 |
| Foto: http://www.worldvision.ro |
Rahitismul este, de regulă, boala
primilor doi ani de viaţă şi debutează la numai câteva săptămâni de la naştere.
Rahitismul se poate manifesta la toţi copiii
care trăiesc în zonele temperate sau nordice (mai puţin însorite). Boala apare
şi se poate diagnostica la vârsta de 3 - 6 luni, evoluând până la vârsta de 2
ani. După această vârstă, se poate vorbi mai degrabă despre consecinţe şi
sechele ale rahitismului.
Vitamina D există în organism,
dar ea trebuie “activată” de razele soarelui. Există şi situaţii în care
vitamina D nu se găseşte în cantităţi suficiente în corpul micuţilor, stare de
fapt gravă, deoarece e vorba de o vitamină
cu acţiune la nivelul intestinului, la cel al sistemului osos, rinichilor, musculaturii,
sistemului endocrin şi al metabolismului în general. La nivel intestinal, vitamina D creşte absorbţia de calciu şi fosfor şi
menţine sănătatea mucoasei intestinale.
Cum
recunoaştem instalarea rahitismului
Manifestările cele mai uşor de
observat sunt cele osoase. Printre ele figurează:
- Înfundarea craniului;
- La nivelul toracelui, apar mici
umflături de o parte şi de alta a sternului, sau toracele însuşi se poate
deforma (sternul iese în relief, iar coastele inferioare se îndepărtează);
- Întârzieri de creştere (nanism
rahitic);
-
Îngroşarea extremităţilor;
- Deformaţii craniene (înmuierea osului occipital, senzaţie de
"minge de celuloid");
- Apariţia întârziată a primilor
incisivi (după 10 luni);
- Erupţie dentară incompletă, după 3 ani
împliniţi;
- Abdomen destins de volum,
datorită tonusului muscular scăzut;
- Împingerea în jos a ficatului şi
splinei prin deformarea toracică;
- Deformaţii ale membrelor;
- Fracturi osoase frecvente.
Copiii de
la oraş şi prematurii, mai afectaţi
 |
În zonele urbane rahitismul este
mai frecvent decât la sate, pentru că micuţii sunt mai puţin expuşi la soare,
iar poluarea face ca ultravioletele să penetreze mai puţin, chiar dacă
temperatura este mai crescută. În
plus, la ţară copiii stau mai mult afară, la soare.
Pe de altă parte, copiii născuţi
prematur sunt predispuşi să facă rahitism. Aceşti copii au necesităţi mai mari pentru că şi ritmul lor de creştere
este mai mare şi trebuie "să recupereze". Certitudinea că un copil
are sau nu rahitism o poate oferi doar un medic pediatru, eventual ajutat şi de
câteva investigaţii medicale. De obicei, un medic cu vechime simte urmele lăsate
de rahitism la simpla examinare a copilului.
În România, o ţară temperată, destul
de poluată, toţi copiii sunt în pericol de a dezvolta rahitism. De aceea, există o politică naţională de prevenire a bolii - care prevede
administrarea de vitamina D bebeluşului încă din ziua a 7- a după naştere. Administrarea continuă până la 2 ani şi jumătate şi se face pe cale orală,
prin picături.
Profilaxia
rahitismului
Se bazează pe suplimentarea
vitaminei D, sub formă de preparate medicamentoase şi trebuie să fie începută
înainte de naştere, prin administrarea de vitamina D şi preparate de calciu în
ultimul trimestru de sarcină. Suplimentarea cu vitamina D continuă din primele
zile după naştere şi la nou-născutul alimentat natural şi la cel artificial,
timp de 18-24 luni continuu, apoi până la vârsta de 5 ani în timpul rece al
anului. Prematurii necesită doze crescute de vitamina D până în trimestrul al
treilea de viaţă, timp necesar pentru refacerea stocului de calciu. La
prematuri şi sugari care primesc mai puţin de 400 ml de lapte pe zi se impune
un adaos de calciu. Numai că părinţii trebuie să fie foarte atenţi la doze, ce
trebuiesc stabilite de medicul pediatru. Prea multă vitamina D poate genera
intoxicaţii, care pot fi foarte grave. Primul semn e dat de lipsa poftei de mâncare,
după care copilul plânge, este agitat. Doza zilnică de două picături nu
prezintă însă nici un risc, pentru că este doza fiziologică. Prea multă
vitamina D se va depozita în ţesutul adipos, iar efectele nu se vor instala
după prima zi, ci la un interval de o lună-două de la administrare. În ceea ce
priveste momentul cel mai bun din zi pentru administrarea suplimentului de
vitamina D, e de preferat înainte de masă, mai ales dacă e vorba de copii
sensibil la adaosurile de după masă. Daca nu au niciun fel de intoleranţă,
momentul administrării poate fi ales aleatoriu. Sticluţa cu vitamina D are un
picurător special, pe care medicii vă sfatuiesc să-l folosiţi. Dacă din greşeala
“pică” trei picaturi, ţineţi cont ziua următoare si daţi-i copilului mai puţin
cu una. Dacă se întâmplă să-i daţi mai mult câteva zile la rând, săriţi o zi.
De la
teorie la practică e cale lungă
 |
Direcţia de Sănătate Publică
Botoşani a făcut publice date despre numărul mare de copii din zonă care suferă
de rahitism. În opinia dr. Irinel Rogalschi, medic specialist medicină de
familie, după ce copiii împlinesc un an, de fapt, nu mai face nimeni niciun fel
de profilaxie: “În principal, părinţii trebuie să fie foarte atenţi. Din
alimentaţia celor mici nu trebuie să lipsească iaurtul, laptele, brânza de
vaci. Atunci când copiii refuză brânza de vaci, mamele pot găsi soluţii pentru
a o face mai “atractivă”: cu dulceaţă, sub formă de budincă. Pe lângă lactate, în
lunile care conţin litera "r", adică din septembrie până în aprilie,
copiii au nevoie de suplimente de vitamina D, la fel de important fiind să iasă
afară, la soare şi să facă cât mai mult sport”, e de părere medicul botoşănean.
Alte alimente cu un
aport considerabil de vitamina D sunt untura de peşte, carnea de peşte, ficatul
de vită, gălbenuşul de ou. Medicii specialişti recomandă, pentru prevenirea
rahitismului, şi alimente fortifiate cu vitamina D, precum lactatele, iaurturi
şi margarina cu vitamine şi minerale. Alimente-medicament sunt şi legumele în
general, spanacul, pătrunjelul, strugurii.
Tratamente alternative
Mai puteţi
încerca fizioterapia (metodă care
foloseşte în tratarea bolilor acţiunea agenţilor fizici naturali: aer, apă,
lumină, electricitate etc.) şi care are drept scop activarea provitaminei D în
vitamina D3; helioterapia (tratament cu ajutorul razelor soarelui, expunerea
corpului la ultraviolete, bai de soare), indicată la copii mici şi la bebeluşi
începând de la vârsta de 6 săptămâni; actinoterapia (tratament artificial ce
presupune acţiunea radiaţiilor luminoase, a razelor ultraviolete sau
infraroşii, produse de lămpi de cuarţ), recunoscută în tratarea rahitismului -
se recomandă iarna şi primăvara, mai ales copiilor mici.
