Unghiile, un barometru pentru sănătate

* Dacă sunteţi o persoana care gesticulează atunci când vorbeşte, mâinile şi unghiile joacă un rol important în imaginea personală *

Pentru a avea unghii frumoase şi sănătoase, trebuie să fiţi extrem de atenţi la indiciile pe care vi le oferă aspectul lor şi să reglaţi carenţele din organism. Dacă aveţi unghiile lipsite de luminozitate, poate fi vorba de un deficit de vitamina A şi calciu, susţin specialiştii. Lipsa de proteine, acid folic şi vitamina C pot duce la agăţarea unghiilor. De asemenea, liniile albe de pe unghii pot fi cauzate de deficienţa de proteine. Specialiştii mai spun că aportul insuficient de vitamina B12 poate duce la încovoierea vârfurilor unghiilor şi închiderea acestora la culoare. Lipsa de zinc poate cauza apariţia punctelor albe de pe unghii, iar dacă nu vă hidrataţi suficient, este posibil ca unghiile să vă crape. O altă problemă poate fi înroşirea pielii din jurul cuticulelor, care poate fi cauzată de metabolizarea slabă a acizilor graşi esenţiali.

Bolile unghiilor şi modalităţi de a le eradica
1.Unghii afectate de ciuperci
Motivul pentru care apar astfel de ciuperci pe suprafaţa sau dedesubtul unghiilor îl reprezintă umezeala constantă. Ciuperca se extinde de la vârful sau marginea unghiei înapoi, spre baza acesteia, ducând la deteriorarea culorii sale (unghia devine alb-gălbuie), îngroşarea şi "surparea" suprafeţei unghiei - devenită casantă;
De obicei, unghiile tăiate sunt trimise la laborator, pentru a determina dacă infecţia cu ciupercă este "responsabilă”. Dacă rezultatele ies pozitive, scrie eva.ro, este necesară urmarea unui tratament prescris de doctor. În cazul în care unghia este afectată de ciupercă, este recomandată utilizarea unei creme sau a unui unguent împotriva ciupercilor. Aşteptaţi până când infecţia s-a vindecat, înainte de a aplica lac de unghii. Aruncaţi produsele folosite pe unghiile infectate - este foarte posibil ca la repetarea procedurii, ciuperca să reapară;

2. Unghii încarnate
Este o problemă de care ne plângem frecvent, fiind localizată în special la unghiile de la picioare. Cauza principală o reprezintă o unghie tăiată prea scurt, curbată la colţuri, sau încălţămintea prea strâmtă, care face ca unghia tăiată "din carne" să doară, zona respectivă să se umfle şi să se inflameze. De foarte multe ori, o astfel de unghie încarnată ajunge să producă şi puroi, dacă nu este tratată la timp.
Soluţia e să înmuiaţi un bureţel demachiant în unguent antibiotic, pe care îl aplicaţi cât puteţi de mult sub marginea unghiei. Astfel, pielea de dedesubt îl va absorbi, iar antibioticul va contracara infecţia. Dacă infecţia evoluează şi apare puroiul, este cazul să consultaţi un doctor;
3. Cuticule despicate şi dureroase
Dacă obişnuiţi să vă roadeţi unghiile şi cuticulele, dacă nu le lăsaţi să crească în ritm natural, dacă aveţi pielea prea uscată sau dacă vă faceţi manichiura prea zelos, atunci sunteţi fericiţii "câştigători" ai unor cuticule despicate, dureroase, mult mai dure şi mai greu de ajustat.
Soluţii practice:

-　Masaţi regulat pielea de la baza unghiilor cu o cremă hidratantă, pentru a preveni uscăciunea şi a păstra un nivel ridicat al hidratării epidermei; u Timp de câteva minute, înmuiaţi mâinile în apă călduţă cu săpun, pentru a catifela pieliţele şi cuticulele înainte de a le împinge spre baza unghiei şi a le îndepărta;

- Împingeţi cuticulele înapoi cu instrumentul special pentru pieliţe din trusa de manichiură sau cu un beţişor din lemn de portocal, cu vârfurile ascuţite - astfel de beţişoare sunt folosite în mod special pentru realizarea manichiurii;

