 |
| Foto: www.biosens.ro |
Ţelina, scrie www.ziarullumina.ro într-un
articol publicat pe 12.08.2007, era considerată plantă sfântă la greci. Treptat, forma
sălbatică a intrat în cultură, mai întâi în zona mediteraneană, încă de acum
3000 de ani, fiind consemnată în scrierile filosofilor şi medicilor greci şi
romani drept un medicament deosebit de preţios, bogat în vitamine şi minerale,
recomandat în hipertensiune arterială, reumatism, gută şi astenie sexuală.
Romanii preparau
un vin tonic cu frunze proaspete de ţelină pentru a mări puterea fizică şi
capacitatea de procreare. Copiii romani, care consumau ţelină, creşteau repede
şi erau feriţi de boli, adulţii se vindecau de oboseală şi boli renale, iar
bătrânii îşi tratau reumatismul şi senilitatea. Tot la romani era convingerea
că o cunună din frunze de ţelină, pusă pe cap, apără creierul de aburii vinului
în exces. De altfel, poetul latin Horaţiu purta, în mod obligatoriu, această
cunună de frunze atunci când participa la ospeţe. În unele zone ale Imperiului
Roman, ţelina era folosită pentru a dirija ghinionul asupra unei anumite
persoane.
În Evul Mediu,
ţelina s-a răspândit în centrul şi nordul Europei, ca urmare a edictului dat de
împăratul Carol cel Mare, fiind considerată un remediu universal cu proprietăţi
diuretice, febrifuge, antiscorbutice, stomahice şi, mai ales, afrodisiace.
Începând din
secolul al XVI-lea, ţelina a început să fie cultivată în jurul oraşelor, fiind
folosită ca legumă şi condiment.
Efecte
bune în detoxifierea organismului
În lunile de toamnă, atât frunzele, cât şi rădăcinile ajung la maturitate şi
capătă virtuţi vindecătoare excepţionale, prin bogăţia de vitamine, enzime,
hormoni vegetali şi substanţe aromatice complexe, uşor asimilabile, care
exercită efecte echilibrante asupra organismului uman, detoxifiante, reglatoare
hormonal şi de reîntinerire generală. Ţelina poate fi recomandată pentru toate
persoanele, indiferent de vârstă şi sex. Frunzele au devenit celebre de multă
vreme. Ele se pot prelucra sub formă de suc sau macerat, având însuşiri
diuretice, stimulatoare, afrodisiace, depurative, digestive şi
antireumatismale.
Suc din
frunze pentru acneea juvenilă
Sucul din frunze
proaspete este mult mai activ decât sucul din rădăcini. După îndepărtarea
peţiolurilor, frunzele se taie mărunt, se adaugă un pahar cu apă rece, se
mixează 2-3 minute, se lasă în repaus 15 minute, se strecoară şi se bea,
dimineaţa pe stomacul gol şi seara, într-o cură de minim 24 zile (nu se depăşeşte
cantitatea de 150-200 ml suc concentrat pe zi). Are efecte deosebite atât
intern (în curăţirea sângelui, reglarea hormonală şi febră), cât şi extern (în
acnee juvenilă rebelă, psoriazis, eczeme alergice, vitiligo, sclerodermie,
afecţiuni oftalmice). De menţionat că timp de 1-2 ore după consumul sucului nu
se ia nici un alt aliment. În plus, pe toată durata curei nu se consumă carne,
alimente conservate, aditivi alimentari sintetici (E-uri) şi alcool. Infuzia
din frunze (1 linguriţă la 200 ml apă clocotită) se bea înainte de mese în
cazul bronşitei cronice, tuse veche, răguşeală şi astm bronşic sau după mese în
congestie hepatică, litiază renală şi reumatism.
