* Toţi copiii se joacă agresiv din când în când, un semnal de alarmă ridicându-se doar în momentul în care cei mici dau dovadă de o agresivitate ieşită din comun atunci când nu reuşesc să deţină controlul şi nu obţin ceea ce-şi doresc *
Conform detalierii dr. Laura Jijie, medic primar psihiatrie pediatrică, “comportamentele agresive pot reprezenta o formă inadecvată de a stabili o relaţie cu o persoană, o modalitate de a atrage atenţia sau pot fi o provocare. De multe ori, maschează neajutorarea unui copil sau chiar frica, iar uneori pot servi la impunerea propriilor interese. Frecvent, comportamentul agresiv al copiilor este semnul unei probleme în mediul social. Încă din perioada de sugar pot fi observate forme de manifestare ale furiei, o emoţie similară agresivităţii. În al doilea şi al treilea an de viaţă încep să se manifeste izbucniri de furie şi agresivitate împotriva adulţilor şi a celor de aceeaşi vârstă. Frecvenţa cea mai ridicată a comportamentelor agresive este la vârsta preşcolară, când băieţii preferă agresivitatea fizică, iar fetele formele de agresivitate indirectă, dar cele mai grave forme se manifestă la adolescenta şi adultul tânăr».
În mod obişnuit, copilul devine agresiv atunci când:
- un program aglomerat îl suprasolicită şi îl oboseşte;
- survine o schimbare în familie: un copil, un deces, un divorţ;
- anturajul este nepotrivit;
- apar probleme la şcoală;
- este expus la filme, videoclipuri şi jocuri cu conţinut violent.
- survine o schimbare în familie: un copil, un deces, un divorţ;
- anturajul este nepotrivit;
- apar probleme la şcoală;
- este expus la filme, videoclipuri şi jocuri cu conţinut violent.
Prevenirea “micilor furii”, esenţială
Ca la orice altă problemă comportamentală, părinţii trebuie să fie foarte atenţi cu prevenirea episoadelor agresive, specialiştii indicând următorii paşi:
Ca la orice altă problemă comportamentală, părinţii trebuie să fie foarte atenţi cu prevenirea episoadelor agresive, specialiştii indicând următorii paşi:
1. Detectaţi semnele. Multi copii devin frustraţi când sunt obosiţi, surescitaţi sau când se află într-un mediu nou. Dacă micuţul îşi pierde răbdarea şi oboseşte în timpul jocurilor sau al vizitelor, scurtaţi atât perioada de joacă cât şi vizitele;
2. Echilibraţi mesajele negative. Atunci când se joacă “de-a eroul” şi vrea să vă trântească la pământ pentru a “vă ucide”, oferiţi-i alternativa şi spuneţi-i că îşi poate “duce inamicul la închisoare”, nu este obligatoriu să fie violent. Oferindu-i comportamente alternative, îl ajutaţi ca, în timp, să înţeleagă că şi el poate alege să se poarte altfel;
3. Diminuaţi pas cu pas agresivitatea din comportamentul copilului. Unii sunt agresivi pentru că vor să fie observaţi. Oferiţi-i atenţia de care are nevoie copilul, lăudaţi-l pentru buna lui purtare de fiecare dată când aveţi ocazia;
4. Fiţi realist. A vă aştepta ca un copil să fie în permanenţă ascultător şi cuminte este prea mult. Dacă nu poate face ceea ce îi cereţi, va apela la agresivitate pentru a-şi manifesta frustrarea;
2. Echilibraţi mesajele negative. Atunci când se joacă “de-a eroul” şi vrea să vă trântească la pământ pentru a “vă ucide”, oferiţi-i alternativa şi spuneţi-i că îşi poate “duce inamicul la închisoare”, nu este obligatoriu să fie violent. Oferindu-i comportamente alternative, îl ajutaţi ca, în timp, să înţeleagă că şi el poate alege să se poarte altfel;
3. Diminuaţi pas cu pas agresivitatea din comportamentul copilului. Unii sunt agresivi pentru că vor să fie observaţi. Oferiţi-i atenţia de care are nevoie copilul, lăudaţi-l pentru buna lui purtare de fiecare dată când aveţi ocazia;
4. Fiţi realist. A vă aştepta ca un copil să fie în permanenţă ascultător şi cuminte este prea mult. Dacă nu poate face ceea ce îi cereţi, va apela la agresivitate pentru a-şi manifesta frustrarea;
5. Fiţi apropiaţi de cei mici. Odată ce aţi conştientizat că un copil nu e cuminte 24 de ore din 24, trebuie să deveniţi un bun psiholog şi să faceţi totul pentru a-i diminua posibilele tendinţe agresive. Lăsaţi-l să se joace mai mult aşa cum doreşte el. Oferiţi-i mai mult timp în care să se simtă total nesupravegheat şi spuneţi-i că e liber să se joace cum vrea. Se înţelege că trebuie să aveţi foarte mare grijă la obiectele care îl pot răni sau accidenta. Provocaţi-l la râs! Încercaţi să fiţi cât mai des "clovnul” său şi râdeţi odată cu el, cât se poate de copilăresc şi natural;
6. Analizaţi-vă propriul comportament. Dacă sunteţi o fire agresivă şi recalcitrantă nu vă puteţi aştepta de la copilul propriu să nu se înfurie când este supărat. Atunci când copilul trece printr-o criză de furie, este inutil să vă enervaţi, să ţipaţi sau chiar să deveniţi agresivi. Dacă o veţi face, se va speria şi va urla şi mai tare.
