Odată cu venirea primăverii, numărul conjunctivitelor creşte

Foto: www.adevarul.ro

* Una dintre cele mai întâlnite forme este cea virală, ce apare “în tandem” cu virusurile gripale şi paragripale * În acest anotimp proliferează şi conjunctivita alergică *

Cel mai des, boala e cauzată de o infecţie cu virusuri sau cu bacterii, de factori iritanţi precum şampoanele, praful, fumul de ţigară, gazele şi ceilalţi poluanţi de mediu, clorul folosit în tratarea apei (piscine), sau de alergeni, în special praful, fardurile, polenul, lentilele de contact.

Ne putem da seama că e cazul să consultăm un medic oftalmolog atunci când observăm:
- înroşirea mucoasei conjunctivale;
- o cantitate excesivă de lacrimi;
- o secreţie alb-gălbuie la rădăcina genelor şi colţul ochiului, în special după somn sau o
secreţie verzuie, groasă, apărută la nivelul ochiului;
- mâncărime la nivelul mucoasei conjunctivale;
- arsuri oculare;
- vedere înceţoşată;
- fotofobie (sensibilitate crescută la lumină).

Tratamentul, funcţie de tipul bolii

1. Conjunctivita bacteriană se tratează cu antibiotice sub formă de picături oculare, unguente sau pastile. Picăturile oculare şi unguentele trebuie aplicate la nivelul conjunctivei de 3-4 ori pe zi, o perioadă de 5-7 zile. Simptomele conjunctivitei se ameliorează sau dispar după aproximativ o săptămână de la iniţierea tratamentului corect;

2.Conjunctivita virală este una dintre cele mai frecvente infecţii oculare şi e de obicei determinată de virusurile gripale şi paragripale (sezonieră). Conjunctivita virală este una dintre primele manifestări ale răcelilor sezoniere comune şi dispare, fără aplicarea unui tratament, dupa 5-7 zile de la debut;

3. În cazul conjunctivitei determinate de iritanţi (substanţe din mediul înconjurător, care pot cauza iritaţia fizică sau chimică a mucoasei conjunctivale), este foarte importantă îndepărtarea cât mai rapidă a iritantului, prin spălare locală cu apă. În cazul conjunctivitelor determinate de substanţe acide sau alcaline (înălbitori), se impune consultul medical de specialitate.

Măsuri preventive

Cel mai bine, pentru a nu mai ajunge la medic, e să avem mai multă grijă de ochii noştri. În acest sens, se impune:
- protecţia corespunzătoare a ochilor împotriva prafului şi iritanţilor externi (ochelari de protecţie, ochelari de soare, igienă corespunzătoare a ochilor);
- evitarea utilizării de produse cosmetice (farduri), în special în cazul persoanelor cu o sensibilitate crescută;
- utilizarea corespunzătoare a lentilelor de contact, cu îndepărtarea regulată şi păstrarea corecta a acestora;
- utilizarea "lacrimilor artificiale" (picături oculare special realizate pentru a menţine globul ocular umed şi curat.

Aceste picături pot ameliora simptomele neplăcute cauzate de conjunctivitele determinate de iritanţi (mâncărime, usturime, senzaţie de corp străin intraocular). Este foarte important de reţinut că nu toate picăturile oculare sunt indicate în conjunctivite, unele picături putând chiar înrăutăţi simptomatologia şi determina complicaţii. De asemenea este foarte importantă folosirea corectă a recipientelor care conţin antibiotic, pentru a evita contaminarea recipientului, ce poate cauza reinfecţia oculară.

