Atenţie la bolile de primăvară

Foto: http://sanatate.bzi.ro

* Cele mai multe dintre afecţiunile din această perioadă sunt date de virusuri, care pot deveni agresive, în special la copii *

Dacă în sezonul rece v-aţi alimentat prost, este posibil să fiţi mai predispuşi răcelilor şi gripelor, ori virozelor digestive. “Iarna ne lipseşte în special Vitamina C, dar şi celelalte vitamine, pentru că mâncăm legume conservate şi nu proaspete. Cei ce mănâncă murături, în special varză, au un deficit mai mic de Vitamina C”, subliniază Cornelia Lebădă, medic primar medicină de familie.  Primăvara e nevoie de multă grijă, deoarece numărul bolilor cu care are de luptat organismul la ieşirea din anotimpul friguros nu e deloc de neglijat.
1. Răceala şi gripa de primăvară
În timpul iernii, când punem accentul în alimentaţie pe grăsimi şi proteine, imunitatea slăbeşte şi organismul devine vulnerabil în faţa răcelilor şi gripelor. În plus, când se face cald afară, ies mai mulţi oameni pe stradă. Mijloacele de transport se aglomerează, la fel şi parcurile, terasele, restaurantele. Este suficient ca o persoană dintr-o mulţime să fie gripată şi virusurile se vor transmite în lanţ.  Pentru că îşi schimbă rapid structura, virusurile sunt greu de învins cu medicamente. Dacă sunteţi sănătoşi, lăsaţi organismul să lupte. El va produce anticorpii de care aveţi nevoie şi, în final, va învinge. Nu vă trataţi cu antibiotice, deoarece nu sunt eficiente. Reţineţi că asupra virusurilor acţionează antiviralele.
2. Virozele digestive
Unele dintre virozele respiratorii se complică cu altele, digestive. Virusurile care dau gripa, de exemplu, pot avea manifestări digestive. Există şi virusuri digestive, care circulă independent şi care pot fi foarte agresive (virusurile care dau diaree: enterovirusurile şi rotavirusurile). În ce priveşte tratamentul, e bine de ştiut că nici virozele digestive nu se tratează cu antibiotice. Pentru că se manifestă prin diaree, este foarte importantă hidratarea cu lichide (apă, ceaiuri, supe). În cazul în care deshidratarea este severă, mergeţi la camera de gardă a unui spital. Mai pot ajuta medicamentele antiinflamatorii.
3. Ulcerele şi gastritele
Când schimbaţi alimentaţia şi treceţi pe crudităţi, este posibil să vă reactivaţi simptomele de ulcer sau gastrită. Consumul de medicamente antiinflamatoare, utilizate în răceli, pot să provoace, de asemeni, crize de stomac. Practic, criza este determinată de creşterea acidităţii sucului gastric şi duodenal, hiperaciditate ce atacă mucoasa gastroduodenală. Se produce o inflamaţie a mucoasei (gastroduodenita) şi, în cazuri mai avansate, apar nişele. Simptomele bolii constau în durere, resimţită ca o arsură în abdomenul superior, ce dispare după ce mâncaţi. Greaţa şi vărsăturile sunt destul de des întâlnite. Ca tratament aveţi la dispoziţie un arsenal vast de medicamente antiulceroase.

4. Astenia de primăvară

Foto: www.nera-distributions.ro

În această perioadă,  multă lume se plânge de lipsa tonusului, de scăderea formei fizice, de o stare de rău care nu poate fi definită. Cauza este astenia de primăvară, ce apare la trecerea dintre iarnă şi primăvară, atunci când creşte brusc luminozitatea în timpul zilei. Astenia se manifestă prin cefalee, palpitaţii, nervozitate, scăderea memoriei şi comportament labil - semne fiziologice datorate eforturilor de adaptare ale organismului la noile condiţii meteorologice. Cel mai bun tratament constă în plimbări şi o alimentaţie bogată în lactate şi fructe proaspete. Pe de altă parte, persoanele afectate de astenie trebuie să urmeze o cură de minerale şi vitamine. Nu este recomandată administrarea de somnifere sau calmante. Specialiştii susţin că persoanele care prezintă „simptomele“ asteniei de primăvară trebuie să recurgă şi la autocontrol. Cu alte cuvinte, nervii trebuie „ţinuţi în frâu“. Totodată, un ceai de tei sau de muşeţel, băut seara, ajută la „un somn uşor“. Şi tot seara nu strică vizionarea unei comedii.

5. Depresia, “rudă” cu astenia
De multe ori, astenia nu vine singură. Odată cu ea se instalează adesea şi depresia uşoară, ce poate fi legată de schimbarea de anotimp, dar şi de o serie de cauze fizice, de la alimentaţia sărăcăcioasa sau lipsa exerciţiilor fizice, până la boli de sezon, cum ar fi gripa. Semnele cele mai frecvente ale instalării depresiei sunt:  un sentiment de "golire", supărare şi anxietate, oboseală, lipsă de energie, lipsa interesului pentru activităţile cotidiene, insomnie, probleme de alimentaţie, creştere sau scădere în greutate, nevoia de a plânge, dificultate în luarea deciziilor, lipsa concentrării, sentimente de vinovăţie, neajutorare, inutilitate, iritabilitate. Importantă pentru revenirea la normalitate e maniera în care ne «croim» regimul de viaţă. Avem nevoie de o dietă echilibrată şi de renunţarea la tutun şi alcool. Apoi, sportul e benefic, la fel ca şi lumina soarelui. O plimbare de jumătate de oră în aer liber e la îndemâna oricui. În altă ordine de idei, trebuie evitată suprasolicitarea, între munca activă şi relaxare impunându-se o alternanţă.

