Cum ne rezolvăm carenţa de iod

Statisticile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii arată că 1,6 miliarde de oameni sunt expuşi riscului de a fi afectaţi de carenţa de iod din alimentaţie. De asemeni, 50 de milioane de copii sunt afectaţi anual de tulburările prin carenţa de iod.

Gravidele şi copiii, cei mai vulnerabili

Iodul intră în compoziţia hormonilor tiroidieni, cei care reglează toate procesele metabolice din organismul nostru. În cazul femeilor însărcinate, deficitul de iod în dietă poate provoca naşteri premature sau avorturi. Din cauza iodului insuficient, femeile aduc pe lume copii cu greutate mică la naştere – arată studii de dată recentă. Dieta săracă în peşte, lactate sau carne poate determina naşteri premature, iar din această cauză pot apărea mortalitatea perinatală şi infantilă crescută, anomaliile congenitale, cretinismul cu leziuni neurologice, strabismul. Mai mult, lipsa iodului din dietă în cazul copiilor provoacă hipotiroidismul juvenil, cu dezvoltare ulterioară deficitară. Nici adulţii nu sunt “iertaţi” de carenţele de iod, care stau la originea guşii sau a tulburărilor de fertilitate.

Deficitul de iod influenţează coeficientul de inteligenţă

Iodul este esenţial pentru dezvoltarea inteligenţei. Studiile au arătat că, la nivelul populaţiei care nu are un aport suficient de iod, coeficientul de inteligenţă este mai scăzut cu 10%-15%. Deficitul de iod determină tulburări de creştere în cazul copiilor, cu afectarea capacităţii de mişcare, a vorbirii, a auzului. Algele marine sau peştele oceanic se află destul de rar pe mesele noastre, însă sarea este prezentă în tot ceea ce mâncăm. Din acest motiv, măsura luată pe plan internaţional pentru combaterea tulburărilor prin deficit de iod a fost iodarea universală a sării. “Cel mai uşor este să previi, utilizând sarea iodată în alimentaţie, mai ales când e ştiut că Nordul Moldovei este o zonă endemică pentru guşă”, precizează dr. Cornelia Lebădă, medic primar medicină de familie.  

Necesarul zilnic de iod, funcţie de vârstă şi de regim

În primele luni de viaţă, un copil are nevoie de 50 de micrograme de iod zilnic, între 2 şi 6 ani – 90 de micrograme, 7-12 ani – 120 de micrograme, adulţi şi copii peste 12 ani – 150 de micrograme, gravidele şi femeile care alăptează – 200 de micrograme. Iodul este absorbit uşor de organism, iar excesul este eliminat prin rinichi. Medicii nu recomandă adăugarea sării în mâncare pentru copiii mai mici de 2 ani. Necesarul de iod al acestora este asigurat prin dietă: peşte, carne, cereale, fructe. În cazul regimurilor alimentare desodate sau hiposodate, necesarul de iod este asigurat tot din alimente şi nu din sarea de bucătărie. Numai că nu trebuie să uităm că la prepararea alimentelor conţinutul de iod scade, cu 50% în carne şi peşte, în legume şi fructe – cu 30%, iar în lapte cu 25%. Iodul rezistă mai mult în alimente dacă acestea sunt pregătite la aburi sau dacă produsele sunt puse direct în apă în clocot. Cel mai bine este să adăugăm sare alimentelor atunci când ne aşezăm la masă. De asemeni, trebuie să adăugăm atenţie condiţiilor de depozitare, pentru că atunci când sunt defectuoase, conţinutul de iod din sare poate să scadă drastic. Persoanele alergice la iod, cele care au cancer tiroidian nu au voie să consume iod în cantităţile existente în sarea iodată. De aceea trebuie să ceară sfatul medicului în alcătuirea dietei.

Bine de ştiut!

- Iodul nu schimbă gustul sării sau al alimentelor;

- Sarea iodată trebuie cumpărată ambalată în pungi rezistente la apă, trebuie consumată în perioada de valabilitate menţionată pe ambalaj şi se păstrează în cutii închise, ferită de soare şi apă;

- Murăturile pregătite cu sare iodată rezistă la fel de mult ca şi cele la care se foloseşte sare neiodată;

- Sarea procurată direct din saline nu este iodată.