Şi copiii fac conjunctivite 

În cazul celor mici, în grija părinţilor e imperios să fie, conform www.sfatulmedicului.ro, următoarele:

- evitarea frecatului şi atingerii zonei conjunctivale infectate;
- spălarea cât mai frecventă a mâinilor cu apă şi săpun;
- ştergerea secreţiilor patologice apărute la nivelul ochiului, cu un tampon steril, de cel puţin două ori pe zi;
- igiena corespunzătoare a lucrurilor personale, precum lenjeria pentru pat (faţa de pernă), prosoapele, care trebuie spălate şi dezinfectate corespunzător;
- evitarea folosirii a produselor de machiaj (rimel, farduri), precum şi evitarea folosirii în comun a celorlalte produse de îngrijire facială;
- este recomandată folosirea ochelarilor în locul lentilelor de contact, atunci când apare iritaţia sau infecţia ochiului. De asemenea, trebuie păstrată o igienă corespunzătoare în cazul utilizării lentilelor de contact (schimbarea regulată şi păstrarea corespunzătoare a acestora);
- spălarea obligatorie a mâinilor după aplicarea locală a unguentelor şi picăturilor oculare;
- evitarea folosirii în comun a prosoapelor şi lenjeriei de pat;
- este interzisă folosirea unui recipient pentru picături oculare la un copil sănătos după ce a fost în prealabil folosit la o persoană cu conjunctivită infecţioasă;
- este important ca orice copil cu conjunctivită infecţioasă să fie izolat de restul copiilor cu care poate să vină în contact, până în momentul în care s-a vindecat.

Primăvara, conjunctivitele alergice ne creează necazuri

Ele reprezintă o manifestare a reacţiei alergice la nivelul mucoasei oculare. Alergiile sunt generate de reactivitatea exagerată a sistemul imun, în raport cu expunerea la alergenii din mediul înconjurător. Conjunctivita alergică nu se transmite, nu este o afecţiune oftalmologică contagioasă, iar acuitatea vizuală rămâne neschimbată, nefiind afectată decât în cazul în care apar complicaţii. Persoanele care cunosc faptul că sunt alergice la anumite substanţe trebuie să fie foarte atente la componentele  medicamentelor pe care le iau sau ale produselor cosmetice pe care le folosesc. 

Evitaţi substanţele alergice

Cei mai comuni alergeni ce generează reacţiile alergice sunt praful din casă, penele, mucegaiurile (frecvent întâlniţi în mediul în care ne ducem existenţa), polenul, fire de păr de animale şi anumiţi paraziţi ai acestora, venin de insecte, medicamente diverse şi chiar anumite fructe (căpşuni). „Conjunctivita alergică poate apărea atât datorită poluării, prafului, polenului (primăvara) dar şi datorită folosirii anumitor produse cosmetice (farduri, creme de faţă, creioane dermatograf, soluţii de ras sau după ras). Manifestările în alergiile oculare sunt mâncărimea, ochii înroşiţi şi lăcrimarea abundentă nepurulentă. Se mai întâlnesc pleoapele umflate şi înroşirea marginilor pleoapelor”, precizează dr. Dorina Sârbu, medic primar oftalmolog. De cele mai multe ori cei afectaţi asociază conjunctivitei alergice şi alte alergii (rinite alergice, bronşite alergice).

Soluţii pentru a ţine boala la distanţă
Tratamentul are ca scop principal ameliorarea simptomelor. Trebuie evitate locurile în care sunt multe noxe şi nu trebuie ca bolnavul să atingă ochii cu vată, tifon sau cu mâna. Este absolut necesar ca mâinile să fie spălate foarte des, să se utilizeze prosoape curate pentru fiecare membru al familiei, feţele de pernă să fie spălate la 90º C şi călcate. Ochiul afectat de conjunctivită nu se pansează niciodată, deoarece stagnează secreţia, iar germenii se pot înmulţi sub pansament. Trebuie lăsat descoperit şi tratat cu picături de ochi. În tratamentul conjunctivitei alergice, menţinerea igienei este foarte importantă. În primul rând, este absolut necesară spălarea cu apă rece şi săpun a ochiului. Tratamentul local se face prin aplicarea de comprese reci decongestive, picături antiseptice sau dezinfectante uşoare, lacrimi artificiale şi alţi lubrifianţi oculari care au şi efect de spălare a alergenilor.

