Aftele, o problemă de sănătate la unul din cinci români

* Afta sau stomatita aftoasă este o rană superficială a mucoasei bucale. Are forma unei ulceraţii dureroase, clar delimitate, de culoare albă, sau ocazional galbenă, înconjurată de o membrană roşiatică *

Ulceraţiile mici se vindecă de la sine în decursul a zece zile, fără a lăsa vreo cicatrice. Totuşi, sunt foarte dureroase în tot acest timp, în special în momentul masticaţiei. Apar mai frecvent primăvara şi toamna şi afectează peste 20% dintre români.

Cauzalitate incertă
Motivaţiile ce stau la baza formării aftelor sunt puţin cunoscute, deşi au fost identificate anumite elemente ce favorizează apariţia acestora, precum factori ereditari, anumite alimente (cele bogate în histamine, adică brânză cu mucegai, nuci, alune, ciocolată, caise, ananas, căpşuni, zmeură, lămâie etc.), trauma fizică (muşcarea mucoasei bucale, aparatele dentare şi protezele, perierea agresivă a dinţilor), anumite medicaţii, stresul sau hormonii (ciclul menstrual, sarcina). Aftele pot apărea şi ca simptom în cadrul unor afecţiuni generale (Boala Behcet), sau alături de infecţii virale sau în combinaţie cu anumite tipuri de streptococi. A fost luat în discuţie şi un mecanism de sensibilizare, aftele putând fi şi un tip de reacţie alergică.

Aftele pot apărea pe gingii: 42%, obraji: 32%, vârful limbii: 28%, buze: 21%  şi  cerul gurii: 7%.

Copiii sunt predispuşi la apariţia de afte

Este o realitate evidenţiată de statistici, ce fac referire mai ales la primele luni de viaţă. Copilul poate avea febră mare, prezintă un real disconfort şi are dificultăţi în a se hidrata, deoarece contactul cu apa sau alimentele este foarte dureros. Aftele se dezvoltă foarte repede. După 12 ore de la primul stimul dureros, leziunea atinge dezvoltarea sa maximă. În mod normal, vindecarea se face în 7-10 zile. Câteodată, leziunile se pot infecta şi în acest caz este necesară o terapie cu antibiotice pentru a vindeca infecţia bacteriană. Aftele pot apărea şi în cazul în care copilul face un tratament îndelungat cu antibiotice sau dacă are o carenţă de vitamine. Stomatologii recomandă cumpătare în folosirea unor medicamente cum ar fi aspirina, barbituricele, codeina, oxacilina sau penicilina, întrucât acestea pot fi o cauză pentru apariţia alergiilor de la nivelul gurii. Durerea cauzată de afte poate să se facă simţită cu o zi - două înainte de apariţia ulceraţiilor, la fel şi febra. “În farmacii, există soluţii care fac să dispară durerea, nu şi afta”, precizează dr. Cornelia Lebădă, medic primar medicină de familie.
Masajul gingival
Igiena gurii trebuie avută în vedere încă din primele săptămâni de viaţă, prin badijonarea gingiilor cu o soluţie de glicerină boraxată sau cu ceai de muşeţel, care au drept scop prevenirea apariţiei aftelor. De asemeni, masajul uşor al gingiilor activează circulaţia în zona respectivă, ajută la apariţia dinţilor de lapte şi are, în plus, un efect reconfortant pentru copil. E important şi să le daţi micuţilor multe lichide, deoarece deshidratarea e principalul pericol al stomatitei, copiii refuzând să mănânce şi să bea din pricina durerilor. E de reţinut faptul că laptele de vacă se numără printre posibilele cauze de apariţie a aftelor la copii.

Modalităţi de a ţine aftele la distanţă

-  spălaţi-vă pe dinţi de trei ori pe zi, folosind o periuţă uşoară;

-  dacă aveţi dinţii ciobiţi, făceţi-vă o programare la dentist. Aceştia pot irita interiorul gurii şi favoriza apariţia aftelor, dar şi întârzia vindecarea lor prin mărirea ulceraţiilor;

-  încercaţi să nu vorbiţi atunci când mâncaţi: veţi evita astfel să vă muşcaţi obrajii. Micile răni provocate prin muşcare sunt de asemeni factori de risc;

-  aveţi copii mici care îşi bagă adesea degetele în gură? Fiţi atenţi ca unghiile lor să fie scurte şi curate, pentru a limita numărul bacteriilor;

-  dacă purtaţi aparat dentar, aveţi grijă să fie bine adaptat: un aparat care se mişcă poate favoriza apariţia aftelor;
-  evitaţi stresul şi oboseala: se pare că şi acestea constituie un teren favorabil dezvoltării aftelor;

- scoateţi din alimentaţie nucile, stafidele, mierea, migdalelele, citricele, tutunul sau condimentele, ce constituie un mediu propice apariţiei aftelor.
Cazurile grave necesită consult medical
Aftele sunt, desigur, jenante, dar nu reprezintă, în general, o problemă gravă şi dispar în maxim 10 zile. Totuşi, în anumite cazuri, este mai bine să consultaţi medicul:

- atunci când aftele persistă mai mult de 15 zile, trebuie să vă asiguraţi de caracterul benign al aftei şi, deci, să consultaţi medicul;
- dacă vă apar în mod frecvent afte, se poate să aveţi carenţe alimentare (fier, acid folic, vitaminele B1, B2, B6, B12). Medicul poate să vă prescrie un tratament preventiv pe bază de suplimente alimentare;