Soluţii pentru a ne regăsi energia
În primul rând, aveţi nevoie de un regim alimentar compus din:

- cerealele integrale, pe care le puteţi combina în funcţie de gusturile dumneavoastră (germeni de grâu, ovăz);

- multe legume proaspete. În opinia Corneliei Lebădă, “fiecare popor ar trebui să-şi consume alimentele proprii. Acum e bine să nu vă lipsească din alimentaţie spanacul şi urzicile, dar şi morcovii, varza verde şi roşie, salata, ceapa verde, usturoiul. Mai puţin roşiile şi ardeii “din import””;

- dintre fructe, consumaţi lămâi, portocale, mere, sub formă de sucuri sau salate de fructe, cel puţin o dată pe zi;

- mierea cu pâine prăjită sau băuturile îndulcite cu miere: sucul proaspăt preparat de lămâie îndulcit cu o lingură mare de miere, pot suplini de minune dejunul zilnic;

- magneziu, în cantitate de aproximativ 300 mg pe zi, sub formă de comprimate. Acestea trebuie administrate dimineaţa în timpul micului dejun şi la amiază în timpul prânzului.

Farmacia verde

Aplicate de sute de ani, leacurile populare dau rareori greş în lupta cu boala.
Anemie de primăvară
* Rădăcina de ştevie de grădină este foarte bună împotriva anemiei, pentru că absoarbe fierul din pământ. Se prepară un decoct dintr-o linguriţă de rădăcină de ştevie, care se fierbe într-o cană de apă, vreme de 5 minute. Se strecoară, se beau două căni pe zi, înainte de masă, una dimineaţă şi alta seara, înainte de culcare;

* Se pun la fiert 10-15 g de rădăcină de hrean tăiată mărunt, în jumătate de litru de apă, şi se fierb 10 minute. Se beau 2-3 căni pe zi. O reţetă mai gustoasă: se taie rădăcina de hrean în rondele, care se pun într-un borcan şi se pudrează cu zahăr. Se închide borcanul şi se pune conţinutul la macerat. Din siropul format, se administrează copiilor o lingură pe zi;
Afecţiuni respiratorii
* Se pun 3-4 conuri de pin sau brad într-un litru de apă şi se lasă să se macereze o oră. Apoi se pune vasul pe foc şi se lasă să fiarbă 3-4 minute. Se stinge focul, se acoperă vasul cu un capac, se lasă să se infuzeze 10 minute. Se beau trei căni pe zi.
Crize de astm
* Se taie o căpăţână de usturoi în lamele fine, ce se pun la macerat 15 zile, în trei litri de ţuică de ţară. Se scutură în fiecare zi. Se filtrează printr-un tifon. În caz de criză de astm, se înmoaie o bucată de zahăr în acest alcool şi se suge încetişor;
* Se opăreşte o linguriţă de turiţă mare cu o cană de apă şi se lasă la infuzat 10 minute. Se bea o cană pe zi. Răreşte crizele şi le potoleşte. Atenţie: turiţa e interzisă în caz de constipaţie.
* Se opăreşte o linguriţă de lumânărică cu o cană de apă. Se lasă să se infuzeze 10 minute, se strecoară. Se beau 3-4 căni pe zi. Strecuraţi ceaiul printr-un tifon, fiindcă planta are nişte perişori mici, care pot irita esofagul;
* Pentru degajarea bronhiilor, inhalaţiile cu frunze de mentă dau rezultate excelente. Puneţi un pumn de plantă într-un lighean, turnaţi deasupra apa clocotită şi respiraţi vaporii fierbinţi, cu grijă să nu vă ardeţi. Pe lângă frunze, puteţi adăuga şi 4-5 picături de ulei esenţial de mentă.

Bronşită

* Tocaţi o ceapă, apoi amestecaţi-o cu 2-3 frunze de varză tăiate cât mai mărunt. Pudraţi-le cu zahăr tos şi lăsaţi-le la macerat 48 de ore. Se formează un soi de sirop din care se ia câte o lingură de mai multe ori pe zi;
* 100 g de violete uscate sau proaspete se amestecă cu 400 g de miere, 300 ml de apă şi se pun la fiert până ce lichidul dobândeşte consistenţa unui sirop. Se filtrează şi se păstrează la rece. Se administrează 2-3 linguriţe seara.
* Tăiaţi 3 sau 4 cepe în sferturi, fierbeţi-le într-o jumătate de litru de apă, vreme de 10 minute. Strecuraţi. Se bea tot lichidul într-o zi, porţionat, în pahare de ţuică;
Gripa de primăvară
* Puneţi la fiert o sticlă de vin roşu. Adăugaţi 15 g scorţişoară, 5 bucăţi de zahăr şi câteva felii de lămâie. Beţi o jumătate de sticlă pe zi, împărţită în 4 porţii. Se repetă reţeta, trei zile la rând. Dacă boala trenează, faceţi o cură de mere. Mâncaţi între 500 g - 1 kg de mere rase, exceptând orice alt aliment, vreme de 2-3 zile;
Răceli de primăvară
* Muştarul bunicilor noastre este de mare actualitate în răceli mai uşoare. Amestecaţi 150 g făină de muştar cu puţină apă rece. Lăsaţi-o să stea un sfert de oră, apoi adăugaţi pasta obţinută în 4 litri de apă caldă. Turnaţi-o într-un lighean şi băgaţi-vă picioarele înăuntru. Temperatura apei nu trebuie să depăşească 40 de grade, fiindcă muştarul îşi pierde puterea;
* Radeţi rădăcina de hrean şi puneţi cataplasme pe piept.