- Curăţaţi pieliţele prinse de unghii folosind partea netedă a unei pile de unghii;

4. Unghii care se exfoliază
Această problemă poate fi un semn al unei afecţiuni sau poate apărea din cauza utilizării exagerate a detergenţilor duri, care afectează în mod evident sănătatea pielii mâinilor. De asemenea, alţi factori pot fi: adezivii folosiţi pentru aplicarea unghiilor false, acetona utilizată pentru îndepărtarea lacului de unghii, pilirea defectuoasă a marginilor unghiilor sau supraexpunerea la apă.
Remedii:
- Purtaţi mănuşi menajere din cauciuc la spălatul vaselor şi/sau al hainelor (în cazul în care le spălaţi manual); u Folosiţi substanţe de îndepărtare a lacului de unghii pe bază de ulei;

- Folosiţi o pilă de unghii mai moale, care are o acţiune mai puţin dură asupra unghiilor;
- Nu vă piliţi sau lustruiţi suprafaţa unghiilor;

- Nu folosiţi apă foarte fierbinte dacă trebuie să staţi cu mâinile în apă mai mult timp; u După ce v-aţi spălat pe mâini sau înainte de culcare, masaţi-vă cuticulele şi unghiile cu cremă de mâini sau ulei de migdale;

5. Unghiile îngălbenite
De obicei, "vinovate" sunt nicotina, un lac de unghii ieftin sau acetona. Există însă soluţii şi pentru această "criză":

- Ungeţi suprafaţa unghiei afectate de "îngălbeneală" cu un beţişor pentru curăţarea urechilor înmuiat în peroxid de hidrogen diluat;

- Frecaţi o jumătate de lămâie, în sus şi în jos, pe suprafaţa unghiilor îngălbenite;

- Renunţaţi la ojă sau lac de unghii pentru o perioadă de timp. 　

Alimentaţia, importantă pentru sănătatea unghiilor

Pentru a asigura necesarul de vitamine, minerale si enzime, este recomandat ca din regimul zilnic să nu lipsească fructele şi legumele proaspete. Medicii spun că trebuie să consumăm în fiecare zi o cantitate suficientă de lichide, în special apă.

Tot pentru a avea unghii sănătoase şi puternice, în alimentaţia noastră trebuie să se regăsească:

- alimente bogate în biotină (vitamina din complexul B): gălbenuş de ou, soia, drojdie de bere, cereale integrale, lapte, ficat;

- alimente ce conţin minerale sulfuroase, cum sunt merele, castraveţii, strugurii, usturoiul, asparagusul şi ceapa;

- alimente bogate în acizi graşi esenţiali, care conferă unghiilor strălucire şi flexibilitate: somon, nuci, seminţe, ton etc.

Tratamente naturiste pentru unghii

- O baie în ulei călduţ de măsline sau de migdale e bună pentru unghiile casante şi pieliţa ruptă din jurul unghiilor;

- Un vechi remediu pentru unghii casante şi dure este ceaiul din coajă de stejar, în care se ţin unghiile. Sau se amestecă tărâţe de migdale cu apă călduţă şi se înmoaie unghiile în ea;

- Unghiile casante se întăresc şi din interior, dacă timp de 4-6 săptămâni se bea zilnic câte 1 cană de ceai de urzici cu praf de diatomit;

- Unghiile friabile (casante) pot fi întărite tratându-le cu o cremă pe bază de vaselină, deoarece substanţele din compoziţia ei le fac mai rezistente. Aveţi nevoie de: 10 g vaselină, 10 g lanolină, 2,5 g acid salicilic şi o pereche de mănuşi de bumbac. Se amestecă toate substanţele într-un vas până se formează o pastă omogenă. Se păstrează în vasul închis. Înainte de culcare, se cufundă unghiile în această pastă, se trag mănuşile deasupra, lăsând crema să acţioneze peste noapte. Se foloseşte mai multe zile la rând.

