miercuri, 9 ianuarie 2013

Profilaxia rahitismului, esenţială în nord, unde soarele e mai “scump la vedere”

Foto: http://www.worldvision.ro
* Rahitismul este o afecţiune provocată de carenţa de vitamina D - vitamina necesară pentru mineralizarea ţesutului osos *
Rahitismul este, de regulă, boala primilor doi ani de viaţă şi debutează la numai câteva săptămâni de la naştere. Rahitismul se poate manifesta la toţi copiii care trăiesc în zonele temperate sau nordice (mai puţin însorite). Boala apare şi se poate diagnostica la vârsta de 3 - 6 luni, evoluând până la vârsta de 2 ani. După această vârstă, se poate vorbi mai degrabă despre consecinţe şi sechele ale rahitismului.
Vitamina D există în organism, dar ea trebuie “activată” de razele soarelui. Există şi situaţii în care vitamina D nu se găseşte în cantităţi suficiente în corpul micuţilor, stare de fapt gravă, deoarece e vorba de  o vitamină cu acţiune la nivelul intestinului, la cel al sistemului osos, rinichilor, musculaturii, sistemului endocrin şi al metabolismului în general. La nivel intestinal, vitamina D creşte absorbţia de calciu şi fosfor şi menţine sănătatea mucoasei intestinale.
Cum recunoaştem instalarea rahitismului
Manifestările cele mai uşor de observat sunt cele osoase. Printre ele figurează:
 - Înfundarea craniului;
- La nivelul toracelui, apar mici umflături de o parte şi de alta a sternului, sau toracele însuşi se poate deforma (sternul iese în relief, iar coastele inferioare se îndepărtează);
- Întârzieri de creştere (nanism rahitic);
-  Îngroşarea extremităţilor;  
- Deformaţii craniene  (înmuierea osului occipital, senzaţie de "minge de celuloid");
- Apariţia întârziată a primilor incisivi (după 10 luni);
 - Erupţie dentară incompletă, după 3 ani împliniţi;
- Abdomen destins de volum, datorită tonusului muscular scăzut;
- Împingerea în jos a ficatului şi splinei prin deformarea toracică;
- Deformaţii ale membrelor;
- Fracturi osoase frecvente.
Copiii de la oraş şi prematurii, mai afectaţi
În zonele urbane rahitismul este mai frecvent decât la sate, pentru că micuţii sunt mai puţin expuşi la soare, iar poluarea face ca ultravioletele să penetreze mai puţin, chiar dacă temperatura este mai crescută. În plus, la ţară copiii stau mai mult afară, la soare.
Pe de altă parte, copiii născuţi prematur sunt predispuşi să facă rahitism. Aceşti copii au necesităţi mai mari pentru că şi ritmul lor de creştere este mai mare şi trebuie "să recupereze". Certitudinea că un copil are sau nu rahitism o poate oferi doar un medic pediatru, eventual ajutat şi de câteva investigaţii medicale. De obicei, un medic cu vechime simte urmele lăsate de rahitism la simpla examinare a copilului.
În România, o ţară temperată, destul de poluată, toţi copiii sunt în pericol de a dezvolta rahitism. De aceea, există o politică naţională de prevenire a bolii - care prevede administrarea de vitamina D bebeluşului încă din ziua a 7- a după naştere. Administrarea continuă până la 2 ani şi jumătate şi se face pe cale orală, prin picături.
Profilaxia rahitismului
