Apetroaie.
Tratarea bolilor
asociate
Funcţie de tipul de arterită, se impune tratamentul optim al hipertensiunii arteriale, al diabetului zaharat, hipercolesterolemiei, tulburărilor de ritm cardiace, tratarea bolilor asociate având, în final, rezultate benefice asupra arteritei.
Există şi metode fizice de tratament: antrenamente de mers cel puţin o oră pe zi şi antrenament al vaselor (gimnastică specială stând în ortostatism pe degetele de la picioare şi pe călcâie). Acestea sunt contraindicate în stadiul III (cu dureri nocturne în repaus) şi în stadiul IV.
”Fumătorii care au arterită trebuie să se lase obligatoriu de fumat. Mulţi medici obişnuiesc să spună: piciorul sau fumatul!, pentru că menţinerea viciului poate duce în final la amputaţie. Cât priveşte tratamentele naturiste, ele pot da rezultate în fazele incipiente ale bolii”, încheie Gheorghe Apetroaie.
Funcţie de tipul de arterită, se impune tratamentul optim al hipertensiunii arteriale, al diabetului zaharat, hipercolesterolemiei, tulburărilor de ritm cardiace, tratarea bolilor asociate având, în final, rezultate benefice asupra arteritei.
Există şi metode fizice de tratament: antrenamente de mers cel puţin o oră pe zi şi antrenament al vaselor (gimnastică specială stând în ortostatism pe degetele de la picioare şi pe călcâie). Acestea sunt contraindicate în stadiul III (cu dureri nocturne în repaus) şi în stadiul IV.
”Fumătorii care au arterită trebuie să se lase obligatoriu de fumat. Mulţi medici obişnuiesc să spună: piciorul sau fumatul!, pentru că menţinerea viciului poate duce în final la amputaţie. Cât priveşte tratamentele naturiste, ele pot da rezultate în fazele incipiente ale bolii”, încheie Gheorghe Apetroaie.
Sfaturi practice
Site-ul gastroenterologia.ro are următoarele sugestii pentru bolnavii de
arterită:
- spălaţi-vă picioarele în fiecare seară cu săpun de faţă şi apă caldă, apoi uscaţi-le prin tamponare cu un prosop moale;
- frecţionaţi picioarele cu alcool concentrat (70°), apoi masaţi-le uşor cu lanolină;
- schimbaţi-vă zilnic ciorapii (vara ciorapi de bumbac iar iarna de lână);
- nu purtaţi jartiere circulare sau nu vă legaţi strâns ciorapii peste glezne;
- înainte de culcare puneţi-vă pe abdomen perna electrică sau o sticlă cu apă caldă;
- purtaţi pantofi de piele moale, comozi, cu vârful pătrat;
- tăiaţi-vă unghiile de-a curmezişul, numai după ce piciorul a fost spălat în întregime. Asiguraţi-vă că aveţi suficientă lumină pentru că orice rană la degete se vindecă greu datorită circulaţiei necorespunzătoare a sângelui la acest nivel;
- nu vă tăiaţi singur bătăturile, adresaţi-vă pentru aceasta pedicuristului;
- dacă degetele de la picioare au tendinţe de deformare, introduceţi-vă între ele mici bucăţi de vată sau lână;
- nu folosiţi ca dezinfectanţi tinctură de iod, lysol sau cresol;
- adresaţi-vă cât mai repede medicului când vă apare o unghie încarnată, băşică, escoriaţie şi orice altă rană la picioare;
- respectaţi o alimentaţie bogată în fructe, legume şi zarzavaturi, dar săracă în grăsimi şi dulciuri concentrate;
- evitaţi sedentarismul. Mersul pe jos este unul dintre cele mai eficace mijloace de combatere a bolii. Dacă la mers vă apar dureri sau crampe în pulpe, stabiliţi numărul de paşi sau cronometraţi timpul scurs până acestea se instalează după un mers normal pentru a vă opri cu 20-30 paşi sau câteva minute înainte de apariţia durerilor. Odihniţi-vă câteva minute, preferabil în picioare, apoi reluaţi mersul. Cu timpul veţi observa că durerile survin la distanţe tot mai mari.
- creaţi-vă propriul ritm pentru urcarea scărilor la domiciliu sau la locul de muncă;
- evitaţi frigul, umezeala, statul prelungit în picioare, mersul excesiv.
- spălaţi-vă picioarele în fiecare seară cu săpun de faţă şi apă caldă, apoi uscaţi-le prin tamponare cu un prosop moale;
- frecţionaţi picioarele cu alcool concentrat (70°), apoi masaţi-le uşor cu lanolină;
- schimbaţi-vă zilnic ciorapii (vara ciorapi de bumbac iar iarna de lână);
- nu purtaţi jartiere circulare sau nu vă legaţi strâns ciorapii peste glezne;
- înainte de culcare puneţi-vă pe abdomen perna electrică sau o sticlă cu apă caldă;
- purtaţi pantofi de piele moale, comozi, cu vârful pătrat;
- tăiaţi-vă unghiile de-a curmezişul, numai după ce piciorul a fost spălat în întregime. Asiguraţi-vă că aveţi suficientă lumină pentru că orice rană la degete se vindecă greu datorită circulaţiei necorespunzătoare a sângelui la acest nivel;
- nu vă tăiaţi singur bătăturile, adresaţi-vă pentru aceasta pedicuristului;
- dacă degetele de la picioare au tendinţe de deformare, introduceţi-vă între ele mici bucăţi de vată sau lână;
- nu folosiţi ca dezinfectanţi tinctură de iod, lysol sau cresol;
- adresaţi-vă cât mai repede medicului când vă apare o unghie încarnată, băşică, escoriaţie şi orice altă rană la picioare;
- respectaţi o alimentaţie bogată în fructe, legume şi zarzavaturi, dar săracă în grăsimi şi dulciuri concentrate;
- evitaţi sedentarismul. Mersul pe jos este unul dintre cele mai eficace mijloace de combatere a bolii. Dacă la mers vă apar dureri sau crampe în pulpe, stabiliţi numărul de paşi sau cronometraţi timpul scurs până acestea se instalează după un mers normal pentru a vă opri cu 20-30 paşi sau câteva minute înainte de apariţia durerilor. Odihniţi-vă câteva minute, preferabil în picioare, apoi reluaţi mersul. Cu timpul veţi observa că durerile survin la distanţe tot mai mari.