- uneori, aftele pot fi  „gigantice”, cu diametru de un centimetru. Se situează frecvent la nivelul faringelui, pe cerul gurii, unde determină inflamarea locului şi o durere intensă. Adesea, este dificil să şi vorbiţi. “În general, aftele “gigantice” apar pe un teren tarat, când în organism există afecţiuni cronice. În astfel de cazuri, analizele sunt obligatorii”, subliniază dr. Cornelia Lebădă. Aftele “gigantice” durează mai mult timp decât cele mici, câteodată luni de zile, ele necesitând un tratament medical adaptat (corticoizi). Fără tratament, nu se cicatrizează bine şi provoacă retragerea ţesuturilor învecinate.
Este important să nu confundaţi aftele cu herpesul. Cel din urmă se manifestă printr-un număr mai mare de mici ulceraţii, grupate câte 5 sau 10 pe partea exterioară a buzelor, întinzându-se câteodată pe întreaga suprafaţă a acestora. Herpesul apare destul de rar înaintea vârstei de 20 ani.
Remedii ale medicinei orientale
Medicina tradiţională chineză a stabilit, cu mii de ani în urmă, că există o legătură strânsă între starea de funcţionare a splinei şi stomacului- pe de o parte - şi aspectul cavităţii bucale - de cealaltă parte. Se spune că gura este deschiderea energetică a splinei şi a stomacului. Cu alte cuvinte, ceea ce se întâmplă în cavitatea bucală este un semnal de alarmă privitor la tulburările celor două organe. Atunci când apariţia aftelor bucale devine cronică, trebuie să ne ocupăm mai mult de investigarea şi tratarea unuia sau ambelor organe: splina şi stomacul.

Adrian Florea, mare maestru al Federaţiei Mondiale de Qigong, indică ca prim pas o investigaţie ecografică şi o consultare a medicului specialist gastro-enterolog. Se poate descoperi o gastrita hiper - sau hipoacidă, alte afecţiuni gastrice ori o splină uşor mărită. Uneori, investigaţiile de laborator nu evidenţiază modificări importante şi totuşi aftele apar! In aceste cazuri, se intră in teritoriul specific medicinei traditionale chineze, adică avem de-a face cu tulburări de ordin energetic pe meridianele celor două organe. Un specialist poate determina uşor existenţa unor astfel de dezechilibre. Un necunoscător poate face doar o observaţie sumară, urmărindu-şi între orele 7. 00 şi 11.00 pulsul şi ritmul respiraţiei. Dacă raportul dintre numărul bătăilor pulsului pe minut şi acela al respiraţiilor complete este în afara intervalului (4,5 - 5,5), atunci puteţi avea certitudinea că există un astfel de dezechilibru.
Există şi nişte remedii, simple şi la îndemână, precum cele de mai jos:
- striviţi 2 prune acre, cu tot cu sâmburi, apoi introduceţi-le în 400 ml apă clocotită; adăugaţi puţină sare şi lăsaţi să se răcească; se face gargară de 3-4 ori pe zi;
- în cazurile cronicizate, se poate folosi sucul obţinut din 3 dovlecei Carambole, de 2 ori pe zi;
- Faceţi gargară zilnic, dimineaţa înainte de micul dejun, cu un amestec în părţi egale de miere şi apă distilată, în total, cam 100 ml.
În paralel, nu uitaţi să vă alegeţi alimentele cele mai potrivite pentru a “întări” splina şi stomacul: ovăz fiert, brânză de soia, carne de vită, varză, crap, scorţişoară, cuişoare, ciuperci Champignon, porumb, coriandru, castraveţi, curmale, vinete, usturoi, ghimber, ginseng, ceapă verde, păducel fruct, miere (dacă nu aveţi diabet, puteţi consuma câte o treime cană de miere înaintea fiecărei mese), salată verde, lemn dulce, măsline, lapte de capră, pere, orez glasat, frunze de ridichi, spanac, tărâţă de grâu şi chiar puţin vin alb sec.

Modalităţi uzuale de tratament

- badijonări cu violet de genţiană 1%, xilină 2%, gargarisme de 3-4 ori pe zi cu soluţii slab antiseptice, băi bucale cu soluţii alcaline (o linguriţă de bicarbonat de sodiu la un pahar de apă călduţă), sau cu aspirină efervescentă. Aceste procedee repetate de 3-4 ori pe zi duc la vindecarea leziunilor minore în 2-3 zile;

- ca tratament se pot aplica local tincturi pe bază de cortizon sau alte medicamente cu actiune antiinflamatorie sau uşor anestezică, pentru a calma durerea, fără ca acestea să influenţeze evoluţia;
- persoanele care suferă des de afte trebuie să ia câte 15 picături de tinctură de propolis de trei ori pe zi, puse pe o bucăţică de pâine, deoarece în apă aceasta se cristalizează.

Începerea şcolii, un potenţial pericol pentru coloana vertebrală a elevilor

* Reîntoarcerea la şcoală poate fi o bucurie pentru cei mici, dar şi un prilej de îngrijorare pentru părinţi, pentru că apar fel şi fel de situaţii ce pot genera deformări ale coloanei vertebrale*

După o vară lipsită de griji, copiii redeveniţi elevi au de dus în spate ghiozdane ades prea grele, precum şi de petrecut ori în şir în bancă sau în biroul de acasă. Excesul de kilograme şi poziţiile defectuoase la şcoală şi la făcutul temelor pot duce la deformarea coloanei, inevitabilă în absenţa îndrumării adulţilor.

