Amigdalina (vitamina B17), posibil leac pentru cancer

În natură, vitamina B17 se găseşte în sâmburii de caise, cireşe, migdale, piersici, prune, în seminţele merelor, perelor şi gutuilor, în legume precum mazărea, fasolea, conopida, varza, broccoli, spanac, ceapă sau vinete.

* Informaţie care circulă pe mail…

Cancerul şi-ar putea găsi leacul în consumarea unor alimente care conţin amigdalină. Vitamina B17 nu doar că previne apariţia bolii, ci chiar ajută la tratarea pacienţilor suferinzi. Cu toate acestea, industria farmaceutică, direct interesată să-şi vândă produsele, continuă să nege calităţile vindecătoare ale amigdalinei Un documentar realizat în urmă cu aproape 40 de ani prezintă o ipoteză uluitoare, potrivit căreia cancerul ar putea fi tratat extrem de uşor, cu ajutorul vitaminei B17. Conform dezvăluirilor prezentate în material, crunta boală, pe care nimeni şi nimic nu reuşeşte să o combată de zeci de ani, nu ar reprezenta decât "o boală a deficienţei", ce apare la persoanele al căror organism suferă de o lipsă a amigdalinei (vitamina B17). Deşi o asemena descoperire ar duce la salvarea a milioane de vieţi anual, realizatorii filmului susţin că asociaţiile medicale şi companiile farmaceutice ţin secret acest lucru şi resping cu orice preţ promovarea acestui leac, care le-ar atrage, practic, falimentul. Pentru a dovedi această ipoteză, documentarul realizat de către americanul G. Edward Griffin, în 1974, prezintă mai multe cazuri de persoane bolnave de cancer care s-au vindecat după ce au urmat un tratament cu amigdalină, precum şi mărturii ale unor medici care au folosit această metodă pentru tratarea bolnavilor.

Companiile farmaceutice au blocat "elixirul"
Instituţiile medicale şi farmaceutice au numit filmul drept o fraudă şi o şarlatanie, dar, în ciuda acestui fapt, medicii au continuat să utilizeze noul "elixir", dovedind utilitatea medicamentului. S-a trecut imediat la intimidarea curanţilor, s-au confiscat filme şi cărţi ce promovau noul leac şi chiar au fost arestate persoanele care organizau manifestaţii publice pentru promovarea miraculosului medicament. Acest tip de tratament a fost astfel abandonat de către majoritatea medicilor. Cu toate acestea, deşi în multe locuri este considerată o metodă neconvenţională, vindecarea cancerului cu vitamina B17 este posibilă în prezent în clinici din ţări precum Marea Britanie, Germania, Mexic sau Elveţia.

Descoperire veche de 5000 de ani
Potrivit documentarului, cancerul apare la persoanele cu deficit de amigdalină (vitamina B17), fiind asemănător, din acest punct de vedere, bolilor precum scorbutul (deficit de vitamia C), sau pellagra (deficit de vitamina B3). Vitamina B17 este o vitamină mai puţin cunoscută la ora actuală, însă ea a fost descoperită cu mai bine de 5000 de ani în urmă, fiind folosită de către egipteni şi de către locuitorii Chinei Antice, care au numit-o amigdalină deoarece era extrasă din migdalele amare. Elixirurile făcute pe baza amigdalinei erau consumate în special pentru menţinerea sănătăţii, fiind cunoscute efectele detoxifiante ale acesteia. Amigdalina a fost folosită ulterior de greci şi romani în scopuri terapeutice, iar în zilele noastre, unele triburi de indieni îşi prepară diverse băuturi din sâmburi de fructe care conţin amigdalină. Ca structură chimică, vitamina B17 este o combinaţie a două molecule de glucoză, una de benzaldehidă şi una de acid cianhidric, iar în reţetele medicale amigdalina e cunoscută sub numele de nitrilozidă. Vitamina poate fi folosită şi în scop terapeutic, nu doar profilactic.
Cum poate ajuta vitamina B17
Potrivit medicilor, carenţa de vitamină B17 poate cauza depresie şi insomnie, anorexie, oboseală şi uscarea pielii. De asemenea, excesul de vitamina B17 poate duce la intoxicaţii. Astfel, se recomandă folosirea acesteia în doze optime, de 50-100 de mg pe zi în cazul copiilor, 50-200 mg pentru adulţi şi între 1 şi 2 grame zilnic în cazul bolnavilor de cancer. În natură, vitamina B17 se găseşte în sâmburii de caise, cireşe, migdale, piersici, prune, în seminţele merelor, perelor şi gutuilor, în legume precum mazărea, fasolea, conopida, varza, broccoli, spanac, ceapă sau vinete. De asemenea, vitamina mai poate fi găsită în stare naturală în cereale, în scoarţa de mălin sau în frunze de gutui, prun, cais, cireş, vişin sau piersic. Sâmburii de caise conţin cea mai mare cantitate de amigdalină. Doza recomandată este de doar 8-9 sâmburi pe zi, deoarece, în cantitate mai mare pot deveni toxici pentru organism. Pe de altă parte, consumul de antibiotice, alcoolul şi cafeaua, reduc foarte mult acţiunile amigdalinei în organism.