La ce e
bună rădăcina
Suc se obţine din
rădăcina rasă sau prin tăiere în felii subţiri sau cuburi, care se pun în mixer
2-5 minute. Se beau zilnic 50-100 ml suc, fracţionat în 3 reprize, într-o cură
de 15-20 de zile, având efecte în convalescenţă, astenie, surmenaj,
nervozitate, febră, impotenţă sexuală, stimulent al apetitului sexual, al
potenţei şi la evitarea eşecurilor sexuale, reumatism, gută, tuse, catar
bronşic, obezitate, drenor pulmonar şi hepatic şi remineralizant. Extern se
aplică sub formă de comprese pe plăgi, ulcere, cancer de piele, afecţiuni
oftalmice şi în gargare contra ulceraţiilor din gură.
Sucul din
rădăcini este un excelent depurativ, cu rol în eliminarea toxinelor din corp la
persoanele care lucrează într-un mediu poluat, la cei care consumă multă carne,
aditivi alimentari sintetici, tutun şi medicamente de sinteză (se iau 10-15 linguri
pe zi, în cure de 2-3 săptămâni).
Se recomandă ca
sucul de rădăcină să se administreze diluat cu suc de morcov (o parte ţelină şi
3 părţi morcov), obţinând o băutură cu gust plăcut, uşor asimilabilă şi cu
efect terapeutic sporit. După caz se poate amesteca sucul din rădăcini cu suc
de frunze de ţelină pentru a fi folosit sub formă de comprese ţinute 30-60
minute pe zone cu degerături, cancer tegumentar sau inflamaţii oculare.
În funcţie de
preferinţe, sucul din rădăcini se poate combina cu:
- miere de albine,
smântână şi iaurt;
- suc de tomate
şi suc de lămâie;
- suc de mere şi
suc de sfeclă roşie (sau iaurt);
- suc de
castraveţi şi suc de varză.
Decoct din rizomi
şi rădăcini rase (30 g fierte în 1 litru apă timp de 10-15 minute): se bea câte
o ceaşcă înainte de mese, având efect stimulator general, nervos şi sexual cu
acţiuni în tuse rebelă, răguşeală, stări febrile, afecţiuni cardiace,
impotenţă, frigiditate, retenţie urinară, litiază renală, digestie lentă,
balonări, obezitate, helmintiază, reumatism şi gută.
Decoct concentrat
din rădăcină tocată (250-500 g la 2 litri apă), care se fierbe 30 minute şi se
foloseşte la o baie caldă, timp de 10-15 minute, contra degerăturilor la
picioare sau sub formă de comprese pe plăgi, ulceraţii, cancer de piele. Decoctul
poate fi folosit de mai multe ori prin reîncălzire.
Tinctură din
rădăcini rase în alcool 400; se macerează timp de 10-12 zile, se strecoară şi
se iau câte 15-20 picături în apă, cu 30 minute înainte de mese.
Vin tonic din
rădăcini tăiate mărunt într-un litru de vin alb, cu adaus de 100 g miere de
albine; se macerează timp de două zile până se obţine o băutură parfumată, cu
aromă discretă de ananas din care se consumă câte 2-3 păhărele pe zi, cu 30
minute înainte de mese, având efecte diuretice, afrodisiace şi tonice.
Sirop din
rădăcini de ţelină în amestec cu rădăcini de la alte specii (pătrunjel,
sparanghel, fenicul şi ilex), luate în proporţii egale (câte 125 g), care se
infuzează în 2,5 litri apă clocotită timp de 10 minute; se adaugă 3.750 g sirop
de zahăr după care se fierbe până la consistenţa siropului; se consumă câte 3-5
linguri pe zi, având rol diuretic în albuminurie cronică, litiază renală şi
febră intermitentă sau ca gargarism în ulceraţii ale gurii şi gâtului.
Seminţele
de ţelină aromatizează băuturile alcoolice
Infuzie din ½
linguriţă seminţe măcinate fin la 200 ml apă clocotită, se infuzează acoperit
timp de 10 minute şi se consumă după mesele principale având efecte digestive,
tonice şi carminative, eliminând indigestiile şi balonările.