Medicina personalizată, un trend al mileniului III

* În ultima vreme, noutăţile din genetică se succed rapid, mai ales după ce genomul uman a fost studiat pe un grup mare de personae *

Ne-am obişnuit ca medicii să prescrie pacienţilor o reţetă generală, după tipul de boală respectiv. Numai că a apărut posibilitatea ca, printr-un simplu test genetic, pacientul să afle tot ce ţine de propria sănătate. Şi dacă va avea tendinţa să facă o boală de inimă, dacă va dezvolta o boală mintală, dacă va avea probleme cu ficatul, fierea, chelia, potenţa sexuală etc. Dacă va fi violent sau paşnic, dacă va avea tendinţă spre criminalitate, la fel. Cu cât se vor cerceta mai multe genomuri individualizate, cu atât harta sănătăţii personale va fi mai completă. Ulterior, medicii vor putea prescrie un tratament individualizat, cu şanse mult mai mare de succes decât cel de factură generală.

Durerile de cap şi terapiile personalizate

Cefaleea, sau durerea de cap, este o adevărată boală. După cum o dovedesc cele mai recente date, ades aceasta se tratează cu tot felul de analgezice, iar 30%  dintre cei care se adresează unor centre specializate sunt sfătuiţi să renunţe la abuzul de medicamente. Soluţia: terapiile personalizate, chiar şi pe baza stilului de viaţă al fiecărui pacient. De obicei, durerea de cap este una puternică şi se înrăutăţeşte din cauza luminii, a zgomotelor şi, după cum s‑a descoperit recent, chiar din cauza mirosurilor. Experţii lansează alarma: jumătate dintre subiecţii care suferă de emicranie sau cefalee (în funcţie de intensitatea şi localizarea durerii), recurg la medicamente din iniţiativă proprie. Există o lipsă de comunicare între pacient şi medic. Primul nu redă corect simptomele, iar al doilea le subapreciază. Consecinţa: un diagnostic greşit. În realitate, pacientul ar vrea să ştie de ce are dureri de cap, să fie o parte activă în procesul de diagnosticare, chiar înainte de a i se prescrie un tratament.

Anamneza, esenţială

E vorba, cu alte cuvinte, de istoria clinică a pacientului, făcută de medic, cât mai atent cu putinţă, pentru a depista factorii care provoacă aceste dureri. În primul rând trebuie stabilit dacă este vorba de o cefalee primară (90% din cazuri) sau de una secundară (10%), rezultat al unei boli organice, cum ar fi traumatism cranian, o problemă cerebrovasculară, hipertensiune arterială, anemie, o tumoare. "La prima vizită nu prescriu nici un medicament, ci îi cer pacientului să scrie un jurnal", afirmă Gennaro Bussone, directorul unui centru din cadrul Institutului neurologic Carlo Vesta, citat de evenimentul.ro În jurnalul durerii de cap trebuie descris tipul durerii (locul, intensitatea, durata, frecvenţa), fenomenele asociate (greaţă, vomă, tulburări din cauza luminii sau a zgomotului), medicamentele luate şi rezultatele obţinute. De asemenea, şi factorii care o declanşează (alimentari, fizici, emotivi, hormonali, de mediu). "Pe baza informaţiilor astfel obţinute şi a testelor, se va putea stabili tratamentul adecvat, terapia oportună şi eventual modul în care se poate reduce frecvenţa şi severitatea crizelor pe viitor", consideră specialiştii.

Tratament diferenţiat pentru bolnavii de Hepatita C

Compania farmaceutică “Roche” a obţinut, în 2008, aprobarea Comisiei Europene pentru scurtarea perioadei de tratament cu “peginterferon alfa 2a” la 16 săptămâni, cura de tratament de 4 luni adresându-se pacienţilor infectaţi cu virusul hepatitic C genotip 2 sau 3, care au încărcătura virală scăzută înainte de începerea tratamentului şi care au înregistrat un răspuns virusologic rapid, prin valori nedetectabile ale încărcăturii virale după primele 4 săptămâni de tratament. Durata redusă a tratamentului le oferă pacienţilor beneficii terapeutice complete, dar şi reducerea expunerii suplimentare nedorite la medicament.
Anterior, toti pacienţii infectaţi cu genotipul 2 sau 3 al virusului hepatitic C primeau tratament timp de 24 de săptămâni, indiferent de nivelul încărcăturii virale sau de răspunsul la terapie. Chiar dacă 99% dintre pacienţii cu hepatita C din România sunt infectaţi cu genotipul 1, această nouă indicaţie a “peginterferon alfa 2a” vine să confirme încă odată eficienţa acestui produs, care în asociere cu ribavirina poate asigura o şansă de răspuns virusologic susţinut de 60% dintre pacienţii cu hepatita C.