Dislexia, o afecţiune genetică în care e nevoie de autoeducare

Foto: http://cuidadoinfantil.net

* Este vorba despre o deficienţă de învăţare frecventă, care împiedică dezvoltarea capacităţii de a citi *  

Pacienţii cu dislexie nu au un nivel mai scăzut de inteligenţă şi nu învaţă mai greu alte lucruri în afara de citit. “Se poate pune un diagnostic de dislexie atunci când coeficientul de inteligenţă este peste 75 – 80 şi nu există un deficit senzorial, precum cel vizual sau auditiv, care să explice dificultăţile întâmpinate de copiii care învaţă să citească. În prezent, 4% din populaţie suferă de dislexie, incidenţa fiind de trei ori mai mare în rândul băieţilor decât a fetelor”, precizează dr. Laura Jijie, medic specialist psihiatrie pediatrică. 
Practic, cititul este un proces cognitiv complex. Copiii învaţă să citească prin "traducerea" sau decodificarea sunetelor ce formeaza un cuvânt (foneme). Pe măsură ce copilul începe să recunoască cuvintele, citirea devine un proces automat.
Pentru copiii cu dislexie, citirea se face altfel; aceştia au probleme în a decoda fonemele şi, mai departe, în învăţarea cititului şi a scrisului ortografic. Pot avea probleme în reţinerea fonemelor şi a cuvintelor, cititul devenind încetinit şi inexact. Copiii cu dislexie mai au probleme cu pronunţarea corectă a cuvintelor, scrierea de mână, planificarea şi organizarea, operaţiile matematice.

Dislexia pare să fie o afecţiune genetică moştenită, având în vedere că se găseşte la mai mulţi membri ai aceleiaşi familii. Unele studii au arătat că dislexicii au anomalii în funcţionarea zonelor cerebrale ce se ocupă de citit şi de limbaj.

Simptomatologie funcţie de vârstă

În cazul în care copilul are mai multe semne din cele de mai jos (peste două), trebuie dus la un specialist.
Un copil preşcolar poate să:
- vorbească mai târziu decât ceilalţi copii;
- să aibă dificultăţi mai mari decât alţi copii în pronunţarea cuvintelor. De exemplu, copilul poate citi "marsa fare" în loc de "farsa mare";
- să adauge mai încet cuvinte noi în vocabular şi să aibă probleme în reamintirea cuvântului corect;
- să aibă probleme în învăţarea alfabetului, a numerelor, zilelor săptămânii, a culorilor, a formelor, la scrierea şi citirea propriului nume;
- să aibă dificultăţi la recitarea de poezioare sau a cuvintelor care rimează;
- să dezvolte târziu capacităţile motorii definite;
- să aibă dificultăţi la separarea sunetelor în cuvinte şi agregarea sunetelor pentru a forma cuvinte.
Un copil de la grădiniţă până în clasa a patra poate să:
- aibă dificultăţi la citirea cuvintelor singulare, neînconjurate de alte cuvinte;

