Dieta, esenţială în reglarea hiperacidităţii gastrice

Foto:  http://www.euforia.tv

* Un real discomfort al stării de sănătate este cel generat de dezechilibrul dintre mecanismele de secreţie ale acidului în stomac şi cele de protecţie ale acestuia *

Stomacul secretă un acid care ajută procesul de digestie, dar când glandele gastrice produc acid în exces, apare fenomenul cunoscut sub numele de aciditate, mai precis hiperaciditate gastrică. În cadrul acidităţii se produce o mişcare a sucurilor gastrice din stomac înspre esofagul inferior, fiind vorba de o situaţie ce apare în special când conţinutul de acid clorhidric se deplasează în sus, către esofag şi provoacă disfuncţionalităţi ale acestuia.

Arsuri şi dureri

Aciditatea gastrică este asociată cu o serie de simptome, la apariţia cărora e indicat să consultaţi un medic specialist. Senzaţiile de arsură sau durere la stomac apar cam la o oră după ce aţi mâncat, senzaţia frecventă fiind cea de foame şi durere constantă în abdomen. În plus, aciditatea este "trădată" de simptome precum regurgitare, greaţă, gust amar în gură, vărsături şi scăderea poftei de mâncare. Poate apărea şi fenomenul de piroză, adică o senzaţie de arsură în piept, în spatele sternului şi în gât, determinată de iritaţia esofagului. Acest fenomen apare imediat după masă şi poate fi agravat de creşterea presiunii intra-abdominale, când vă încordaţi sau când ridicaţi o greutate. “Hiperaciditatea gastrică poate apărea din cauza consumului excesiv de alcool sau în urma consumului de alimente bogate în grăsimi, mâncăruri de la fast food, prăjeli sau alimente foarte condimentate. Se poate declanşa şi dacă stomacul este ţinut gol pentru mult timp sau dacă obişnuiţi să săriţi peste micul dejun”, precizează Dana Dascăl, medic rezident medicină de familie.  

Dieta recomandată

În cazul în care suferiţi de hiperaciditate gastrică, mâncaţi mazăre, pere, mere, caise, piersici, prune şi cireşe, pepene, banane şi evitaţi mâncărurile prăjite, murăturile şi alimentele iuţi sau condimentate. Migdalele uscate, dulci, bine mestecate, reduc aciditatea sucului gastric, scăzând producerea de acid. La fel şi măslinele coapte (nu şi cele conservate în oţet), care pot fi folosite în cantitate de 4-6 la o masă. Sucurile alcaline, obţinute din varză, cartof, morcov, sfeclă roşie, castravete, urzică, nu ar trebui să vă lipsească din alimentaţie. Casnic, se obţin cu ajutorul storcătorului electric centrifugal. Se recomandă o cură de 2-3 zile, în care să se consume exclusiv aceste sucuri ce reduc aciditatea gastrică şi reglează digestia. Dacă organismul nu se acomodează la acest tratament, puteţi încerca o variantă mai uşoara: se beau câte 50 ml (un sfert de pahar) de suc de varză, înainte de fiecare masă cu 30 de minute, iar la o oră după masă suc de cartofi - 50 ml. La fel de important e să vă stabiliţi un program de masă şi să-l respectaţi întocmai, să beţi cât mai multă apă şi să nu săriţi peste mese. Renunţaţi la usturoi, ceapă, piper, ridichi şi varză şi mâncaţi mai multe legume verzi cu frunze. Obişnuiţi-vă să mâncaţi uşor pentru a permite sistemului digestiv să funcţioneze mai repede şi mai bine şi, nu în ultimul rând, renunţaţi la ţigări şi la alcool.

