duminică, 22 mai 2011

80% dintre adolescenţi au acnee

 * Cea mai comună afecţiune cronică a pielii, acneea, se caracterizează prin inflamarea glandelor sebacee şi a foliculilor piloşi *
De regulă, leziunile apar pe pielea de pe faţă, gât, piept şi umeri. Potrivit studiilor, aproximativ 6 din 10 tineri cu vârsta cuprinsă între 12-14 ani suferă de acnee, afecţiunea devenind tot mai jenantă odată ce tinerii încep să se preocupe de aspectul lor.
Cea mai frecventă formă de acnee este cea juvenilă, care afectează aproximativ 80% dintre adolescenţi, se vindecă singură în jurul vârstei de 19 ani şi nu lasă cicatrici. “Femeilor ce au probleme le este recomandată o ecografie abdominală, pentru a descoperi un eventual chist ovarian, ce produce o secreţie mărită de hormoni androgeni” atrage atenţia dr. Marius Zăiceanu, medic primar dermatolog. Secreţia de sebum ce “alimentează” acneea este “activată” de hormonii amintiţi. Alte forme de acnee sunt acneea rozaceea, ce se observă mai ales la femeile care au trecut de de 40 ani şi acneea neonatală, ce afectează nou-născutul, dar care nu durează mai mult de câteva luni.
Fructele şi legumele proaspete, recomandate pentru acneici
Pentru o detoxifiere a organismului, timp de o săptămână e indicată o dietă bazată numai pe fructe - mere, pere, struguri, grepfrut, piersici şi ananas. De asemeni, în această perioadă trebuie să se bea numai limonada neîndulcită. Ulterior, e bine să introduceţi în alimentaţie mai ales produse proaspete, precum fructe şi legume, nuci, cereale integrale, orez brun, mei sau seminţe încolţite. Nu trebuie să vă aşteptaţi la rezultate spectaculoase pe moment, pentru că primele îmbunătăţiri se pot vedea chiar şi după o lună de la începerea dietei bazate pe legume şi fructe.
Carnea, zahărul, ceaiul, cafeaua, condimentele, băuturile carbogazoase, îngheţata, bomboanele, alimentele procesate trebuie evitate pe cât posibil de persoanele care suferă de acnee.
O dietă adecvată are rezultate şi mai bune dacă o completaţi cu un aport de Vitamina A şi Vitamina B3, suplimentat cu Vitamina E. Rezultate bune dă şi zincul, într-un tratament de lungă durată, sub recomandarea medicului.  
Igiena riguroasă, de ajutor
- Tenul se spală, dimineaţa şi seara, cu săpun cu sulf;
- Se schimbă zilnic prosopul de faţă sau se folosesc prosoape de hârtie de unică folosinţă;
- După spălare se va folosi o loţiune antiseptică, se va unge zona din jurul ochilor cu o cremă grasă şi se va face o baie de aburi cu infuzie concentrată de muşeţel. Baia de aburi va dura 10 minute. După, se va unge faţa cu ulei călduţ de măsline, se va masa uşor, apoi, cu arătătoarele înfăşurate în comprese  sterile,  se vor scoate punctele negre. Se va şterge pielea cu o solutie dezinfectantă şi se va aplica o mască emolientă preparată din gălbenuş de ou, drojdie de bere, argilă albă şi infuzie de gălbenele sau o mască din pulpă de roşii ori caise amestecată cu 1-2 linguriţe de miere.
Specialiştii recomandă şi o baie, de două ori pe săptămână, cu sare efervescentă. Astfel, apa trebuie să fie încălzită la 37,8° C, iar la 60 litri de apă se adaugă 1,5 kg de sare. Pacientul trebuie să stea în apă timp de 25-35 minute până când începe să transpire, după care trebuie să facă un duş cu apă caldă şi rece, alternativ.
