* Maladia, mai frecventă de 3- 4 ori la băieţi decât la fete, este o tulburare a creierului care interferează adesea cu abilitatea de a comunica şi de a relaţiona cu cei din jur *
Boala afectează o naştere din 166 şi creşte cu o rată de la 10% la 17% pe an, estimându-se că, într-un deceniu, numai în Statele Unite vor fi afectaţi patru milioane de oameni.
Semnele autismului se dezvoltă aproape întotdeauna înaintea împlinirii vârstei de trei ani, deşi această afecţiune este adeseori diagnosticată mai târziu. “Mama, de obicei, sesizează că este ceva în neregulă cu bebeluşul, deşi nu poate să-şi dea seama despre ce este vorba. Poate fi vorba de autism în cazul în care un sugar este “prea liniştit” sau prea agitat, nu surâde mamei când a împlinit 3 luni, nu întinde braţele la 6 luni, nu vrea să fie luat în braţe, nu arată obiectele din jur la un an, îşi mişcă mereu mânuţele şi degetele în faţa ochilor, nu explorează mediul, jocul este solitar, bizar (alinierea, pocnirea, sau mirosirea jucăriilor). Alte simptome pot fi ataşamentul de un obiect, ritualuri, tulburări de somn şi alimentaţie, nedezvoltarea limbajului între 1 şi 2 ani, dezinteresul faţă de alte persoane, de copii, lipsa contactului vizual (se uita ,,prin" nu ,,la"), nu decriptează emoţiiile şi expresiile faciale ale celorlalţi, nu reacţionează la stimulii auditivi ş.a. Pare surd, ceea ce face ca, în multe cazuri, mămicile să se adreseze medicului specialist după ce au trecut pe la cabinetul medicului ORL”, detaliază dr. Laura Jijie, medic primar psihiatrie pediatrică.
Semnele autismului se dezvoltă aproape întotdeauna înaintea împlinirii vârstei de trei ani, deşi această afecţiune este adeseori diagnosticată mai târziu. “Mama, de obicei, sesizează că este ceva în neregulă cu bebeluşul, deşi nu poate să-şi dea seama despre ce este vorba. Poate fi vorba de autism în cazul în care un sugar este “prea liniştit” sau prea agitat, nu surâde mamei când a împlinit 3 luni, nu întinde braţele la 6 luni, nu vrea să fie luat în braţe, nu arată obiectele din jur la un an, îşi mişcă mereu mânuţele şi degetele în faţa ochilor, nu explorează mediul, jocul este solitar, bizar (alinierea, pocnirea, sau mirosirea jucăriilor). Alte simptome pot fi ataşamentul de un obiect, ritualuri, tulburări de somn şi alimentaţie, nedezvoltarea limbajului între 1 şi 2 ani, dezinteresul faţă de alte persoane, de copii, lipsa contactului vizual (se uita ,,prin" nu ,,la"), nu decriptează emoţiiile şi expresiile faciale ale celorlalţi, nu reacţionează la stimulii auditivi ş.a. Pare surd, ceea ce face ca, în multe cazuri, mămicile să se adreseze medicului specialist după ce au trecut pe la cabinetul medicului ORL”, detaliază dr. Laura Jijie, medic primar psihiatrie pediatrică.
E de reţinut faptul că aproximativ 10% din persoanele cu autism au anumite forme de abilităţi savante, talente deosebite, speciale, dar limitate, cum ar fi memorarea unor liste, calcularea datelor calendaristice, desenul sau talent muzical. Multe persoane cu autism au percepţii senzoriale neobişnuite. De exemplu, ei pot descrie o atingere uşoară ca fiind dureroasă sau apăsarea profundă o pot percepe ca fiind o senzaţie liniştitoare. Alţii pot să nu simtă deloc durerea.
Poluarea şi cauzele genetice, responsabile de apariţia bolii
Unele studii indică faptul că autismul poate fi influenţat genetic. Multe cercetări au fost concentrate pe descoperirea genei care cauzează autismul, în timp ce altele au asociat boala cu un sistem imunitar slăbit sau compromis. Alte studii au arătat faptul că depresia şi dislexia sunt frecvente într-o familie unde autismul este prezent. Mai mulţi specialişti cred că toxinele şi poluarea din mediu pot cauza autismul. În micul oraş Leomenster din Massachusetts, unde există o fabrică de ochelari de soare, trăiesc mulţi oameni afectaţi de această boală, majoritatea locuind în case care au fost în bătaia fumului provenit de la fabrică.
