* Afazia este o alterare dobândită a
limbajului, ca urmare a unei leziuni organice cerebrale. E un deficit
întotdeauna dureros resimţit, care alterează comunicarea, posibilitatea unui
individ de a se face înţeles de semenii săi sau de a-i înţelege.
Numărul cazurilor creşte de la un an
la altul
Ceea ce trăieşte zi de zi o persoană cu afazie poate fi comparat cu
frustrarea resimţită într-o ţară a cărei limbă nu o cunoaştem, motiv pentru
care capacităţile noastre de comunicare cu localnicii sunt limitate. Afazia
este o maladie frecventă. Specialiştii apreciază la mai mult de 300.000 numărul
de noi afazici pe an în SUA. Cauzele sunt multiple, dominate de accidente
vasculare cerebrale şi traumatisme craniene (o vătămare cauzată de exemplu de
un accident rutier).
Gravitatea bolii diferă de la caz la
caz
Cristina Todiraş, psihopedagog, subliniază faptul că severitatea afaziei
depinde de localizarea şi gravitatea leziunii cerebrale, de competenţa
lingvistică anterioară, de personalitatea fiecăruia. Astfel, unii pot înţelege
bine limbajul, dar au probleme de articulare (pronunţie), în a găsi cuvintele
potrivite sau în a construi propoziţii. Alţii, dimpotrivă, vorbesc mult dar
ceea ce spun nu este înţeles sau e greu de înţeles de către partenerul de
discuţie. Cei din urmă au mari probleme în înţelegerea limbajului. „De
menţionat că afazicul păstrează sentimentul că e stăpân pe gândirea sa. În
general nu se plâng de o diminuare a eficienţei lor intelectuale”, susţine
Cristina Todiraş.
Afazia induce nesiguranţă
În urma unui accident vascular, sunt afectate aspecte care pot determina
izolarea socială a persoanei: afazicul are dificultăţi în a purta o
conversaţie, în a-şi spune numele sau numele membrilor familiei, în a telefona,
a urmări şi a înţelege programele TV / radio, în a completa un formular, a face
un calcul elementar, în a-şi aminti numere, în a spune sau înţelege glume etc.
„Afazicii cred că viaţa lor s-a schimbat mult, se simt nesiguri şi îşi fac
griji pentru viitor. Lucruri care erau uşoare înainte, acum necesită mult timp
şi efort. Ajutorul şi sprijinul din partea celor din jur este foarte important”,
e de părere psihopedagogul botoşănean.
Rareori lipsesc complicaţiile
Pe lângă afazie pot să apară şi complicaţii de tipul hemiparezelor
(diminuarea forţei, vitezei şi amplitudinii mişcărilor voluntare într-una din
jumătăţile corpului, la afazici de obicei pe partea dreaptă), necunoaşterea
executării anumitor acţiuni simple (de exemplu îmbrăcatul, mâncatul, băutul nu
mai sunt executate conştient), probleme de memorie. Inclusiv controlul
exprimării emoţiilor devine mai dificil. Complicaţiile afaziei sunt complet diferite
pentru fiecare persoană şi apariţia lor nu e o regulă absolută.
Sprijinul logopezilor, esenţial
Există aproape întotdeauna o anumită recuperare spontană a vorbirii când
afazia se manifestă. În principiu, oricine suferă de afazie este eligibil pentru
terapie de vorbire, iar ajutorul este oferit de logopezi. Durata terapiei este
legată de maniera în care decurge recuperarea în urma afecţiunilor suferite.
Din nefericire, recuperarea vorbirii este rareori completă, însă cu multe
exerciţii, efort şi perseverenţă se pot obţine o serie de îmbunătăţiri.
„Ghid” de conversaţie cu afazicii
„În momentul în care vă adresaţi unei persoane care suferă de afazie este
bine să menţineţi contactul vizual, să vă rezervaţi timp şi să aveţi multă
răbdare. Este de preferat să folosiţi propoziţii scurte, accentuând cele mai
importante cuvinte dintr-o propoziţie sau să scrieţi cele mai importante
cuvinte. Puteţi, de asemenea, arăta, gesticula sau desena”, detaliază Cristina
Todiraş. Afazicii pot fi ajutaţi să folosească o aşa-zisă carte de comunicare,
cu imagini sau cuvinte importante pentru persoana în cauză, putându-se astfel
purta o conversaţie despre evenimentele sau sentimentele trăite.