6. Analizaţi-vă propriul comportament. Dacă sunteţi o fire agresivă şi recalcitrantă nu vă puteţi aştepta de la copilul propriu să nu se înfurie când este supărat. Atunci când copilul trece printr-o criză de furie, este inutil să vă enervaţi, să ţipaţi sau chiar să deveniţi agresivi. Dacă o veţi face, se va speria şi va urla şi mai tare.
Anticipaţi momentele dificile
Dacă micuţul se înfurie când trebuie să plecaţi de la locul de joacă, anunţaţi-l din timp, astfel încât să fie pregătit. Dacă nu-i place să schimbe brusc activităţile, trebuie să-l avertizaţi cu câteva minute înainte. Nu este greu să-i spuneţi la un moment dat „mergem să ne spălam pe mâini după ce se termină desenele animate“. Astfel, îi oferiţi ocazia să se adapteze la noua situaţie. O altă soluţie bună este să evitaţi să-i impuneţi să facă ceva, încercând să-i prezentaţi opţiunile. Dacă nu vrea să mănânce, de exemplu, îl puteţi întreba dacă vrea supă sau fructe. Va fi mândru că poate decide şi astfel puteţi preveni o altă criză.
Dacă micuţul se înfurie când trebuie să plecaţi de la locul de joacă, anunţaţi-l din timp, astfel încât să fie pregătit. Dacă nu-i place să schimbe brusc activităţile, trebuie să-l avertizaţi cu câteva minute înainte. Nu este greu să-i spuneţi la un moment dat „mergem să ne spălam pe mâini după ce se termină desenele animate“. Astfel, îi oferiţi ocazia să se adapteze la noua situaţie. O altă soluţie bună este să evitaţi să-i impuneţi să facă ceva, încercând să-i prezentaţi opţiunile. Dacă nu vrea să mănânce, de exemplu, îl puteţi întreba dacă vrea supă sau fructe. Va fi mândru că poate decide şi astfel puteţi preveni o altă criză.
Înţelepciune în detensionarea crizei
O tehnică greşită pe care o aplică părinţii este aceea de a “negocia” în timpul crizei. În febra conflictului, n-are nici un rost să discutaţi comportamentul nepotrivit al copilului, pentru că nu e dispus să vă audă şi nici să coopereze. Pentru că nu suportă să-l vadă „suferind“ sau pentru că le este ruşine de cei din jur, unii părinţi aleg să cedeze şi să satisfacă şi cele mai ciudate dorinţe. Copiii vor observa imediat slăbiciunea şi vor înţelege că pot obţine orice comportându-se în acest mod. Astfel de crize apar de obicei la copiii de 1-3 ani. La copilaşii mai mici funcţionează foarte bine metoda distragerii atenţiei şi cea a ignorării. O afirmaţie de genul „uite ce jucărie frumoasă ţi-am cumpărat“ îl va face să uite că voia să se joace cu foarfeca. La fel, dacă nu obţine ce vrea şi se trânteşte pe podea, puteţi să vă vedeţi liniştiţi de treabă. Va înţelege că nu obţine ce vrea comportându-se astfel.