Un nou concept de tratament

Această aprobare europeană reprezintă un nou concept de tratament al hepatitei virale C, numit “terapie în funcţie de răspuns” care îşi propune să adapteze regimurile terapeutice la cât de bine răspund pacienţii la tratament. “Terapia în funcţie de răspuns în hepatita virala C este un excelent exemplu al poziţionării pe care Roche o are în medicina personalizată şi oferă în acelaşi timp beneficii reale pacienţilor, medicilor şi autorităţilor din domeniul sanitar, datorită sinergiei dintre medicamente şi teste de diagnostic inovatoare,” a declarat William M. Burns, CEO al diviziei “Roche Pharmaceuticals”, citat de Mediafax.

Fişă medicală electronică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică” n-a ratat, nici ea, subiectul legat de acordarea de tratament individualizat pentru pacienţi diferiţi, care au aceeaşi boală. Diferenţierea se bazează pe particularităţile de ordin genetic ale prezumtivului pacient. Foarte probabil, în viitorul apropiat fişa medicală clasică va fi înlocuită cu o fişa medicală electronică, un microcip, care va conţine secvenţa genotipului şi harta proteomului fiecărui pacient. Programe de calculator specifice vor interpreta automat datele respective ale pacientului şi vor emite o serie de variante optimizate de tratament, dintre care medicul specialist o va recomanda pe cea pe care o consideră potrivită. Astfel, în cazul a doi pacienţi suferind de hipertensiune arterială, care au acelaşi sex şi aceeaşi vârstă, tratamentul ar putea varia considerabil, în funcţie de particularităţile genetice ale fiecăruia. Aplicarea acestui tip de medicină personalizată ridică însă mari probleme de ordin financiar, întrucât cei care doresc să aibă o astfel de fişă medicală ar trebui să plătească pentru secvenţierea ADN-ului propriu, ceea ce nu este la îndemâna oricui.

În continuarea ideii de mai sus, se poate anticipa o alimentaţie personalizată şi chiar o personalizare a profesiilor, pe considerente strict genetice, care să respecte însă normele de etică şi să evite discriminările.

Cum întârziem apariţia monturilor

 * Monturile sunt o deformaţie preponderent feminină (în procent de 95%), explicaţia fiind dată de laxitatea ligamentara tipică, condiţionată hormonal (exacerbată la pubertate şi menopauză) *

Faptul că ligamentele antepiciorului cedează favorizează deplasarea şi proeminenţa osului. Alte cauze pot fi bolile inflamatorii de tip poliartrită reumatoidă, traumatisme antecedente ş.a., ce au fragilizat structurile osteo-ligamentare ale piciorului şi au modificat raporturile dintre ele. Odată apărute monturile, urmarea e dată de către o agravare lent-progresivă a deformaţiei şi a jenei funcţionale, cu afectarea degetelor vecine şi apoi a întregului antepicior, producând tabloul final de "picior triunghiular". Durerile devin permanente şi tot mai greu suportabile, încălţatul şi mersul tot mai dificile şi pot apărea infecţii articulare cu consecinţe grave.
Ritmul evoluţiei este în funcţie de cele două mari forme ale monturilor:
1. tipul juvenil sau congenital, apărut la vârsta adolescenţei, evoluează mai lent şi devine simptomatic (dureros) spre vârsta de 40 ani;
2. tipul static, ce apare în jurul vârstei menopauzei, are în schimb o evoluţie accelerată către forme de deformaţie complexă ale întregului picior.
Medicul la care e indicat să apelaţi când remarcaţi deformaţia osului e cel ortoped, de preferat cel specializat în chirurgia „labei”. Medicul reumatolog şi cel balneo-fizio-terapeut pot aplica proceduri paleative, în scopul reducerii durerii şi creşterii perimetrului de mers. Medicul de familie poate prescrie doar un tratament simptomatic, antialgic şi antiinflamator, în aşteptarea consultaţiei medicului specializat.

