Cardiopatia ischemică, o maladie care lasă miocardul fără “hrană”

Foto: www.sanatate.bzi.ro

Boala afectează arterele ce hrănesc inima, care îşi micşorează calibrul, având drept consecinţă scăderea cantităţii de sânge ce irigă muşchiul inimii, miocardul.

Fenomenul de reducere a fluxului de sânge prin arterele coronare a fost numit în limbaj medical “ischemie”. Modificările cardiace produse de ischemie sunt desemnate de termenul “cardiopatie”. Ischemia se exprimă clinic prin durere la nivelul pieptului, zona precordială. Uneori miocardul lucrează mai intens pentru a face faţă solicitărilor şi cere astfel o cantitatea mai mare de oxigen şi produsi energetici: acizi graşi, glucoză. Numeroşi factori de risc

O parte pot fi schimbaţi, de pacienţi şi de medici, iar o parte nu. Factorii de risc “bătuţi în cuie” sunt sexul, ereditatea (istoric familial de boală cardiovasculară) şi vârsta.

Printre factorii de risc ce pot fi schimbaţi se regăsesc: hipertensiunea arterială, nivelul crescut al colesterolului, fumatul, obezitatea, inactivitatea fizică, diabetul zaharat ş.a. “În ultima vreme, principalul factor de risc este stresul. Alcoolul este, de asemeni, toxic pentru miocard. Grav e că în ultimii ani a scăzut media de vârstă a celor diagnosticaţi cu cardiopatie. Dacă înainte femeile erau protejate până la menopauză, acum vin înainte de 50 de ani cu angină sau chiar infarct. Am avut pacienţi ce nu ştiau că sunt bolnavi, ce au făcut infarct la 45 de ani. Din fericire, în paralel s-au îmbunătăţit şi metodele de tratament, ce sunt individualizate, pentru fiecare bolnav”, subliniază dr. Elena Cardaş, medic primar medicină internă. 

Principala cauză de cardiopatie ischemică este ateroscleroza - o boală ce are ca substrat o placă formată din fibre, celule din peretele vasului, grăsimi cum ar fi colesterolul (placa de aterom), ce este practic lipită de peretele arterei coronare afectate, micşorând fluxul de sânge dincolo de obstrucţie.

Agravarea simptomelor indică un infarct miocardic

Cardiopatia ischemică se exprimă prin durere (angină), care poate fi interpretată prin caracteristicile ei:

- localizarea - în spatele sternului sau precordial;
- iradierea - tipic în umărul stâng, faţa internă a braţului, antebraţului, ultimele 2 degete; trebuie subliniat că există mai multe locuri unde durerea poate fi simtiţă: în spate, în dinţi, la nivelul stomacului, în umeri, în ambele mâini;
- modalităţi de a simţi: presiune, arsură, gheară, cuţit, disconfort greu de definit;

- apariţia durerii: cea cu caracteristicile de mai sus poate să apară la efort, repaus, frig, alimentaţie bogată, stres;
- dispariţia şi diminuarea durerii - există posibilitatea ca durerea să dispară după administrarea de nitroglicerină, 1-3 tablete sublingual. Dacă nitroglicerina administrată la interval de 5 minute nu-şi exercită efectul, îneamnă că angina are un caracter grav;

 - durerea ce dispare la încetarea efortului este caracteristică anginei stabile de efort;

 - dacă durerile apar în repaus şi n-au legătură cu efortul, putem afirma că avem de-a face cu angina instabilă (preinfarct);
- durata: aproximativ 5 - 10 minute. O durere apărută brusc, sfâşietoare, cu senzaţia de sfârşit iminent, cu durata de cel puţin 30 minute, este sugestivă pentru infarctul miocardic acut;

Exista şi ischemie ce nu se exprimă prin durere: ischemia silenţioasă.

Modalităţi de diagnosticare 

În prezent există echipamente medicale capabile să deceleze ischemia la nivelul coronarelor:

- Electrocardiograma de repaus - înregistrează activitatea electrică a inimii în repaus şi poate decela anumite modificări de segment ST şi undă T;
- Electrocardiograma de efort - este un test necesar pentru a obiectiva impactul efortului asupra activităţii electrice a inimii cât şi toleranţa bolnavului cu cardiopatie ischemică la efort;
- Înregistrarea Holter a activităţii electrice a inimii - permite înregistrarea continuă a potenţialelor electrice pe o durată de 24 ore;
- Coronarografia - permite vizualizarea arterei coronare îngustată de placa de aterom;
- Explorarea irigaţiei coronariene cu izotopi radioactivi.

Regimul de viaţă al pacienţilor cu cardiopatie ischemică

1. Regimul alimentar trebuie să excludă excesul de alimente bogate în colesterol: carnea grasă, creier, mezeluri, unt, ouă, brânzeturi grase, untură, ciocolată. Sunt indicaţi, în schimb, nutrienţii care conţin coenzima Q10: ulei de peşte, soia, rapiţă, porumb şi măsline, sardină şi macrou, peşte de apă dulce, carne de vită, porc (fără slănină), oaie şi pasăre, unt, nuci, spanac, alune de pădure, căpşuni, arahide, usturoi, morcov şi varză. De asemeni, trebuie suplimentată vitamina E (asimilată din aceleaşi uleiuri şi alimente, la care se adaugă grâul germinat, mazărea, porumbul fiert, pâinea Graham şi neagră), vitamina C (fructe şi legume), vitamina P (în toate fructele de pădure) şi magneziul;