Tratamente naturiste pentru acnee
- Infuzie de trei fraţi pătaţi, 2-3 căni pe zi. Se pune o linguriţă de plantă mărunţită la o cană de apă clocotită. Se acoperă vasul şi se lasă să stea circa 10 minute;
- Comprese cu tinctură de trei fraţi pătaţi, diluată în apă, 10 picături de tinctură la 50 ml apă fiartă şi răcită;
- Comprese cu tinctură de gălbenele, 10 ml tinctură de gălbenele în 100 ml apă fiartă şi răcită. Se înmoaie compresele şi se aplică pe zonele afectate;
- Puneţi comprese cu tinctură de păpădie diluată în apă, în proporţie de 1:5 sau de Aloe Vera, în aceeaşi proporţie. Se repetă tratamentul timp de o lună de zile;
- Dizolvaţi o lingură de rădăcină mărunţită de brusture în 200 ml apă clocotită, acoperiţi vasul şi lăsaţi să stea circa 15 minute. Înmuiaţi câteva comprese sterile în această infuzie şi aplicaţi pe zonele afectate;
- Comprese cu infuzie de muşeţel. Puteţi folosi chiar pliculeţele din care s-a preparat infuzia. E util şi să beţi infuzie de muşeţel neîndulcită;
- Comprese cu ulei de nucă încălzit. Se ţin pe faţă 20 de minute. Se repetă de 3 ori pe săptămână;
- Se tamponează coşurile nou apărute, de două ori pe zi, cu ulei de arbore de ceai sau ulei de cimbru. Coşurile se pot tampona şi cu ulei de levănţică, amestecat cu ulei de migdale în proportie de 1:1;
- Beţi 3-4 căni de infuzie din rădăcină de brusture. Se pune o linguriţă de rădăcină de brusture la o cană de apă clocotită, se acoperă şi se lasă să stea 10-15 minute. Se strecoară şi se bea infuzia neîndulcită;
- Ştergeţi pielea cu un tampon de vată îmbibat în infuzie de busuioc. Se pun 2-3 linguriţe de plantă mărunţită la o cană de apă fierbinte. Se acoperă, se lasă 5- 10 minute, se strecoară şi se foloseşte infuzia caldă. Efecte similare obţineţi folosind sucul de varză albă sau cataplasmele cu frunze opărite sau înmuiate cu făcăleţul ori cu ciocanul de şniţele;
- Tratamentul cu coajă de portocală realizat acasă s-a dovedit a fi foarte eficient în tratarea acneei. Coaja de postocală se rade, se amestecă cu puţină apă şi se aplică pe zonele afectate de acnee;
- Unul din cele mai simple remedii pentru acnee este aplicarea în mod regulat a sucului de lămâie pe coşuri şi acnee. Se lasă să acţioneze timp de maxim o oră, după care se spală cu apă călduţă;
- Datorită proprietăţilor sale antiseptice, usturoiul este folosit de foarte mult timp în tratarea acneei. Astfel, pentru uz extern specialiştii recomandă pacienţilor cu probleme să se frece cu usturoi crud pe zonele afectate de acnee, deoarece ajută la curăţarea pielii de coşuri, pete şi furunculi. Pentru uz intern, specialiştii recomandă consumarea a 3 căţei de usturoi pe zi, timp de o lună. Aceasta cură purifică sistemul sanguin şi curăţă acneea;
- Castravetele ras se poate aplica pe faţă, ochi şi gât timp de 15-20 minute, după care se îndepărtează cu apă călduţă. Acesta este un excelent tonic pentru tenurile acneice şi previne apariţia coşurilor şi punctelor negre;
- Puteţi aplica şi felii proaspete de roşii pe zonele afectate. Se vor lăsa circa 30 de minute să acţioneze, apoi se clăteşte pielea cu apă caldă;
- Ştergeţi pielea afectată cu suc de struguri. Se storc câteva boabe, se înmoaie un tampon de vată în suc şi se şterge pielea. Se lasă să se zvânte, apoi se clăteşte faţa cu apă călduţă în care s-a adăugat puţin bicarbonat de sodiu.