Şase paşi de urmat în alimentaţie

1. Încercaţi să mâncaţi mai puţin, mese frecvente în locul celor 3 mese principale şi consistente. Cantităţile reduse de mâncare la fiecare masă vor necesita mai puţină muncă în stomac şi prin urmare va fi nevoie de secretarea unui cantităţi mai reduse de acid pentru digestie;
2. Asiguraţi-vă că veţi include alimente care au cantităţi ridicate de carbohidraţi la fiecare masă. Orezul, pâinea, pastele, reduc excesul acidului stomacal;
3. Evitaţi mesele bogate în grăsimi, precum alimentele de tip fast food. Ele rămân în stomac pentru mai mult timp şi e nevoie de mai mult acid pentru a le digera;
4. Nu vă supraalimentaţi;
5. Eliminaţi alcoolul din dieta zilnică sau reduceţi-i cantităţile la minim. Nu vă gândiţi că băutura trece rapid prin stomac, fără să afecteze producerea acidului gastric. Surprinzător, mai multe băuturi stimulează secreţia acidului, printre ele fiind  berea, vinul sau băuturile carbogazoase. Cea mai periculoasă dintre toate este berea, deoarece aceasta poate dubla aciditatea produsă de stomac în mai puţin de o oră;
6. Menţineţi-vă poziţia verticală în timp şi după ce aţi terminat de mâncat, timp de 45 de minute.

Cartoful, ideal în tratarea hiperacidităţii

Cartofii fierţi, înăbuşiţi sau copţi sunt o sursă bogată de energie, datorită faptului că aceste alimente conţin glucide complexe de tip amidon, menţionează nutriţioniştii. Cartoful scade şi aciditatea gastrică, pentru că are în compoziţia lui anumite substanţe alcalinizante. Este recomandat ca acest produs să fie consumat zilnic, într-o cantitate care să nu depăşească 200 de grame. Cartoful este bogat în vitamine precum C, K şi B, dar conţine şi numeroase minerale precum calciu, magneziu şi zinc, susţin nutriţioniştii. Aceştia menţionează că acest aliment este foarte bogat în apă şi de aceea este considerat un bun diuretic şi ajută la eliminarea toxinelor din organism.

Plante medicinale ce scad aciditatea gastrică

* Ca remedii fitoterapeutice sunt recomandate infuziile de lemn dulce, gălbenele, salcâm, stejar şi răchitan. E de reţinut că infuziile de lemn dulce nu se recomandă hipertensivilor;
* Rezultate foarte bune se obţin dacă se consumă un amestec în părţi egale de salcâm, talpa gâştii, sunătoare, coada calului şi patlagină. Coada calului este diuretică şi prin această calitate este benefică în tratamentul ulcerului. Talpa gâştii este un calmant nervos şi de aceea este utilă, fiind cunoscut ca stresul declanşează crizele de hiperaciditate;
* În hiperaciditate pot fi folosite şi alte plante cum ar fi: zmeurul, (pentru aciditate crescută), stejarul (astringent şi cicatrizant), obligeana (calmant, analgezic, antispastic), tătăneasa (cicatrizant), merişorul (diuretic, astringent). Merişorul nu se administrează în timpul sarcinii;

* Câte 10 picături de tinctură de rostopască, luate de câteva ori pe zi, vor scădea hiperaciditatea gastrică şi vor calma crampele stomacale;
* Zeama de varză conţine mucilagii care constituie un pansament gastric, prin vitamina U conţinută. Se bea câte un pahar dimineaţa.

Lucerna

În această plantă se găsesc opt aminoacizi esenţiali. Conţine o cantitate mare de beta-caroten, vitamina - B, C, D, E si K, minerale - potasiu, fier, calciu, fosfor.
* Extractul natural de lucernă scade febra, este detoxifiant foarte bun, creşte imunitatea, puterea fizică şi pofta de viaţă. Prin conţinutul mare în vitamina K, previne sângerările şi facilitează coagularea sângelui;
* Ameliorează evident tulburările digestive acute şi cronice - balonarea, inapetenţa (lipsa poftei de mâncare);
* Se foloseşte frecvent în tratamentul ulcerului peptic (care apare la nivelul esofagului, stomacului sau intestinului subţire). Conţine mari cantităţi de vitamina U (la fel ca şi varza crudă sau zeama de varză);
* Extractul natural de lucernă are acţiune alcalinizantă, neutralizând aciditatea gastrică, este laxativ, combate diareea severă, care, de multe ori, poate fi cauzată de o carenţă de vitamina K. Este un foarte bun diuretic, util în terapia cistitelor acute şi cronice şi în tratamentul prostatitelor;

* Are efect antihipertiroidian. Facilitează absorbţia şi utilizarea glucidelor, a proteinelor şi a calciului;

* Fortifică sistemul imunitar şi încetineşte procesul de îmbătrânire. Asigură un somn mai odihnitor.