Uleiul din
seminţe de ţelină are multiple utilizări în parfumerie şi alimentaţie. Pentru
parfumerie se utilizează în compoziţii florale şi orientale. În produse
alimentare intră în compoziţii de arome şi condimente pentru aromatizarea
băuturilor alcoolice şi nealcoolice şi în condimente pentru sosuri, preparate
din carne şi supe concentrate.
Ţelina în
afecţiunile genitale şi renale
Datorită
conţinutului ridicat în vitamina E, factor de echilibrare a funcţiilor sexuale,
ţelina are excelente virtuţi afrodisiace, cu acţiuni directe în creşterea
virilităţii, a potenţei sexuale şi în vindecarea impotenţelor psihogene,
survenite după un surmenaj fizic şi intelectual sau de origine vasculară şi
endocrină (se consumă câte un pahar suc din frunze pe zi, în cure de 3-4
săptămâni).
Sucul de ţelină
(frunze, rădăcini) are efecte benefice în sterilitate feminină şi masculină, în
frigiditate feminină şi în dezechilibrele hormonale la femei, în prelungirea
tinereţii biologice, în combaterea tulburărilor de ciclu menstrual (dismenoree)
şi în apariţia precoce a menopauzei, cu dereglări la debutul climaxului
(bufeuri, prurit vaginal). Se recomandă suc de ţelină (câte 5-6 linguri pe zi
luate cu 30 minute înainte de mese într-o cură de 3 săptămâni). În timpul curei
nu se vor consuma dulciuri (ciocolată, prăjituri, sucuri artificiale), iar timp
de 3 luni se reduce consumul alimentelor bogate în grăsimi şi proteine (carne,
preparate din carne, conserve, brânzeturi grase).
În afecţiunile
renale-genitale (amenoree, dismenoree, frigiditate, menopauză precoce), precum
şi pentru stimularea creşterii sânilor, oprirea pilozităţii inestetice la
femei, obezitate la femei, dereglări nervoase, lipsa imunităţii, insomnie şi
somnolenţă se recomandă o tinctură în alcool 400 cu un amestec de plante
(ţelină, mărar, ceapă, rostopască, salvie, lemn-dulce, creţişoară,
traista-ciobanului).
Datorită
conţinutului foarte ridicat în potasiu (de 4 ori mai mare decât la alte
plante), ţelina are calităţi puternic diuretice, mărind diureza cu efect de
drenor al rinichilor, eliminarea acidului uric din urină, edeme renale,
retenţie urinară, colică nefritică şi litiază (calculoză) renală.
Ţelina e
indicată în digestia lentă
Atât frunzele,
cât şi rădăcinile prezintă o multitudine de proprietăţi terapeutice implicate
în dereglări ale aparatului digestiv (gastrite, stomahice, laxative,
antimalarice, vermifuge, drenarea ficatului, întărirea stomacului), iar
seminţele au virtuţi carminative şi tonic-aperitive, cu implicaţii în balonări
şi aerofagie.
Afecţiunile
aparatului digestiv, influenţate pozitiv prin tratamente cu ţelină sunt:
digestie lentă, icter, ascită, hepatită, arsuri stomacale, ulcer duodenal,
balonări digestive, spasme abdominale, gaze stomacale şi intestinale, lipsa
poftei de mâncare, intoxicarea sângelui. Tratamentul se face cu seminţe
măcinate fin sau cu decoct din rădăcini (o lingură rădăcini rase la 200 ml apă
care se consumă înainte de mese).
Ţelina în
afecţiunile cardiovasculare
Cu virtuţi
hipotensoare, intervine în diferite boli cardiace, în regenerarea hematiilor,
în edeme cardiace şi, mai ales, în hipertensiune. Cercetători din Universitatea
Chicago au descoperit recent că ţelina conţine 3-butilftalidă, un compus
organic ce reduce tensiunea arterială prin dilatarea şi relaxarea vaselor
sanguine.
Ţelina în
bolile pulmonare
Având proprietăţi
antiastmatice, emoliente, expectorante şi febrifuge, produsele din ţelină
intervin în drenarea pulmonară, în traheobronşite cronice, astm bronşic, catar
pulmonar, combaterea inflamaţiilor secreţiei bronhice, răguşeală, tuse cronică
şi transpiraţie excesivă (hidropizie).