Măşti anti - acnee
Acasă, puteţi prepara şi măşti ce vă ajută să scăpaţi de acnee:
- Mască cu drojdie proaspătă, miere şi tărâţe de grâu sau făină de orez. Diluaţi un bob de drojdie în puţină apă fiartă şi răcită, adăugaţi mierea şi tărâţe sau făină până obţineţi o pasta omogenă. Întindeţi pe piele, lăsaţi 30 de minute, apoi îndepărtaţi cu apă caldă. Stropiţi faţa cu apă rece, ştergeţi prin tamponare şi aplicaţi un unguent cu gălbenele sau cu propolis;
- Mască cu papaya şi smântână. Amestecaţi bine două linguri cu pulpa zdrobită de papaya şi două linguri de smântână dulce, până obţineţi o pastă omogenă, pe care apoi o întindeţi pe piele. După circa 30 de minute se spală pielea cu apă caldă. Stropiţi tenul cu apă rece, ştergeţi prin tamponare şi ungeţi cu alifie de gălbenele sau cu propolis.
Tratament cu laser
O metodă revoluţionară de tratament este terapia laser de joasă energie. E vorba de o terapie locală, nedureroasă, care nu produce radiaţii ionizante, nu are efecte secundare, nu produce scăderea globulelor albe sau roşii, nu determină îmbolnăvirea de cancer şi nu prezintă pericol de contaminare bacteriană sau virală. Procedura acţionează prin efecte bio-stimulante anti-inflamatorii şi anti-alergice, regenerare şi reparare a ţesuturilor, stimularea imunităţii naturale şi accelerarea procesului de cicatrizare a leziunilor acneice.
Trebuie să reţineţi că terapia nu este recomandată tuturor, de preferat fiind să renunţaţi dacă aşteptaţi un copil sau suferiţi de una dintre următoarele afecţiuni: insuficienţă cardiacă, hepatică sau renală, afecţiuni de natură malignă sau TBC cutanat. Specialiştii citaţi de eva.ro mai spun că rezultatele terapeutice sunt mult mai bune atunci când acneea este tratată cumulând terapia laser cu cea generală, care constă în administrarea de antibiotice şi menţinerea unui regim alimentar adecvat. (Carmen Moraru, Monitorul de Botoşani, Pagina Medicală)

Nu rataţi sezonul cireşelor

În mod obisnuit, primele fructe ajung la maturitate pe la jumatatea lui mai, sezonul lor durand in jur de 8 saptamani. Ciresele dulci contin: apa (75-89%), zaharuri, acizi organici, vitamine (A, B1, B2, B6, C, E, P, PP), acid pantoteic, minerale (potasiu, fier, calciu, magneziu, fosfor, sulf), oligoelemente (zinc, cupru, mangan).
Ele pot fi cosumate zilnic in perioada de sezon, in cure de cel putin doua saptamani sau in cure de cate 0,5-1kg fructe proaspete, 1-2 zile pe saptamana, contribuind astfel la intarirea si echilibrarea organismului.
Se realizeaza astfel o buna curatire si tonifiere a organismului prin eliminarea de toxine si prin normalizarea tranzitului intestinal, prevenind imbatranirea.
Consumul de cirese remineralizeaza organismul, favorizeaza digestia, elimina sau limiteaza procesele inflamatoare, favorizeaza transpiratia, amelioreaza starile febrile, previne sau elimina procesul gripal si previne guta.
Cura este recomandata in demineralizari, afectiuni renale sau ale cailor urinare, afectiuni cardiace, anemie, artrite, ateroscleroza, hepatite cornice, litiaze biliare si renale, colite, obezitate, hidropizie, celulita si cuperoza.
Ca si fructele, sucul extras din cirese, are aceleasi proprietati si recomandari, el fiind diuretic,laxativ, antiinflamator, remineralizant si un bun sedativ pentru stari nevrotice.
In cazul hepatitelor se recomanda un consum zilnic de 2-3 cani suc de cirese.
In cazul migrenelor se pot pune comprese cu fructe zdrobite.