Surse de iod

* Iodul este abundent în apa mărilor şi a oceanelor şi de aceea peştele oceanic şi fructele de mare sunt unele dintre cele mai bogate surse de iod din alimentaţie. Pe lângă conţinutul crescut de iod, peştele, în general, este o sursă importantă de proteine, este sărac în grăsimi şi este un "furnizor" excelent de vitamine şi alte minerale: vitamina A, D, K, E, B12, fosfor, seleniu, zinc. Dacă este consumat cu regularitate, peştele protejează şi împotriva aterosclerozei, hipertensiunii arteriale şi a astmului bronşic;
* Conţinutul de minerale şi oligoelemente al algelor este printre cele mai ridicate din lumea plantelor. În anumite cazuri de disfuncţii tiroidiene, consumul de alge poate fi de un real ajutor. Datorită conţinutului crescut de iod, algele contribuie şi la buna funcţionare a proceselor metabolice. Spirulina este o algă verde-albastră, care conţine fier, calciu, potasiu, sodiu, cupru, mangan, magneziu, zinc, fosfor, seleniu şi, într-o cantitate foarte mare, iod. Datoriţă conţinutului crescut de iod, administrarea spirulinei ca supliment alimentar poate corecta unele insuficienţe tiroidiene;  

* Iod se mai găseşte în legume şi fructe: usturoi, ceapă, spanac, morcov, roşie, struguri, pere, cantitatea fiind diferită funcţie de concentraţia de iod din solul cultivat. Iodul se mai regăseşte şi în soia, produsele din soia, în fasole şi păstăi. Nu trebuie ignorat faptul că anumite alimente încetinesc absorbţia de iod de către glanda tiroidă: broccoli, varza, arahidele. Doza zilnică recomandată este de 150 - 200 mcg;
* Sarea rămâne cea mai ieftină modalitate de combatere a deficitului de iod. De curând, uleiul de floarea-soarelui îmbunătăţit cu iod a devenit un aliat în lupta contra deficitului de iod. Adăugarea de iod în ulei nu modifică gustul uleiului, care poate fi folosit în pregătirea salatelor. În cazul preparării termice, iodul dispare. Chiar dacă este îmbogăţit cu iod, uleiul de floarea-soarelui nu este recomandat pentru prăjit. În uleiurile vegetale sunt generaţi produşi toxici, mai ales când prăjim cartofi sau carne.

Plante bogate în iod
* Sos cu iod. Un pahar de laminaria (alge marine) uscate se amestecă bine cu 600 ml apă clocotită. Se acoperă cu un capac şi se lasă să se umfle. Se toacă mărunt 10-12 cepe de mărime medie sau mică şi se încorporează în laminaria. Se dau prin râşniţa de cafea 3 linguri seminţe de coriandru, o lingură seminţe de chimen, 5-6 boabe de piper alb şi 2-3 cuişoare. Condimentele se adaugă în alge, odată cu ceapa, apoi se toarnă 100-150 ml ulei presat la rece nerafinat şi se amestecă bine, cu o lingură de lemn. Se lasă 24 de ore la frigider, apoi sosul este gata pentru consum. Zilnic, se prepară o salată din legume şi zarzavat tocate mărunt, în care se adaugă 4-5 linguri de sos bogat în iod;
* Ceai de lăcrămioare. Primăvara ne aduce primele flori care pot fi folosite în locul medicamentelor scumpe cu iod. În 250 ml de apă clocotită se fierb timp de 2-3 minute 15g flori de lăcrămioară, după care se iau de pe foc şi se strecoară. Se beau câte 2 linguriţe, de 3 ori pe zi. Nu măriţi doza, deoarece planta conţine toxine;
* Alge marine uscate (în special laminaria). Se consumă câte o jumătate de linguriţă cu puţină apă, înainte de culcare. O cură durează 15-30 de zile. Puteţi să repetaţi după o pauză de 2 luni;
* Scoruş negru. Se pisează un kilogram de plantă, se amestecă cu un kilogram de zahăr sau 700 g miere de albine. Se consumă câte o linguriţă, de 3 ori pe zi;
* Scaietele-popii. O lingură de plantă tăiată mărunt se pune în 250 ml de apă clocotită, se lasă pe foc 10 minute şi se infuzează sub capac, până la răcire. Se bea câte o lingură, de 5-6 ori pe zi.