Muşeţelul

Florile de muşeţel au proprietăţi antiinflamatorii, antiseptice, analgezice, antispastice, antialergice, sudorifice, emoilente, anestezice locale şi cicatrizante. Infuzia de flori de muşeţel ajută în gastrite hiperacide, ulcer gastric, enterocolite, balonări, colici abdominale, stimularea funcţiei hepatice, menstre dureroase, astm bronşic. Se poate folosi şi în caz de gripă, dar se beau 2-3 căni pe zi. Inhalaţiile cu infuzie au efect foarte bun asupra căilor respiratorii superioare şi asupra sinusurilor. O infuzie ceva mai concentrată e indicată în cazul gingivitelor, abceselor dentare, stomatitelor, aftelor. Infuzia călduţă sau la temperatura camerei se ţine în gură circa 5 minute, de mai multe ori pe zi. În cazul amigdalitelor, se face gargară de mai multe ori pe zi. Infuziile concentrate preparate în 30 de minute se utilizează în cataplasme pentru ulcere varicoase, furunculoză, eczeme, răni, ulceraţii, arsuri.

Carmen Holonca, reputat medic stomatolog botoşănean

Radu Malancea, medicul care te pune pe picioare

Foto: www.adevarul.ro

Ortopedul Radu Malancea este unul dintre doctorii care au câştigat aprecierea cititorilor, a juriului de specialitate şi a redacţiei „Adevărul" în cadrul campaniei „Doctorii cu care Botoşaniul se mândreşte". În urma voturilor, medicul s-a clasat pe locul IV.

În 1990, la scurt timp după ce a terminat facultatea, ieşeanul Radu Malancea(52 ani) a avut de ales între oftalmologie, ORL şi ortopedie. A ales ortopedia pentru că, spune el în glumă, îi plăcea „şurubăraia".

Ortopedia a fost o mare provocare pentru că -şi amintea de vorbele unuia dintre profesorii din facultate, care spunea că, dacă în chirurgia generală este mai uşor să „ascunzi" o eventuală nereuşită, o mână sau un picior care nu sunt operate bine vor fi observate imediat.

Continuarea, pe http://www.adevarul.ro/locale/botosani/Doctori_cu_care_Botosaniul_se_mandreste-_Radu_Malancea-medicul_care_te_pune_pe_picioare_0_5873

Centrul de recuperare Fizomed Botosani

Situat în spatele Cinematografului Unirea Botoşani

Lenea, simptom al asteniei de primăvară sau al unei suferinţe interne?

Foto: www.trilulilu.ro

* Lipsiţi de chef şi de orice urmă de entuziasm, leneşii sunt priviţi cu circumspecţie sau chiar acuzator de semenii lor *

De fapt, dacă ar apela la medic atunci când prezintă aceste simptome, mulţi ar descoperi că sunt suspecţii unor boli mai uşoare sau mai grave. În opinia specialiştilor, astfel de simptome pot fi ale asteniei de primăvară, situaţie în care totul se poate regla cu ajutorul vitaminelor şi al unui efort fizic moderat. Numai că apatia şi starea de slăbiciune pot fi şi
simptome ale unui somn dezechilibrat, ale unei alimentaţii nepotrivite sau, şi mai grav, pot fi cauzate de o hepatită cronică, un cancer sau o infecţie în organism. Pe de altă parte,
dezinteresul pentru anumite acţiuni şi activităţi, precum şi afirmarea unei stări de plictiseală continuă sunt semne ale unor depresii latente, instalate de cel puţin doi-trei ani. În acest caz, apare nevoia de a ne izola de mediul social şi de a nu interacţiona cu ceilalţi.
Sub o altă formă, lenea se mai poate instala şi ca o nevoie de a ne recompensa, conştient, după o reuşită pe care o obţinem după multe luni de muncă. Pentru mulţi tineri, lenea vine ca un răgaz pe care şi-l oferă în schimbul ritmului cotidian în care sunt obişnuiţi să muncească, consideră sociologii. Tot ei mai cred, scrie ziare.com,  că "lenea este o stare de bine, pe care românii şi-o oferă cu proxima ocazie, sau la care visează în momentele percepute ca fiind grele".