- creaţi-vă propriul ritm pentru urcarea scărilor la domiciliu sau la locul de muncă;
- evitaţi frigul, umezeala, statul prelungit în picioare, mersul excesiv.
Farmacia verde
Tratament naturist pentru bolnavii de
arterită
Se recomandă un regim bogat în ceapă, care fluidifică sângele şi împiedică formarea de cheaguri. Ceapa este contraindicată în cazul celor cu ulcer sau cu hiperaciditate.
Se recomandă un regim bogat în ceapă, care fluidifică sângele şi împiedică formarea de cheaguri. Ceapa este contraindicată în cazul celor cu ulcer sau cu hiperaciditate.
Specialiştii
în nutriţie recomandă bolnavilor de arterită un regim alimentar cu o zi pe săptămână repaus
alimentar absolut, în care să se consume numai lichide sub formă de ceaiuri şi
sucuri de morcov, ţelină şi sfeclă roşie. Acestea se vor bea şi
în celelalte zile. Indicată este şi o cură de 10-14 zile cu drojdie de bere.
La un pahar cu lapte se pun
3-4 linguriţe de drojdie de bere şi se beau 2-3 pahare pe zi.
Plante
medicinale care ajută în tratarea arteritei
În tratamentul
intern, sunt recomandate infuziile din fructe de măceş (vitaminele C şi P menţin elasticitatea şi permeabilitatea vaselor
capilare), sulfină (determină dilatarea vaselor
periferice, duce la creşterea permeabilităţii şi înlătură vasoconstricţia), coacăze negre, lumânărică,
lemn dulce, păpădie, salvie, cătină albă, păducel, rostopască şi talpa gâştei (plante cu efecte vasodilatatoare în
circulaţia periferică). Se vor consuma câte 2-3 ceaiuri pe zi. La fel de
indicat este ceaiul de ghimpe, câte 2 căni pe zi, care ajută la evitarea
formării cheagurilor de sânge. Vâscul se utilizează sub formă de
macerat la rece - 3 linguriţe frunze de plantă uscată la 1/2 l de apă. Se lasă
să stea timp de 8 ore, se strecoară, se îndulceşte cu miere şi se bea în cursul
unei zile. Se poate consuma şi sub formă de pulbere, 1-3 vârfuri de cuţit pe
zi, înaintea sau în timpul meselor.
Efecte deosebite au tincturile de
ceapă (30 picături de 3 ori pe zi) şi de arnică (25 picături pe zi). Indicate sunt siropurile de cătină albă
sau coacăze negre, câte 4-6 linguri pe zi.
Ceaiuri
în amestec de plante
Dintre amestecuri,
în tratarea arteritei şi-au dovedit eficienţa următoarele reţete:
- rădăcină de obligeană, de pin, de angelică, frunze de mesteacăn, talpa
gâştei, câte 10 g din fiecare; se pun 3 linguriţe de amestec la 0,5 l apă, ceaiul se prepară sub formă
de decoct şi se beau 3 ceşti pe zi;
- frunze de merişor şi de afin, câte 40 g din fiecare; se prepară sub formă de infuzie din 1-2
linguriţe amestec la cană şi se beau 3 căni pe zi;
- rădăcină de cicoare, pir, păpădie, iarbă de fumariţă, câte 30 g din
fiecare şi fructe de anason şi de fenicul, câte 5 g din fiecare; se face decoct din 2 linguriţe amestec
la 0,3 l de apă şi se beau 2 ceşti pe zi.
Tinctură
specială
Fitoterapeuţii
recomandă o tinctură din flori şi frunze de păducel (15 părţi), măceşe (15 p), frunze de coacăz
negru (15 p), rădăcină de roibă sau rădăcină de scaiete (15 p), coajă de salcie
(10 p), flori de levănţică (10 p), frunze de anghinare (5 p), flori de coada
şoricelului (5 p) şi rostopască (2 p). Tinctura este de 10 g
amestec la 100 ml alcool etilic de 96 grade şi se iau 30 - 60 picături de 2-3
ori pe zi, între mese, în cure de 1-2 luni pe trimestru. În tratamentul extern,
efecte benefice au cataplasmele cu frunze de varză strivite (se ţin peste
noapte), cataplasmele cu argilă şi cu hrean ras (dacă se suportă). Se fac
pensulări cu ulei de peşte, cu tinctură de tătăneasă îndoită cu apă şi masaj
foarte uşor cu alifie de gălbenele.