Genunchiul, o articulaţie extrem de sensibilă

* Cele mai multe probleme apar din cauza unor lovituri sau a unor mişcări bruşte, care forţează genunchiul dincolo de limita sa normală de mişcare *

Genunchiul este regiunea articulară situată la joncţiunea coapsei cu gamba, articulaţia unind, practic, femurul cu tibia şi rotula. Adaptarea perfectă este asigurată prin existenţa a două formaţii fibrocartilaginoase, denumite meniscuri. Ligamente puternice garantează, şi ele, o stabilitate perfectă a articulaţiei.

Există afecţiuni ale genunchiului, precum cele apărute din cauza unui accident, ce nu pot fi prevăzute. Multe probleme de la nivelul articulaţiei pot, în schimb, fi evitate dacă urmaţi câteva sugestii, detaliate de www.sfatulmedicului.ro:
- Înaintea efectuării de exerciţii sau a participării la activităţi sportive, efectuaţi o încălzire prin mers pe bicicletă, apoi exerciţii de încălzire musculară; încălzirea musculaturii reduce tensiunea din tendoane şi scade presiunea din genunchi, în timpul activităţii;
- fortificarea musculaturii picioarelor prin exerciţii specifice (de exemplu, urcatul scărilor, mersul pe bicicletă); exerciţiile supravegheate, cu greutăţi, sunt un alt mod de fortificare al musculaturii, de care beneficiază şi genunchiul;
- evitaţi schimbări bruşte în intensitatea exerciţiului; forţa şi durata exerciţiilor se cresc progresiv;
- purtaţi încălţăminte lejeră, care să menţină echilibrul şi aliniamentul picioarelor în timpul mersului sau alergării.
Problemele de la genunchi pot să apară din cauza unui picior plat sau a unui picior răsucit în interior. Aceste probleme pot fi minimalizate prin purtarea unor tipuri speciale de încălţăminte, cu talonete. Foarte importantă e mentinerea unei greutăţi adecvate, pentru a reduce “stresul” de la nivelul genunchiului. Nu de alta, dar obezitatea creşte riscul de dezvoltare al afecţiunilor degenerative, precum osteoartrita.

Dureri şi tumefieri, la afecţiunile tendoanelor

Boala “Osgood-Schlatter” este determinată de un “stress” repetat asupra tibiei, rezultatul fiind o inflamaţie a tendonului şi a ţesuturilor moi înconjurătoare. În situaţii mai grave, tendonul este atât de întins, încât se poate rupe, împreună cu o porţiune de ţesut osos. Această afecţiune afectează în general tinerii, cu vârsta între 10 şi 15 ani, care practică sporturi ce includ alergarea şi săriturile. Pacienţii prezintă durere imediat sub genunchi, accentuată de mişcare şi diminuată la repaus. În porţiunea superioară a tibiei apare o tumefiere dură, dureroasă la apăsare. De obicei, mişcările la nivelul genunchiului nu sunt afectate. Durerea poate să dureze câteva luni şi poate reveni până când dezvoltarea osoasă este completă.

De obicei, afecţiunea dispare fără tratament. Aplicarea unei comprese cu gheaţă la apariţia durerii reduce inflamaţia, iar uneori este folosită concomitent cu exerciţii fizice, de întărire musculară. Medicul poate sugera limitarea participării la sporturi viguroase. Copiii care doresc să continue activităţi sportive moderate vor purta genunchiere în timpul efortului şi comprese cu gheaţă după încheierea activităţii. Dacă apare durere intensă în timpul efortului, activitatea va fi redusă până când durerea rămasă este tolerată.

Dureri la coborâtul sau urcatul scărilor

Condromalacia rotuliană este o afecţiune a cartilajului genunchiului. Apare de obicei la tineri şi poate fi determinată de traumatism la nivelul genunchiului, uzură excesivă sau slăbiciune musculară. În loc să alunece uşor pe lângă extremitatea inferioară a femurului, capsula articulaţiei freacă această suprafaţă, erodând în timp cartilajul, ce poate să dispară complet. Cel mai frecvent simptom este o durere surdă în jurul sau sub capsula articulară, care se accentuează la coborâtul scărilor. Poate să apară durere şi la urcatul scărilor sau în timpul altor activităţi, când asupra genunchiului acţionează o greutate mare. Afecţiunea este frecventă la alergători, schiori, ciclişti şi fotbalişti.