Greutatea optimă a ghiozdanului
Părinţii, cadrele didactice şi pediatrii sunt de acord asupra pericolelor la care se expun copiii ce duc în spate o greutate prea mare pentru vârsta lor. Medicii spun chiar că intensitatea durerilor de spate pe care le reclamă copiii ar fi proporţională cu greutatea cărată. Un studiu american a demonstrat că rucsacul trebuie să cântărească, în medie, 8,2% din greutatea copilului, înaintând o dată cu vârsta. De la 6,2% la grădiniţă se ajunge la 12% în clasa a VI-a. Totuşi, în realitate, mai mult de o treime din elevi duc în spate o greutate mai mare decât ar trebui, fapt ce are incidenţă asupra sănătăţii lor. “La structura somatică a unui copil în creştere, excesul de greutate reprezintă un real pericol. Ghiozdanele nefiind adaptate unui spate fragil, purtarea lor poate induce apariţia durerilor, disconfortului şi instalarea de scolioze şi cifoze. Ghiozdanul trebuie să fie cu două curele, iar pieptul în faţă, pentru a nu apărea boli ale coloanei”, subliniază dr. Constantin Tudorache, medic şef la Secţia de Recuperare a Spitalului de Pediatrie Botoşani.  

Fetele sunt mai afectate decât băieţii
Există şi alţi factori ce sunt identificaţi ca vinovaţi pentru problemele de coloană vertebrală ale copiilor: timpul de purtare a lui, apariţia unor traumatisme, antecedentele familiale, sedentarismul sau, dimpotrivă, practicarea intensivă a anumitor sporturi, precum gimnastica sau voleiul. Fetele sunt mai afectate de afecţiuni ale spatelui decât băieţii, fără să existe şi o explicaţie pentru această diferenţiere. Potrivit unor studii efectuate, coloana vertebrală poate suporta fără riscuri o greutate mai mare, dar pentru scurt timp. Purtarea ghiozdanului acţionează în special ca factor agravant, nu ca unul declanşator al durerilor de spate.

Afecţiunile coloanei vertebrale se previn din copilărie
În luarea măsurilor de prevenire, rolul părinţilor şi al cadrelor didactice este primordial, scopul prevenţiei fiind de a minimaliza situaţiile nefavorabile pentru coloana vertebrală a copilului:

- ghiozdanul trebuie să fie solid şi uşor pentru a permite repartizarea greutăţii pe ambii umeri;

- pe timpul anului şcolar, părinţii trebuie să verifice permanent dacă copilul nu cară mai mult decât este necesar;

- este bine să se limiteze pe cât posibil timpul în care copilul duce în spate ghiozdanul. Nu trebuie să îl poarte în timp ce aşteaptă începerea cursurilor sau în autobuz;

- unităţile şcolare trebuie să fie dotate cu mobilier şcolar ergonomic, săli de sport corespunzătoare ş.a.

În sarcina părinţilor mai intră următoarele măsuri:
- să evite îngrăşarea copiilor printr-o alimentaţie echilibrată;
- să lupte împotriva sedentarismului, preferând activităţile în aer liber celor petrecute în faţa televizorului sau a computerului;
- să depisteze tulburările psihologice şi comportamentale şi, dacă este necesar, să consulte specialiştii în domeniu.

Comunicare permanentă între părinţi şi profesori
Copiii îşi petrec aproape un sfert din timpul zilei la şcoală, de aceea este important ca şi în acest mediu să fie feriţi de factorii ce le pun sănătatea în pericol. În cadrul şcolilor se pot lua o serie de măsuri pentru a preveni problemele de coloană vertebrală ale copiilor:

- timpul petrecut în sala de clasă nu trebuie să depăşească 6 ore de cursuri pe zi pentru elevii de clasa a V-a sau a VI-a;

- şcolile trebuie să pună la dispoziţia elevilor dulapuri pentru a le permite stocarea unei părţi din materialele necesare, iar profesorii să aibă grijă să utilizeze cărţile voluminoase în clasă.

Părinţii nu trebuie să ezite în a atrage atenţia cadrelor didactice când greutatea manualelor şcolare cerute este excesivă.

Poziţia corectă în bancă şi în mers asigură verticalitatea coloanei copilului

Copiii de vârstă şcolară petrec mult timp stând pe scaun: înafara orelor de clasă în care stau în bancă, mai petrec câteva ore acasă la birou, pentru a-şi face temele. Este important pentru părinţi nu doar să îl înveţe pe copil să adopte o postură corectă atunci când stă pe scaun, dar şi să aleagă un mobilier cât mai propice din punct de vedere ergonomic. Conform sfaturilor medicilor, părinţii ar trebui să fie atenţi la:

1. Poziţia şi "atitudinea scoliotică"
Medical vorbind, "atitudinea scoliotică" este o înclinare laterală a toracelui în plan frontal, fără să presupună deformarea asimetrică a trunchiului. Mulţi părinţi sunt convinşi că această "aplecare", datorată poziţiei defectuoase a copilului, măreşte riscul apariţiei scoliozei, mai ales dacă cel mic adoptă o postură greşită timp îndelungat. În realitate, postura incorectă conduce doar la această curbură anormală a toracelui, denumită medical "atitudine scoliotică", care nu este sinonimă cu adevărata scolioză.
Scolioza are cel mai adesea o origine ereditară. Această afecţiune se traduce prin rotaţia şi înclinarea uneia sau a mai multor vertebre, antrenând concavitate (curbare spre interior) sau convexitate ("bombare") paravertebrală, cu asimetria toracelui sau abdomenului şi adesea cu devierea coloanei vertebrale. Atitudinea scoliotică, însă, se remediază fără dificultate, dacă sunt aplicate măsuri de combatere a posturii greşite.