Se bazează pe suplimentarea vitaminei D, sub formă de preparate medicamentoase şi trebuie să fie începută înainte de naştere, prin administrarea de vitamina D şi preparate de calciu în ultimul trimestru de sarcină. Suplimentarea cu vitamina D continuă din primele zile după naştere şi la nou-născutul alimentat natural şi la cel artificial, timp de 18-24 luni continuu, apoi până la vârsta de 5 ani în timpul rece al anului. Prematurii necesită doze crescute de vitamina D până în trimestrul al treilea de viaţă, timp necesar pentru refacerea stocului de calciu. La prematuri şi sugari care primesc mai puţin de 400 ml de lapte pe zi se impune un adaos de calciu. Numai că părinţii trebuie să fie foarte atenţi la doze, ce trebuiesc stabilite de medicul pediatru. Prea multă vitamina D poate genera intoxicaţii, care pot fi foarte grave. Primul semn e dat de lipsa poftei de mâncare, după care copilul plânge, este agitat. Doza zilnică de două picături nu prezintă însă nici un risc, pentru că este doza fiziologică. Prea multă vitamina D se va depozita în ţesutul adipos, iar efectele nu se vor instala după prima zi, ci la un interval de o lună-două de la administrare. În ceea ce priveste momentul cel mai bun din zi pentru administrarea suplimentului de vitamina D, e de preferat înainte de masă, mai ales dacă e vorba de copii sensibil la adaosurile de după masă. Daca nu au niciun fel de intoleranţă, momentul administrării poate fi ales aleatoriu. Sticluţa cu vitamina D are un picurător special, pe care medicii vă sfatuiesc să-l folosiţi. Dacă din greşeala “pică” trei picaturi, ţineţi cont ziua următoare si daţi-i copilului mai puţin cu una. Dacă se întâmplă să-i daţi mai mult câteva zile la rând, săriţi o zi.
De la teorie la practică e cale lungă
Direcţia de Sănătate Publică Botoşani a făcut publice date despre numărul mare de copii din zonă care suferă de rahitism. În opinia dr. Irinel Rogalschi, medic specialist medicină de familie, după ce copiii împlinesc un an, de fapt, nu mai face nimeni niciun fel de profilaxie: “În principal, părinţii trebuie să fie foarte atenţi. Din alimentaţia celor mici nu trebuie să lipsească iaurtul, laptele, brânza de vaci. Atunci când copiii refuză brânza de vaci, mamele pot găsi soluţii pentru a o face mai “atractivă”: cu dulceaţă, sub formă de budincă. Pe lângă lactate, în lunile care conţin litera "r", adică din septembrie până în aprilie, copiii au nevoie de suplimente de vitamina D, la fel de important fiind să iasă afară, la soare şi să facă cât mai mult sport”, e de părere medicul botoşănean. Alte alimente cu un aport considerabil de vitamina D sunt untura de peşte, carnea de peşte, ficatul de vită, gălbenuşul de ou. Medicii specialişti recomandă, pentru prevenirea rahitismului, şi alimente fortifiate cu vitamina D, precum lactatele, iaurturi şi margarina cu vitamine şi minerale. Alimente-medicament sunt şi legumele în general, spanacul, pătrunjelul, strugurii.
Tratamente alternative
Mai puteţi încerca fizioterapia (metodă care foloseşte în tratarea bolilor acţiunea agenţilor fizici naturali: aer, apă, lumină, electricitate etc.) şi care are drept scop activarea provitaminei D în vitamina D3; helioterapia (tratament cu ajutorul razelor soarelui, expunerea corpului la ultraviolete, bai de soare), indicată la copii mici şi la bebeluşi începând de la vârsta de 6 săptămâni; actinoterapia (tratament artificial ce presupune acţiunea radiaţiilor luminoase, a razelor ultraviolete sau infraroşii, produse de lămpi de cuarţ), recunoscută în tratarea rahitismului - se recomandă iarna şi primăvara, mai ales copiilor mici.

