Neofobia alimentară, întâlnită la mulţi copii

Foto: www.bebemagia.ro

* Refuzul dar şi teama de alimente noi (neofobia) apar frecvent la copii cu vârste între 2 şi 6 ani, deşi nu e neobişnuit nici pentru un copil de 18-24 de luni, şi se manifestă prin refuzul efectiv al copilului de a-şi diversifica dieta *

Specialiştii consideră că adoptarea obiceiurilor care îngrijorează părinţii lor reprezintă, de fapt, încercarea copilului de a-şi manifesta independenţa şi fac parte dintr-o etapă normală de dezvoltare.
În perioada preşcolară, procesul de creştere somatică a copiilor înregistrează o aparentă încetinire, iar apetitul lor poate fi mai diminuat. La această vârstă par a fi mai interesaţi în a descoperi lumea înconjurătoare, decât de a se hrăni corespunzător.
În cazul în care copilul începe să refuze consumul unor alimente diversificate şi doreşte să îşi centreze regimul pe un singur tip de mâncare, specialiştii recomandă părinţilor să continue să-l ofere copilului (atât timp cât este hrănitor), însă pot încerca să-i adauge acestuia şi alte produse. Aceasta este o metodă menită să determine copilul ca, în timp, să consume şi alte alimente.

“În general, copiii se alimentează instinctiv, mulţi preferând dulciurile. E important ca părinţii să nu le ofere recompense pentru a mânca, folosind formule de genul: “Dacă mănânci, îţi cumpăr o jucărie”. Copilul trebuie să mănânce pentru că e important să se alimenteze. Pe de altă parte, atunci când copiii refuză un aliment, e posibil şi să aibă o intoleranţă, şi atunci trebuie consultat medicul. Acelaşi lucru trebuie să-l facă părinţii atuncii când copiii au o preferinţă exagerată pentru dulciuri, de exemplu, tot medicul fiind cel în măsură să stabilească dacă nu e vorba de un început de diabet” precizează dr. Maria Andronicescu, medic pediatru. 

Cu timpul, copilul va cere singur diversificarea ofertei alimentare

Dacă e clar că e vorba de capricii alimentare şi nu de o problemă medicală, părinţii sunt sfătuiţi să nu le acorde prea multă atenţie, deoarece cu cât li se va da mai multă importanţă, cu atât vor dura mai mult sau se vor amplifica. Tot ce trebuie să facă este să fie atenţi ca alimentele consumate să fie nutritive şi sănătoase. Copilul nu îşi va corecta singur comportamentul, dacă adultul de lângă el este prea dur sau prea permisiv. În acest sens, părintele ar trebui să instituie un orar pentru mese şi gustări, dar nu trebuie să oblige copilul să mănânce ce nu doreşte.

Pentru părinţi, e important să continue să realizeze regimul alimentar zilnic al copiilor respectând sugestiile din piramida alimentelor. Oferindu-i copilului o gamă largă de alimente, părintele îi lasă acestuia libertatea de a alege exact ce îi place, satisfăcându-i în acelaşi timp şi nevoia de a lua decizii independente. Cu timpul, copilul ajunge să resimtă şi el monotonia din alimentaţie şi va cere singur diversificarea ofertei culinare. Astfel, micuţul simte că ia singur hotărâri ce îl privesc direct şi îşi dezvoltă şi obiceiuri nutriţionale sănătoase.
Pot exista zile în care copiii să mănânce mult mai puţin decât de obicei. Aceasta nu este o situaţie alarmantă, deoarece el va recupera necesarul caloric consumând alimente în exces zilele următoare. În aceste situaţii, părinţii sunt sfătuiţi să introducă în meniul copiilor şi în orarul alimentar cât mai multe gustări (în principal bazate pe fructe, cereale integrale, lactate), pe lângă cele trei mese obligatorii. Variante de gustări: fructe proaspete, brânzeturi, legume crude, cereale integrale, sandwich-uri cu unt de arahide.
Recomandări cu caracter general
- adulţii trebuie să ofere în permanenţă exemple copiilor în ceea ce priveşte adoptarea unui stil de viaţă sănătos, iar obiceiurile alimentare nu fac excepţie;
- apetitul copiilor trebuie dezvoltat prin stimularea simţurilor, deci, cu cât preparatele culinare sunt mai aromate, mai parfumate şi mai aspectuoase, cu atât există mai multe şanse să atragă atenţia şi să deschidă pofta de mâncare a copilului;
- părinţii sunt sfătuiţi să introducă în alimentaţia copiilor încă de la vârsta de 6 luni, legume şi fructe cât mai diverse, sub formă de piureuri;
- copiii nu trebuie forţaţi să mănânce un aliment pe care nu îl doresc sau când simt că nu le este foame;
- copiii nu trebuie încurajaţi să consume între mese produse hipercalorice având un conţinut ridicat de zahăr, deoarece le vor diminua pofta de mâncare.
Părinţii e indicat să nu ofere gustări copiilor cu mai puţin de o oră înainte de ora mesei. Este important de înţeles că aceste capricii alimentare ale copiilor sunt considerate ca fiind normale doar dacă durează 7- 10 zile. Dacă, însă, copilul refuză o alimentaţie corectă mai mult de 2 săptămâni, părinţii sunt sfătuiţi să consulte medicul specialist.