2. Prevenirea prin mişcare
Pentru a preveni apariţia durerilor de spate, dar şi a altor probleme ale coloanei vertebrale, este bine ca micuţul să facă multă mişcare în timpul liber. Lipsa activităţii poate genera, încă din primii ani de şcoală, dureri de spate, dar şi deficienţe fizice: deformări de coloană (scolioză, cifoză), picior plat, sechele de rahitism toracic. Activitatea fizică accelerează metabolismul, stimulează oxigenarea organismului şi antrenează muşchii şi oasele, de aceea se consideră că mişcarea, efectuată de 2 - 3 ori pe săptămână, ajută la creştere şi dezvoltare. În plus, ea favorizează construcţia osoasă armonioasă, permite o bună dezvoltare a inimii, plămânilor şi muşchilor şi previne obezitatea. Condiţia este să nu se exagereze, volumul şi intensitatea activităţii fiind adaptate posibilităţilor copilului. De reţinut e şi faptul că există un program de gimnastică medicală ce poate fi efectuat la domiciliu, pentru a întări musculatura spatelui, astfel încât trunchiul să nu mai fie predispus la o înclinare patologică. “Kinetoterapia spatelui sau a coloanei poate fi asimilată în bazele de tratament sau ambulatoriul de specialitate de ortopedie şi recuperare medicală. Exerciţiile se stabilesc în funcţie de tulburarea pe care o are copilul. Chiar şi cei ce sunt scutiţi de educaţie fizică ar trebui să nu stea în timpul orelor, ci să facă programul învăţat la spital”, atrage atenţia dr. Constantin Tudorache.

3. Alegerea scaunului
Cel mai bine ar fi ca scaunul să aibă partea de şezut usor înclinată înspre înainte, căci în acest fel coloana vertebrală îşi conservă forma de "S", iar greutatea va fi repartizată uniform pe toate vertebrele. Se ştie că problemele ce apar la nivelul discurilor intervertebrale, de exemplu, sunt cauzate de repartiţia inegală a greutăţii asupra coloanei vertebrale. Apoi, e bine să tineţi seama de faptul că postura firească a coloanei vertebrale nu poate fi menţinută în scaun decât dacă ambele picioare ale celui mic se sprijină pe podea. De aceea, înălţimea scaunului trebuie reglată astfel încât să-i permită copilului să atingă cu toată suprafaţa tălpilor podeaua şi nu doar cu vârful piciorului. Dacă micuţul atinge solul doar cu vârfurile, circulaţia sanguină din picioare va fi împiedicată. Consecinţa: plămânii şi organele din cavitatea abdominală vor fi comprimate, iar respiraţia şi circulaţia vor fi îngreunate.

4. Biroul copilului
Ideal ar fi ca şi suprafaţa de lucru a biroului să fie înclinată spre înainte. Explicaţia acestei recomandări este simplă: dacă suprafaţa biroului este dreaptă, copilul va avea tendinţa să se aplece deasupra lui pentru a vedea mai bine şi pentru a putea scrie şi citi. Drept urmare, spatele se va înclina prea tare la nivelul zonei lombare, astfel că forma de "S" a coloanei nu va fi păstrată.

5. Recomandări utile
- când copilul îşi face temele, învăţaţi-l ca la fiecare jumătate de oră să ia câte o pauză scurtă, de 5 - 10 minute, pentru a se dezmorţi. În acest timp poate face câteva mişcări de gimnastică;
- în ghiozdan, cărţile şi culegerile cele mai grele vor fi aşezate cât mai aproape de spate, de corp, către centrul de greutate;
- dacă este posibil, alegeţi un scaun şi un birou a căror înălţime să poată fi ajustată, în timp, potrivit taliei copilului;
- activitatea fizică este benefică pentru o coloană vertebrală sănătoasă şi o postură adecvată. Iesiţi cu copilul în parc să se joace cu mingea, să alerge, să meargă pe bicicleta.

Cum facem faţă reumatismului

* În această perioadă, vremea capricioasă aduce în prim-plan durerile reumatismale şi disconfortul resimţit la nivelul articulaţiilor şi al oaselor *

La o populaţie trecută de vârsta de 70 de ani, 75% suferă de artroză. Acest procent ne face să înţelegem de ce în anotimpul rece-umed durerile reumatismale sunt probleme frecvente de sănătate. În special la nivelul unei articulaţii artrozice vor apărea dureri matinale agravate la efort, umiditate şi frig, însoţite de rigiditatea articulaţiei, cu limitarea mişcărilor. Chiar dacă boala degenerativă s-a instalat, nu trebuie să uităm că prevenţia este foarte importantă şi de aceea câteva reguli urmate corect ne pot scăpa în mare parte de neplăceri:

- Evitaţi suprasolicitarea articulaţiilor. Nu trebuie să încărcăm articulaţia printr-o muncă excesivă sau o poziţie vicioasă pe scaun, în faţa biroului, a calculatorului sau la volan. Activitatea fizică (suprasolicitarea) excesivă, dar şi opusul ei (activitatea sedentară) pot duce în aceeaşi măsură la apariţia durerilor articulare;
- Evitaţi îngrăşarea;
- “Expunerea la frig şi umezeala sunt factori ce precipită apariţia simptomelor reumatismale. De aceea este indicat să purtaţi îmbrăcăminte din materiale moi, din lână sau bumbac. Evitaţi contactul cu cimentul, curenţii de aer, încăperile cu umiditate mare”, precizează dr. Cornelia Lebădă, medic primar medicină de familie;

- Fizioterapia şi kinetoterapia sunt foarte importante. Pe lângă medicaţie, există factori fizici care ajută în general la prevenirea apariţiei şi la ameliorarea durerii: fizioterapia şi curele în staţiuni pentru bolile degenerative. Acestea se realizează la indicaţia medicului specialist. Nu omiteţi nici faptul că o kinetoterapie precoce şi adaptată suferinţei bolnavului face ca toate repercusiunile bolii, pe muşchi şi în special pe articulaţii, să fie reduse.

Dieta în reumatism

În caz de reumatism acut, este benefic ca persoana afectată să urmeze un scurt şi rapid regim, consumând doar suc de portocale şi apă pentru trei-patru zile. După această perioadă se va urma un regim alimentar restricţionat pentru 14 zile. În acest regim, se consumă portocale sau grepfruit la micul dejun, iar la prânz şi cină salată de sezon cu legume, stafide, prune uscate, smochine. După aceea, treptat, se poate adopta un regim alimentar bine echilibrat, constând din seminţe, nuci, legume şi fructe.

