Bărbaţii, mai afectaţi de gută decât femeile

Foto: www.pulsmedia.ro

* Guta este o forma de artrită (inflamaţia articulaţiilor), caracterizată prin durere, edem, roşeaţă şi căldură locală (inflamaţie), precum şi prin incapacitatea funcţională a articulaţiei *

Fără tratamentul corespunzător, boala prezintă acutizări frecvente, care pot cauza leziuni severe ale articulaţiilor, tendoanelor sau a altor ţesuturi. Cauza principală a gutei este hiperuricemia (excesul de acid uric în sânge). Hiperuricemia este deseori asimptomatică şi nu cauzează complicaţii, majoritatea persoanelor cu nivel crescut sanguin al acidului uric nedezvoltând niciodată gută. Când nivelul acidului uric are valori foarte mari, acesta poate forma cristale de urat, care se depun apoi la nivelul articulaţiior.
Sfaturi pentru a diminua efectele nedorite ale gutei

Odată instalată guta, pentru revenirea la o stare de sănătate cât mai apropiată de normalitate sunt indicate:
- scăderea în greutate (în cazul pacienţilor cu gută supraponderali) şi menţinerea unei greutăţi normale. Este utilă în acest scop adoptarea unei diete cu puţine grăsimi;
- administrarea unei medicaţii diuretice (care elimină excesul de apă şi sare de la nivelul organismului). Este important ca orice pacient cu gută să consulte un specialist înaintea utilizării unor tratamente medicamentoase complementare;
- exerciţiul fizic regulat şi evitarea sedentarismului.
Pacienţii cu gută care nu au simptome, dar au niveluri crescute de acid uric în sânge nu necesită tratament specific. Trebuie reţinut însă că pacienţii cu acid uric extrem de crescut în sânge trebuie investigaţi pentru a identifica eventualele leziuni renale sau articulare. Nivelul acidului uric trebuie monitorizat de medicul de familie până la revenirea la normal a concentraţiei acestuia.

Pentru bolnavii de gută, o serie de măsuri care pot fi luate strict la domiciliu:
- diminuare disconfortului şi durerii cauzate de atacul de gută;
- repaus al articulaţiei până la terminarea atacului;
- ridicarea segmentului afectat;
- aplicarea locală a unei comprese calde. Dacă acest lucru nu ajută, se poate încerca aplicare locală a unei pungi cu gheaţă;
- administrarea de antiinflamatorii, cu evitarea aspirinei care vă poate înrăutăţi starea.

Simptomele atacului de gută cedează de obicei în aproximativ 24 de ore de la iniţierea tratamentului. Mai trebuie să aveţi în vedere faptul că atacul de gută apărut la un pacient vârstnic poate dura mai mult şi poate fi de asemenea mai grav.
Dacă evoluţia bolii a depăşit 10 ani şi nu s-a efectuat nici un tratament, este posibil ca acidul uric să se fi acumulat la nivelul articulaţiilor sub forma cristalelor de acid uric (tofi gutoşi). Dacă aceşti noduli devin dureroşi, produc deformarea articulară şi tratamentul medicamentos nu reuşeşte micşorarea lor, este recomandat tratamentul chirurgical de corectare (excizia chirurgicală a tofilor).

Regimul alimentar pentru bolnavii de gută

Tratamentul nutriţional este esenţial în gută şi are drept obiective creşterea diurezei şi alcalinizarea urinei, reducerea greutăţii corporale, scăderea aportului de purine, dar şi eliminarea alimentelor ce declanşează atacul de gută şi scad eliminarea acidului uric.