Avand în vedere conţinutul crescut în numeroase vitamine liposolubile şi ştiindu-se că acestea se acumulează în organism, utilizarea extractului natural din frunze de lucernă se recomandă numai două-trei luni, după care se va face o pauză de o lună.

Măsurile preventive, esenţiale pentru perpetuarea sănătăţii sânilor

Foto:  http://www.realpress.ro

* Este cunoscut că una din 10 femei poate să prezinte simptome de cancer de sân la un moment dat, mai ales între 40 si 65 de ani * Federaţiile internaţionale de medici sugerează ca autoexaminarea să înceapă în jurul vârstei de 20 de ani *

Sânul este alcătuit din glande, pori secretori, ţesut lipidic şi muşchi, cei din urmă dând forma sânului. În plus, sânul conţine un mare număr de glande ce produc laptele şi canale conductoare ce se termină cu mamelonul, unde este produs laptele mamar. ”Divizând” sânul în 4, observăm că majoritatea conductorilor se găsesc în jumătatea de sus (în apropierea axilei). Acolo, scrie www.topsanatate.ro, se dezvoltă majoritatea celulelor maligne (în proportie de 50%).

Prevenţia, utilă în 95% din cazuri
Autoexaminarea este utilă pentru a afla care este constituţia fiziologică a sânului şi a descoperi orice anomalie ar apărea - 95% din cazurile de cancer la sân putând fi evitate dacă este depistat la timp. De regulă, sânii trebuie palpaţi o dată pe lună, astfel încât să devină un obicei. De preferinţă cu o săptămână înainte de menstruaţie, întrucât volumul fiziologic pe care îl capătă sânii datorită hormonilor se reduce atunci (la menstruaţie sânii sunt umflaţi şi dor). Mai puţin cunoscut e faptul că şi la bărbaţi poate apărea cancerul de sân, dar în procentaj mult mai mic.
Autoexaminarea, pas cu pas
Pentru început, trebuie să vă postaţi în faţa unei oglinzi şi să observaţi sânii întâi cu mâinile jos, apoi cu mâinile pe şolduri (această poziţie contractă muşchii toracelui), iar apoi cu mâinile întinse în sus, deasupra capului. Priviţi-vă sânii pentru a observa:

diferenţe între ei - de mărime, de formă şi conturul fiecărui sân (mărime, volum, orientarea către interior a mamelonului). E indicat să studiaţi şi pielea, pentru a observa eventuale contuzii, protuberanţe, eczeme.

În ce priveşte palparea propriu – zisă, ea are mai multe etape:
1. Prima trebuie să se realizeze în timp ce staţi întinsă, deoarece în această poziţie muşchii sunt relaxaţi şi astfel este facilitată palparea. Dacă examinaţi întâi sânul drept, trebuie să puneţi o pernuţă sub umărul drept, iar braţul să-l îndoiţi sub cap, la nivelul gâtului. În continuare, cu cele trei degete din mijloc unite şi cu palma mâinii stângi efectuaţi mişcări ciclice în jurul sânului, în formă de spirală, către centrul sânului, apăsând uşor dar stabil cu vârfurile degetelor, în sensul acelor de ceasornic;
2. Apoi faceţi mişcări verticale, parcurgând în întregime sânul cu mâna în sus şi în jos. Continuaţi să faceţi mişcări centrifuge şi centripete, acoperind tot sânul;
3. Rămânând în aceeaşi poziţie, trebuie să palpaţi şi axila corespunzătoare sânului, pentru a observa apariţia unor eventuale umflături. Pentru aceasta, parcurgeţi cu mâna toată suprafaţa axilei, făcând mişcări circulare în toate direcţiile, apăsând zona puţin mai tare decât în cazul sânului;
4. Tot în aceeaşi poziţie, apăsaţi puţin mamelonul între arătător şi degetul mare. Fiţi atentă dacă există secreţie de lichid şi dacă există simfiză sau orientarea către interior a mamelonului.
Dacă observaţi zone tari, vreo scurgere din sfârc sau vreo modificare a pielii sânului sau a mamelonului, nu vă speriaţi, deoarece poate fi vorba despre un caz benign. Însă, oricum ar trebui sa vă sfătuiţi cu terapeutul dumneavoastră pentru a stabili un diagnostic şi pentru a vă indruma către un specialist, dacă este nevoie.
Potenţiale cauze de îmbolnăvire