În caz de reumatism cronic, se poate urma periodic un regim alimentar care să cuprindă toate fructele pentru patru sau cinci zile. După aceea, treptat, se adoptă un regim alimentar bine echilibrat, care va include fructe coapte, legume proaspete, lapte batut. Cei afectaţi de reumatism ar trebui să evite toate preparatele din carne şi paste, pâinea albă, zahărul, cerealele, ceaiul negru, cafeaua, alcoolul, sosurile, murăturile şi condimentele.

Tratamente care “încălzesc” articulaţiile

Când reumatismul începe să vă chinuie, trebuie să aveţi în vedere şi restabilirea circulaţiei, prin folosirea unor plante care au proprietatea de a încălzi zona afectată.

* Pentru circulaţie, este recomandat un preparat pe bază de ardei iute. Se pisează 20 de grame de ardei iute uscat şi se amestecă cu 80 ml de alcool de 70-80 grade. Amestecul se introduce apoi într-un vas închis la culoare şi se depozitează într-un loc întunecos. Se ţine la macerat 8-10 zile, agitând vasul de trei ori pe zi. Tinctura se filtrează prin tifon dublu şi se aplică direct pe articulaţie. Atenţie! Nu se ţine pe piele mai mult de 10-15 minute, întrucât provoacă iritaţii. E de preferat un amestec de 5 ml tinctură de ardei cu 95 grame de miere, întrucât mierea favorizează absorbţia rapidă a tincturii în piele;

* Aplicarea de căldură pe părţile afectate este o metodă care poate ajuta în tratamentul reumatismului. Se mai pot face băi generale calde sau băi de abur în saună. Băile calde cu sare sunt, de asemenea, utile. În caz de reumatism cronic, acestea trebuie făcute de două ori pe săptămână, timp de trei luni şi, ulterior, o dată pe săptămână. Părţile afectate pot fi spălate de două ori pe zi în apă caldă care conţine sare, după care pot fi masate utilizând ulei de măsline;

* Pentru calmarea durerilor reumatice, mai puteţi apela la moxibustie, o metodă din cadrul acupuncturii, care foloseşte căldura pe punctele de acupunctură. Acele au ataşate la capete bucăţi de plantă uscată (Artemisia argi sau Artemisia vulgaris), care ard şi încălzesc locul dureros, stimulând circulaţia sangvină.

Soluţii naturiste pentru atenuarea durerilor reumatice

* Unul-două pahare de suc de cartofi, consumate înainte de mese, ajută la eliminarea toxinelor ţi ameliorarea reumatismului. Şi coaja cartofilor este un bun remediu, fiind bogată în săruri minerale vitale. Aproximativ 30 de grame de coajă de cartofi, spălate în prealabil, se fierb în jumătate de litru de apă până ce aceasta se evaporă la jumătate. Din decoctul obţinut se consumă un pahar de trei-patru ori pe zi;

* Tărtăcuţa este, de asemenea, considerată benefică în tratamentul reumatismului. O ceaşcă de suc, în care se amestecă o linguriţă de miere, se consumă în fiecare zi pentru tratamentul acestei patologii. Acest tratament trebuie menţinut timp de cel puţin trei luni. Decoctul de ţelină poate fi un alt remediu considerat eficient în tratarea reumatismului. Lichidul extras din seminţe este mai puternic decât cel extras din legumă: acest lichid are şi o acţiune tonică la nivelul stomacului şi al rinichilor. Se consumă cinci-zece picături din acest lichid, ce trebuie să fie luate în apă caldă, înainte de mese. Praful obţinut prin măcinarea seminţelor poate fi folosit ca un condiment;

* Lămâile sunt benefice în tratamentul reumatismului. Se consumă în fiecare zi sucul de la două-trei lămâi. Nucile sunt şi ele valoroase în tratarea reumatismului. Se recomandă ca miezul să fie bine mestecat pentru a atinge cele mai bune rezultate. Doza zilnică recomandată este de aproximativ 50 g. Varza este foarte bună în uzul extern în cazul inflamaţiilor. Se fac aplicaţii locale cu frunze strivite fixate cu un material moale textil. Cura de suc de varză se ţine două-trei săptămâni şi se bea un pahar pe zi între mese;

* Şi plantele medicinale cu efect diuretic sunt eficiente pentru reumatici. Se face un amestec în părţi egale din coada-calului, mesteacăn, mătase de porumb, hamei şi muguri de plop. Peste acest amestec se pun 250 ml de apă fiartă şi se consumă trei-patru căni pe zi. Se mai poate face un amestec de muguri de plop, coada-calului, gălbenele, frunze de nuc şi păpădie, care se prepară şi se consumă în acelaşi mod;

* Reumatismul este însoţit inevitabil de o stare de anxietate, care accentuează simptomele bolii. De aceea, sunt recomandate infuzii cu câteva plante care au efect sedativ: roiniţa, talpa-gâştei, levănţică, tei, hamei, păducel, busuioc. Seara, înainte de culcare, se poate prepara o infuzie cu una dintre aceste plante, folosind o linguriţă de plantă uscată la 250 ml de apă. Se beau trei-patru căni pe zi;

* Şi produsele stupului s-au dovedit eficiente în combaterea reumatismului, recomandată fiind crema de propolis, care încălzeşte articulaţiile. Se poate folosi şi un amestec de tinctură de propolis cu cremă de gălbenele. Aceasta se pregăteşte din 1%-2% tinctură de propolis şi restul cremă de gălbenele. Produsele apicole sunt recomandate şi pentru uz intern în cazul bolnavilor de reumatism. Se poate folosi polen (20-30 gr/zi), pastura (10-15 gr/zi), lăptişor de matcă (1-2 gr/zi) sau tinctură de propolis.