marți, 8 ianuarie 2013

Cum scăpăm de migrene

* Stresul, lipsa somnului, lumina puternică, zgomotul, schimbările de vreme, un dezechilibru hormonal, mirosurile puternice, unele alimente sau o predispoziţie genetică sunt cauze comune ale migrenelor *
Femeile sunt cele mai expuse, mai ales între 30 şi 40 de ani. Migrena cea mai frecventă cuprinde crize cu dureri de cap care se instalează treptat, durează multe ore sau zile, se întinde de la jumătatea dreaptă sau stângă a craniului şi este resimţită de multe ori în formă de pulsaţii. I se mai asociază şi alte semne: tulburări digestive (greţuri, vărsături, uneori), intoleranţă la lumină (fotofobie), intoleranţă la zgomot, agravarea durerilor de cap în cursul unui efort fizic. Migrena oftalmică este o altă formă de migrenă, în care durerile de cap sunt precedate de apariţia unor puncte luminoase şi de imposibilitatea, pentru ambii ochi, de a vedea la dreapta sau la stânga. “Migrenele repetate trebuie să vă pună pe gânduri, pasul următor fiind apelarea la un specialist, care să descopere cauza, pe care e bine să o evitaţi. Dacă e vorba de o colecistopatie, de exemplu, e nevoie de modificarea regimului alimentar. E important şi să excludem o posibilă cauză organică, cum ar fi o tumoră. În mod obişnuit, e bine să asigurăm un microclimat corespunzător şi tratament simptomatic”, precizează dr. Doina Darie, medic primar medicină de familie. 
Migrenele copiilor, mai scurte
Aproximativ 5% dintre ei pot fi afectaţi de migrenă, atât băieţi, cât şi fete. Crizele lor sunt adesea mai scurte decât cele ale adulţilor, cu dureri de cap localizate la frunte şi cu tulburări digestive predominante. Copiilor cu migrene li se recomandă repausul - somnul fiind cea mai simplă modalitate de ameliorare a situaţiei. Medicaţia trebuie obligatoriu prescrisă de medic. Pentru copiii mai mari, acupunctura şi reflexoterapia pot fi de ajutor. 
Data fiind vârsta mică a pacienţilor, va fi nevoie de mai multe tipuri de analize, la medici de diferite specialităţi, pentru un diagnostic precis.
Alimentele nesănătoase, frecventă cauză a migrenelor
Până când vă găsiţi o dietă care să vă cauzeze cât mai puţine probleme de sănătate, e bine să ştiţi că la primele semne ale unei dureri de cap e bine să luaţi ghimbir (1/2 linguriţă sau 500 mg). Ghimbirul are cantităţi mici de antihistamină şi este anti-inflamator. Luaţi suplimente de multivitamine, care să includă vitamina B şi antioxidanţi. Deficienţele vitaminice pot fi o cauză a migrenelor.
Tot legat de alimentaţie, nu trebuie:
- Să staţi nemâncaţi perioade mai lungi de 4-5 ore sau să uitaţi să beţi suficiente lichide. Nivelul scăzut de zahăr din sânge sau deshidratarea pot fi alte cauze ale migrenelor;
• Să consumaţi produse cu mulţi conservanţi, în special nitriţi şi sulfiţi. Cele mai multe vinuri, multe fructe uscate şi conservate conţin sulfiţi. Este de preferat să nu consumaţi produse conservate, alimente intens procesate sau mâncare chinezească. Concentraţi-vă asupra produselor proaspete, naturale. De asemenea, evitaţi afumăturile, cum sunt: costiţa, şunca, salamul, cârnaţii, hot-dog-urile şi peştele afumat, deoarece au un conţinut ridicat de nitraţi;
• Să mâncaţi alimente care conţin îndulcitori artificiali, în special Aspartam, întâlnit în băuturile „light", bomboane sau gumă de mestecat;
• Să consumaţi legume uscate, în special fasole uscată şi linte;
• Să consumaţi anumite produse lactate, incluzând brânza şi caşcavalul afumate, laptele integral, smântâna şi iaurtul;
• Să mâncaţi nuci, alune, seminţe de floarea soarelui sau de dovleac;
• Să consumaţi alimente fermentate sau marinate – evitaţi măslinele, chili-ul, piperul, chiar şi sosul de soia;
• Să consumaţi anumite fructe – papaya, fructul pasiunii, smochine, curmale, stafide, citrice. Nu consumaţi mai mult de o banană pe zi;
• Să folosiţi oţet, cu excepţia celui alb sau de mere. Evitaţi, de asemenea, muştarul, maioneza şi ketchup-ul;
• Să consumaţi în cantităţi mari ceapă, ciocolată, alcool sau vin roşu.
Gesturile simple, utile