Se impune să acordăm o atenţie suplimentară autoexaminării atunci când se constată existenţa unuia dintre următorii factori de risc:

- menstruaţie prematură (înainte de vârsta de 12 ani);

- menopauză întârziată (după 55 ani);

- femei fără copii sau naşterea primului copil după 30 ani;

- stres;

- expunere la radiaţii;

- viaţă sedentară;

- alimentaţie bogată în grăsimi;

- consum ridicat de alcool (peste 3 pahare pe săptămână);

- fumatul;

- dureri ale sânilor (chisturi);

- terapie cu hormoni (sub cercetare);

- cancer de sân prezent la mamă, fiică sau soră, înainte de menopauză;

- cancer de sân la bunică, mătuşi, verişoare;

- utilizarea de anticoncepţionale (sub cercetare).

Mamografia, indicată femeilor peste 40 de ani

Prin examenul mamografic pot fi evidenţiate tumori sau noduli mamari de dimensiuni extrem de mici, care nu pot fi simţiţi în urma autoexaminării. Înainte de efectuarea mamografiei este indicat să evitaţi folosirea deodorantului, a pudrei de talc sau a altor tipuri de produse cosmetice în zona axilei sau pe sâni. Preventiv, mamografia trebuie efectuată o dată pe an, după împlinirea vârstei de 40 de ani. În cazul femeilor mai tinere, nu este indicat acest examen radiologic, deoarece sânul lor este mult mai dens şi nu permite obţinerea unui rezultat imagistic. E de reţinut că principalul dezavantaj al mamografiei este expunerea la razele X, eliberate de către mamograf. Potrivit studiilor, radiaţiile pot creşte riscul apariţiei cancerului mamar. Tocmai din acest motiv, medicii recomandă mamografia numai în cazul persoanelor cu risc crescut de cancer de sân.

Schimbarea stilului de viaţă previne un caz de cancer la sân din zece

Aceasta este concluzia unui studiu făcut în Marea Britanie de Cancer Research UK, specialiştii britanici indicând şi ce e de făcut pentru un stil de viaţă cât mai sănătos:

1. Una dintre măsurile impor­tante constă în reducerea consumului de băuturi alcoolice. O femeie care bea zilnic alcool îşi măreşte riscul de a face cancer cu 6%. În fiecare an, alcoolul este responsabil pentru diagnosticarea cu cancer la sân a 5% din totalul femeilor cu această afecţiune. E de reţinut că un consum moderat, în schimb, reduce riscul apariţiei cancerului cu 18 % şi, în plus, ajută la circulaţia sanguină;

2. Consumul de fructe este o altă metodă de a lupta împo­triva cancerului. O dietă ba­zată pe grăsimi creşte nivelul estrogenului din sânge şi duce la formarea celulelor canceroase. Astfel, o dietă bazată pe fructe reduce cu aproape 30% riscul apariţiei acestui tip de cancer. În Japonia, unde populaţia mănâncă în majoritate peşte, orez şi legume, toate sărace în grăsimi, rata cancerului la sân este cea mai mică din lume. Dacă o astfel de dietă este asociată cu cel puţin 30 de minute de mişcare pe zi riscul scade cu până la 50%. Din acest punct de vedere, trebuie ştiut că lipsa mişcării este responsabilă pentru 11% din cazurile de cancer la sân din întreaga lume;

3. Un alt factor care ajută la prevenirea cancerului este aerul curat. Printre altele, chimicalele folosite în producerea cosmeticelor şi care se găsesc în aerul poluat al oraşului, au efecte negative asupra glandelor endocrine, crescând nivelul estrogenului din sânge. Astfel, dacă alegeţi să renunţaţi la oraş şi să vă mutaţi la periferie puteţi evita cancerul la sân, mai spun specialiştii britanici.