Strategii de tratament
Unele studii indică faptul că autismul poate fi influenţat genetic. Multe cercetări au fost concentrate pe descoperirea genei care cauzează autismul, în timp ce altele au asociat boala cu un sistem imunitar slăbit sau compromis. Alte studii au arătat faptul că depresia şi dislexia sunt frecvente într-o familie unde autismul este prezent. Mai mulţi specialişti cred că toxinele şi poluarea din mediu pot cauza autismul. În micul oraş Leomenster din Massachusetts, unde există o fabrică de ochelari de soare, trăiesc mulţi oameni afectaţi de această boală, majoritatea locuind în case care au fost în bătaia fumului provenit de la fabrică.
Strategii de tratament
Până în prezent, experţii nu au găsit nici o metodă de a preveni autismul. Au persistat mult timp ipoteze care au susţinut ideea unei asocieri între autism şi vaccinurile făcute în timpul copilăriei. Totuşi, numeroasele studii efectuate nu au reuşit să demonstreze clar că ar exista o legătură între autism şi vaccinul anti rubeolă, oreion şi rujeolă (pojar). Dacă se evită imunizarea copiilor, aceştia şi alţii din comunitatea în care ei trăiesc vor fi supuşi riscului de a face boli severe, care pot duce la afecţiuni serioase şi chiar la deces.
Revenind la strategiile de tratament, ele sunt adaptate nevoilor fiecărei persoane în parte şi resurselor acelei familii. Pentru a ajuta un copil în vederea îmbunătăţirii stării generale şi atingerii potenţialului său maxim e nevoie de antrenamentul şi managementul comportamentului. E indicată întărirea pozitivă, autoajutorarea şi antrenamentul abilităţilor sociale, având ca obiectiv îmbunătăţirea comportamentului şi a comunicării.
În prezent există mai multe tipuri de astfel de tratamente, cum ar fi: analiza aplicată a comportamentului, tratamentul şi educarea copiilor cu autism şi alte tulburări de comunicare asemănătoare, precum şi integrarea senzorială. Terapiile specializate cuprind logopedia, terapia ocupaţională şi fiziokinetoterapia.
Autoeducarea părinţilor
În prezent există mai multe tipuri de astfel de tratamente, cum ar fi: analiza aplicată a comportamentului, tratamentul şi educarea copiilor cu autism şi alte tulburări de comunicare asemănătoare, precum şi integrarea senzorială. Terapiile specializate cuprind logopedia, terapia ocupaţională şi fiziokinetoterapia.
Autoeducarea părinţilor
Părinţii care au un copil cu autism trebuie să aibă o abordare proactivă pentru a învăţa despre această afecţiune şi despre tratamentul ei.
1. E de preferat ca adulţii să întrebe medicul psihiatru sau să contacteze asociaţiile care se ocupă de copiii cu autism pentru a învăţa tratamentul autismului şi pentru a învăţa cum să se descurce cu manifestările copilului. Înţelegerea afecţiunii şi cunoaşterea ei este o parte importantă în ajutarea copilului să devină independent;
2. Este indicat ca părinţii să se informeze în legătură cu drepturile educaţionale ale copilului, fiindcă legile asigură anumite drepturi pentru copiii cu handicap, inclusiv al celor cu autism. În plus, sunt anumite asociaţii care asigură suport copiilor cu autism şi familiilor acestora. Părinţii sunt sfătuiţi să se intereseze şi la serviciile de protecţie a copilului;
3. Învăţând despre autism, părinţii pot fi, de asemenea, pregătiţi pentru momentul în care copilul lor ajunge la maturitate. Unii adulţi cu autism pot trăi "pe picioarele lor", pot munci şi pot fi la fel de independenţi ca şi celelalte persoane de vârsta lor. Alţii au nevoie de un însoţitor permanent;
4. Părinţii sunt sfătuiţi să colaboreze cu alte persoane care să îi ajute în îngrijirea copilului lor. Cel mai bun tratament pentru copiii cu autism este o abordare în echipă şi aplicarea unui program bine structurat, în mod constant. Obiectivele ce trebuie avute în vedere în munca în echipă sunt:
a) educaţia;
b) identificarea simptomelor autismului şi a tulburărilor asociate şi învăţarea modalităţilor de a le face faţă;
c) comportamentul şi interacţiunile cu alte familii şi cu copii de aceeaşi vârstă;
d) adaptarea la diferite medii;
e) învăţarea abilităţilor sociale şi de comunicare.
