Bulimia nervoasă, o maladie specifică adolescenţilor

 * majoritatea pacienţilor cu bulimie sunt femei * primul pas spre vindecare e să recunoască faptul că au o problemă *

Bulimia este tulburare de alimentaţie, caracterizată de un consum alimentar excesiv, persoanele afectate fiind obsedate de propriul aspect fizic. “E o boală întâlnită şi la sugari şi în prima copilărie, extrem de frecventă în adolescenţă. Principala caracteristică este ciclul bulimic. Bolnavii au o anumită tensiune, o preocupare legată de a mânca. Pentru a diminua această tensiune mănâncă în cantităţi mari (hiperfagie). Apoi apare ruşinea şi se învinuiesc pentru ce au făcut. Se poate vorbi de bulimie atunci când astfel de episoade apar cel puţin de două ori pe săptămână, timp de trei luni. Ulterior, bolnavii recurg fie la soluţii de tip purgativ - laxative, vărsături, diuretice, clisme, fie nonpurgativ - diete restrictive sau exerciţii fizice intense”, explică Laura Jijie, medic specialist psihiatrie pediatrică. Nediagnosticată şi netratată, boala conduce la probleme serioase de sănătate.

Cauze multiple

“Bulimia apare cel mai des la adolescenţi, între 15 – 21 de ani. E o maladie care se asociază cu perioadele aşa – zis critice, la care se adaugă factori stresori. Se întâmplă să scadă serotonina din creier şi atunci se încearcă echilibrarea prin dulciuri. Influenţă au şi factorii genetici, psihologici şi biologici. O influenţă negativă are şi mass – media, prin promovarea excesivă a femeii – manechin, o consecinţă fiind incidenţa mult mai mare a bolii în rândul femeilor (la fiecare 10 femei cu bulimie, un singur bărbat dezvoltă această boală), completează dr. Laura Jijie.
Sportivii, în general, sau persoane cu anumite profesii care necesită o contituţie fizică cu greutate mică, precum balerine, manechine, gimnaşti, au un risc crescut de a dezvolta bulimie. Anumite tipuri de personalitate cu control inadecvat al impulsivităţii sau acceselor maniacale (comportament obsesiv compulsiv) au, de asemeni, risc crescut de a dezvolta boala. Majoritatea persoanelor cu bulimie aparţin unui statut socio-economic mediu sau superior, cu toate ca boala nu are legătură cu statutul socio - economic, rasă sau origine etnică. Evenimente stresante precum divorţul, schimbarea domiciliului, decesul unei persoane apropiate, pot declanşa boala la persoanele predispuse.

Riscul apariţiei bulimiei nervoase este crescut în rândul persoanelor care prezintă:
- părinţi, fraţi, surori, cu o tulburare de alimentaţie sau care sunt supraponderali sau obezi;
- istoric familial de tulburări psihice precum depresia;
- istoric familial caracterizat prin abuz de substanţe medicamentoase;
- exces ponderal după începerea unei diete alimentare restrictive;
- un anumit gen de caracter/personalitate, cu tendinţe spre perfecţionism;
- un ideal al conformaţiei fizice cu greutate mică.

Diagnosticare dificilă
Bulimia poate fi destul de greu de diagnosticat datorită secretismului faţă de episoadele de înfulecare şi eliminare, precum şi a negării simptomatologiei. De multe ori anturajul remarcă primul semnele bolii. Simptome care se asociază frecvent cu bulimia nervoasă, precum depresia, abuzul de substanţe sau tulburările de personalitate, pot face şi mai dificil tratamentul bolii. Recuperarea poate dura un timp îndelungat şi recăderile sunt comune. Dacă pacientul se simte foarte descurajat sau are tendinţe de suicid, are nevoie imediată de ajutor de specialitate (este important ca familia să observe aceste probleme şi să apeleze la ajutor specializat). Trebuie menţionat faptul că bulimia este diferită de anorexia nervoasă. Persoanele cu anorexie cântăresc aproximativ 85% sau chiar mai puţin decât greutatea lor ideala, în timp ce majoritatea persoanelor cu bulimie au greutate normală. Chiar dacă o parte din cei care suferă de anorexie nervoasă îşi provoacă vărsături, această boală este o entitate clinică aparte.

Eliberarea de secretomanie, primul pas

“În primul rând, bulimicii trebuie să recunoască faptul că au o problemă şi să se adreseze unui medic specialist pentru a vedea dacă există elemente psihotice, stări depresive sau idei delirante legate de schema corporală”, subliniază dr. Laura Jijie. În mod obişnuit,