Cancerul la sân, prevenit cu ajutorul unei plante medicinale

Black cohosh (actaea racemosa), o plantă medicinală folosită pentru tratarea afecţiunilor legate de menstruaţie şi menopauză, ar putea reduce riscul de apariţie al cancerului la sân, potrivit unui studiu, citat de Reuters Health. Totuşi, sunt necesare mai multe studii, înainte ca această plantă să poată fi recomandată. Pentru a face faţă bufeurilor de căldură specifice perioadei de menopauză, multe femei utilizează diferite remedii, suplimente nutritive, precum black cohosh, dong quai (angelica sinensis) sau ginseng. Pentru a vedea modul în care aceste remedii ar putea avea legătură cu prevenirea cancerului la sân, cercetătorii au comparat 949 de femei cu cancer la sân cu 1.524 de persoane sănătoase. Cercetarea a arătat că femeile afro-americane folosesc mai mult remediile naturiste decât celelalte. Dintre femeile care au declarat că luau black cohosh, s-a constatat că 61% prezentau un risc scăzut de a dezvolta cancer la sân.

Cafeaua, prieten sau duşman

Marea majoritate ne începem ziua în faţa unei ceşti de cafea şi puţini dintre noi reuşim să ne limităm la o singură cafea pe zi. Fiind vorba de o licoare ce ţine de cotidian, numeroşi specialişti au încercat să afle dacă e benefică sau nu pentru organismul uman, rezultatele studiilor fiind, ades, contradictorii. În opinia specialiştilor, cafeina conţinută în cafea poate produce multe efecte, printre care:

* creşte nivelul zahărului din sânge (ceea ce dă senzaţia unei creşteri a disponibilului de energie);

* creşte nivelul grăsimilor sangvine;

* creşte tensiunea arterială;

* stimulează sistemul nervos central (organismul nu mai resimte nevoia de odihnă)

* bătăi cardiace neregulate;

* creşte pierderea urinară de calciu şi magneziu;

* creşte secreţia acidă a stomacului (agravează ulcerul gastric);

* tremur, iritabilitate, nervozitate;

* insomnie şi dereglarea orarului somnului;

* anxietate şi depresie;

Şi totuşi, cafeaua nu cauzează creşterea tensiunii

Există cercetători ce spun că, în cazul femeilor, băutul cafelei e un lucru bun. Autorul studiului, Dr. Wolfgang Winkelmayer, susţine că un consum regulat de cafea nu cauzează hipertensiune temporară sau cronică. Dimpotrivă, persoanele de sex feminin care beau foarte multă cafea beneficiază chiar de un efect cardiovascular protector.
Din păcate, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre băuturile răcoritoare cofeinizate, care au un efect negativ asupra tensiunii.

Cafeaua decofeinizată, nocivă pentru organism

Ultimul studiu în materie de probleme cardiace arată că amatorii de cafea decofeinizată riscă să aibă niveluri mai ridicate ale LDL-colesterolului. Pentru a ajunge la acest rezultat, cercetătorii s-au folosit de 187 de subiecţi, împărţiţi în trei grupuri. Membrii unui grup au băut trei până la şase căni de cafea cofeinizată pe zi, un altul a băut aceeaşi cantitate de cafea decofeinizată, iar al treilea nu a băut cafea deloc.
Cercetătorii au măsurat nivelul cofeinei din sânge, cât şi nivelurile anumitor indicatori ai sănătăţii inimii, înainte şi după cele trei luni cât a durat studiul.
Aceştia au arătat că grupul care consumase cafea decofeinizată înregistra niveluri crescute ale acizilor graşi, "combustibilul" care alimentează producerea lipoproteinei LDL. Există diferite tipuri de lipoproteine, fiecare afectând în mod diferit procesul de ateroscleroză şi, în particular, cardiopatia ischemică. Lipoproteinele cu densitate mică (LDL) transportă colesterolul în exces, principala sursă utilizată în producerea leziunilor de ateroscleroză. Astfel, cu cât cantitatea de LDL-colesterol din sânge va fi mai mare, cu atât riscul de apariţie şi progresie al cardiopatiei ischemice va fi mai mare.