Pot fi folosite si in cosmetica prin aplicare de fructe zdrobite pe fata. Se obtine astfel o crestere a elasticitatii pielii. (www.imaginelife.ro)

Numeroase probleme de sănătate se ameliorează făcând cure de căpşuni

Fructele, datorită compoziţiei lor chimice, tonifică şi remineralizează organismul, încetinind procesul de îmbătrânire.
Căpşunile reprezintă, în realitate, soiuri de fragi cu fruct mai mare, făcând parte din aceeaşi familie de plante - Rosaceae. Ele conţin apă (89%), hidraţi de carbon (7%), protide (0,8%), zaharuri (8%), vitamine (A, B1, B2, B6, C, E, PP, K) şi minerale (sodiu, potasiu, mangan, cupru, fier, calciu, fosfor, sulf şi siliciu).
Fructele sunt diuretic active, stimulând eliminarea acidului uric, a toxinelor şi a excesului de colesterol din corp. În plus, căpşunile bine coapte au şi un efect laxativ.
Conţinând vitamina E, vitamine din complexul B şi mangan, influenţează funcţionarea normală a sistemului nervos, fiind indicate atât în astenii cât şi pentru prevenirea insomniilor. Mulţumită conţinutului de fier (component al hemoglobinei din sânge) şi cupru (care ajută la absorbţia fierului), sunt recomandate în tratamentul anemiilor.
Au şi acţiune benefică asupra ficatului, ajutând prin vitamina K pe care o conţin la funcţionarea normală a sa. În acest sens, cura cu căpşuni este benefică în insuficienţa hepatică, litiaza biliară şi dischinezii biliare.
Căpşunile au rol hipotensor, fiind indicate în hipertensiuni arteriale şi alte boli cardiace.
Ele mai sunt indicate şi în afecţiuni renale (inclusiv litiaze), reumatism, ateroscleroză, gută, varice, intoxicaţii alcoolice sau cu tutun, tuberculoză etc.
Conţinând doar puţine zaharuri dar şi vitamina E, care este hipoglicemiantă, căpşunile pot fi consumate şi de către diabetici, dar în cantităţi mai mici. Pentru nediabetici, se recomandă cure de căpşuni de 250 g – 500 g/zi, de preferinţă dimineaţa, timp de 7 – 14 zile. Diabeticii pot consuma până la 300 g căpşuni zilnic.
E de remarcat şi acţiunea bactericidă şi antihelmitică a căpşunilor. Astfel, contra oxiurilor se recomandă 500 g căpşuni dimineaţa, pe stomacul gol, fără a consuma altceva până la prânz. Căpşunile sunt contraindicate atât intern cât şi extern persoanelor alergice, cărora le pot produce urticarie.
Frunzele de căpşuni pot fi şi ele benefice pentru sănătatea noastră. Ceaiul din aceste frunze este un bun curăţitor al sângelui. El poate fi folosit şi în inflamaţii şi abcese ale gurii şi ale gingiilor.
Pentru dezinfectarea căilor urinare şi combaterea diareei e indicată pulbere de frunze uscate - de trei ori pe zi câte o linguriţă.

miercuri, 18 mai 2011

Ceapa, “medicaţie” pentru maladii extrem de diverse

* Alimentul atât de folosit la gătit are şi nenumărate proprietăţi terapeutice, ceapa ameliorând sumedenie de boli *
Remediu la îndemâna tuturor, ceapa se foloseşte atât intern (sub formă de suc sau sirop), cât şi extern (sub formă de comprese, împachetari etc.) Cei pentru care mirosul neplăcut al cepei constituie o problemă, e bine să ştie că pot scăpa de el zdrobind între dinţi un bob de cafea, mâncând lămâie, propolis sau mestecând frunze de pătrunjel.
Sub cele şapte foi, ceapa conţine uleiuri eterice puternic mirositoare, cu acizi, vitamine şi multe alte substanţe active. Ceapa curăţă şi calmează durerile, iar datorită conţinutului ridicat de sulf, stimulează metabolismul. Una dintre metodele cele mai folosite în tratamentul cu ceapă sunt compresele. Acestea pot fi utilizate calde sau reci, în funcţie de caz.