3. Cafeaua trebuie consumată slabă, 1-2 ceşti/zi, iar la pacienţii cu tulburări de ritm (bătăi neregulate ale inimii), tahicardie (bătăi prea rapide ale inimii), nervozitate sau insomnie, trebuie exclusă;

4. Evitarea tensiunii psihice de orice gen şi renunţarea la fumat sunt obligatorii;

5. Efortul fizic intens este contraindicat. Gradul de efort fizic trebuie restrâns până sub nivelul efortului care produce durerea. Crescând progresiv efortul, durerea va apărea la eforturi din ce în ce mai mari. Antrenamentul fizic cel mai comun constă din plimbări zilnice, progresive ca durată şi distanţă, cu evitarea căldurii excesive, frigului şi vântului.

6. Actul sexual poate fi practicat, evitându-se excesele, eventual putându-se administra înainte, în scop profilactic, Nitroglicerină sublingual.

Tratamentul chirurgical şi medicamentos

- Angioplastia coronariană -se poate dilata zona ocluzată folosind un cateter cu un balonaş dezumflat ce pătrunde până la locul respectiv; prin umflarea balonaşului se dilată artera, iar pentru a o menţine dilatată se foloseşte un cadru metalic numit stent;
- By - pass aorto - coronarian -   artera coronară obstruată este şuntată cu o venă prelevată din anumite părţi ale corpului de la acelaşi pacient, venă ce este conectată cu artera aortă, reuşind astfel să aducă cantitatea de sânge necesară activităţii inimii.

Medicamentele folosite în tratamentul cardiopatiei ischemice au ca obiective reducerea consumului de oxigen al inimii, prin micşorarea contracţiei miocardului (propanolol, atenolol, metoprolol, verapamil) şi creşterea cantităţii de sânge la nivel coronarian (nitroglicerina, isosorbit dinitrat, amlodipina, felodipina). Se pot folosi medicamente ce scad colesterolul la persoanele ce îl au crescut: fibratii, lovastatin, simvastatin cât şi medicamente antihipertensive. Sunt excluse experimentele, orice medicament fiind imperios să fie prescris de medic.

Remedii naturiste

Puteţi încerca un tratament care, la început, durează 6 luni, în trei reprize, fiecare a câte 2 luni. Ulterior, tratamentul se reduce la 1-2 luni pe trimestru.

Etapa I

Cura de epurare a organismului durează 3-6 zile în prima repriză, 6-9 zile în cea de-a doua şi 9-12 zile în cea de-a treia. În această etapă se consumă numai sucuri naturale de legume, fructe şi ceai, decoct circa 5 minute, 1-2 litri pe zi, din următorul amestec de plante medicinale: frunze şi fructe de păducel (4 părţi), frunze şi fructe de afin (3p), frunze de urzică (2p), păpădie (1p), scoarţă de salcie (1p), flori de sulfină (1p) şi talpa gîştei (1p);

Etapa a II-a

Tratamentul propriu-zis se face pe o perioadă de 1-1,5 luni, în care la cele enumerate în etapa I se adaugă următoarele remedii: ulei de peşte sau ulei de soia (rapiţă, măsline), 1-2 linguri/zi, cu 10-20 picături de zeamă de lămîie, dimineaţa, cu circa 30 de minute înaintea micului dejun; oţet de mere, 1-2 linguri/zi, dimineaţa diluat în 100 ml ceai medicinal sau apă, luat înghiţitură cu înghiţitură, timp de o lună (este contraindicat în caz de hipotensiune, boli gastrice, hipertiroidie şi insuficienţă corticosuprarenală, gută şi litiază renală urică); drojdie de bere uscată, 1 linguriţă de 2-3 ori/zi, după mesele principale, ca atare sau dizolvată în apă minerală, ceai sau alt lichid, de preferat dintre cele recomandate pentru acest tratament, timp de 2 săptămîni/lună; borş de tărâţe, 1 pahar (circa 200 ml) de 2-3 ori/zi, între mese, 1-2 luni/trimestru (contraindicat în caz de gastrite, ulcer gastric şi dispepsii acide).

Un remediu cu rezultate spectaculoase este maceratul de usturoi cu miere şi propolis, la care se adaugă o tinctură specială. Mai întâi se prepară tinctura de usturoi 60% (600 g de bulbi trecuţi prin maşina de tocat carne, la 1 l alcool etilic de 90-95 de grade). Se lasă la macerat o săptămână, cu agitaţie zilnică, folosindu-se doar lichidul de după decantare. Apoi se prepară tinctura de propolis: la 100 ml alcool de peste 80 de grade se adaugă 20 g propolis; amestecul se introduce într-un vas, se încălzeşte la 30-35º C şi se amestecă bine; această procedură se repetă zilnic, o săptămână, după care, amestecul se lasă la decantat şi se alege doar lichidul curat. Se amestecă apoi cele trei ingrediente în următoarele proporţii: 62% tinctură de usturoi, 32% miere de albine (de preferinţă de salcîm) şi 6% tinctură de propolis. Se mai prepară o tinctură 10% din flori şi frunze de păducel şi coajă de salcie, în părţi egale, care se adaugă 10% în remediul de bază.

Etapa a III-a

Constă într-o pauză de circa două săptămâni.