Consumul excesiv nu afectează inima

E concluzia unui studiu publicat în jurnalul Circulation, transmite Reuters. Studiul, la care au participat 128.000 de bărbaţi şi femei, s-a desfăşurat pe parcursul a 20 de ani. Concluzia finală a fost că acei care consumă cafea la filtru, chiar şi în exces, nu riscă să facă boli cardiace. Marii consumatori de cafea tind să fumeze şi să bea alcool mai des decât ceilalţi oameni, aceşti factori având într-adevăr efect negativ asupra inimii.
Cercetătorii au descoperit şi că nu există o legătură între bolile cardiace şi cantitatea de cafea normală, decofeinizată sau de ceai consumată. Acest lucru nu înseamnă că trebuie să exagerăm cu aceste băuturi. "Nu putem exclude legătura dintre consumul de cafea şi riscul de boli cardiace în cadrul unor grupuri mici de oameni", a spus Rob van Dam de la Harvard School of Public Health, Boston.
S-a evidenţiat faptul că 50% dintre femei şi aproximativ 30% dintre bărbaţii care au participat la acest studiu şi care au declarat că beau mai mult de şase ceşti de cafea zilnic sunt fumători, consumă alcool şi folosesc aspirina, beau ceai foarte rar, nu iau suplimente vitaminice şi fac puţin sport.

Un ingredient cu multe întrebuinţări

* Tot pe cale ştiinţifică a fost demonstrat faptul că, dacă bem o cantitate moderată de cafea - 1 sau 2 ceşti pe zi - acest lucru este benefic pentru organism, deoarece ajută la reducerea riscului de apariţie a cancerului de colon, litiazei biliare, cirozei, maladiei Parkinson şi previne apariţia astmului;
* Cafeaua conţine şi cantităţi importante de antioxidanţi, ce ajută organismul să se protejeze împotriva distrugerii celulare, reducând riscurile instalării anumitor tipuri de cancer;
* Puterea pe care cafeina o are împotriva celulitei este recunoscută la nivel mondial, având în vedere faptul că majoritatea cremelor de corp anticelulitice o folosesc ca ingredient de bază. Sub formă de produs natural preparat în casă, se amestecă zaţ de cafea cu ulei de măsline şi se obţine o pastă care este la fel de eficientă ca oricare altă loţiune din comerţ. Acest amestec trebuie să fie masat pe zonele corpului afectate de celulită, apoi îndepărtat prin clătire;

Farmacia Ropharma, în Centrul Vechi Botoşani

Degenerescenţa maculară, o maladie cu multe tratamente experimentale

* Este vorba de o boala oftalmologică în urma căreia apare distrugerea vederii centrale. Se produc leziuni la nivelul maculei - zonă aflată în partea posterioară a globului ocular - ce are rol în vederea culorilor şi detaliilor obiectelor, necesare *

Vederea centrală este necesară în desfăşurarea unor activităţi ca cititul, condusul de autovehicule şi recunoaşterea persoanelor. Întrucât degenerescenţa maculară nu afectează şi vederea periferică, nu apare orbirea completă. Riscul de apariţie al degenerescenţei maculare creşte pe măsura avansării în vârsta, începând cu 50 de ani. Exista două forme ale bolii. Ambele afectează doar un singur ochi, dar dacă boala apare la un ochi, în cele din urmă va apărea şi la celălalt.
Degenerescenţa maculară uscată (nonexudativă), este cea mai frecventă formă (90% din cazuri). Apare treptat şi de cele mai multe ori nu produce pierderi severe de vedere. În aceasta formă, celulele şi vasele de sânge din interiorul maculei se distrug şi produc depozite în polul posterior al ochiului. Acest lucru produce leziuni la nivelul maculei şi îi afectează capacitatea de a transmite mesaje către creier. Vederea centrală devine treptat mai slabă sau din ce în ce mai înceţoşată.
Degenerescenţa maculară umedă (exudativă) este mai puţin frecventă, doar în 10% din cazuri. Poate să producă leziuni permanente ale maculei în timpul câtorva luni sau chiar săptămâni. Forma exudativă apare în cazurile în care exista deja forma nonexudativă. Se vor forma vase de sânge de neoformaţie (anormale), care sunt fragile. Aceste vase sângerează, producând distrugerea maculei.  