- să înveţe greu legătura dintre litere şi sunete;

- să confunde cuvinte mici cum ar fi "în" şi "nu" sau "mere" şi "tare";

- să facă greşeli constante de citire şi ortografie, cum ar fi: inversarea literelor "d" şi "b", să facă inversiuni ale cuvintelor, cum ar fi "cap" şi "pac", să facă inversiuni cum ar fi "u" în loc de "n", să facă transpoziţii cum ar fi "stop" cu "post", să facă substituţii cum ar fi "casă" cu "acasă".
Un copil din clasa a cincea până în clasa a opta poate să:

- citească la un nivel mai scăzut decât cel aşteptat;
- să inverseze secvenţialitatea literelor cum ar fi "murg" cu "mugur" sau "stop" cu "post";
- să discearnă şi să înveţe greu prefixele, sufixele, rădăcina cuvântului;
- să aibă dificultăţi la scrierea ortografică, putând scrie acelaţi cuvânt diferit pe aceeaşi pagină;
- să evite citirea cu glas tare;
- să aibă dificultăţi cu problemele de matematică scrise în cuvinte;
- să scrie cu dificultate sau să aibă un scris ilizibil;
- să evite să scrie;
- să aibă o memorie proastă sau încetinită a faptelor.
Elevii de liceu sau studenţii pot să:
- citească foarte încet şi cu inacurateţe;
- să aibă greşeli de ortografie şi să scrie în mod diferit acelaşi cuvânt pe aceeaşi pagină;
- să evite testele care să implice scrisul sau cititul;
- să aibă probleme în pregătirea rezumatelor sau a ideilor principale pentru ore;
- să aibă un vocabular neadecvat sau să fie incapabil să stocheze informaţii din citit.
Adulţii cu dislexie pot să:
- ascundă problemele cu citirea;
- să scrie incorect ortografic şi să se bazeze pe alţii să scrie pentru ei;
- să evite să scrie sau să nu poată scrie deloc;
- să fie foarte competenţi în limbajul oral;
- să se bazeze pe memorie mai degrabă decât pe citirea informaţiilor;
- să fie foarte intuitivi şi să aibă capacităţi de comunicare foarte bune;
- să aibă o gândire în spaţiu foarte bună. Exemple de meserii care să necesite o astfel de gândire includ: ingineri, arhitecţi, artişti, manufacturieri, matematicieni, fizicieni, medici (mai ales ortopezi, chirurgi) şi dentişti;
- să lucreze deseori sub capacităţile lor intelectuale;
- să aibă dificultăţi la organizare şi planificare;
- să aibă dificultăţi în organizarea timpului;
- să fie antreprenori, în ciuda capacităţii scăzute de a citi, care le poate submina succesul în afaceri.