Puteţi ameliora o migrenă inducând o presiune pe tâmplă dinspre partea dureroasă ori aplicând pe cap comprese cu gheaţă sau fierbinţi. Alte remedii simple sunt purtatul de lentile colorate, băutul unei cafele tari sau mâncatul unei bucăţi de zahăr. Toate acestea pot fi de ajutor. Dormitul în loc lipsit de zgomot şi de lumină poate linişti adesea o migrenă. Pentru unele migrene, specifice, există un tratament particular. Acesta este cazul migrenelor care nu survin decât în momentul fluxului menstrual, care pot fi prevenite prin aplicarea unui gel cu estrogeni.
Ceaiuri "fără dureri de cap"
- Ceai din flori de muşeţel - se bea o cană după mesele principale;
- Ceai din frunze de mentă - se pun comprese fierbinţi pe frunte din ceaiuri concentrate (2-3 linguriţe la o cană cu apă);
- Ceai de dediţel - se beau două căni pe zi, din o linguriţă de plantă uscată la o cană cu apă clocotită;
- Ceai de iasomie - este calmant şi aromat. Se pun două linguriţe de flori la o cană cu apă şi se beau două sau trei căni pe zi.
Mierea şi otetul iau durerea cu mâna
Apiterapia constă în două linguriţe de miere, care se iau înainte de fiecare masă. Datorită mineralelor pe care le conţine, mierea echilibrează organismul şi îi oferă energie. Pentru îndepărtarea rapidă a durerii de cap, se folosesc inhalaţiile cu oţet de mere. Puneţi la încălzit un vas cu oţet diluat pe jumătate cu apă, iar când începe să se încălzească, inhalează vaporii care se degajă ţinând un prosop deasupra capului. Un tratament "băbesc" îl reprezintă tampoanele cu vata îmbibată în spirt care se ţin în ureche câteva ore.
Acupunctura vă scapă de migrene 
Potrivit unui raport de analiză a 33 de studii efectuate pe un eşantion de 6.737 de pacienţi, terapia alternativa este la fel de eficientă ca şi calmantele în lupta împotriva migrenelor.
Potrivit oamenilor de ştiinţă citaţi de
The Telegraph, nu contează cine face acupunctură, pentru că indiferent că este vorba de un amator sau de un profesionist, ambele metode conţin un puternic efect placebo.
De cele mai multe ori, migrenele apar din cauza unei circulaţii cerebrale deficitare şi a unei slabe oxigenări cerebrale. Toxinele acumulate în creier şi incapacitatea organismului de a le elimina duc la stimularea în exces a receptorilor din pereţii vaselor cerebrale şi la apariţia durerii. Prin acupunctură şi extracte din plante se facilitează eliminarea acestor toxine, se reface elasticitatea vaselor cerebrale şi se îmbunătăţesc atât circulaţia cerebrală, cât şi oxigenarea cerebrală, ceea ce va duce la dispariţia durerilor.
Acupunctura este o strategie de luptă mai sănătoasă în lupta contra durerii, pentru că are mult mai puţine efecte secundare decât medicamentele.
Levănţica
Infuzia de flori de levănţică este recomandată de medici în cazul migrenelor, a afecţiunilor cardiace pe sistem nervos, în durerile de stomac, balonări, stări de anxietate şi în insomnie. Pentru a îndepărta migrenele şi a căpăta o stare de relaxare şi odihnă, se folosesc ceaiuri preparate din două linguriţe de flori la o cană cu apă clocotită. Se lasă un sfert de ceas şi se bea apoi fierbinte, îndulcit cu miere după gust. Acelaşi ceai, dar ceva mai concentrat (5-6 linguriţe la o cană) se poate folosi extern, în tratamentul arsurilor superficiale sau în cazul unor răni uşoare, ca antispetic şi cicatrizant.
Levănţica mai e utilă şi în următoarele variante:
1. Infuzie concentrată din flori uscate: cinci linguriţe la o cană de apă clocotită; se foloseşte numai extern, pentru spălarea şi dezinfectarea rănilor şi ulceraţiilor;
2. Macerat de flori uscate în alcool: se folosesc 40 de grame de flori uscate la un litru de spirt. Se lasă două săptămâni la temperatura camerei, agitând sticla din când în când. Alcoolul rezultat se foloseşte pentru spălarea arsurilor, sau pentru comprese puse pe lovituri;
3. Tinctura din flori în alcool: se prepară din 200 de grame de flori uscate de levănţică la un litru de alcool alimentar, îndoit pe jumătate cu apă distilată; se lasă doar patru zile, agitând vasul; se filtrează apoi şi se foloseşte în tratamentul diferitelor afecţiuni ale gurii şi gâtului (gargară);
4. Baie cu levănţică: florile uscate se leagă în săculeţi de pânză; doi-trei săculeţi se scufundă în apa fierbinte din cada de baie, baia căpătând astfel efecte tonice şi revigorante datorită uleiurilor volatile care se degajă;
5. Macerat în ulei: 25 de grame de flori de levănţică se lasă la soare câteva zile într-un vas cu un litru de ulei de măsline; cu uleiul obţinut şi strecurat se ung eczemele, coşurile acneice, ulceraţiile pielii;