Majoritatea medicilor recomandă pacienţilor cu această afecţiune efectuarea unor exerciţii de fortificare musculară, fără a leza articulaţia. Înotul, mersul pe bicicleta medicinală sunt acceptate atâta timp cât genunchiul nu este flexat la mai mult de 90^o. Stimularea electrică poate fi folosită pentru fortificare musculară. În cazurile mai severe, se recurge la operaţie.

Torsiunea genunchiului, periculoasă pentru menisc

Cele două meniscuri pot fi lezate uşor printr-o mişcare de rotaţie a genunchiului în timpul unui efort susţinut. Ruperea parţială sau totală a meniscului apare la o mişcare bruscă de torsiune sau rotaţie a coapsei, în timp ce piciorul stă pe loc (de exemplu, la întoarcerea bruscă pentru a lovi mingea de tenis). Dacă ruptura este minimă, meniscul rămâne conectat în partea anterioară şi posterioară a genunchiului; dacă ruptura este mare, situaţia se complică.

În general, la ruptura de menisc apare durere, în special când piciorul este îndreptat (la extensia piciorului). Durerea poate fi moderată, iar pacientul poate continua activitatea. Durerea severă apare când un fragment din menisc rămâne între femur şi tibie. E posibil să apară şi tumefierea genunchiului. Uneori, o leziune netratată poate să devină dureroasă după mai multe luni sau chiar ani mai târziu, mai ales dacă genunchiul a fost lezat a doua oară. Frecvent, genunchiul poate să se blocheze sau să fie slăbit. Simptomele unei leziuni ale meniscului pot să se remită spontan, dar de obicei ele persistă şi necesită tratament.

Dacă leziunea este minimă, iar durerea şi celelalte simptome dispar, www.sfatulmedicului.ro recomandă un program de exerciţii de fortificare a musculaturii. Exerciţiile pentru afecţiunile meniscului sunt efectuate iniţial sub supravegherea unui medic sau terapeut. Exerciţiile de mai jos sunt destinate fortificării musculaturii coapsei şi creşterii elasticităţii:
- încălzirea articulaţiei prin mersul pe bicicleta medicinală, apoi exerciţii de întindere şi ridicare a piciorului;
- extinderea piciorului din poziţia şezândă (poate fi aşezată o greutate mică pe gleznă pentru acest exerciţiu);
- exerciţii în bazin, inclusiv mersul rapid cu apa la nivelul pieptului, urmat de ridicarea fiecărui picior la 90ْ ,cu spatele lipit de un perete al bazinului.
Dacă ruptura este extinsă, se impune operaţia chirurgicală.

Gheaţă şi exerciţii, pentru leziuni minore ale ligamentelor

În zona genunchiului avem ligamente colaterale şi ligamente încrucişate. Când un ligament de primul tip este lezat, simţiţi un pocnet şi genunchiul se poate îndoi în lateral. Durerea şi tumefierea sunt obişnuite. Majoritatea acestor leziuni se vindecă prin efectuarea unui program de exerciţii. Medicul recomandă, în plus, comprese cu gheaţă pentru reducerea durerii şi purtarea unei feşe elastice, pentru a proteja şi stabiliza genunchiul. Această leziune se vindecă în 2–4 săptămâni. Un ligament sever lezat sau rupt necesită tratament chirurgical.

Leziunile localizate la nivelul ligamentelor încrucişate sunt uneori definite ca luxaţii. Ligamentul încrucişat anterior este de cele mai multe ori întins, răsucit, printr-o mişcare bruscă de torsiune. Ligamentul încrucişat posterior poate fi lezat de un posibil accident de maşină sau la fotbal. În astfel de situaţii, e posibil să nu simţiţi durere. Mai degrabă se aude un pocnet, iar piciorul se îndoaie la tentativa de a sta în picioare.
La o ruptură incompletă, medicul recomandă un program de exerciţii pentru fortificarea muşchilor, precum şi purtarea unei feşe elastice. Pentru o ruptură completă a ligamentului încrucişat anterior, este indicată chirurgie reparatorie.