Sindromului deficienţei motivaţionale (lenea extremă)
Se spune, des, că munca l-a creat pe om, dar nici lenea n-a omorât pe nimeni. Cercetătorii australieni de la Universitatea Newcastle sunt însă de altă părere. Aceştia susţin, în urma unui studiu, că lenea extremă poate fi fatală. Mai mult, i-au găsit o denumire ştiinţifică: sindromul deficienţei motivaţionale. Această tulburare, botezata MoDeD („motivational deficiency disorder”), se manifestă printr-o stare de apatie covârşitoare, lipsă de voinţă pe termen lung, epuizare psihică şi fizică. „Afecţiunea în cauză este puţin înţeleasă, subdiagnosticată şi subtratată”, a declarat pentru publicaţia „British Medical Journal” (BMJ) neurologul Leth Argos de la Universitatea Newcastle (Australia), citat de www.craiova-online.ro  O posibilă investigaţie, adaugă acesta, ar putea fi „tomografia cu emisie de pozitroni”, combinată cu aplicarea unei scale de determinare a motivaţiei, verificată anterior şi la sportivi. Lenea extremă diferă substanţial de „toropeala” pe care orice om o resimte la un moment dat şi care se manifestă pe termen scurt. „Lenea comună nu este o boală. Oamenii au dreptul inalienabil de a nu face nimic”, a apreciat David Henry, farmacolog la Universitatea Newcastle.
Inactivitatea, simptom de boli psihice
Lipsa chefului, spun specialiştii romani, apare de multe ori ca urmare a deficitului de serotonină din creier. Această substanţă asigură buna dispoziţie, iar în cantităţi mici predispune la depresie. Înainte de a spune că un om este leneş, trebuie să ne asigurăm că acesta nu are afecţiuni psihice sau somatice. Lenea poate fi un simptom pentru afecţiuni cum sunt demenţa, astenia, neurastenia sau cancerul, de aceea trebuie evitate etichetările gratuite. O persoană depresivă poate ajunge până la situaţia în care nu va mai avea chef de privit la televizor, de întâlniri cu prietenii sau chiar de mers la serviciu. Dintre persoanele însingurate, solitare, introvertite, depresive, multe vor face schizofrenie, o afecţiune pentru care lenea este chiar un simptom. Dorinţa de a “zăcea” pur şi simplu se manifestă frecvent şi la consumatorii cronici de canabis sau ecstasy. În timp, aceştia devin nepăsători în privinţa propriei vieţi, nu îşi mai doresc să muncească, au performanţe slabe la şcoală şi la serviciu. Creierul lor eliberează cantităţi mari de serotonină, iar depozitele se refac greu. De aici epuizarea fizică şi psihică, explică psihiatrii.
Extrovertiţii, mai harnici decat singuraticii
Dacă nu se asociază cu vreo boală, lenea are legătură cu temperamentul. În timp ce extrovertiţii sunt oameni de acţiune, se implică uşor în proiecte noi, introvertiţii îşi consumă energia mai mult în interior. Pentru lipsa de motivaţie, specialiştii găsesc şi o explicaţie care ţine de educaţie, considerând că unii oameni sunt născuţi fără forţa de a ieşi în faţă. Ei sunt „oameni de linia a doua” dominaţi de cei din linia întâi, hiperactivii, şefii. Felul în care cineva a fost crescut poate avea un rol important în atitudinea faţă de muncă. Un copil care a fost „bombardat” în copilărie cu mesaje de tipul „mai bine nu te apuci de un lucru decât să-l faci prost” îşi va găsi cu dificultate motivaţia de se apuca de ceva, fiindcă se va teme permanent de eşec.
Aminoacizii, un posibil remediu
Până se va inventa un antidot anti-lene, cei care suferă de această „boală” pot încerca suplimentele pe bază de aminoacizi, eficiente în creşterea nivelului de energie. Se spune că acestea au fost testate încă din Primul Război Mondial pe soldaţii din marina germană. Fiind nevoiţi să stea mult timp într-un spaţiu limitat şi să alterneze perioadele de efort cu cele de inactivitate, aceştia se mobilizau mai greu în cazul unei alarme. De aceea, superiorii lor s-au gândit să le administreze „pastile cu energie”, cu un conţinut bogat de caseină. Această proteină derivată din lapte măreşte dinamismul, ajută la creşterea masei musculare şi la accelerarea metabolismului. Lenea extremă a fost asociată şi cu sindromul oboselii cronice, întâlnit la soldaţii din Irak, puternic afectaţi de stres şi de expunerile chimice.