* În mod obişnuit, se recomandă asigurarea unei diureze de peste 2,5 l pe zi. Cantitatea de lichide ingerate (2,5 l) trebuie repartizată în 6-8 prize pe zi: 5-6 în cursul zilei şi una seara, la culcare. Creşterea volumului urinar se obţine prin consumarea de ceaiuri diuretice, apă potabilă sau ape oligominerale şi alcaline, ultimele având proprietatea de a ridica pH-ul urinar şi de a reduce cristalizarea acidului uric;
* La persoanele supraponderale, scăderea în greutate trebuie să se facă progresiv. Aportul caloric la cei cu exces ponderal se limitează la 1.500-1.600 Kcal pe zi, dieta trebuind să fie una lacto-fructo-vegetariană. Regimul alimentar este alcătuit din următoarele produse: lapte dulce sau bătut, iaurt, brânzeturi nesărate şi slabe; carne de vacă, găină şi peşte în cantitate redusă (de trei ori pe săptămână); ouă în cantitate redusă (1-3 ouă pe săptămână şi numai în preparate); grăsimi reduse până la 60 g pe zi; pâine albă veche de o zi; făinoase; mămăligă; legume verzi sub formă de supă, cremă de legume; cartofi; sucuri de legume, fructe; dulciuri. Cantitatea de sare admisă zilnic este de 1-2 g pe zi. Se permite aportul de cafea şi ceai, întrucât deşi au un conţinut crescut de metilpurine, acestea nu se transformă în acid uric;
* Din alimentaţie nu trebuie să facă parte: viscerele (rinichi, creier, ficat, momiţe etc.), peştele gras, carnea de animal tânăr (viţel, miel), supa de carne, cacao, ciocolată. Se va evita consumul de mezeluri bogate în gelatine şi se elimină alimentele care precipită atacul de gută: cârnaţi, pateuri de carne, crustacee, moluşte etc, precum şi alimentele bogate în acid oxalic, deoarece acesta agravează efectele hiperuricemiei: măceşe, spanac, smochine uscate, concentrate de tomate, sfeclă roşie, castraveţii, ţelina, fasolea albă ş.a. Din acelaşi motiv nu se vor consuma nici dulciuri concentrate. Se interzice consumul de alcool. Berea, care are un conţinut ridicat în purine, este considerată mai nocivă decât alte tipuri de alcool.

Tratamentele naturiste, adjuvante ale regimului alimentar pentru gută

Sunt recomandate ceaiurile depurative, diuretice sau chiar diureticele uşoare:
- Se poate face infuzie din una din următoarele plante: frunze de frasin, coada calului, troscot, rizomi de pir medicinal, rădăcină de iarbă mare, rădăcină de osul iepurelui. Se pun 1-2 linguri de plantă la o cană de apă şi se beau 1-3 căni pe zi;
- Benefică este şi o infuzie din 20 g flori de soc, 20 g flori de tei, 30 g frunze de mesteacăn şi 30 g frunze de urzică. Se pune o linguriţă amestec de plante la o cană de apă şi se beau 2-3 căni pe zi, timp de o lună;
- O alternativă o poate reprezenta amestecul a 30 g frunze de mesteacăn, 30 g rădăcină de osul iepurelui, 30 g măceşe, 10 g fructe de ienupăr. Se pune o lingură la o cană de apă şi se beau 1-2 căni pe zi timp de două săptămâni;
- De folos vă este şi un alt amestec, compus din 3 - 15 g flori de levănţică, 25 g flori de soc, 15 g sunătoare, 15 g rădăcină de brusture, 20 g rizomi de pir medicinal, 10 g fructe de ienupăr. Se pune o lingură la o cană de apă şi se beau la prânz 1-2 căni de infuzie caldă, timp de două săptămâni.

Efecte deosebite au şi frunzele de mesteacăn sub formă de infuzie din 2-3 linguriţe de frunze uscate la 200 ml de apă clocotită. După răcire, se adaugă un vârf de bicarbonat de sodiu. Se lasă la macerat 6 ore, apoi se bea în două reprize, la interval de 4 ore.

Acidul salicilic din coaja de salcie sau din alte specii care conţin această valoroasă substanţă biologic activă stimulează eliminarea pe cale urinară a acidului uric din sângele bolnavilor de gută. Se face un decoct din două linguri de pulbere de scoarţă la o cană de apă şi se iau 3 linguri pe zi.

Alte remedii utile în caz de gută sunt fructele uscate de ienupăr (decoct slab sau infuzie concentrată; 2-3 căni pe zi, respectiv 3-4 linguri pe zi), frunzele de afin (se face o cură, timp de 40 de zile, cu 2-3 căni pe zi de infuzie preparată dintr-o linguriţă de frunze la o cană de apă clocotită) şi hrean consumat ca atare, drept condiment. Fructele de cătină albă sunt un puternic vitaminizant, întărind organismul şi crescându-i capacitatea naturală de luptă împotriva agresiunilor de orice natură. Se toarnă 500 de ml de apă clocotită peste două linguri de fructe proaspete zdrobite, se lasă vasul acoperit 30 de minute, se strecoară şi se bea fracţionat pe parcursul unei zile.

Cireşele pot fi folosite şi ele ca remedii naturiste antiinflamatorii.