Ţelina în
bolile sistemului nervos
Datorită
conţinutului bogat în vitamine, minerale şi acizi organici, ţelina este un
ideal tonic-stimulator al sistemului nervos, al memoriei şi revitalizant
general în perioadele de stres.
Părintele
medicinei – Hippocrate – recomanda, în urmă cu 2500 de ani, să fie folosită
ţelina „în tratamentul nervilor zdruncinaţi“.
Având proprietăţi
sedative, tonice şi stimulente, ţelina prezintă efecte deosebite în astenia
psihică, fizică şi sexuală, în surmenaj, migrene, vertij, stări nevrotice,
insomnie şi dureri de cap.
Ţelina în
bolile metabolice
Prin efectele
diuretice şi depurative, ţelina favorizează scăderea grăsimilor şi a apei din
organism, cu acţiune directă asupra obezităţii şi celulitei. După consumul
ţelinei se constată o diminuare a senzaţiei de foame. Se recomandă a fi
consumată cu 20 de minute înainte de fiecare masă, când se bea câte ½ pahar suc
din frunze într-o cură de 15-20 zile. Pentru doamnele care ţin mult la siluetă
este indicat să mestece, între mese, peţiolul de la frunzele de ţelină.
Proprietatea
hipoglicemiantă, datorată conţinutului în apioză şi manitol, asigură
eficacitatea în diabetul zaharat prin scăderea conţinutului de zahăr din sânge.
Bogăţia în săruri
minerale, mai ales în potasiu, magneziu şi fier, dă ţelinei însuşiri deosebite
de remineralizare, revigorare şi imunostimulare pentru organismele debile,
anemice şi convalescente.
„Mătura
reumatismelor“
Numită „mătura
reumatismelor“, ţelina are efecte evidente în reumatismul infecţios, artroze,
lumbago şi gută, cu rol în eliminarea substanţelor toxice, precum şi efecte
antiinflamatoare, depurative şi uşor calmante în durerile articulare, mai ales
la persoanele în vârstă.
Se recomandă o
cură de 3-4 săptămâni cu suc din rădăcini (2 pahare pe zi), consumat pe
stomacul gol în combinaţie cu suc de morcov. Este eficace şi salata din frunze
tăiate mărunt cu rol depurativ şi curativ.
Pe articulaţiile
dureroase (coxartroze, gonartroze) se pun cataplasme cu frunze de ţelină
opărite cu apă clocotită şi ţinute timp de 2 ore, învelite cu celofan şi cu
ţesături din lână, având efecte benefice atât în poliartroze, cât şi în cancere
de piele şi pe zone depigmentate de vitiligo.
Ţelina în
bolile dermatologice
Prin
proprietăţile antiseptice, cicatrizante şi antipruriginoase, preparatele din
ţelină sunt remedii excelente în profilaxia bolilor de piele, cu mare eficienţă
în vindecarea de ulceraţii, plăgi tegumentare, degerături, contuzii, vânătăi, sclerodermie,
dermatoze alergice, psoriazis şi acnee juvenilă. Pentru aceste afecţiuni sunt
recomandate cure de 2-3 săptămâni cu salate bogate în frunze de ţelină sau cu
suc din rădăcini (câte ½ pahar de 2 ori pe zi, luate dimineaţa şi seara la
culcare). Pentru regenerarea ţesuturilor epidermice după răniri şi ulceraţii,
la sucul de ţelină se adaugă şi suc de morcov.
La bolnavii de
vitiligo, o leucodermatită de lungă durată, este indicat sucul de ţelină (2-3
linguri pe zi, luate dimineaţa pe stomacul gol şi înainte de mese), efectul
favorabil fiind datorat conţinutului ridicat în bergapten.
Întrucât există
în rădăcini un raport ideal între conţinutul de fier şi cel de magneziu, sucul
din rădăcina de ţelină ajută la profilaxia cancerului de piele.