Computerul, o ameninţare pentru sănătatea ochilor

* monitorul LTD, ochelarii antireflex, odihna şi alimentaţia corespunzătoare sunt “armele” cu care puteţi “contraataca atacul” *

Cum computerul a devenit inevitabil în viaţa de zi cu zi, mai ales dacă lucrezi câte 8 ore în faţa unui monitor, mai devreme sau mai târziu apar o serie de simptome precum dureri de cap acute, oboseală, tulburări de vedere, ochi uscaţi ori lăcrimare excesivă, dureri ascuţite de ochi, senzaţie de presiune intracraniană, stare de ameţeală sau de greaţă. Consecinţa? Nu te mai poţi concentra la ce ai de făcut şi devii irascibil. În plus, apare şi riscul mai multor afecţiuni oculare, între care glaucomul.

Irinel Rogalschi, medic specialist medicină de familie, e îngrijorată, în mod special, de sindromul dependenţei de calculator, mai ales atunci când e vorba de cei mici: ”Copiii zilelor noastre sunt mult mai interiorizaţi, nu se mai joacă. Din ce în ce, dispar relaţiile inter – umane şi ceea ce înseamnă ele: privirea, atingerea... Frecvent, vin la cabinet copii palizi şi încercănaţi, din cauza calculatorului. Aproape că nu mai văd copii îmbujoraţi de la joacă... Ajung să trăiască într-un fel de lume a lor. Pe mulţi îi atrag site-urile cu referate, pe care le copie cap coadă...”.

Calculatorul oboseşte ochii

Problemele cu lucrul pe computer apar şi la copii şi la adulţi pentru că cititul pe monitor e mai complicat decât cititul unei hârtii obişnuite. O pagină tipărită are semne bine delimitate de tuş negru pe hârtie albă, pe care ochiul sănătos le percepe cu uşurinţă. În cazul calculatorului, este vorba de pixeli al căror contrast nu e la fel de bun. Literele sunt mai strălucitoare în centru şi îşi pierd din intensitate spre margini. Acest lucru face ca ochii să se concentreze mai greu asupra literelor şi imaginilor, având tendinţa de a "fugi" într-o măsură imperceptibilă conştient. Necesitatea unei ajustări continue oboseşte ochii, apărând chiar o senzaţie de arsură pe care o simţi după mai multe ore în faţa calculatorului.
Elemente de protecţie

În astfel de situaţii trebuie să vă protejaţi cât mai mult ochii. E bine să aveţi un monitor LCD (cu ecran plat), ce reduce mult presiunea asupra ochilor, cât şi reflexia excesivă a luminii. Pentru monitoarele CRT (cu tub catodic) se folosesc ecrane de protecţie, care ar trebui să aibă acelaşi efect.
Lentilele antireflex sunt foarte utile, indiferent ce monitor aveţi. Fie că deja purtaţi ochelari, fie că nu, proprietatea aceasta ajută foarte mult ochii să se concentreze asupra imaginii din faţa lor. De regulă, ochelarii obişnuiţi pentru citit nu sunt la fel de eficienţi şi pentru monitor, pentru că problema nu este ochiul în sine, ci situaţia diferită la care trebuie să se adapteze. Unele persoane cred că ochelarii pentru calculator, chiar fără dioptrii, înrăutăţesc vederea. Este o concepţie greşită. Ochelarii antireflex împiedică avansarea eventualei afecţiuni deja produse de monitor. Vă puteţi comanda ochelari doar antireflex sau ochelari cu dioptria prescrisă de medic şi cu această trăsătură în plus. Ochelarii sunt de preferat lentilor de contact concepute în acest scop, ce sunt mai puţin recomandate deoarece tind să usuce ochii. De fapt, uscatul ochilor e altă problemă provocată de munca îndelungată la computer. În general, când privim un monitor, clipim mai rar ca de obicei. Praful aderă la suprafaţa expusă a ochiului, lipindu-se şi iritându-l, deoarece pelicula de lichid care îl protejează lipseşte. E bine să clipiţi din când în când, de mai multe ori consecutiv, şi eventual să folosiţi lacrimi artificiale, care se găsesc în farmacii.
Durerile de cap, o cauză a problemelor cu ochii

Este foarte posibil să suferiţi din acest motiv dacă: 

- sunteţi conştienţi de faptul că aveţi ochii foarte obosiţi şi aveţi o senzaţie de mâncărime sau de iritare în zona lor;
- de foarte multe ori vă suprasolicitaţi ochii sau aveţi dificultăţi în a vedea obiecte aflate la distanţă, după ce v-aţi concentrat privirea asupra obiectelor aflate în imediata apropiere, sau invers;
- temporar, aveţi privirea înceţoşată;
- suferiţi de ameţeală.

Mic “ghid” pentru a preveni oboseala ochilor la birou

 - asiguraţi-vă că scaunul, biroul şi monitorul sunt aşezate în cele mai confortabile poziţii pentru dumneavoastră. Staţi drept, cu spatele susţinut şi folosiţi un scăunel pentru odihna picioarelor, în cazul în care nu ating podeaua;

- păstraţi o distanţă de 50 – 60 centimetri faţă de monitor;
- evitaţi contrastul puternic între lumina monitorului şi cea din background;

- evitaţi lumina prea slabă sau prea puternică în încăpere; ar trebui ca aceasta să vină dintr-o parte şi nu din faţă sau din spate, ca să evitaţi reflexiile suplimentare;
- păstraţi în permanenţă monitorul curat;
- asiguraţi-vă că biroul în care lucraţi este bine ventilat sau încercaţi să lucraţi lângă o fereastra deschisă, pentru că aveţi nevoie de cât mai mult oxigen;
- luaţi pauze regulat (teoretic, la fiecare 15 minute) şi plimbaţi-vă, dacă simtiţi nevoia, pentru a vă dezmorti şi a ajuta ochii să se relaxeze. Setaţi contrastul şi luminozitatea monitorului la niveluri acceptabile;
- în timpul pauzelor, concentraţi-vă privirea asupra unor lucruri aflate mai departe, pentru a vă odihni muşchii oculari;
- dacă vă copiaţi un document tipărit în computer, asiguraţi-vă că atât documentul cât şi monitorul se află la aceeaşi distanţă de ochi. Cel mai bine, aşezaţi foile pe un clipboard;
- mergeţi în mod frecvent la controale oftalmologice;
- încercaţi să evitaţi stresul;
- odihniţi-vă mai mult (şi mai bine!) noaptea. Sunt recomandabile cel puţin 8 ore de somn. Farmacia verde