Teama de alimente noi (Neofobia alimentară)

Frica de a încerca noi alimente este relativ larg răspândită în rândul copiilor. Părinţii sunt sfătuiţi să fie cât mai înţelegători cu copilul şi să nu îl oblige să accepte imediat un aliment nou introdus în dietă. De obicei, sunt necesare mai multe mese în cadrul cărora copilul să regăsească noul aliment (de preferat, gătit în forme diferite pentru a se putea decide care îi place mai mult). Părinţii confruntaţi cu această situaţie ar trebui să continue să ofere produsul respectiv, precum şi alimente cu care copilul este deja familiarizat până în momentul în care copilul ajunge să se obişnuiască.

Există copii care pot fi determinaţi să încerce un aliment nou dacă li se sugerează că ar trebui să guste cel puţin o dată fiecare tip de mâncare din farfurie. Sunt multe situaţii particulare în care copiii imită comportamentul adulţilor, iar refuzul lor de a accepta un aliment este generat sau întreţinut de o atitudine asemănătoare cu cea a unui adult.
Este important de reţinut că obiceiurile alimentare ale copiilor se modifică în timp, iar ceea ce la început nu le plăcea sau nu era consumat cu plăcere poate fi ulterior integrat în alimentaţia zilnică relativ uşor.

Şantajul emoţional

Copiii privesc în general refuzul de a consuma diverse alimente ca pe o modalitate excelentă de a-şi şantaja emoţional părinţii; dacă în timpul mesei copilul decide că nu va mânca ceea ce îi este servit şi îşi manifestă explicit preferinţa pentru un alt fel de mâncare, de cele mai multe ori mama îi va pregăti felul preferat. Astfel copilul simte că îşi impune propria-i voinţă şi că poate influenţa şi comportamentul celor din jur. Refuzul acesta este un capriciu alimentar care, dacă îi este îndeplinit de prea multe ori, poate degenera, copilul începând să aibă pretenţii din ce în ce mai exagerate. De aceea, specialiştii recomandă părinţilor să ofere copiilor o gamă cât mai variată de alimente, care să le asigure necesarul caloric şi nutritiv, să le satisfacă în acelaşi timp nevoia de nou şi să se adapteze gusturilor lui.

Gustările diversifică dieta

E bine să fie introduse în meniul copiilor, pentru că sunt surse excelente de nutrienţi şi energie dacă au un conţinut sănătos şi nu dezechilibrează orarul propriu-zis al meselor. Gustările nu trebuie să fie confundate cu deserturile. O gustare sănătoasă este compusă din: fructe şi legume proaspete, cereale integrale, brânzeturi, dar şi lapte, sucuri de fructe, piureuri de fructe, covrigei sau sandwich-uri uşoare. Cantitatea este şi ea importantă: dacă gustarea este abundentă, copilul îşi va pierde pofta de mâncare. Gustările pot fi alcătuite şi din sucuri, însă în cantitate moderată, chiar dacă cele naturale aduc nutrienţi importanţi (prea mult suc înseamnă, de cele mai multe ori, prea mult zahăr). Sucurile (şi băuturile în general) ar trebui servite după masă, pentru a nu influenţa apetitul.

În concluzie, copiii nu trebuie forţaţi să consume produse cu care nu sunt obişnuiţi sau pe care declară vădit că nu le agreează, doar pentru că părinţii le consideră nutritive, ci trebuie să aibă mereu o alternativă. Specialiştii avertizează că prin forţarea unui copil să consume un anumit aliment, părinţii îi pot afecta pe termen lung comportamentul alimentar (efectele putând fi resimţite chiar şi la vârsta adultă). În schimb, dacă copilul are în faţă variante şi alimente diverse, simte că el este cel care îşi hotărăşte meniul, iar acest lucru îi oferă siguranţa propriilor decizii, dar şi puterea de a-şi dezvolta obiceiuri alimentare sănătoase, pe care le va promova în perioada adultă.