Pentru vindecarea otitei medii se folosesc comprese cu ceapă pe urechi. Se taie o ceapă în două şi se crestează uşor fiecare jumătate de sus în jos, astfel încât foaia exterioară să se desfacă în două părţi care se ridică. Se aşează cele două părţi cu partea interioară în jos pe un tifon, se împăturesc marginile şi se încălzeşte compresa. Se presează compresa cu ceapa între palme, ca să iasă zeama, şi se aplică pe urechea bolnavă, fixându-se prin tragerea unei căciuli peste urechi.
Pentru îmbunătăţirea auzului, înainte de culcare se încălzeşte o bucăţică de ceapă, se introduce adânc în ureche, învelită în tifon şi se scoate abia dimineaţa. Ziua, picuraţi în nas, de 3 ori, câte 3 picături de suc de ceapă, timp de 21 zile, fără pauze.
Tratamente pentru tuse, bronşită şi gripă
Pentru calmarea tusei, puneţi o ceapă tocată sau tăiată felii pe un tifon, pliaţi peste ea marginile şi lipiti-le cu un plasture. Încălziţi compresa, aplicaţi-o pe piept, puneţi deasupra lână sau o pânză intermediară şi fixaţi-o.
Tot pentru a vă “linişti” tusea, puneţi la fiert, într-o jumătate de litru de apă, două cepe mici, cu tot cu coajă (după ce în prealabil le-aţi zdrobit), şi patru nuci sparte, în coajă. După ce apa dă în clocot, lăsaţi să mai fiarbă cinci minute, după care închideţi focul şi mai lăsaţi încă cinci minute să se infuzeze. Se strecoară şi se bea cald, neîndulcit sau îndulcit cu puţină miere - două, trei căni pe zi.
Vinul din ceapă, se specifică în Revista “Tratamente naturiste”, e şi el un medicament eficace. Într-o sticlă de un litru (evitaţi plasticul!) se pun 200 de grame de ceapă tocată mărunt, o sută de grame de miere de albine, de preferat poliflora, şi vin de ţară, roşu sau alb, netratat. Amestecul se lasă la macerat, la loc călduţ, timp de zece zile, după care se filtrează. Se iau câte trei linguri pe zi. Preparatul combate şi vindecă tusea, favorizând, în acelaşi timp, transpiraţia. Totodată, vă apără de infecţii şi e util pentru întărirea imunităţii. Şi copiii pot lua câte o linguriţă de trei ori pe zi, fără nicio problemă.
Pentru bronşită şi tuse se taie felii două cepe. Se coc uşor, fără apă sau grăsime. Apoi se zdrobesc uşor, se pun într-un tifon şi se aplică pe piept sau pe gât sub formă de cataplasmă. Se menţin toată noaptea, fixându-se cu ajutorul unui bandaj lejer.
Dacă nasul este înfundat şi nu mai puteţi respira, zdrobiţi o ceapă şi duceţi-o la nas. Străduiţi-vă să respiraţi cât mai mult timp prin mirosul de ceapă. Sau radeţi puţină ceapă prin răzătoarea mică şi aranjaţi-o în două bucăţele de tifon pe care, apoi, le băgaţi în nas.
Dacă v-aţi pricopsit cu gripă, lăsaţi la macerat patru cepe, timp de 24 de ore, într-un litru de apă călduţă. Se bea o ceaşcă între mese si încă una înainte de culcare. Febra, la rândul ei, poate scădea, mai ales pe timpul nopţii, dacă seara, înainte de culcare, puneţi în urechi ceapă încălzită învelită în tifon şi o ţineţi toată noaptea.