Legume şi fructe pentru sănătatea ochilor

Morcovi: Mari deţinători de provitamina A, ideali în prevenirea, chiar şi tratarea bolilor de ochi. Consumaţi-i cruzi sau sub formă de suc, eventual amestecat cu suc din rădăcină de pătrunjel, în proporţie de 3/1, câte 250 ml pe zi;
Ceapa: Are o reputaţie bună pentru efectul său antimicrobian, antisclerotic şi de ameliorare a circulaţiei sangvine intraoculare;
Usturoiul: Are acelaşi efect ca şi ceapa, dar acţionează cu mai multă promptitudine în reducerea aterosclerozei şi tensiunii arteriale. Ideal ar fi să consumaţi zilnic până la o căpăţână de usturoi crud;
Afine: Conţin în cantităţi însemnate provitamina A şi vitamina C şi în plus acţionează antimicrobian. Se recomandă consumarea lor zilnică, sub formă proaspătă sau decoct. Acesta se obţine prin fierberea 5 minute a unei linguriţe de fructe într-o cană cu apă. Se lasă la infuzat 15 minute, apoi se strecoară. Se bea o cană pe zi. Ceaiul se poate utiliza şi la efectuarea de băi oculare, de mai multe ori pe zi.
Cătine: Fructele conţin o substanţă numită manitol, care acţionează benefic în tratarea glaucomului. Se recomandă consumul de fructe proaspete (200 - 300 g/zi), sau uscate (câte un vârf de cuţit de mai multe ori pe zi).

Ţelina: Sucul este folosit în unele afecţiuni oftalmologice, fie prin picături aplicate pe pleoape, fie prin tamponări ale pleoapelor.

Medicina naturistă

Albăstrele: În cazul ochilor obosiţi, al cearcănelor, al pleoapelor ridate, se vor aplica zilnic comprese sau cataplasme cu infuzie de flori de albăstrele (o lingură de flori la 2 pahare cu apă); au proprietăţi calmante, tonifiante;

Teiul are acţiune calmantă, decongestivă; se foloseşte sub formă de decoct (10 g la un pahar de apă); se pun comprese care se menţin pe pleoape timp de 15 minute, în cazul cearcănelor şi al pleoapelor iritate;

Frunze de ceai chinezesc: Acţionează favorabil asupra cearcănelor şi a pungilor de sub ochi; comprese cu decoct cald cu o linguriţă la cană.

Petale de trandafir: Pentru ochii obosiţi; comprese cu infuzie din o linguriţă de petale la un litru de apă;

Rădăcină de nalbă mare: Are proprietăţi emoliente, de hidratare a pleoapelor ridate; comprese la ochi cu decoct preparat din 2 linguri de rădăcini la o cană de apă;

Flori de muşetel: Calmante, dezinfectante, antiinflamatoare: băi de ochi cu infuzie preparată din 3 linguri de flori la o cană de apă; după 15 minute, se filtrează şi se adaugă 4 g de acid boric;

Flori de gălbenele: Au efect calmant; comprese cu 10 g de tinctură preparată din 20 g de flori macerate, timp de 8 zile, în 100 ml de alcool de 70 de grade la 100 ml de apă fiartă şi răcită;

Frunze de patlagină: În conjunctivite, blefarite; băi locale cu infuzie preparată din 2 linguri de frunze la o cană de apă;

Turiţa mare: Se recomandă în afecţiuni oculare (conjunctivite); comprese cu infuzie din 2 linguri de plantă la o cană de apă;

Fruncte de fenicul: Au proprietăţi antiseptice: băi de ochi cu infuzie preparată dintr-o linguriţă de fructe la o cană de apă;

Asmatui: Remediu pentru inflamaţii ale pleoapelor; spălături locale cu infuzie cu 2 linguri de plantă la o cană de apă sau cu suc obţinut din plante proaspete;

Ceai negru: Conţine tanin şi reduce umflăturile din jurul ochilor.

Atacul de panică

Foto: www.elady.ro

* Atacurile de panică sunt cele mai răspândite afecţiuni psihice, afectând unul din 75 oameni * Ele reprezintă un episod brusc şi copleşitor de frică, fără vreun motiv aparent *

Atacurile de panică se pot petrece oricând, chiar şi în timpul somnului. În cursul atacului, frica sau disconfortul sunt însoţite de cel puţin patru dintre următoarele simptome, care apar într-o maniera abruptă şi ating intensitatea maximă în mai puţin de 10 minute:
-  bătăi puternice, neregulate, rapide ale inimii;
-  incapacitate de a respira;
-  durere sau disconfort toracic;
-  transpiraţii;
-  tremurături, contracţii localizate ale muşchilor;
-  greaţă, jenă abdominală;
-  ameţeli, senzaţie de instabilitate sau de leşin;
-  senzaţie de irealitate (modificarea percepţiei propriei persoane);
-  frica de a-şi pierde controlul, a înnebuni;
-  teama de a muri;
-  furnicături;
-  frisoane sau valuri de căldură.
”Atacul de panică apare mai frecvent la femei, care au o anumită vulnerabilitate, în special la vârsta adolescenţei”, subliniază Laura Jijie, medic specialist în psihiatrie pediatrică. Practic, atacul de panică singular nu e un diagnostic în sine. Paroxisme ale anxietăţii pot apărea în oricare dintre tulburările anxioase (fobii, tulburare obsesivă sau tulburare anxioasă generalizată), numai că ele nu sunt caracteristice atacului de panică.