Vârsta, principalul factor de risc

25% din persoanele în vârstă de peste 65 de ani prezintă degenerescenţă maculară, alţi factori de risc, înafara vârstei, fiind:
- istoricul familial: există un risc mai mare de apariţie al afecţiunii dacă un membru apropiat al familiei prezintă aceeaşi boală;
- prezenţa unor depozite la polul posterior al globului ocular; globii oculari care prezintă depozite mai întinse şi moi au un risc mai mare de apariţie a vaselor de sânge anormale şi implicit de apariţie a degenerescenţei maculare exudative;
- prezenţa unui ochi cu degenerescenţă maculară: aproape jumătate din persoanele cu această afecţiune la un ochi vor face aceeaşi boală şi la celălalt în decurs de 5 ani;
- fumatul;
- dieta bogată în grăsimi şi săracă în carotenoizi, vitamine antioxidante şi zinc.

Simptomatologie

Cele două forme de degenerescenţă pot avea unele simptome în comun:
- vederea centrală devine mai slabă, înceţoşată sau mai puţin exactă;
- este nevoie de mai multă lumină la citit decât înainte;
- este necesar mai mult efort pentru a putea fi văzute feţele persoanelor;
- obiectele apar distorsionate şi mai mici decât sunt în realitate;
- în câmpul vizual central apar pete albe sau negre;
- liniile drepte devin mai ondulate şi mai curbate;
- apare pierderea vederii centrale, care nu dispare sau se agravează în timp; aceasta poate fi severă şi rapidă în cazul degenerescenţei maculare exudative.
Diferenţele între cele două forme ale bolii se observă, în special, la viteza de apariţie: modificările de vedere produse în urma degenerescenţei maculare nonexudative apar lent şi treptat, astfel încât pot să nu fie observate, în timp ce simptomele ce caracterizează degenerescenţa maculară exudativă au o tendinţa bruscă de apariţie şi se agravează repede.
Adaptarea la un nou stil de viaţă

O vedere redusă sau pierderea vederii în urma degenerescenţei maculare afectează stilul de viaţă în multe feluri, numai că există şi metode la care se poate apela pentru o calitate cât mai buna a vieţii:
- se folosesc diferite dispozitive ce măresc şi ajută vederea şi instrumente speciale pentru persoanele cu o acuitate vizuală limitată;
- o cât mai bună desfăşurare a activităţilor zilnice se face doar cu sprijinul familiei;
- se poate cere ajutorul unui medic specializat, ce poate ajuta pacientul să facă faţă cât mai bine tulburărilor de vedere;
- e recomandat un program de autoeducare a pacientului pentru problemele generate de vederea diminuată.  

Întrucât în multe cazuri nu există un tratament eficient pentru aceasta afecţiune, sunt posibile traume psihice ale celor ce află că au o astfel de boală. Poate să apară un sentiment de furie sau nervozitate generată de posibila pierdere de vedere, care poate face pacientul să nu se mai poată descurca pe cont propriu. Este normal şi un sentiment de tristeţe legat de aceste tulburări care apar, iar în unele cazuri se poate instala chiar depresia. În aceste situaţii se poate cere ajutorul prietenilor şi familiei sau unui psihiatru.

Modalităţi de tratament

Pentru degenescenţa maculară nonexudativă nu există tratament curativ în acest moment, fiind posibil să nu apară modificări semnificative de vedere timp de mulţi ani. În cazul existenţei acestei forme, se vor urma recomandările medicului.