Tehnici pentru a evita suferinţa provocată de monturi

Tratamentul “conservator” presupune:
- Adaptarea activităţii fizice, profesionale sau sportive, în vederea reducerii suferinţei locale. Se va evita statul prelungit în picioare, iar sporturile agresive (jogging, foot-ball) vor fi înlocuite cu altele mai blânde (înot, ciclism);
- Adaptarea încălţămintei este capitală, iar cerinţa majoră este confortul. Nu există o reţetă-minune în acest sens, cert este că trebuie coborâtă ştacheta „eleganţei” către o mărime şi un model corespunzător, pentru asigurarea unui mers confortabil, nedureros. Practic, când alegeţi încălţămintea, trebuie să aveţi grijă să existe suficient loc pentru degetele de la picioare, pantofii să fie cu tocuri joase sau fără toc şi cu un suport bun pentru talpă. Puteţi recurge şi la lărgirea părţilor din pantof care se freacă de zonele dureroase. Trebuie căutat un atelier de cizmărie sau puteţi întreba medicul specialist unde se poate găsi un astfel de atelier;
- Utilizaţi pernuţe pentru monturi, suporturi pentru arcada plantară sau suporturi făcute la comandă, aşezate imediat dedesubtul articulaţiei degetului mare de la picior, la baza piciorului (talonete sau branturi ortopedice); acestea pot ajuta la distribuirea corectă a greutăţii în timpul mersului şi să mai elimine din presiunea exercitată asupra degetului mare de la picior (specialistul ar trebui consultat în vederea alegerii tipului potrivit de suporturi);
- Folosiţi branturi de diftină sau fetru în jurul sau deasupra zonelor de presiune, pentru a proteja montul de frecarea cu pantofii;

- Măsurile de tip cosmetic-paleativ, precum pansamentele speciale de protecţie şi separatoarele digitale pot permite încălţarea piciorului prin evitarea conflictului local;
- Antialgicele şi antiinflamatoarele nesteroidiene pot reduce durerea şi inflamaţia, însă trebuie folosite cu discernământ şi pe termen scurt, având în vedere agresivitatea gastrică, posibilele complicaţii sau interferenţele medicamentoase;

- Folosirea gheţii e indicată pentru a scădea durerea şi a reduce inflamaţia: se aplică gheaţa pe articulaţie 10-15 minute, o dată sau de două ori pe oră, dacă este nevoie;

- Acasă, ridicaţi piciorul astfel încât degetul mare să fie deasupra planului patului;
- Infiltraţiile locale cortizonice trebuie interzise cu desăvârşire la nivelul întregului picior (popular, „laba piciorului”). Consecinţele utilizării lor abuzive pot fi devastatoare: rupturi tendinoase sau ligamentare, urmate de distrugerea arhitecturii piciorului şi infecţii grave;
- Tratarea inflamaţiilor (bursitelor) locale presupune mult discernământ, dată fiind frecvenţa lor deosebită, mai ales pentru a evita suprainfectarea lor.
Chirurgia, o soluţie, tratamentul naturist contraindicat

Intervenţia chirurgicală este singura capabilă sa înlăture deformaţia, să calmeze durerea şi să permită încălţarea cvasinormală, exercitarea normală a profesiei şi a activităţilor sportive sau de petrecere a timpului liber. Momentul operator va fi ales de către pacient în colaborare cu chirurgul, după o informare asupra tehnicilor şi a complicaţiilor posibile. E de reţinut că piciorul diabetic este o contraindicaţie majoră dar nu absolută, şi că probleme poate ridica şi arteriopatia obliterantă („arterita”). Insuficienţa venoasă periferică („varicele”) trebuie minuţios evaluate de către chirurgul vascular. Trebuie să aveţi în vedere că intervenţia chirurgicală nu este o urgenţă absolut necesară şi că ea poate fi şi trebuie evitată în condiţii particulare, ce pot pune în pericol chiar viaţa. Există întotdeauna soluţia conservatoare, cu adaptarea încălţămintei sau confecţionarea uneia ortopedice, speciale.