Doar tulburarea de panică evoluează cu atacuri de panică repetate, dintre care cel puţin unul este urmat, timp de minim o lună, de unul sau mai multe dintre următoarele simptome :
-  frica persistentă că vor urma şi alte atacuri;
-  îngrijorări privind consecinţele atacului: pierderea controlului, un infarct miocardic sau evoluţia spre o boală psihică gravă;
-  o modificare semnificativă a comportamentului în legătură cu atacurile (evitarea situaţiilor în care s-au produs atacuri de panică, consultarea repetată a medicului).

Nu o dată, atacurile de panică îşi au “rădăcinile” în copilărie 

Foto: www.ziare.com

În general, ereditatea, factorii biologici, evenimentele stresante, un mod de a gândi catastrofic, toate au un rol în declanşarea unui atac. Unii specialişti subliniază rolul factorilor biologici, alţii consideră că atacurile de panică au la bază experienţe din copilărie. Sunt persoane ce se nasc cu o iritabilitate neurofiziologică, ce se manifestă de timpuriu ca o teamă. În copilărie, se tem de situaţii nefamiliare. Părinţii lor, predispuşi ei înşişi să intre în panică, eşuează în a facilita copiilor capacitatea de a se adapta la mediu şi le exacerbează natura temătoare.
Copilul se simte sufocat de comportamentul părinţilor şi, în acelaşi timp, devine hiperdependent de ei. În adolescenţă, devine dornic să facă pe plac având, în acelaşi timp, resentimente faţă de autoritate. În prima parte a maturităţii, se întâmpla ceva ce implică, de obicei, o figură autoritară ce determină un puternic sentiment de furie. Deja predispuşi la teamă, devin speriaţi de intensitatea sentimentelor lor. Furia este însoţită şi de un răspuns fizic (bătăi de inimă puternice, transpiraţie, anxietate), ce atrage atacul de panică. După, persoana respectivă intră într-un cerc vicios.
Atacurile de panică sunt deseori urmate de agorafobie, teama de spaţii largi. Mulţi au probleme cu prietenii, familia sau slujba, sunt mai înclinaţi spre alcool şi droguri, au un risc mai mare de a se sinucide, petrec mult timp în camerele de urgenţă ale spitalelor şi mai puţin cu hobby-urile lor. Tind să fie dependenţi financiar de alţii, se simt mai puţin sănătoşi psihic şi fizic.

Soluţiile pacienţilor

Strategiile pe care le adoptă cei care ajung în această situaţie sunt două:
1. Evită locurile în care este posibil să facă un atac de panică;
2. Îşi iau măsuri că atacul nu se va produce sau că nu vor trece singuri prin această experienţă.

Cei ce se tem de atacuri poartă medicamente în geantă, iau calciu pentru că, foarte frecvent, atacul de panică este atribuit în mod eronat unei scăderi a calcemiei, merg pe stradă însoţiţi, nu pleacă la drumuri lungi pentru a avea acces oricând la un serviciu de urgenţă etc.

Aceste strategii reuşesc să scadă anxietatea pe termen scurt, dar pe termen lung limitează enorm viaţa individului, întreţin atacurile de panică şi, în timp, nu mai au efectul scontat.

Opţiuni terapeutice

În tulburarea de panică ori se prescriu medicamente, ori psihoterapie comportamental -cognitivă. Factorii care determină o opţiune sau alta sunt:
- impactul tulburării asupra “funcţionării” individului în familie, la serviciu ori şcoală, precum şi în viaţa socială;
- vechimea tulburării;
- existenţa unei încărcături genetice sugestive pentru anxietate;
- opţiunea bolnavului.

Psihoterapia comportamental – cognitivă

www.mostwantedblog.org

Se bazează pe colaborarea dintre psihoterapeut şi pacient. Poate fi intensivă (câteva şedinţe/săptămână) sau standard (şedinţe săptămânale cu durata cuprinsă între 45 minute şi o oră), ambele completate de “teme pentru acasă”. Rolul “temelor” este acela de a asigura continuitatea efectului între şedinţe şi consolidarea rezultatelor obţinute.

Partea cognitivă are o componentă de psihoeducaţie în care i se explică pacientului mecanismele de declanşare şi întreţinere a anxietăţii, o componentă de restructurare cognitivă în care este abordată percepţia distorsionată a “pericolului” şi o parte de antrenament în rezolvarea problemelor - care se adresează surselor de stres din viaţa acestuia. În finalul terapiei se discută strategiile de prevenire a recăderilor .

Partea comportamentală se adresează strategiilor contraproductive pe termen lung, care perpetuează tulburarea de panică (evitarea şi măsurile de asigurare). “De multe ori e nevoie de un program de desensibilizare, pacientul fiind expus treptat la situaţii anxiogene. Dacă îi este frică de spaţiile deschise, pentru început va privi afară de pe fereastra geamului, apoi din uşa blocului, pentru ca după un timp să iasă afară”, detaliază Laura Jijie. “Durata terapiei este variabilă, între 3 luni şi un an, în funcţie de vechimea tulburării şi complicaţiile ei. Numărul mediu de şedinţe pentru o tulburare de panică având un debut recent şi nici o complicaţie este de 8 – 10”, punctează medicul specialist botoşănean. În aceeaşi opinie, în final este posibilă remiterea completă a bolii.