Alimentele "vii", esenţiale pentru sănătate

* Ele cresc vitalitatea, întăresc sistemul imunitar, reglează greutatea şi încetinesc procesul de îmbătrânire *

Au un asemenea efect deoarece alimentele “vii” abundă în vitamine şi minerale, conţin o cantitate suficientă de proteine şi au foarte puţine calorii. În plus, “sunt bogate în carbohidraţi cu digestie lentă - care sporesc energia - şi, pentru că alimentele vii sunt în general foarte bogate în apă, ele reprezintă modul ideal de detoxifiere a organismului. De asemenea, sunt bogate în fibre", explica dr. Gillian McKeith, medic nutriţionist recunoscut la nivel internaţional în cartea sa, "Hrana vie pentru sănătate".

Enzimele, principalul atu al alimentelor crude şi proaspete

Elementul cu adevărat remarcabil pe care îl conţin alimentele “vii”, în special cele neprelucrate, sunt enzimele, specifică în cartea sa celebra nutriţionistă. "Enzimele, întâlnite în toate organismele vii, sunt molecule de proteine care digeră hrana, descompunând-o în fragmente suficient de mici încât să treacă în sange prin porii minusculi ai intestinelor. Ele reprezintă clasa muncitoare a organismului", explică nutriţionistul citat de eva.ro, care mai precizează că pe lângă acţiunea de digerare a hranei, enzimele au rolul de a distruge toxinele, de a descompune grăsimile şi celuloza şi de a metaboliza amidonul şi proteinele. Dr. Gillian McKeith mai precizează în cartea sa şi care sunt cele mai întâlnite simptome care anunţă o lipsă a enzimelor, pentru a şti când trebuie să luăm măsuri de “remediere”: indigestia; malabsorbţia; arsuri stomacale; râgâit; gaze; balonare; crampe; constipaţie; sindromul de colon iritabil; oboseală cronică.

Alimente "vii" de top

Potrivit dr. Gillian McKeith, există 12 alimente care nu trebuie să lipsească din alimentaţia noastră:

1. Germenii sunt bogaţi în enzime, enzime antioxidante, elemente antiîmbătrânire, vitamine, minerale, aminoacizi, clorofilă, proteine complete, fibre şi pigmenţi. Au rolul de a îmbunătăţi digestia, dau vitalitate, energie, întăresc organismul şi oferă protecţie împotriva radicalilor liberi;

2. Meiul este bogat în fier, magneziu, potasiu, siliciu, complexul vitaminic B şi vitamina E. Are rolul de a ajuta digestia, îmbunătăţind asimilarea substanţelor nutritive. De asemenea, îndepărtează acidul în exces şi împiedică dezvoltarea ciupercilor;

3. Lucerna conţine o cantitate mare de enzime digestive şi bioflavonoide, vitamine, minerale, aminoacizi şi de patru ori mai multă vitamina C decât majoritatea citricelor. Are rolul de a regla problemele digestive, arsurile stomacale, gazele, balonarea, malabsorbţia, favorizând descompunerea grăsimilor, a celulozei şi a amidonului;

4. Aloe vera este bogată în steroli vegetali, aminoacizi şi polizaharide. Are rolul de a reface ţesuturile deteriorate, reduce inflamaţiile şi ajută digestia;

5. Orzul verde conţine antioxidanţi puternici şi multe proteine uşor asimilabile în comparaţie cu cele din carne. Are rolul de a îmbunătăţi nivelul energetic şi rezistenţa, protejează ţesuturile şi înlătură din corp substanţele poluante;

6. Seminţele de in conţin un echilibru perfect între acizii graşi esenţiali omega-3 şi omega-6. Au rolul de a regla greutatea corporală şi funcţiile intestinale, reduc colesterolul, îmbunătăţesc tonusul pielii, imunitatea şi reproducerea;

7. Pătrunjelul are mari cantităţi de betacaroten, vitamina B12, clorofilă, calciu, mai multă vitamina C decât citricele. Are rolul de a ajuta mecanismele de apărare ale corpului, suprimă bacteriile dăunătoare şi întăreşte imunitatea;

8. Algele marine constituie sursa cea mai uşor digerabilă de minerale, având un rol esenţial în îmbunătăţirea digestiei şi asimilarea substanţelor nutritive. De asemenea, ajută la menţinerea unei greutăţi constante;

9. Ştevia conţine proteine, fibre, carbohidraţi complecşi şi vitamine. Are rolul de a înlătura pofta de dulciuri şi de a controla apetitul alimentar;

10. Floarea soarelui este bogată în acizi graşi esenţiali, vitaminele A, E, D şi complexul B, zinc, fier, calciu, mangan, fosfor, proteine şi substante lipotrope. Seminţele crude de floarea soarelui sunt considerate cel mai bun "stimulent" energetic;

11. Algele sălbatice verzi-albastre conţin aproape orice element nutritiv cunoscut şi au rolul de a îmbunătăţi memoria, imunitatea, vitalitatea, ajutând la îndepărtarea bacteriilor nesănătoase, a patogenilor, a bacteriilor, viruşilor, răcelilor şi gripelor;

12. Quinoa este considerată cea mai puternică proteină, mai folositoare decât cele care se găsesc în carne, având în conţinutul ei toţi aminoacizii esenţiali. De asemenea, este o bună sursă de calciu, mult mai uşor asimilabil decât cel din lapte. Are rolul de a întări oasele, creşte performanţele sexuale.