În ce priveşte tratamentul „naturist”, e de menţionat că acei ce propagă astfel de tehnici pleacă de la premisa absolut falsă că „montul” este un fel de neg sau excrescenţă osteo-cartilaginoasă, pe care încearcă s-o îndepărteze prin fel de fel de aplicaţii locale: iod concentrat, sare diluată în apă, tătăneasă, rostopască, lămâie, cartofi, peşte crud, aspirină dizolvată, usturoi macerat etc. Aceste substanţe sunt nu numai absolut inutile, dar de cele mai multe ori extrem de periculoase, provocând arsuri locale şi infecţii extrem de grave, care pot mutila piciorul. Singura substanţă permisă local este vaselina neutră, în scopul protejării pielii de acţiunea iritantă mecanică a încălţămintei.

Analizele recomandate periodic

* Când suntem preocupaţi de sănătatea noastră, trebuie să ţinem cont că fiecare vârstă trebuie însoţită de un set de investigaţii specifice *

Pentru nişte rezultate bune şi concise, este recomandat ca în ziua în care ne prezentăm la efectuarea analizelor să fim odihniţi şi să evităm orice sursă de stres. Rezultatele pot fi influenţate de astfel de stări. Pentru femeile care sunt în perioada menstruaţiei, este de preferat ca analizele să fie amânate.

Verificări de rutină, după adolescenţă 

La 20 de ani, trebuie să vă faceţi o primă investigaţie, temeinică, a sănătăţii, detaliile legate de ce trebuie să aveţi în vedere fiind oferite de www.medicina-naturista.ro:

- Verificaţi-vă tensiunea arterială. Dacă cifrele sunt superioare celor normale – 14/9 – de mai multe ori, trebuie să investigaţi problema. Sănătatea inimii este foarte importantă. De ea depinde viaţa voastră la o vârstă înaintată;

- Evaluaţi-vă riscurile cardiovasculare. Femeie sau bărbat, un simplu examen sanguin va permite determinarea nivelului glicemiei, colesterolului etc. Dacă exista cel puţin doi factori de risc – diabet, tutun, vigilenţa trebuie sporită;

- Dacă aveţi antecedente cardiace în familie, vizitaţi un cardiolog. Trebuie să luaţi măsuri de siguranţă de tineri, pentru a avea o viaţă lipsită de riscuri majore;

- Consultaţi-vă în fiecare an ginecologul. Ca regulă generală, doua frotiuri (prelevarea unei picături de secreţie şi întinderea în strat subţire a acestui lichid biologic pe o lamă de sticlă, pentru a fi examinat la microscop) sunt realizate la un an distanţă, apoi o dată la doi-tei ani, dacă primele sunt normale;

- Înainte să luaţi un contraceptiv oral, realizaţi un set de analize de sânge – nivelul colesterolului, totalul lipidelor, glicemie etc; apoi refaceţi-le după câteva luni, ulterior la fiecare trei sau cinci ani;

- Dacă aveţi antecedente în familie de cancer la sân, faceţi o mamografie cu 15 ani înainte de vârsta la care a fost descoperită ruda dumneavoastră;

- Verificaţi-vă vederea. Dacă aveţi tulburări de vedere, precum miopie, astigmatism, hipermetropie, consultaţi un medic o dată pe an.

La 30 de ani, precauţii suplimentare pentru copii sănătoşi

La 30 de ani nu mai putem amâna un control ginecologic. E vârsta în jurul căreia multe femei iau decizia de a întemeia o familie şi a avea copii. Tot la 30 de ani trebuie să trecem şi pe la dermatolog pentru examenul pielii. De acum, tinereţea pielii s-a cam dus, aşa că trebuie să vizităm dermatologul o dată pe an. Tensiunea trebuie luată cel puţin anual, aceeaşi frecvenţă fiind valabilă şi pentru tinerele ce iau pilule, ce trebuie să ajungă anual la medic. Analiza completă a sângelui se impune măcar din cinci în cinci ani.

La 40 de ani apar dereglările hormonale

- După vârsta de 40 de ani este obligatorie o mamografie o dată la doi ani. Acest examen permite depistarea unui eventual cancer într-un stadiu precoce. Dereglări hormonale pot apărea după sarcină sau menopauză, aşa că un examen al glandei tiroide este necesar.