duminică, 6 ianuarie 2013

Atenţie la alergiile alimentare

* Alergia este o reacţie a sistemului de apărare al organismului la un aliment care îi face rău. După ingerarea alimentul respectiv, sistemul imun secretă histamine şi alte chimicale, ce induc starea de rău *
Simptomele care apar frecvent se rezumă la mâncărimi, urticarie şi umflături. Ele nu sunt foarte grave, însă pot degenera în simptome mai grave, până la şoc anafilactic. Reacţiile grave nu se pot prevedea, de aceea conduita cea mai sigură este abstinenţa.
Mulţi confundă alergia alimentară cu intoleranţa alimentară, care e o reacţie mult mai frecventă şi mai puţin gravă.
Intoleranţa apare când sistemul digestiv nu poate digera o anumită mâncare, dar nu dă simptome atât de supărătoare ca o alergie. Dacă aveţi doar o intoleranţă la mâncare, puteţi consuma porţii mici din acel aliment fără să vă facă rău. În schimb, în cazul unei alergii, orice fărâmă din alergen provoacă reacţia alergică.
Alimente “alergene” 
90% din alergiile alimentare sunt cauzate de lapte de vacă, ouă, alune, nuci, seminţe de soia, peşte, crustacee, ţelină, făină de grâu şi de secară, fructe (între care portocala, mărul, kiwi şi banana), drojdia de bere şi de patiserie, roşiile ş.a. “Alergiile pot fi cauzate de un  aliment sau doar de un aditiv alimentar. În momentul în care sesizaţi simptomele specifice, trebuie să acordaţi atenţie, în primul rând, alimentelor nou introduse. Odată identificată cauza, ţineţi regim, eliminaţi alimentul – problemă şi proteinele, faceţi cure de lichide, beţi ceai de gălbenele şi luaţi antihistaminice. După un timp, puteţi reintroduce alimentul – alergen în alimentaţie, dar în cantităţi mici”, precizează dr. Cornelia Lebădă, medic primar medicină de familie. Sunt şi situaţii când un copil mănâncă de mai multe ori un anumit aliment înainte ca părinţii să constate că este alergic la acesta. De exemplu, un copil alergic la nuci, nu va avea probabil nici o reacţie prima oară când le va mânca. Dar, dacă va dezvolta o alergie la acest aliment, indigestiile ulterioare pot fi grave. Prima reacţie alergică este, de fapt, un semnal de alarmă. Acest lucru este valabil pentru nuci, dar şi pentru numeroase alte substanţe puternic “alergene."
Frecvenţa alergiilor scade cu vârsta
Alergiile alimentare pot apărea la orice vârstă, dar adevăratele alergii alimentare sunt mai curente la sugari şi la copiii mici, deoarece ele sunt legate de dezvoltarea lentă a ţesutului mucoaselor la micuţ. Pe măsură ce copilul creşte, membrana mucoaselor se dezvoltă şi poate ajuta copilul să îşi învingă alergia. Frecvenţa acestui tip de alergii scade cu vârsta.
Copiii ai căror părinţi au avut antecedente de alergii alimentare au tendinţa să manifeste mai multe alergii. La copiii mici, alimentele care cauzează cel mai frecvent alergii sunt laptele, ouăle, grâul şi arahidele. La copiii mai mari şi la adulţi, alergiile cele mai curente se datorează arahidelor şi crustaceilor. Aproximativ 1% din adulţi suferă de alergii alimentare. Un alergolog a descoperit că din 23 de persoane care credeau că suferă de alergii alimentare, numai patru erau într-adevar atinse de acestea.