În unele cazuri, forma exudativă, care este forma cea mai severă de boală, poate fi tratată prin termochirurgie laser cu fotocoagulare sau terapie fotodinamică. Tratamentul nu vindecă boala, dar îi poate opri progresia. Nu toate cazurile de degenerescenţă maculară exudativă pot fi tratate. Doar 10-15% din cazuri se tratează eficient prin fotocoagulare laser şi doar 20-30% din cazuri se tratează prin terapie fotodinamică. Tratamentul nu redă vederea, dar uneori poate încetini şi amâna posibilele leziuni ale vederii centrale.
În prezent, se caută şi alte metode chirurgicale de tratare a afecţiunii, cum ar fi:
- translocaţie maculară prin tratament chirurgical: în această procedură se detaşează macula şi se mută într-o altă zonă a globului ocular, mai sănătoasă; prin această intervenţie se poate chiar reface o parte din vederea afectată, numai că, întrucât sunt implicate riscuri serioase, metoda mai trebuie aprofundată;
- intervenţie chirurgicală submaculară: prin această procedură se îndepărtează vasele de neoformaţie, anormale, situate submacular. Acest tratament poate menţine vederea la unii pacienţi, dar studiile au arătat faptul ca intervenţia poate implica riscuri serioase.

Cât priveşte terapia fotodinamică, e o tehnică ce foloseşte o lumina colorată precisă, care produce trombi (cheaguri) sangvini, ce opresc formarea de noi vase de sânge situate submacular. Este folosită în masă de puţină vreme, eficienţa sa şi consecinţele pe termen lung mai fiind încă studiate.
Tratamente experimentale

Cercetătorii studiază mai multe posibilităţi de tratament ale degenerescenţei maculare. Acestea sunt:
- terapia de iradiere externă, procedură folosită pentru a trata forma exudativă: razele X sunt direcţionate către vasele de neoformaţie situate submacular; rezultatele studiilor sunt deocamdată controversate;
- terapia laser de îndepărtare a depozitelor (geode) intraoculare: mai multe studii au investigat terapia laser în tratamentul geodelor, depozite formate din resturi ale celulelor moarte, situate la polul posterior al globului ocular. Deşi tratamentul poate să amelioreze vederea, poate de asemeni să crească riscul de apariţie de noi vase de neoformaţie. Se fac în continuare cercetări pentru demonstrarea eficacităţii sale;
- dispozitive electronice de redare a vederii: cercetătorii studiază mici implanturi intraretiniene sau alte dispozitive care răspund la lumină, trimiţând informaţii la creier.  

Injecţii intravitreene
Tratamente noi pentru DMLV – exudativă constau în injectarea intravitreană (în ochi), de substanţe care opresc creşterea neovaselor subretiniene – exemplu Avastin, Lucentis, Triamcinolon, Actilyse şi Macugen. “Există clinici şi la Iaşi şi la Bucureşti unde se fac injecţii intravitreene cu Avastin. O parte din pacienţi, mai ales cei cu debut recent al bolii, pot câştiga în vedere, numai că e important de ştiut că medicamentul nu restabileşte în totalitate vederea pierdută şi uneori nu poate opri evoluţia bolii. La fel de important e că pentru prima dată în istoria degenerescenţei maculare se vorbeşte de o îmbunătăţire a acuităţii vizuale în circa 25% - 30% din cazuri şi de o stabilizare a vederii în aproximativ 80 – 90% din cazuri”, precizează dr. Dorina Sârbu, medic primar oftalmolog.

Modalităţi de a ţine boala la distanţă
- examene oftalmologice regulate: în cazul în care boala e tratabilă, detectarea precoce poate să ajute la diminuarea sau încetinirea pierderii de vedere;
- încetarea fumatului, fumătorii având un risc de 3 ori mai mare de apariţie a degenerescenţei decât nefumătorii;
- alimentaţia bogată în fructe: studii recente au demonstrat că o dietă bogată în fructe poate diminua riscul de apariţie al afecţiunii.
Se pot lua anumite măsuri de prevenire a apariţiei formei exudative în condiţiile în care există deja forma nonexudativă:
- administrarea de vitamine antioxidante şi zinc: acest tratament este eficient doar dacă există o formă moderată de boală şi poate încetini progresia şi apariţia pierderii de vedere;
- alimentaţie bogată în peşte: studiile recente au evidenţiat faptul că peştele, care este o sursă de acizi graşi omega-3, poate să scadă riscul de apariţie a degenerescenţei maculare;
- scăderea alimentaţiei bogată în grăsimi (acizii graşi saturaţi cresc riscul de apariţie sau de agravare al bolii); grăsimile care se găsesc în nuci, alune sau peşte, pot fi benefice organismului.