5. Este, de asemenea, important ca psihiatrul să îşi facă timp să discute cu părinţii despre toate ingrijorările acestora, dar şi ca părinţii să aibă grijă de ei înşişi. Cei din urmă sunt sfătuiţi să înveţe diverse modalităţi de a face faţă tuturor emoţiilor, temerilor şi îngrijorărilor care apar atunci când au în grijă un copil cu autism;
2. Este indicat ca părinţii să se informeze în legătură cu drepturile educaţionale ale copilului, fiindcă legile asigură anumite drepturi pentru copiii cu handicap, inclusiv al celor cu autism. În plus, sunt anumite asociaţii care asigură suport copiilor cu autism şi familiilor acestora. Părinţii sunt sfătuiţi să se intereseze şi la serviciile de protecţie a copilului;
3. Învăţând despre autism, părinţii pot fi, de asemenea, pregătiţi pentru momentul în care copilul lor ajunge la maturitate. Unii adulţi cu autism pot trăi "pe picioarele lor", pot munci şi pot fi la fel de independenţi ca şi celelalte persoane de vârsta lor. Alţii au nevoie de un însoţitor permanent;
4. Părinţii sunt sfătuiţi să colaboreze cu alte persoane care să îi ajute în îngrijirea copilului lor. Cel mai bun tratament pentru copiii cu autism este o abordare în echipă şi aplicarea unui program bine structurat, în mod constant. Obiectivele ce trebuie avute în vedere în munca în echipă sunt:
a) educaţia;
b) identificarea simptomelor autismului şi a tulburărilor asociate şi învăţarea modalităţilor de a le face faţă;
c) comportamentul şi interacţiunile cu alte familii şi cu copii de aceeaşi vârstă;
d) adaptarea la diferite medii;
e) învăţarea abilităţilor sociale şi de comunicare.
5. Este, de asemenea, important ca psihiatrul să îşi facă timp să discute cu părinţii despre toate ingrijorările acestora, dar şi ca părinţii să aibă grijă de ei înşişi. Cei din urmă sunt sfătuiţi să înveţe diverse modalităţi de a face faţă tuturor emoţiilor, temerilor şi îngrijorărilor care apar atunci când au în grijă un copil cu autism;
6. Provocările de zi cu zi şi cele pe termen lung la care sunt supuşi cresc mult riscul părinţilor şi al celorlalţi copii din familie de a face depresie sau alte afecţiuni legate de stres. Modalitatea în care părinţii fac faţă acestor probleme îi influenţează pe ceilalţi membri din familie. Este bine ca ei să aibă un hobby, să viziteze alţi prieteni şi să înveţe modalităţi de relaxare. Să caute şi să accepte suport din partea altora;
7. Grupurile de terapie de suport pentru părinţi şi pentru alte rude apropiate sunt adesea foarte utile; persoanele care participă la aceste grupuri pot beneficia adeseori de experienţa pe care alţii o împărtăşesc;
8. Medicul de psihiatrie pediatrică poate face consilierea părinţilor sau a celorlalţi copii din familie, în cazul în care apar probleme în cursul vieţii, alături de copilul cu autism.
7. Grupurile de terapie de suport pentru părinţi şi pentru alte rude apropiate sunt adesea foarte utile; persoanele care participă la aceste grupuri pot beneficia adeseori de experienţa pe care alţii o împărtăşesc;
8. Medicul de psihiatrie pediatrică poate face consilierea părinţilor sau a celorlalţi copii din familie, în cazul în care apar probleme în cursul vieţii, alături de copilul cu autism.
Vitamine şi regim alimentar
Până acum, suplimentele ce conţin vitamina B6 şi magneziu au primit cele mai multe aprecieri, atunci când a venit vorba de tratamentul celor ce au autism. Combinaţia îmbunătăţeşte starea generală de sănătate şi atenţia copiilor în aproximativ 45% din cazuri. Cel mai frecvent, medicamentele utile unui autist sunt cele folosite pentru tratamentul afecţiunilor asociate, cum ar fi depresia, anxietatea, hiperactivitatea şi comportamentele de tip obsesiv-compulsiv.
Regimul alimentar joacă, de asemenea, un rol important în viaţa copiilor ce suferă de autism. Niveluri crescute de peptide au fost descoperite în urina indivizilor autistici, datorită incapacităţii corpului lor de a descompune proteine precum glutenul, găsit în grâu sau ovăz, şi caseina, din laptele uman şi de vacă. Părinţii care au înlăturat aceste alimente din regimul copiilor au observat îmbunătăţiri considerabile în ceea ce priveşte starea acestora.
Regimul alimentar joacă, de asemenea, un rol important în viaţa copiilor ce suferă de autism. Niveluri crescute de peptide au fost descoperite în urina indivizilor autistici, datorită incapacităţii corpului lor de a descompune proteine precum glutenul, găsit în grâu sau ovăz, şi caseina, din laptele uman şi de vacă. Părinţii care au înlăturat aceste alimente din regimul copiilor au observat îmbunătăţiri considerabile în ceea ce priveşte starea acestora.