Gestionarea atacului de unul singur

60% din atacurile de panică sunt acompaniate de hiperventilaţie, semn că e prea mult oxigen şi că e nevoie de o anumită cantitate de dioxid de carbon pentru corpul nostru. Pierderea de CO2 se poate preveni prin ţinerea respiraţiei. Şi respiratul într-o pungă de hârtie este o tehnică folositoare. Exerciţiile sunt cel mai bun mod de "resetare" a respiraţiei ce devine haotică după un atac. Dar există şi alte tehnici care pot opri atacul. Primul pas este relaxarea muşchilor, conştientizarea tensiunii, urmată de încordarea şi relaxarea repetată a muşchilor. Urmează încetinirea ritmului haotic de respiraţie, procedând ca şi cum aţi sufla o lumânare. Plasarea mâinilor pe stomac pentru a simţi ritmul respiraţiei este recomandată. E de ştiut şi că stresul psihic poate fi combătut prin stres fizic (jogging, fitness, înot) şi că regimul alimentar trebuie să includă cât mai multe crudităţi. De multe ori contează şi autosugestia. 
Acupunctura, o soluţie

Schema de tratament include şi şedinte de acupunctură, care rup cercul vicios neuro-endocrin şi reglează activitatea tuturor glandelor endocrine, începând de la periferie spre centru. În timpul şedinţelor în corp se eliberează endorfinele, denumite şi hormonii fericirii. Acţiunea endorfinelor relaxează psihicul, elimină treptat tensiunea generată de atacurile de panică, astfel oprindu-se reacţia în lanţ generată de şocul iniţial.

Farmacia verde

Pentru atacurile de panică se recomandă tratamentul cu polen, Ca, Mg, P, vitamina C, untura de peşte, precum şi ceaiuri sau tincturi calmante.
- infuzie din o lingură rădăcină de valeriană, o lingură frunze de roiniţă, o lingură frunze de rozmarin, 2 linguri sunătoare. Se pun 2 linguriţe pline cu amestec de plante în 500 ml apă clocotită. Se lasă să infuzeze 15 min. Tratamentul este de minim 3 luni, câte o cană/zi infuzie sau o linguriţă ulei sunătoare, după mesele principale;
- ceaiul sau tinctura de păducel  sunt calmante şi reduc palpitaţiile;
- tinctura de măceşe (o parte măceşe, 5 părţi alcool de 60°). Timp de 8 zile, se iau 40-50 picături/zi;

 - cure îndelungate cu cătină: 1 linguriţă pulbere de 4 ori/zi;
- infuzie de salcie (frunze şi mâţişori), hamei (echilibrant, somnifer), iasomie (combate cefaleea şi insomniile, este calmantă hipnotică);
- se bea dimineaţa, pe stomacul gol, şi seara, un pahar cu suc de morcovi. Se începe cu 50 g, crescând cantitatea până la 500 g. Se poate amesteca cu suc de varza şi măr. Se fac pauze după 14 zile, 7 zile, pentru a nu se colora pielea în galben;
- infuzie de levănţică - 2 căni/zi sau tinctură, 15-20 picături de 2 ori/zi. Tinctura de lavandă se prepară astfel: într-un recipient se pune 1/3 pulbere de lavandă şi 2/3 alcool de 70°. Se închide ermetic şi se lasă la macerat 2 săptămâni. Se filtrează şi se pune în sticluţe închise la culoare;
-  infuzie de valeriană şi sunătoare, câte o linguriţă din fiecare, 2 căni/zi;

- se amestecă tinctura de arnică şi rădăcina de valeriană în proporţii egale. Se iau 1-2 linguriţe puse în apă, pe stomacul gol, la culcare;
- Se ia de 3 ori/zi câte o linguriţă pulbere de flori de tei (sublingual, se ţine 10 min. şi se înghite cu apă) sau 1 l/zi macerat la rece (1 linguriţă/l cană apă, 8 h), în cure de 3 săptămâni;
- ceai şi gel de aloe vera.

Alergiile de primăvară

allergyasthma.wordpress.com

* cu oarece timiditate, ne apropiem de primăvară, anotimp în care apar numeroase alergii de sezon *

Această neplăcere este cauzată de cele mai multe ori de polen şi puf de păpădie, dar şi de alţi factori, precum particulele de praf, mucegaiul sau părul de animale.

Simptomatologie, funcţie de vârstă

“Cele mai răspândite simptome sunt înroşirea ochilor, lăcrimarea, furnicături, strănut, iar în cazurile mai severe poate interveni şocul anafilactic - o reacţie violentă a organismului, care poate pune viaţa în pericol”, precizează Dana Dascăl, medic rezident medicină de familie. Oricât de supărătoare ar fi manifestările cauzate de alergii, ele pot fi agravate dacă persoana afectată inhalează fum de ţigară ori simte miros de parfum, soluţii de curăţat sau vopsea proaspătă. În cazul copiilor, tipologia şi gradul de severitate al alergiilor variază în funcţie de vârstă. Pentru micuţii cu vârsta de până la cinci ani, simptomele sunt mai puţin vizibile, mai ales că ei sunt foarte sensibili şi au reacţii asemănătoare alergiilor aproape de fiecare dată când sunt scoşi la plimbare. Pentru copiii care au depăşit vârsta de cinci ani, simptomele menţionate sunt ceva mai violente şi, de cele mai multe ori, însoţite de tuse cronică, eczeme şi congestii ale mucoasei nazale. Într-o faza avansată pot apărea probleme ale urechii medii, infecţii ale sinusurilor şi astm. De cele mai multe ori, simptomele diferitelor tipuri de alergii pot fi confundate cu cele ale unei simple răceli. Dacă acestea sunt rezistente la tratamentul obişnuit şi persistă mai mult de trei luni, cel mai probabil este vorba despre o formă de alergie.