Autoeducarea, esenţială

Tratamentul pentru dislexie constă în folosirea de mijloace educaţionale pentru creşterea capacităţii de a citi. Medicaţia şi consilierea nu sunt folosite în tratamentul pentru dislexie. O parte importantă a tratamentului este autoeducarea. Cu cât dislexia e depistată şi tratată mai devreme, cu atât succesul este mai mare.
Când un copil de trei ani e diagnosticat cu dislexie, legea cere ca personalul şcolar să înfiinţeze un Program Educaţional Individualizat, care e adresat nevoilor acestor copii. Primul pas în înfiinţarea IEP este discuţia cu conducerea şcolii, pentru crearea unei echipe formate din părinte, profesori şi alţi angajaţi ai şcolii, cum ar fi consilierii şcolari şi educatorii pentru copii cu nevoi speciale.
IEP personalizat pentru fiecare copil va detalia fiecare dizabilitate în parte şi va stabili metodele pedagogice folosite. Copilul e evaluat cel puţin o dată pe an, schimbările fiind făcute în funcţie de progresele copilului. Părinţii au dreptul de veto dacă nu sunt de acord cu IEP copilului.
În urma unui studiu asupra felului în care copiii învaţă să citească, s-a demonstrat că o combinaţie de metode educaţionale este cea mai eficientă metodă de a învăţa copiii să citească. Aceste metode includ: învăţarea foneticii, asigurarea că acel care învaţă să citească înţelege modul în care literele se leagă şi formează sunete, pentru a alcătui cuvinte. Citirea cu glas tare sub supraveghere, în timpul căreia elevul citeşte cu glas tare cu îndrumare şi feedback, este în aceeaşi măsură importantă în dezvoltarea citirii fluente. Copilul trebuie să înţeleagă foarte bine instrucţiunile care-i sunt date, iar instrucţiunile să fie reproductibile sau sistematice pentru a se îmbunătăţi abilităţile de citire ale copilului.
Înainte se credea că acoperirea unui ochi ajută copiii care suferă de dislexie să citească mai bine. Cu toate acestea, Academia Americană de Pediatrie  şi Academia Americană de Oftalmologie consideră că acest tip de tratament este inefficient, deoarece dislexia este cauzată de funcţionarea defectuoasă a creierului şi nu de alterarea funcţiilor vederii. Chiar şi cu ajutorul tratamentului, dislexia poate rămâne o maladie cronică, persistentă, care se va menţine şi la maturitate. Beneficierea de tratament în copilărie poate îmbunătăţi şi menţine abilităţile de citire ale copilului. 

Sfaturi pentru părinţi

Părinţii pot ajuta într-o mare măsură în procesul de îmbunătăţire a aptitudinilor de citire al copiilor dislexici. Pentru copiii mici, jocurile care implică alfabetul şi citirea cărţilor de rime, de exemplu, în paralel cu oferirea sprijinului moral şi a încurajărilor pot îmbunătăţi semnificativ aptitudinile de citire. Părinţii îşi pot sprijini copiii astfel:
1. Începând cu vârsta de 6 luni, părinţii  trebuie să le citeasca copiilor, indicând cuvintele pe parcursul lecturii. Trebuie să atragă atenţia asupra cuvintelor uzuale care denumesc lucruri cu care ne întâlnim zilnic, cum ar fi semnele de circulaţie, afişele, etichetele etc;
2. Copilului trebuie să i se arate cât de important este cititul în viaţa de zi cu zi. Trebuie să i se asigure accesul la cărţi, reviste şi alte materiale care pot fi citite, pentru ca să le poată explora şi savura independent;
3. Părinţii trebuie să se concentreze pe foneme. Se pot iniţia jocuri cu rime, se pot cânta cântece care accentuează rima şi aliteraţia, se pot compune jocuri de cuvinte, de sunete sau de litere şi trebuie să se sublinieze similarităţile dintre cuvinte;
4. E indicat să se evidenţieze cuvintele noi, să se joace jocuri de ortografie, iar copilul trebuie încurajat să scrie;
5. Copilul trebuie ajutat cu planificarea timpului. Părinţii pot agăţa în perete orare, ceasuri, desene şi calendare, astfel încât copilul să-şi  facă un plan din aproape în aproape; 
6. Părinţii trebuie să găsească acele cărţi pe care copiii să le poată citi şi care, în acelaşi timp, să le şi placă. Studiile arată că părinţii care le citesc copiilor sau citesc împreună cu aceştia aduc îmbunătăţiri semnificative în procesul de dobândire a aptitudinilor de bază în citit.

La fel de important e şi ca părinţii să-şi încurajeze în permanenţă copiii, să le explice ce e dislexia, să-i înveţe să persevereze şi, în nici un caz, să nu se aştepte de la ei la perfecţiune. 