Leac pentru maladii extrem de diverse
- Contra ulcerului la stomac: 2 cepe albe se taie peştişori, se aburesc cu 1 lingură de unt sub capac (nu se prăjesc). Se mănâncă dimineaţa, înainte de masă;
- Pentru dereglări intestinale: ceapa se curăţă, se crestează în cruce pe circa 2/3 din adâncime. Apoi se introduce într-un pahar cu ceai chinezesc fierbinte. Ceaiul trebuie să fie nici prea dulce nici prea tare. După 10-15 minute puteţi să îl beţi. Peste ceapă se mai poate turna încă o dată ceai;
- Pentru bolnavii de prostatită: timp de 1 lună mâncaţi înainte de culcare, la 2-3 ore după masa de seară - prima zi o ceapă mare, tăiată mărunt, a doua zi 1/2 pahar de seminţe de floarea soarelui, a treia zi 1/2 pahar de miez de nucă;
- În cazul dificultăţilor de urinare (disurie), se taie rondele două sau trei cepe crude şi se aplică pe tălpi. Se încalţă cu grijă o pereche de şosete şi se ţin toata noaptea. Această metodă ciudată se pare că duce la urinări abundente dimineaţa. În tot cazul, metoda era mult folosită în antichitate;
- Reumatismul se ameliorează cu o reţetă foarte simplă, cunoscută de oamenii de la ţară: se taie două cepe (necurăţate), se pun la fiert într-o jumătate de litru de apă. Se fierb zece minute. Se bea un pahar dimineaţa, pe stomacul gol, un altul la culcare, timp de trei săptămâni. Se reia cura de două sau de trei ori pe an;
- Dacă sunteţi meteosensibili (la schimbarea bruscă a vremii simţiţi dureri de cap, slăbiciune), încercaţi să mâncaţi în acele perioade ceapă crudă cu pâine, aceasta întărindu-vă tonusul vaselor sanguine;
- Pentru oboseala generală se recomandă o ceapă mare (spălată), ce se fierbe într-o jumătate de litru de apa. Se fierbe la foc mic, timp de 15 minute. Se lasă să infuzeze încă 15 minute. Se bea dimineaţa, timp de trei săptămâni;
- Ceapa este şi un calmant puternic binecunoscut. Dacă sunteţi foarte agitaţi sau în pragul unei crize de nervi, zdrobiţi o ceapă, duceţi-o la nas şi inspiraţi adânc de mai multe ori. Procedaţi la fel şi noaptea, dacă nu puteţi dormi. Veţi avea un somn liniştit, profund şi nu va mai trebui să număraţi oi.
Panaceu pentru răni, inflamaţii şi negi
- Pentru răni şi ulceraţii la picioare (varice, diabet) se foloseşte uleiul în care a fost prăjită ceapa până a devenit aurie. Se foloseşte şi pentru pielea iritată a copiilor, amestecat cu morcov ras foarte fin. La tăieturile uşoare se aplică o foiţă de ceapă şi se fixează cu un bandaj;
- La panariţiu, abcese, sau furuncule se pune o ceapă tocată mărunt într-o farfurie şi se acoperă, pentru a împiedica uscarea. Se dă la cuptor 30 de minute, la foc mic, apoi se lasă să se răcească puţin. Se aplică pe locul inflamat. Se acoperă cu un bandaj şi se lasă să acţioneze timp de o oră. Operaţia se repetă de trei ori pe zi;
- Soluţia alcoolică de ceapă este recomandată pentru resorbţia edemelor de la nivelul membrelor inferioare: se toacă foarte fin 150 g de ceapă. Se adaugă o cantitate egală de alcool de 90°. Se lasă la macerat zece zile, agitând zilnic vasul. Se strecoară, storcând foarte bine. Se iau trei - patru linguriţe pe zi, eventual dizolvate în puţină apă. Se face o cură de o lună, care poate fi reluată de două sau de trei ori pe an;
- Dacă aveţi negi, scobiţi o ceapă mare şi umpleţi scobitura cu sare fină; se lasă la macerat toată noaptea. Dimineaţa şi seara se aplică pe negi sucul de ceapă care s-a format în scobitură. Se fixează cu un tifon. Se urmează tratamentul pâna la dispariţia negilor;
- Dacă vi se clivează unghiile, trebuie să le ungeţi cu miere de albine în amestec cu ceapă.