Renunţaţi la fierbere şi prăjire, cât mai des

- Pentru o stare de sănătate mulţumitoare, consumaţi mai multe salate şi mai multe legume, nuci şi fructe de pădure. Creşteţi consumul de broccoli, sfeclă roşie, avocado şi afine;

- Preparaţi zilnic, cu ajutorul storcătorului, sucuri proaspete de fructe şi legume. Acestea reprezintă cea mai bună modalitate de introducere în organism a alimentelor vii, se menţionează pe InfoSanatate. Încercaţi să vă preparaţi singuri suc de grâu încolţit. Se pare că enzimele pe care acesta le conţine ne ajută atunci când organsimul nostru este suprasolicitat, permiţând refacerea acestuia. Clorofila are o acţiune deosebită, detoxifiind sângele şi regenerându-l, în acelaşi timp;

- Seminţele germinate conţin minerale, vitamine şi alte substanţe nutritive concentrate precum provitamina A, complexul de vitamine B, vitaminele C şi E, elemente precum calciu, fier, magneziu, potasiu, seleniu şi zinc, clorofilă – “sângele verde” şi enzime antioxidante. Adăugaţi 1-3 linguri de seminţe într-un borcan de aprox. 800 ml, acoperiţi seminţele cu apă şi lăsaţi peste noapte. A doua zi, acoperiţi borcanul cu un tifon pe care îl prindeţi cu elastic de gura borcanului şi scurgeţi apa. Timp de 3 zile, clătiţi de 2 ori pe zi seminţele cu apă (scurgeţi-o prin tifon de fiecare dată; nu lăsaţi apa în borcan, ci numai seminţele). În aproximativ 3 zile, seminţele ajung la cca. 2 cm. şi pot fi consumate. Nu toate tipurile de seminţe sunt comestibile şi este important ca germenii consumaţi să fie selecţionaţi şi combinaţi astfel încât să aducă organismului exact substanţele de care are nevoie, în proporţiile corecte. Puteţi consumaţi orice cantitate de seminţe germinate. Acestea sunt mici “bombe nutritive” pline de vitaminele, acizii graşi, proteinele, mineralele şi enzimele de care o plantă are nevoie pentru a se dezvolta. Germenii de grâu înmuguriţi conţin cu 90% mai multă vitamină B3 decât cei neînmuguriţi. Pentru rezultate optime, consumaţi o gamă cât mai variată, adăugându-i în salate sau în sandviciuri;

- Consumaţi alimente fermentate, cum ar fi laptele bătut, varza acră etc. Mâncarea fermentată de bacterii este mai uşor de digerat şi este mai nutritivă. De exemplu, varza acră este mai digerabilă decât varza crudă şi conţine mai multe vitamine;

- Lăsaţi la înmuiat în apă, peste noapte, nuci, alune sau migdale şi adăugaţi-le cerealelor pe care le consumaţi dimineaţa. Acest procedeu activează enzimele şi elementele nutritive pe care le conţin, făcându-le mai uşor de digerat.

Strugurii, aliment - medicament

* Răcoritori, uşor digerabili, hrănitori, au fost apreciaţi dintotdeauna pentru calităţile lor alimentare, dar şi pentru virtuţile curative *

Strugurii au efect laxativ, diuretic, stimulează secreţia biliară, digestia, peristaltismul intestinal şi ajută la eliminarea toxinelor din organism. Pot fi “utilizaţi” cu succes în următoarele afecţiuni (dar şi în profilaxia lor): constipaţie, afecţiuni ale aparatului urinar, afecţiuni biliare, boli hepatice, tulburări digestive, astenie, convalescenţă, anemii, hipertensiune - forme uşoare, profilaxia hipercolesterolemiei şi a afecţiunilor cardiovasculare, stări febrile, obezitate, boli infecţioase. Nu sunt indicaţi în următoarele situaţii: hipertensiune gravă, afecţiuni renale grave, retenţie de lichid în ţesuturi, diabet, diaree cronică.

În momentul în care vă gândiţi la o cură de struguri, e bine să ştiţi şi ce anume conţin:
72 - 73% - apă; 16 - 23% - zaharuri (monozaharide - glucoză, fructoză, polizaharide - celuloză, pectină); acid tartric liber, acid malic, materii minerale, taninuri; vitamine şi minerale: vitamina A, vitamine din complexul B, vitamina E, vitamina P, vitamina C, potasiu, mangan, calciu, magneziu, sodiu şi fier.
Atenţie la aportul energetic
Cea mai întâlnită metodă de “utilizare” a strugurilor este introducerea acestora în alimentaţie, progresiv, alături de mâncarea obişnuită. Însă, pentru a preveni îngrăşarea, este important să reducem aportul caloric prin alimentele de bază, având în vedere faptul ca 100 g struguri furnizează aproximativ 70 kcal - un aport energetic mare faţă de celelalte fructe (comparabil cu bananele). Totuşi, o dietă exclusiv din struguri poate ajuta în cazul obezităţii, consumul ajungând la maxim 2 kilograme pe zi, ceea ce reprezintă 1400 kcal zilnic. Se aleg strugurii bine copţi, ce trebuie spălaţi foarte bine pentru a îndepărta soluţia cu care au fost stropiţi. De obicei este indicat să mâncaţi strugurii fără sâmburi şi pieliţe, care trec prin tubul digestiv fără să fie digerate.
Dietă cu struguri proaspeţi
Pe lângă introducerea strugurilor alături de alimentaţia obişnuită, scrie ele.ro, există şi câteva variante de cure bazate numai pe struguri. Evident, acestea sunt numai câteva repere, urmând ca fiecare cură să fie concepută în funcţie de toleranţa individuală şi de afecţiunile pacientului:

1. O zi pe săptămână se consumă exclusiv struguri (1 - 1,2 kg), repartizaţi în porţii mici (minim 5 mese);

2. Cura pe termen lung, ce conţine mai multe etape:
- acomodarea sau pregătirea organismului pentru cură, care se poate realiza prin post;
- cura propriu-zisă, cu alimentaţie exclusiv cu struguri (7 - 10 zile), în porţii mici, 7 mese pe zi;
- diversificarea cu fructe proaspete (de un singur fel la o masă: de exemplu banane, piersici, prune, caise, mere sau pere) şi/sau brânză de vaci, mese alternative;
- dieta bazată pe crudităţi: struguri, alte fructe, legume, iaurt, brânză de vaci, miere, ulei de măsline;
- revenirea treptată la alimentaţia normală.
Terapia cu must şi produse din struguri
Se începe cu 0,5 l de must zilnic, în trei reprize, înainte de mese. Cantitatea creşte treptat, putând ajunge la 2 l zilnic (cu cât creştem cantitatea de must, cu atât vom scădea aportul alimentelor obişnuite, ajungând chiar la dieta formată exclusiv din must).

În diete se mai pot folosi stafidele (boabele de struguri deshidratate pe cale termică naturală, la soare), sau turtele din tescovină (ceea ce rămâne după stoarcerea strugurilor), în cataplasme călduţe, utile în reumatism şi gută.

Sâmburii de struguri, o minune pentru sănătate

Ei conţin Vitamina E şi acid linoleic - antioxidanţi benefici sănătăţii. Nici macar nu e nevoie să mâncaţi strugurii cu totul, pentru a beneficia de efectele sâmburilor. În farmacii se găsesc suplimente, atât sub formă de pastile, cât şi sub formă de extract lichid. Conform Livestrong.com, suplimentele din sâmburi de struguri păstrează sănătatea vaselor de sânge, fiind prescrise persoanelor cu presiune arterială mare, ateroscleroză, probleme de circulaţie sau celor care doresc să preîntâmpine eventualele probleme ale vaselor de sânge.
Micşorează colesterolul
Antioxidanţii din aceste suplimente au şi efect antiinflamator, putând fi luate postoperatoriu. Sunt eficiente chiar şi în cazul inflamării pancreasului. Sâmburii de struguri sunt eficienţi şi în coborârea colesterolului "rău", care măreşte riscul de boli de inimă. Extractul are capacitatatea chiar de a preveni câteva tipuri de cancer, inclusiv pe cel de sân, colon sau stomac. Se recomandă măcar o doză de astfel de extract zilnic.

Dinţi mai albi şi piele mai fină

Uitaţi de tratamentele de albire şi mâncaţi struguri pentru a scăpa de inesteticele pete de pe dantură, după cum vă sfătuieşte un profesor de la Universitatea New York. Alegeţi, mai ales, strugurii abia în pârg, acidul lor fiind benefic pentru dinţi. Uleiul din sâmburi de struguri, la rândul său, este excelent pentru piele, având capacitatea de a netezi ridurile. Aplicaţi un strat subţire înainte de a merge la culcare, iar antioxidanţii şi acizii graşi esenţiali îşi vor face treaba peste noapte.
Multe produse de îngrijire ale pielii au la bază strugurii. Vă puteţi face şi singuri mixtura potrivită, amestecând cu un mixer 10 boabe de struguri roşii cu 2 linguriţe de zahăr granulat. Masaţi apoi împrejurul fiecărei unghii, ştergând ulterior cu un şerveţel umed.

Strugurii sunt perfecţi şi dacă vreţi să rămâneţi sănătoşi în acest sezon, pentru că sucul lor vă măreşte imunitatea, după cum au arătat cercetătorii de la Universitatea Florida, citaţi de Health.com.
Speranţe pentru diabetici

O cercetare recentă a scos în evidenţă faptul că un compus care se găseşte în strugurii roşii este excelent pentru diabeticii de tip 2, îmbunătăţindu-le vizibil starea de sănătate.
Deocamdată, testele au fost realizate doar pe cobai, cărora li s-au administrat injecţii cu acest compus în creier. Analizele au arătat că diabeticii nu ar avea de suferit de pe urma consumării vinului roşu sau a altor produse care au la bază strugurii roşii, relatează HealthDay. Ingredientul-minune se numeste resveratrol şi acţionează asupra creierului, după cum au declarat cercetătorii de la Universitatea din Texas. Acelaşi compus se mai găseşte şi în rodii, dar şi alte alimente, el având capacitatea de a mări şi speranţa de viaţă, cum s-a întâmplat în cazul şoarecilor, chiar şi a acelora care urmau o dietă bogată în grăsimi.

Inamicii celulitei

Dieta cu struguri precum şi împachetările cu aceste fructe absorb excesul de apă din organism, reuşind astfel să ne remodeleze forma corpului şi să distrugă celulita.
"Asocierea dintre terapia cu struguri şi dieta bazată pe aceste fructe dau rezultate excelente. Chiar după prima şedinţă, se poate da jos până la un kilogram, iar după zece tratamente de acest tip puteţi scăpa de aproximativ cinci-şapte kilograme. Rezultatele se menţin luni de zile şi chiar ani, dacă acordaţi puţină atenţie alimentaţiei", susţin specialiştii citaţi de Gândul. “Ritualul” are la bază un extract natural de struguri şi alge marine, care ajută la apderea grăsimilor. Peelingul corporal se face o dată pe săptămână, aplicarea măştii fiind necesară pe toată suprafaţa care urmează să fie tratată.
După prima săptămână, pielea va fi mult mai elastică şi mai tonică. Având în vedere efectul detoxifiant, aspectul de coajă de portocală se va estompa chiar după primele trei sau cinci şedinţe. După un tratament complet de o lună (opt-zece şedinţe intensive), puteţi scădea până la două numere la haine, iar pielea va arăta mai întinerită cu până la doi-patru ani.