Imunitate în scădere
O serie de studii au evidenţiat faptul că peste 50% dintre copiii cu vârsta de peste cinci ani prezintă simptome de alergie, iar numărul lor este în creştere. În primul rând, la cauze putem nominaliza o tendinţă generalizată de scădere a imunităţii. Oricât de ciudat ar putea părea acest lucru, oamenii sunt “programaţi genetic” pentru a contracta diferite forme de alergie. Însă, având în vedere faptul că sistemul imunitar al copiilor din ziua de azi este mult mai vulnerabil decât al celor de la jumătatea secolului trecut, de exemplu, nu este greu de înteles de ce alergiile şi-au găsit un mediu prolific pentru a se manifesta. Chiar dacă, odată contractate, alergiile nu mai dispar, pe măsură ce prichindeii cresc, simptomele devin tot mai puţin supărătoare - sau, în cel mai rău caz, nu se mai agravează.

Modalităţi de evitare a reacţiilor alergice

“Profilaxia alergiilor este primară – prin evitarea cauzelor şi secundară – prin administrarea de antihistaminice pe perioada acutizării”, subliniază Dana Dascăl. Pentru profilaxia primară, respectaţi următoarele reguli:

- nu ieşiţi din casă prea devreme dimineaţa şi nici în orele târzii ale după-amiezii;
- închideţi geamurile şi folosiţi instalaţia de aer condiţionat - atât acasă, cât şi în maşină; utilizaţi filtrele pentru polen la sistemul de aer condiţionat al maşinii;
- uscaţi hainele în uscător, nu pe sârmă, pentru a preveni depunerea particulelor de polen;
- spălaţi-vă pe cap în fiecare seară, fiindcă particulele de polen se depun mai ales pe firul de păr şi sunt insesizabile cu ochiul liber;

- evitaţi: excursiile la pădure în perioada de polenizare, mirositul florilor, îngrijirea florilor din grădini şi aerisirea camerei dimineaţa;

- dacă acarienii sunt responsabili, suprimaţi mochetele, utilizaţi lenjerii specifice şi evitaţi plusurile;

- în privinţa pisicilor, câinilor, hamsterilor, cel mai bun lucru este separarea. Sau, cel puţin nu permiteţi animalului să intre în camerele de locuit;

- evitaţi plimbările după furtuni sau ploi scurte, când concentraţia de polen este mult mai ridicată (scade doar după o ploaie îndelungată).

Imunoterapia

O soluţie pentru reducerea simptomelor alergiei pe o perioadă mai lungă de timp este şi imunoterapia. Aceasta se realizează prin injectarea subcutanată a unor cantităţi progresiv crescute de alergen. Dupa câteva luni de tratament de obişnuire, pe timpul cărora dozele cresc progresiv, vor urma mai mulţi ani de tratament de întreţinere. Desensibilizarea se face obligatoriu sub supraveghere medicală, deorece există riscul alergiei generalizate. Durata totală a tratamentului presupune aproximativ 3 ani sau chiar mai mult. De puţină vreme, este posibilă utilizarea unor picături care se pun sub limbă, numai că e vorba de o tehnică costisitoare. În viitor, desensibilizarea se va putea face prin pulverizare. Imunoterapia funcţionează eficient şi în cazul rinitelor alergice provocate de febra fânului, împotriva cărora oferă protecţie pe durata a 12 luni.

Cum prevenim alergiile

Prevenţia este cel mai bun tratament pentru alergii, în măsura în care acest lucru este posibil. Identificând exact la ce sunteţi alergici, puteţi limita reacţia alergică fără ajutor medical. Dacă ştiţi ce substanţă e alergenă, evitaţi-o ori de câte ori este posibil. Citiţi etichetele alimentelor pentru a vedea care sunt ingredientele şi pentru a identifica prezenţa posibililor agenţi declanşatori alimentari. La restaurant, întrebaţi personalul ce conţine mâncarea comandată. Dacă sunteţi alergici la medicamentele uzuale - penicilina, aspirina, algocalmin, xilina - purtaţi la dumneavoastră un card sau orice altceva unde să aveţi notată această informaţie, pentru ca personalul medical să nu vă administreze aceste substanţe în situaţii de urgenţă. De asemeni, informaţi de fiecare dată medicul care vă consultă că sunteţi alergic.

Farmacia verde

Cele mai recomandate remedii naturale pentru combaterea alergiilor sunt ceaiul şi tinctura de trei-fraţi-pătaţi. Panseluţele sălbatice, cum mai sunt denumite aceste plante, înfloresc în lunile mai - august. De la trei-fraţi-pătaţi se utilizează doar partea aeriană, care se usucă în straturi subţiri, la umbră şi se păstrează în pungi de hârtie sau pânză. Planta este folosită pentru prevenirea şi tratarea alergiilor de orice fel, inclusiv a astmului bronşic şi a bronşitei alergice. Intern, se foloseşte infuzie dintr-o linguriţă de plantă la 200 ml de apă clocotită. Se beau 2 - 3 cani pe zi. Extern, infuzia se aplică sub formă de comprese pe zonele bolnave, de două ori pe zi. Tinctura 10% se administrează intern, câte 30 de picături de 3 ori pe zi, diluate în 100 ml apă. Pe lângă principala acţiune antialergică, trei-fraţi-pătaţi acţionează şi ca diuretic şi expectorant. Fluidifică secreţiile bronhice şi vindecă afecţiunile renale, tusea şi gripa. În doze mari, planta are efecte purgative şi vomitive. Gustul neplăcut amărui poate fi mascat cu ceaiuri aromatice, atenuat cu miere şi lămâie. La copii, infuzia se ia cu lapte şi se îndulceşte cu miere sau zahăr. La copiii mici şi foarte mici, nu se administrează intern preparate din trei-fraţi-pătaţi, mai ales din planta proaspătă. Pentru calmarea alergiilor, puteţi recurge şi la aromoterapie, utilizând extracte de fructe şi flori ce pot fi adăugate în apa de baie sau în uleiurile de corp (muşeţelul, iasomia, lămâia, salvia, eucaliptul, ghimbirul, portocala, menta şi rozmarinul). Indicat e şi să folosiţi suplimente naturale, care au efect de limitare a secreţiei de histamine, precum preparate pe bază de afine, coacăze, ceapă sau hrean şi să consumaţi alimente bogate în vitamine, zinc şi seleniu, care pot ameliora simptomele alergiilor de primăvară (peşte, soia, ciuperci, usturoi, ceapă, ridichi), dar şi alimente bogate în cobalt şi mangan: cereale, legume şi fructe seci, peşte, soia, ciuperci, usturoi, ceapă, ridichi.