- Programare obligatorie şi la oftalmolog: nu contează că nu purtăm ochelari, glaucomul poate apărea oricând. Dacă suferiţi de hipertensiune sau diabet, medicul trebuie să efectueze un fund de ochi. În funcţie de factorii de risc – greutate, zestre ereditară, medicul va recomanda analiza sângelui o dată pe an sau chiar o dată la cinci ani.

- În plus, pe lângă măsurarea regulată a tensiunii, fiţi foarte atent la nivelul glicemiei, colesterolului şi trigliceridelor.

- Dacă sunteţi bărbat şi aveţi cel puţin doi factori de risc – tutunul, diabetul, greutatea etc – realizaţi şi un bilanţ cardiac, adică o electrocardiogramă şi rezistenţa la efort. La mijloc de existenţă, mai trebuie avute în vedere următoarele:

- În caz de antecedente familiale de cancer la prostată, un tuşeu rectal şi analize de sânge (după 45 de ani), vă ajută să depistaţi orice problemă a prostatei;

- Dacă fumaţi sau tuşiţi de o manieră cronică, măsuraţi-vă suflul la un generalist, chiar un pneumolog şi mai ales, gândiţi-vă serios să vă lăsaţi de fumat;

- Consultaţi o dată pe an un dermatolog, mai ales dacă aveţi antecedente în familie de cancer de piele;

- Consultaţi un ginecolog în fiecare an. Acesta va examina colul uterin şi va realiza o colposcopie, în cazul în care există dubii la frotiu. O autopalpare a sânilor trebuie realizată după fiecare ciclu;

- O colonoscopie este recomandată în caz de antecedente de cancer de colon.

 La 50 de ani, probleme medicale tot mai multe

 Nici la 50 de ani nu trebuie uitată colonoscopia, care poate ajuta la depistarea cancerului de colon. O altă investigaţie este osteodensitometria. Măsurarea densităţii osoase trebuie făcută după apariţia menopauzei. Nu uitaţi nici că:

- Inima trebuie supravegheată, mai ales dacă se practică un sport, iar femeile prezintă aceleaşi riscuri ca şi bărbaţii la această vârstă. Un examen special poate fi realizat cam la trei ani, dacă aveţi cel puţin doi factori de risc;

- Femeie sau bărbat, dozajul sanguin regulat de glucoză şi un bilanţ lipidic trebuie să se efectueze la fiecare doi-trei ani;

- Problemele de tiroidă, frecvente la această vârstă, pot fi găsite la un simplu examen de sânge;

- La bărbaţi, este importantă detectarea unei patologii la prostată. Analizele trebuie realizate o dată pe an;

- Examenul ochilor o dată la doi ani permite supravegherea prezbitismului care evoluează până la vârsta de aproximativ 55 de ani, dar şi pentru a detecta un eventual glaucom. Fundul de ochi permite diagnosticarea problemelor retinei, mai ales în caz de miopie;

- În afara frotiului anual, o consultaţie poate să ajute în realizarea unui eventual tratament al menopauzei. O ecografie poate fi realizată, dacă aveţi antecedente în familie de cancer de origine ginecologică;

- O mamografie poate fi realizată din doi în doi ani.

 La 70 de ani, legătură permanentă cu medicul de familie

După 70 de ani, supravegherea tensiunii este foarte importanta. Pentru a simplifica situaţia, luaţi-vă un tensiometru. Se mai impune să:

- Vă controlaţi vederea o dată pe an. Se caută semne de cataractă, glaucom sau alte boli legate de vârstă;

- În cazul unei probleme cardiace descoperite şi a hipertensiunii, chiar tratate, trebuie să se realizeze electrocardiograme şi o ecografie cardiacă;

- Mamografia permite depistarea problemelor la nivelul sânilor; se impune urmărirea menopauzei;

- Verificaţi-vă auzul. Scăderea acuităţii este frecventă şi poate să fie necesară realizarea unei audiograme de către medicul ORL-ist;

- O dată pe an trebuie să se realizeze un set complet de analize sanguine;

- În caz de tulburări de memorie, pot fi recomandate teste pentru evaluarea gravităţii lor.