Şi italienii au probleme cu lenea

Recent, ministrul sănătăţii din Italia, Maurizio Sacconi, a prezentat un raport privind starea sistemului de sănătate şi starea naţiunii, scria Mario Reggio, într-un articol publicat în ziarul „La Repubblica”, citat de Rador. “Bilele albe” din raport erau legate de creşterea speranţei de viaţă, reducerea mortalităţii infantile şi a deceselor provocate de bolile maligne şi cardiovasculare, 61% dintre italieni considerând că au o stare bună a sănătăţii. "Noi (italienii) ne îmbolnăvim din cauza lenei", a spus, în schimb, ministrul. "Italienii fac prea puţină mişcare şi sport în timpul lor liber. Suntem o ţară cu oameni leneşi, care duc o viaţă sedentară. Acest stil de viaţă nesănătos provoacă, anual, moartea a 28.000 de italieni. Afirmaţia vine în contextul în care fumatul ucide peste 70.000 de persoane, în fiecare an, în Italia", după cum a subliniat ministrul italian.

Convenţia naţională a leneşilor

În 2004, italienii stresaţi şi-au unit suferinţele: s-au adunat la Champoluc, lângă frontiera cu Elveţia, şi au alcătuit Prima Convenţie Naţională a Leneşilor. Pur şi simplu, organizatorii au propus leneveala ca metodă alternativă de eliminare a stresului. Ritmul accelerat al vieţii moderne şi presiunile de tot felul – au spus ei – îi fac pe oameni să caute zi de zi modalităţi noi de detensionare – cursuri de yoga, masaje, plimbări... De ce n-ar fi şi lipsa totală de activitate o modalitate de relaxare?

Italienii participanţi la eveniment, titra revistamagazin.ro, au declarat că speră ca noţiunea de lene sa fie reevaluată. Potrivit unuia dintre ei, scriitorul şi actorul Gianni Fantoni, lenea nu este un viciu, ci un semn de inteligenţă, pentru că leneşii găsesc modalităţi inteligente de a obţine aceleaşi rezultate cu mai puţin efort. Fantoni mai spune că lenea este elixirul longevităţii într-o lume dominată de termene - limită.
Manifestarea a cuprins şi o expoziţie pe tema lenei de-a lungul timpului. Printre exponate s-au aflat obiecte destinate să reducă efortul la minim: un costum bărbătesc cu pantofi şi ciorapi încorporati, o invenţie de făcut bulgări de zăpada şi, aproape un simbol al lenei – hamacul. Organizatorii au prezentat şi cele zece reguli de aur pentru evitarea efortului, printre care: lasă-i întotdeauna pe ceilalţi să facă prima mişcare, ţine minte că efortul este făcut pentru alţi oameni şi nu te oferi niciodată să faci ceva.