Soluţii alternative

În medicina chinezească, diagnosticul se pune după ce practicianul ia pulsul “în cele 12 meridiane ale corpului” şi se examinează limba. Fiecărui organ îi corespunde o parte a limbii. Dacă limba este încărcată sau are culoarea schimbată, ceva este în neregulă. Acupunctura foloseşte ace din oţel inoxidabil, argint sau aur, care sunt inserate în piele în anumite puncte. Pentru tratarea alergiilor, acupunctura se combină cu plantele chinezeşti. Presopunctura se bazează pe acelaşi principiu ca şi acupunctura, dar se acţionează cu degetele, nu cu acele pentru restabilirea echilibrului. Homeopatia propune o altfel de soluţie în tratarea alergiilor: organismul se poate vindeca singur! Astfel se prescrie un tratament care produce aceleaşi efecte ca şi alergia pentru a stimula puterea de vindecare a organismului. Se fac şi desensibilizări homeopatice. Terapiile complementare precum reflexoterapia, hidroterapia oferă, de asemeni, soluţii pentru combaterea alergiilor.

Igiena, principalul “inamic” al parazitozelor

http://www.twiniversity.com

* parazitozele intestinale pot apărea la orice vârstă, mai frecvent în copilărie, când regulile de igienă nu ţin încă de rutină * esenţială pentru sănătatea copiilor e grija permanentă a adulţilor *

De fapt, nici la adulţi regulile de igienă nu ţin întotdeauna de rutină, dar în cazul lor altul e gradul de responsabilizare. În opinia medicului pediatru Maria Andronicescu, copiii se pot contamina foarte uşor cu ouăle paraziţilor. “Un copil, atunci când se joacă, poate ajunge în locuri neadecvate, unde sunt tot felul de gunoaie. Pune mâna pe pietre, pe jucării mai mult sau mai puţin curate şi apoi mănâncă fără să se mai spele pe mâini. Altă cauză are la bază lipsa de preocupare a părinţilor, care “uită” să deparaziteze animalele de companie sau cărora le este indiferent când micuţii se joacă cu animale străine, care pot avea paraziţi. Legumele şi fructele nespălate pot avea pe ele dejecţii de animale (tot o posibilă sursă de parazitoze), alte cauze putând fi unghiile netăiate sau condiţiile de igienă neadecvate (schimburi de lenjerie intimă între fraţi)”, enumeră Maria Andronicescu.

Multiple simptome

Părinţii îşi pot da seama că micuţii au parazitoze atunci când copiii acuză dureri de burtă, mâncărimi (anal şi nazal), au scaune proaste, sunt iritabili, nu au poftă de mâncare sau nu reuşesc să adoarmă. “Când apar astfel de simptome, părinţii trebuie să urmărească aspectul scaunelor, pentru că paraziţii adulţi pot fi eliminaţi spontan. Dacă un copil este infestat cu paraziţi care încă nu-s maturi - ei nu se văd şi atunci soluţia este examenul coproparazitologic. Care se repetă o dată la 3 – 4 zile, important fiind ca probele să se ia din mai multe locuri”, subliniază medicul pediatru botoşănean.

Sfaturi pentru părinţi

Chiar dacă parazitozele nu sunt boli grave, ele nu trebuie ignorate, primii care e indicat să le acorde atenţie fiind părinţii. Tocmai de aceea Maria Andronicescu le indică adulţilor:

- să respecte în primul rând ei regulile elementare de igienă;

- să-şi educe copiii să se spele cu maximă conştiinciozitate pe mâini şi să-şi taie unghiile;

- să deparaziteze periodic animalele de companie;

- să evite intimitatea dintre copii şi animăluţele de lângă casă şi să le şi explice în acelaşi timp celor mici care sunt riscurile;

- copiii să doarmă cu lenjerie intimă strânsă pe corp, pentru a evita scărpinatul;

- în cazul în care apare o parazitoză, să fiarbă şi să calce lenjeria intimă şi lenjeria de pat;

- tratamentul să fie pentru toţi membrii familiei;

- să nu se treacă cu vederea necesitatea adresării la medic.      

Soluţii naturiste

În afara medicaţiilor tradiţionale indicate de medici în cazul parazitozelor, rezultate bune dau şi tratamentele naturiste. Dintotdeauna seminţele de dovleac au fost considerate de mare ajutor contra viermilor intestinali. În caz de oxiuri la copii se dau zilnic 10-15, iar la adulţi 20-30 de seminţe de dovleac nedecojite, pe care cojiţa (pieliţa) fină, subţire trebuie să rămână neapărat şi care trebuie mestecate foarte bine. După aproximativ o oră se ia o linguriţă de ulei de ricin. Şi pentru o cură contra teniei se recomandă seminţele de dovleac. La o dietă severă se mestecă bine în 4 porţii 80-100 seminţe decojite (cojiţa fină, adică pieliţa rămâne) şi după o oră se ia 1-2 lingură de ricin. Dacă ar trebui, în caz de o primă nereuşită, să se încerce aceeaşi cură, nu apar fenomene secundare dăunătoare. Contra limbricilor ajută leacul băbesc cu morcovi şi sfeclă roşie. Nu numai sucul crud de varză acră poate duce la eliminarea limbricilor ci şi consumul hreanului şi al cepei. Un ajutor rapid aduce şi usturoiul fiert în lapte.