Agresivitatea copiilor, o problemă ce se rezolvă cu mult tact

* Toţi copiii se joacă agresiv din când în când, un semnal de alarmă ridicându-se doar în momentul în care cei mici dau dovadă de o agresivitate ieşită din comun atunci când nu reuşesc să deţină controlul şi nu obţin ceea ce-şi doresc *
Conform detalierii dr. Laura Jijie, medic primar psihiatrie pediatrică, “comportamentele agresive pot reprezenta o formă inadecvată de a stabili o relaţie cu o persoană, o modalitate de a atrage atenţia sau pot fi o provocare. De multe ori, maschează neajutorarea unui copil sau chiar frica, iar uneori pot servi la impunerea propriilor interese. Frecvent, comportamentul agresiv al copiilor este semnul unei probleme în mediul social. Încă din perioada de sugar pot fi observate forme de manifestare ale furiei, o emoţie similară agresivităţii. În al doilea şi al treilea an de viaţă încep să se manifeste izbucniri de furie şi agresivitate împotriva adulţilor şi a celor de aceeaşi vârstă. Frecvenţa cea mai ridicată a comportamentelor agresive este la vârsta preşcolară, când băieţii preferă agresivitatea fizică, iar fetele formele de agresivitate indirectă, dar cele mai grave forme se manifestă la adolescenta şi adultul tânăr». 
În mod obişnuit, copilul devine agresiv atunci când:
- un program aglomerat îl suprasolicită şi îl oboseşte;
- survine o schimbare în familie: un copil, un deces, un divorţ;
- anturajul este nepotrivit;
- apar probleme la şcoală;
- este expus la filme, videoclipuri şi jocuri cu conţinut violent.
Prevenirea “micilor furii”, esenţială
Ca la orice altă problemă comportamentală, părinţii trebuie să fie foarte atenţi cu prevenirea episoadelor agresive, specialiştii indicând următorii paşi:
1. Detectaţi semnele. Multi copii devin frustraţi când sunt obosiţi, surescitaţi sau când se află într-un mediu nou. Dacă micuţul îşi pierde răbdarea şi oboseşte în timpul jocurilor sau al vizitelor, scurtaţi atât perioada de joacă cât şi vizitele;
2. Echilibraţi mesajele negative. Atunci când se joacă “de-a eroul” şi vrea să vă trântească la pământ pentru a “vă ucide”, oferiţi-i alternativa şi spuneţi-i că îşi poate “duce inamicul la închisoare”, nu este obligatoriu să fie violent. Oferindu-i comportamente alternative, îl ajutaţi ca, în timp, să înţeleagă că şi el poate alege să se poarte altfel;
3. Diminuaţi pas cu pas agresivitatea din comportamentul copilului. Unii sunt agresivi pentru că vor să fie observaţi. Oferiţi-i atenţia de care are nevoie copilul, lăudaţi-l pentru buna lui purtare de fiecare dată când aveţi ocazia;
4. Fiţi realist. A vă aştepta ca un copil să fie în permanenţă ascultător şi cuminte este prea mult. Dacă nu poate face ceea ce îi cereţi, va apela la agresivitate pentru a-şi manifesta frustrarea;
5. Fiţi apropiaţi de cei mici. Odată ce aţi conştientizat că un copil nu e cuminte 24 de ore din 24, trebuie să deveniţi un bun psiholog şi să faceţi totul pentru a-i diminua posibilele tendinţe agresive. Lăsaţi-l să se joace mai mult aşa cum doreşte el. Oferiţi-i mai mult timp în care să se simtă total nesupravegheat şi spuneţi-i că e liber să se joace cum vrea. Se înţelege că trebuie să aveţi foarte mare grijă la obiectele care îl pot răni sau accidenta. Provocaţi-l la râs! Încercaţi să fiţi cât mai des "clovnul” său şi râdeţi odată cu el, cât se poate de copilăresc şi natural;
6. Analizaţi-vă propriul comportament. Dacă sunteţi o fire agresivă şi recalcitrantă nu vă puteţi aştepta de la copilul propriu să nu se înfurie când este supărat. Atunci când copilul trece printr-o criză de furie, este inutil să vă enervaţi, să ţipaţi sau chiar să deveniţi agresivi. Dacă o veţi face, se va speria şi va urla şi mai tare.
