joi, 13 octombrie 2011

Cum ne ferim de intoxicaţiile toamnei

* În acest anotimp, cel mai des apar intoxicaţiile cu ciuperci * Complicaţii alimentare pot genera şi conservele insuficient preparate termic *
Toamna, în mod special, ciupercile sunt nelipsite din bucătăriile gospodinelor. La “plusuri” figurează procentul de până la 30 % proteine, dar şi conţinutul de calciu, magneziu, fier, mangan, siliciu, cupru şi zinc. Consumul de ciuperci înlătură oboseala şi combate astenia, având efecte benefice în multe boli, precum diabetul sau chiar cancerul.
Cu toate ca au multe proprietăţi benefice, există riscul să facem greşeli în alegerea ciupercilor, în păstrarea şi prepararea lor, astfel încât să devină dăunătoare sănătăţii, prin provocarea unor intoxicaţii grave. Evident, cele mai grave intoxicaţii sunt cele cu ciuperci otrăvitoare, dar există şi intoxicatii cu ciuperci comestibile, care au crescut pe un sol în care se găsesc substanţe toxice. Gravitatea intoxicaţiei depinde de specia de ciuperci, de cantitatea consumată şi chiar de vârstă, copiii fiind cei mai sensibili.
Modalităţi de a identifica ciupercile otrăvitoare
Introduceţi o linguriţă de argint în mâncarea de ciuperci cât timp este pe foc şi, dacă linguriţa se înnegreşte, ciupercile sunt otrăvitoare. Concluzia e aceeaşi dacă se pune pătrunjel verde în mâncarea de ciuperci: atunci când zarzavatul se îngălbeneşte, înseamnă că ciupercile sunt toxice. Închiderea la culoare a cepei sau a usturoiului introduse în apa în care au fiert ciupercile se face şi în cazul ciupercilor comestibile şi în cazul celor otrăvitoare (ea datorându-se prezenţei unei enzime), acesta nereprezentând un criteriu de identificare al ciupercilor otrăvitoare.
Simptome şi primul ajutor
Perioada de timp care se scurge de la consumul ciupercilor până la apariţia simptomelor depinde de specia de ciuperci toxice şi este între 2 şi 15 ore. După o perioadă latentă, evoluţia este de obicei rapidă. Pot apărea stări de greaţă, vomă, creşterea ritmului respiraţiei, transpiraţie, salivaţie abundentă, ameţeli, slăbiciune, dereglări de vedere, îngustarea pupilelor, dureri abdominale, diaree puternică, uneori cu sânge şi mucozităţi.
Instalarea simptomelor de mai sus impune o internare urgentă. Până la sosirea medicului de pe salvare, se începe spălarea stomacului prin provocarea de vărsături. Cel intoxicat trebuie să bea 2-3 litri de apă, pe care o va vomita. Procedura se repetă până ce iese din stomac apă curată. După, se poate face o clismă sau se poate da un purgativ salin, completat cu 4 - 5 tablete de cărbune medicinal şi un ceai rece (preferabil din trifoi roşu sau coada calului). Deplasarea la spital se face numai după ce stomacul a fost curăţat şi toxinele eliminate, altfel ele fiind absorbite uşor în sânge. Intoxicatul va fi transportat la spital împreună cu toţi cei care au mâncat ciuperci, chiar dacă nu au simptome de intoxicaţie.
Reguli pentru a ţine intoxicaţiile la distanţă
- Ciupercile se consumă tinere şi în stare foarte proaspătă, în niciun caz crude;
- Nu consumaţi ciuperci care au baza piciorului în formă de bulb;
- Ocoliţi ciupercile culese din locurile unde s-au administrat pesticide şi ierbicide, deoarece sunt toxice;
- Aruncaţi ciupercile bătrâne, degradate şi viermănoase;
- Păstraţi ciupercile curăţate 30 de minute în apă cu sare, pentru înlăturarea viermilor;
- Păstrarea îndelungată a mâncărurilor cu ciuperci nu este benefică, regulă valabilă şi pentru păstrarea ciupercilor marinate şi sărate în vase de zinc;
- Tot dăunătoare este şi păstrarea ciupercilor marinate şi sărate în borcane închise cu capace de fier. Este bine ca în locul capacelor să se pună mai multe rânduri de hârtie.