Alergiile încrucişate, cele mai periculoase
Alergia încrucişată cea mai frecventă asociază o alergie la polenul unor arbori şi o alergie alimentară la anumite fructe şi legume. Cea mai des întâlnită este cea care asociază o alergie la polen (de mesteacăn de exemplu) şi alergia la mere. Alte combinaţii de care trebuie să ne ferim sunt: polen de mesteacăn - mere, alune, nuci, ţelină, migdale, piersici, caise, kiwi, morcovi, cartofi; polen de pelin negru - ţelină, fenicul, morcovi, coriandru, pătrunjel, mărar; latex - banane, cireşe, kiwi, avocado, castane, caise; acarieni - fructe de mare; puf de pasăre - ouă.  
Laptele de substituţie, o soluţie pentru copiii alergici la laptele de vacă
Există mai mulţi înlocuitori pentru laptele de vacă, pe care îi puteţi alege funcţie de sfatul pediatrului. Laptele matern rămâne alimentul cel mai bun pentru copil, formula ideală fiind ca mamele să alăpteze cât mai mult timp. Dacă, însă, apar intoleranţe, există varietăţi de lapte hipoalergen, în care hidroliza parţială a proteinelor le diminuează proprietăţile alergene. Utilizarea acestora în primele patru luni de viaţă reduce incidenţa intoleranţelor la proteinele din laptele de vacă şi eczema atopică. Ele sunt propuse şi la completarea alăptării materne atunci când este necesară suplimentarea la o vârstă foarte fragedă, pentru a evita accidentele alergice din momentul înţărcării. Există şi înlocuitori de lapte pe bază de hidrolizaţi de proteine, în care hidroliza mult mai avansată a proteinelor ajunge până la peptide cu greutate moleculară mică, caracteristică acestor înlocuitori hipoalergici la lapte. Majoritatea lor nu conţin lactoză şi sunt indicaţi atunci când există intoleranţă la proteinele din laptele de vacă.
Mâncărurile, posibili factori nocivi 
Nici un simptom nu trebuie tratat cu superficialitate, deoarece pot apărea complicaţii grave. În primul rând, trebuie stabilită cauza acelui simptom, lucru deloc uşor, întrucât toate părţile corpului pot fi afectate, mai mult sau mai puţin grav. Dacă tulburările tubului digestiv (manifestate prin vărsături, diaree, crampe abdominale) şi afecţiunile pielii (mâncărimi, eczeme, urticarie) dezvăluie clar o boală cauzată de alimentaţie, tulburările respiratorii (umflături ale gâtului, tuse, rinite, respiraţie zgomotoasă, congestie nazală sau astm), fac deseori dificilă recunoaşterea adevăratei cauze.
Citiţi etichetele!
Pentru a evita orice reacţie alimentară, trebuie să cunoaştem alimentele riscante. Pentru aceasta, trebuie să fim atenţi la etichete sau să citim lista ingredientelor prezentată pe ambalajul produselor alimentare. În orice caz, riscul de a găsi alergenul vostru în aliment este redus, dar nu lipseşte cu totul. Nu trebuie să ezităm să întrebăm resposabilii de secţie din sectorul alimentar care sunt ingredientele utilizate în prepararea alimentelor, aceştia având obligaţia de a informa clienţii care le pun astfel de întrebări.
Stabilirea alergenului, veritabila anchetă 