Anticipaţi momentele dificile
Dacă micuţul se înfurie când trebuie să plecaţi de la locul de joacă, anunţaţi-l din timp, astfel încât să fie pregătit. Dacă nu-i place să schimbe brusc activităţile, trebuie să-l avertizaţi cu câteva minute înainte. Nu este greu să-i spuneţi la un moment dat „mergem să ne spălam pe mâini după ce se termină desenele animate“. Astfel, îi oferiţi ocazia să se adapteze la noua situaţie. O altă soluţie bună este să evitaţi să-i impuneţi să facă ceva, încercând să-i prezentaţi opţiunile. Dacă nu vrea să mănânce, de exemplu, îl puteţi întreba dacă vrea supă sau fructe. Va fi mândru că poate decide şi astfel puteţi preveni o altă criză.
Înţelepciune în detensionarea crizei
O tehnică greşită pe care o aplică părinţii este aceea de a “negocia” în timpul crizei. În febra conflictului, n-are nici un rost să discutaţi comportamentul nepotrivit al copilului, pentru că nu e dispus să vă audă şi nici să coopereze. Pentru că nu suportă să-l vadă „suferind“ sau pentru că le este ruşine de cei din jur, unii părinţi aleg să cedeze  şi să satisfacă şi cele mai ciudate dorinţe. Copiii vor observa imediat slăbiciunea şi vor înţelege că pot obţine orice comportându-se în acest mod. Astfel de crize apar de obicei la copiii de 1-3 ani. La copilaşii mai mici funcţionează foarte bine metoda distragerii atenţiei şi cea a ignorării. O afirmaţie de genul „uite ce jucărie frumoasă ţi-am cumpărat“ îl va face să uite că voia să se joace cu foarfeca. La fel, dacă nu obţine ce vrea şi se trânteşte pe podea, puteţi să vă vedeţi liniştiţi de treabă. Va înţelege că nu obţine ce vrea comportându-se astfel.
Sfaturi pentru părinţi
De fiecare dată când copilul dumneavoastră loveşte, împinge, trânteşte sau răneşte pe cineva, nu staţi pe gânduri şi:
*Actionaţi prompt. De îndată ce aţi intuit comportamentul copilului, potoliţi-l verbal, cu tact. Nu-l loviţi, pentru că astfel îi veţi creşte agresivitatea;
* Oferiţi-i o pauză. Dacă copilul este mai mare de 2 ani, poate să înţeleagă consecinţele, iar o pauză de izolare îl poate ajuta să regăsească controlul. De asemenea, îl puteţi lipsi de un privilegiu (cum ar fi privitul la televizor sau accesul la computer);
* Învăţaţi-l să-şi ceară scuze. După perioada de pauză, este necesar să ceară scuze persoanei pe care a rănit-o. La început doar va “mormăi” cuvintele, dar pe parcurs va înţelege ce înseamnă să-ţi pară rău şi care este rostul scuzelor;
* Oferiţi-i o modalitate mai eficientă de a se exprima. Atunci când se calmează explicaţi-i că îi înţelegeţi frustrarea şi ajutaţi-l să o exprime altfel. Îi puteţi spune “erai supărat de aceea l-ai lovit pe acel copil, dar gata cu loviturile. Data viitoare este mai bine să-i spui:  mă înfurie faptul că-mi iei jucăriile”;
* Ajutaţi-l să înţeleagă ceea ce simte. Dacă are 4 ani sau mai mult întrebaţi-l cum se simte când este furios. Învăţaţi-l să respire adânc, să numere până la 10, să cânte în surdină un cântec, iar data viitoare când se va mai simţi foarte furios să apeleze la aceleaşi tehnici;
* Când copilul plânge des, cu ţipete stridente, înseamnă că are un foarte mare potenţial agresiv. Dacă acest tip de comportament este bine conturat, iar plânsul apare foarte frecvent şi agresiv, se impune un control medical obligatoriu.