soluţiile alese depind de severitatea şi durata bolii. Dacă nu există complicaţii, tratamentul constă în terapie cognitivă comportamentală, care include consiliere nutriţională, cu scopul de a schimba modelul comportamental şi gândirea.
Se recomandă:
- diminuarea grijilor în legătură cu propriul aspect fizic;
- reducerea elementelor responsabile de declanşarea episoadelor de exces alimentar, prin examinarea relaţiilor interpersonale şi a diferitelor emoţii sau sentimente;
- conceperea unui plan personalizat, care să ajute bolnavul în recuperare şi să reducă riscul recăderilor;
- terapia interpersonală, ce ajută pacientul să analizeze relaţia dintre conflictele personale şi simptomele bolii;
- terapia comportamentală este o abordare de durată a bulimicului, cu scopul de a-l ajuta în controlul propriilor sentimente. Printr-o analiză profundă a provocărilor din viaţa de zi cu zi, precum şi a emoţiilor negative, episoadele de excese alimentare şi eliminare forţată ar trebui să se rărească semnificativ;
- terapia de grup poate întări consilierea individuală. Deseori este de ajutor discuţia cu persoane care suferă de aceeaşi boală;
- terapia familială, în care membrii familiei interferă în recuperarea bolnavului, interesându-se despre boală, cerând ajutor şi, eventual, confruntându-se cu problemele iscate în interiorul acesteia.

Dacă apar complicaţii ale bolii (precum deshidratarea severă sau ulcerul gastic), se impune spitalizarea pacientului şi/sau apelarea la un centru specializat în tulburări de alimentaţie. Consilierea psihologică combinată cu tratamentul medicamentos antidepresiv are rezultate mai bune decât folosirea singulară a antidepresivelor.
Tulburările de alimentaţie sunt greu de tratat, recuperarea necesitând luni, chiar ani de zile. Cu cat tratamentul este început mai devreme, cu atât şansele unei recuperări totale sunt mai mari.

Modalităţi de prevenire

Deoarece nu există nici o metodă cunoscută de a preveni bulimia nervoasă, indicat este ca adulţii să înveţe copiii şi adolescenţii să-şi dezvolte o atitudine pozitivă asupra lor însăşi şi astfel să prevină apariţia bolii. Ideal e să se contureze:
- o optică sănătoasă, pozitivă asupra sinelui, precum şi a celor din jur;

- o optică sănătoasă în legătură cu alimentaţia şi exerciţiul fizic;

Este important ca şi copiii să-şi îngrijească propriul corp şi să nu facă o legătură între popularitatea caracteristică vârstei şi un aspect fizic caracterizat printr-o greutate mică. În plus, nu este recomandată recompensarea sau pedepsirea copiilor cu hrana (şantajul alimentar), oferirea unui exemplu pozitiv în legătură cu o alimentaţie sănătoasă şi un exerciţiu fizic adecvat fiind de asemeni utile în educarea copiilor.

Şi atenuarea stresului ajută foarte mult în recuperarea bolnavului. Printre tehnicile des utilizate figurează:
- masajul terapeutic;
- exerciţiile de respiraţie cu scop relaxant;
- relaxarea musculară progresivă;
- aromaterapia, care foloseşte uleiuri esenţiale pentru inducerea şi menţinerea relaxării.

Farmacia verde

Salvia - Preparatele din salvie acţionează ca regulator al poftei de mâncare, stimulând sau, din contră, inhibând apetitul excesiv. Primul mod de administrare ar fi sub formă de infuzie. Se beau aproximativ două ceşti pe zi. Altă soluţie ar fi uleiul volatil, dar acesta se consumată numai după indicaţiile fitoterapeutului;
Lemnul-Domnului - Există un remediu homeopatic în cazul tipului normoponderal sau slab, sub forma unui preparat specific, care se obţine prin macerarea frunzelor proaspete în alcool de 90 de grade;
Angelica - rădăcinile acestei plante conţin ulei volatil şi substanţe amare cu efect eupeptic, stomahic şi tonic - amar, ceea ce o face utilă în tratarea bulimiei, dar şi anorexiilor;
Pătrunjelul - câinelui este o plantă toxică. Este un remediu homeopatic, care se consumă sub formă de tinctură, preparată prin macerarea în alcool a inflorescenţei. Se administrează în cazul în care foamea exagerată este consecinţa unor vomismente puternice.

Sfaturi practice

Există măsuri simple, care pot acţiona împotriva obsesiei de a mânca:

-nu înghiţiţi repede mâncarea, mestecaţi încet, conştientizaţi ceea ce mâncaţi, savuraţi hrana;

-consumaţi alimente bogate în vitamine şi săruri  minerale şi încercaţi să determinaţi ce alimente vă potolesc foamea pentru mult timp;

- încercaţi să vă adaptaţi unui regim de 6 mese pe zi, cu cantităţi mici de hrană;

- beţi o lingură de ulei de măsline sau de scaieţi, pentru a vă mobiliza glicogenul (rezerva de energie din ficat); acelaşi efect are şi un pahar cu apă;

- nu plecaţi niciodată de acasă fără să vă luaţi în geantă un fruct, un morcov, o roşie, castravete sau o felie de pâine prăjită;

- căutaţi activităţi de creaţie care să vă absoarbă şi să vă îndepărteze gândul de la mâncare;

-faceţi băi progresive la picioare, duşuri reci, duşuri cu jet, spălări complete cu oţet de fructe, frecţii;

- efectuaţi antrenamente progresive în aer liber, pentru a vă stimula metabolismul.