Descoperirea alimentului ce a declanşat alergia, mai ales dacă acel produs este consumat frecvent, nu este uşoară. Primele indicii sunt descoperite, în general, ca urmare a unui ,,interogatoriu" medical (pacientul este rugat să ţină o evidenţă strictă a alimentelor consumate, pe care trebuie să şi le noteze într-un caiet). După ce au fost stabiliţi câţiva ,,suspecţi", se trece la stabilirea principalului vinovat, cu ajutorul unor teste subcutanate (picături de alergeni introduse sub piele) sau biologice (dozaje sangvine). Din păcate acestea nu sunt întotdeauna suficiente. În astfel de cazuri se trece la ,,teste de provocare" făcute doar sub observaţie medicală strictă, ce constau în ingerarea succesivă a alimentelor suspectate. Odată diagnosticul confirmat, bolnavul de alergie alimentară este nevoit să adopte un regim din care trebuie să excludă alimentele ce au declanşat erupţia, fiind atent întotdeauna la evoluţia bolii. Însă, dacă alergia a apărut din copilărie, bolnavul are, din fericire, mari şanse să se vindece sau să-şi amelioreze starea odată cu trecerea timpului.

sâmbătă, 5 ianuarie 2013

Medicina personalizată

* În ultima vreme, noutăţile din genetică se succed rapid, mai ales după ce genomul uman a fost studiat pe un grup mare de persoane *
Ne-am obişnuit ca medicii să prescrie pacienţilor o reţetă generală, după tipul de boală respectiv. Numai că a apărut posibilitatea ca, printr-un simplu test genetic, pacientul să afle tot ce ţine de propria sănătate. Şi dacă va avea tendinţa să facă o boală de inimă, dacă va dezvolta o boală mintală, dacă va avea probleme cu ficatul, fierea, chelia, potenţa sexuală etc. Dacă va fi violent sau paşnic, dacă va avea tendinţă spre criminalitate, la fel. Cu cât se vor cerceta mai multe genomuri individualizate, cu atât harta sănătăţii personale va fi mai completă. Ulterior, medicii vor putea prescrie un tratament individualizat, cu şanse mult mai mare de succes decât cel de factură generală.

Durerile de cap şi terapiile personalizate
Cefaleea, sau durerea de cap, este o adevărată boală. După cum o dovedesc cele mai recente date, ades aceasta se tratează cu tot felul de analgezice, iar 30%  dintre cei care se adresează unor centre specializate sunt sfătuiţi să renunţe la abuzul de medicamente. Soluţia: terapiile personalizate, chiar şi pe baza stilului de viaţă al fiecărui pacient. De obicei, durerea de cap este una puternică şi se înrăutăţeşte din cauza luminii, a zgomotelor şi, după cum s‑a descoperit recent, chiar din cauza mirosurilor. Experţii lansează alarma: jumătate dintre subiecţii care suferă de emicranie sau cefalee (în funcţie de intensitatea şi localizarea durerii), recurg la medicamente din iniţiativă proprie. Există o lipsă de comunicare între pacient şi medic. Primul nu redă corect simptomele, iar al doilea le subapreciază. Consecinţa: un diagnostic greşit. În realitate, pacientul ar vrea să ştie de ce are dureri de cap, să fie o parte activă în procesul de diagnosticare, chiar înainte de a i se prescrie un tratament.

miercuri, 2 ianuarie 2013

Remedii naturiste pentru indigestie

Sucul de morcovi şi sfeclă, băut dimineaţa, pe stomacul gol, este foarte bun în asemenea afecţiuni. Tot pentru a scăpa de indigestie, puteţi bea şi infuzii din muşeţel, din ghimbir şi mentă, preparate din câte o linguriţă de plantă la o cană cu apă. Muşeţelul combate balonarea, ghimbirul are acelaşi efect şi, în plus, reduce durerea stomacală, iar menta înlătură crampele. 
Tabletele de cărbune, din farmacie, sunt utile în cazul durerilor provocate de gaze. Cărbunele are proprietatea de a absorbi alte medicamente şi trebuie să fie luat după două ore de la administrarea acestora. În cazul arsurilor stomacale este bun şi un pahar cu apă plată, care va dilua acidul şi-l va împinge înapoi în stomac. Sucul de cartofi cruzi sau iaurtul diminuează durerile. 
O felie de pâine prăjită unsă cu ulei de măsline este ideală pentru arsurile gastrice. Sucul natural din grapefruit reglează secreţia biliară, iar sucul de lămâi alungă senzaţia de greaţă. 
Pentru a evita indigestia, specialiştii vă mai sfătuiesc să consumaţi în timpul mesei câteva rondele de ananas proaspăt şi fructe de kiwi.
Mâncărurile picante, grăsimile, fructele, dulciurile, alcoolul şi băuturile acidulate favorizează apariţia arsurilor gastrice. Un remediu folosit de mult timp, la fel de eficient şi astăzi împotriva arsurilor gastrice, este argila. O lingură cu argilă se amestecă într-un pahar cu apă, iar amestecul se bea cu o jumătate de oră înaintea mesei, dar neapărat imediat ce a fost pregătit. Argila este indicată mai ales persoanelor care suferă de aciditate gastrică accentuată.
Pentru a combate indigestia, mai puteţi apela şi la tincturile de sunătoare sau de propolis, din care se administrează, înainte şi după masă, câte 15 picături pe o felie de pâine.