Leacuri din bătrâni
* Peste trei linguri de amestec de plante (cinci părţi trifoi roşu, două părţi scoarţă de stejar măcinată, cinci părţi coada-calului), se toarnă un litru de apă în clocot. Se dă în clocot totul 30 - 60 secunde, se lasă o oră şi apoi se strecoară. Se iau câte 100 ml din acest preparat, de şase ori pe zi;
* Se ia cu linguriţa puţină cenuşă obţinută din pere, ce se coc greu (toamna târziu);
* Se picură ulei de trandafir în miere (de primăvară sau de vară) şi se iau mai multe linguriţe;
* Uleiul obţinut din seminţe de urzică mare, adunate toamna, în perioada de lună nouă, este cel mai bun remediu în otrăvirile cu ciuperci.
Atenţie la prepararea conservelor de toamnă
Conservele obţinute în casă prezintă risc de îmbolnăvire atunci când legumele sau carnea sunt preparate incorect. “În condiţii de normalitate, nu e niciun pericol. Pot apărea probleme de sănătate atunci când conservele nu sunt foarte bine preparate termic, sau când nu sunt închise etanş. E foarte important şi unde sunt depozitate, de preferat fiind să fie în locuri răcoroase, ferite de soare. Pentru a evita îmbolnăvirile, e indicat să fie consumate cel târziu până în primăvară, să nu rămână, în niciun caz, de la un an la altul”, precizează dr. Cornelia Lebădă, medic primar medicină de familie.      
Una din bolile grave ce pot apărea în urma consumării unor conserve preparate “după ureche”, la cărora nu s-a făcut o bună prelucrare termică (încălzire până la fierbere), este botulismul. Sporii de Clostridium botulinum se găsesc pe sol, pe produsele vegetale şi chiar în intestinele animalelor. Microorganismul este un bacil anaerob, care se dezvoltă în absenţa oxigenului, iar o conservă reprezintă mediul propice pentru ca sporii să germineze şi să producă toxina botulinică. Botulismul este o intoxicaţie alimentară severă, care se manifestă prin afectarea bilaterală a unor nervi cranieni, având drept consecinţă tulburări vizuale (vedere dublă), de înghiţire, senzaţie de uscăciune a gurii, până la paralizii. Alte simptome care pot apărea sunt vărsăturile, constipaţia sau diareea. Simptomele neurologice apar la 12-36 de ore de la consumarea alimentelor incriminate. Cele mai periculoase sunt conservele din peşte şi cele din carne, sau produsele pregătite pentru păstrare mai îndelungată, neprelucrate termic (peşte afumat, sărat, cârnaţi şi alte produse din carne afumată). În cazul conservelor de legume sau zarzavaturi, riscurile de îmbolnăvire sunt mai mici, deoarece aditivii alimentari (aşa numitele E-uri), cum ar fi conservanţii, sunt folosiţi de tot mai multe gospodine. Dacă în fabricile de conserve, gramajul aditivilor este bine controlat, gospodinele apreciază cantitatea E-urilor după ochi. Şi aici trebuie atenţie, deoarece prea mulţi conservanţi sau aspirine în borcanele cu zacuscă sau roşii pot duce la intoxicaţii.
Plante medicinale toxice
În timpuri moderne, se perpetuează un adevărat cult pentru plantele medicinale. Numai că e bine să ştim că există şi plante cu toxicitate ridicată, de care e bine să ne ferim:
- Arnica este contradindicată în administrarea pe cale internă, deoarece supradozarea provoaca gastro-enterite, ridică tensiunea arteriala şi paralizează centrii nervoşi;
- La brânduşa de toamnă, toate părţile plantei conţin o toxină, ce cauzează, la început, o senzaţie de arsură la nivelul gurii. Urmează greutăţi de deglutiţie, senzaţie de vomă, vărsături şi diaree cu sânge;
- Fenomenele toxice cauzate de ciumăfaie sau laur se manifestă prin înroşirea pielii, uscarea gurii, creşterea frecvenţei pulsului, dilatarea pupilei şi, într-un stadiu mai avansat, prin halucinaţii şi reacţii psihomotorii anormale;
- La “degeţelul roşu”, doza terapeutică este foarte apropiată de doza toxică. Acest fapt duce de multe ori la supradozare, cu apariţia tulburărilor digestive şi de ritm cardiac;
- În doze obişnuite, pelinul sub formă de infuzie are efecte benefice în gastrite cronice, afectiuni biliare şi chiar în caz de gripă. În doze mari, pelinul este toxic datorită uleiului volatil care conţine tuiona;
- În cazul administrării tătănesei în doze mari, se poate ajunge la paralizie centrală.
Unul dintre compuşii din tătăneasă, simfitina, are proprietatea de a induce tumori canceroase. Alţi compuşi de tipul alcaloizilor pot determina leziuni hepatice severe în cazul administrării zilnice de ceai sau capsule de tătăneasă.