Sfaturi pentru părinţi
De fiecare dată când copilul dumneavoastră loveşte, împinge, trânteşte sau răneşte pe cineva, nu staţi pe gânduri şi:
*Actionaţi prompt. De îndată ce aţi intuit comportamentul copilului, potoliţi-l verbal, cu tact. Nu-l loviţi, pentru că astfel îi veţi creşte agresivitatea;
* Oferiţi-i o pauză. Dacă copilul este mai mare de 2 ani, poate să înţeleagă consecinţele, iar o pauză de izolare îl poate ajuta să regăsească controlul. De asemenea, îl puteţi lipsi de un privilegiu (cum ar fi privitul la televizor sau accesul la computer);
* Învăţaţi-l să-şi ceară scuze. După perioada de pauză, este necesar să ceară scuze persoanei pe care a rănit-o. La început doar va “mormăi” cuvintele, dar pe parcurs va înţelege ce înseamnă să-ţi pară rău şi care este rostul scuzelor;
* Oferiţi-i o modalitate mai eficientă de a se exprima. Atunci când se calmează explicaţi-i că îi înţelegeţi frustrarea şi ajutaţi-l să o exprime altfel. Îi puteţi spune “erai supărat de aceea l-ai lovit pe acel copil, dar gata cu loviturile. Data viitoare este mai bine să-i spui: mă înfurie faptul că-mi iei jucăriile”;
* Ajutaţi-l să înţeleagă ceea ce simte. Dacă are 4 ani sau mai mult întrebaţi-l cum se simte când este furios. Învăţaţi-l să respire adânc, să numere până la 10, să cânte în surdină un cântec, iar data viitoare când se va mai simţi foarte furios să apeleze la aceleaşi tehnici;
O tehnică greşită pe care o aplică părinţii este aceea de a “negocia” în timpul crizei. În febra conflictului, n-are nici un rost să discutaţi comportamentul nepotrivit al copilului, pentru că nu e dispus să vă audă şi nici să coopereze. Pentru că nu suportă să-l vadă „suferind“ sau pentru că le este ruşine de cei din jur, unii părinţi aleg să cedeze şi să satisfacă şi cele mai ciudate dorinţe. Copiii vor observa imediat slăbiciunea şi vor înţelege că pot obţine orice comportându-se în acest mod. Astfel de crize apar de obicei la copiii de 1-3 ani. La copilaşii mai mici funcţionează foarte bine metoda distragerii atenţiei şi cea a ignorării. O afirmaţie de genul „uite ce jucărie frumoasă ţi-am cumpărat“ îl va face să uite că voia să se joace cu foarfeca. La fel, dacă nu obţine ce vrea şi se trânteşte pe podea, puteţi să vă vedeţi liniştiţi de treabă. Va înţelege că nu obţine ce vrea comportându-se astfel.
Sfaturi pentru părinţi
De fiecare dată când copilul dumneavoastră loveşte, împinge, trânteşte sau răneşte pe cineva, nu staţi pe gânduri şi:
*Actionaţi prompt. De îndată ce aţi intuit comportamentul copilului, potoliţi-l verbal, cu tact. Nu-l loviţi, pentru că astfel îi veţi creşte agresivitatea;
* Oferiţi-i o pauză. Dacă copilul este mai mare de 2 ani, poate să înţeleagă consecinţele, iar o pauză de izolare îl poate ajuta să regăsească controlul. De asemenea, îl puteţi lipsi de un privilegiu (cum ar fi privitul la televizor sau accesul la computer);
* Învăţaţi-l să-şi ceară scuze. După perioada de pauză, este necesar să ceară scuze persoanei pe care a rănit-o. La început doar va “mormăi” cuvintele, dar pe parcurs va înţelege ce înseamnă să-ţi pară rău şi care este rostul scuzelor;
* Oferiţi-i o modalitate mai eficientă de a se exprima. Atunci când se calmează explicaţi-i că îi înţelegeţi frustrarea şi ajutaţi-l să o exprime altfel. Îi puteţi spune “erai supărat de aceea l-ai lovit pe acel copil, dar gata cu loviturile. Data viitoare este mai bine să-i spui: mă înfurie faptul că-mi iei jucăriile”;
* Ajutaţi-l să înţeleagă ceea ce simte. Dacă are 4 ani sau mai mult întrebaţi-l cum se simte când este furios. Învăţaţi-l să respire adânc, să numere până la 10, să cânte în surdină un cântec, iar data viitoare când se va mai simţi foarte furios să apeleze la aceleaşi tehnici;
* Când copilul plânge des, cu ţipete stridente, înseamnă că are un foarte mare potenţial agresiv. Dacă acest tip de comportament este bine conturat, iar plânsul apare foarte frecvent şi agresiv, se impune un control medical obligatoriu.