"Mic ghid" pentru a intra în familia longevivilor

Foto: http://www.stretchingsa.co.za

SANATATE :

1. Ceaiul verde este o bautura traditionala in China , tara care numara o multime de persoane trecute de 100 de ani. Cercetatorii de la " Medical College of Ohio " au descoperit in 1997 ca pe langa antioxidantii continuti, ceaiul verde inhiba formarea si dezvoltarea celulelor canceroase.

2. Adoptati o pisica. Karen Allen, cercetator in medicina la Universitatea Buffalo (Statele Unite), afirma ca "pisica joaca rolul de tampon asupra efectelor patogene ale stresului". O pisica in casa inseamna, deci, scaderea tensiunii arteriale  - ca urmare - si a riscurilor unei boli cardiace.

3. Descoperiti algele tineretii vesnice. Spirulina constituie, realmente, o sursa unica de oligoelemente si de acizi grasi esentiali, ale caror proprietati in prevenirea imbatranirii nu mai trebuie demonstrate. Rezultatul: o cura cu spirulina(capsule) aduce un surplus de tonus si de vitalitate.

4. Imitati albinele si convertiti-va la  miere si polen. Un studiu recent efectuat intr-un spital din New York a demonstrat ca ele actioneaza pozitiv asupra colesterolului si a trigliceridelor. Este de retinut ca speranta

de viata la apicultori este superioara celei a populatiei in general.

5. Crutati-va partenerul / partenera de viata. 5% din cazurile de cancer pulmonar se datoreaza fumatului pasiv, cand fumator este tovarasul de viata sau colegii de birou. Un studiu american a constatat o crestere cu 23% a mortalitatii coronariene la barbatii nefumatori, casatoriti cu femei fumatoare.

6. Tineti sub control tensiunea arteriala. Odata cu imbatranirea, tensiunea arteriala afecteaza tot mai mult speranta de viata. Prevenirea ei se bazeaza pe reguli de viata bine cunoscute: un kenko super mini pe centrul nervului anghinal, exercitiile fizice, regimul alimentar echilibrat, sare cu masura si, la nevoie, reducerea excesului de greutate.

7. Beti apa cu paharul mare. Cercetatorii Japonezi si Americani au demonstrat ca peste 5 pahare de ApaPi Alcalina Optimizata Hexagonala baute zi de zi reduc cu 60% riscul afectiunilor cardiace.

8. Atentie la insulina! Hormon-cheie al metabolismului - adica al utilizarii energiei alimentare, insulina accelereaza procesul de imbatranire, atunci cand este produsa in cantitate prea mare.Morala: zaharul putin va mentine tineri. Mancati miere!

9. Supravegheati- va ereditatea. Fiecare dintre noi este dotat cu o mostenire genetica pe care ar trebui sa o studiem indeaproape, pentru ca adeseori  prezentam aceleasi predispozitii la o boala sau alta ca si parintii sau bunicii nostri.

10. Spalati-va pe maini. O igiena reprosabila a mainilor (4 spalari pe zi) va permite sa contractati cu 25% mai putine guturaiuri si cu 50% mai putine gastroenterite, comparativ cu persoanele care se spala pe maini o  singura data pe zi.

11. Faceti siesta. O echipa de cercetatori de la Universitatea din Boston a demonstrat ca o siesta facuta la mijlocul zilei poate face sa dispara semnele de oboseala a creierului si sa sporeasca performantele de memorie. Ei au constatat, de asemenea, o ameliorare cu 20% a capacitatii de invatare la persoanele care pot sa doarma in orele de pranz.

12. Evitati medicamentele combinate. Cardiacii care iau medicamente pentru inima, dar si aspirina, prezinta un risc de criza cardiaca cu 75% mai mare decat cei care evita aceasta combinatie - arata un studiu efectuat recent in Scotia pe 7000 de subiecti.

13. Inveliti-va. Conform unui studiu realizat la Universitatea din Lille , scaderea brusca de temperatura sporeste cu aproape 13% riscul unei crize cardiace.

14. Curatati tastatura calculatorului. Bacteriologii de la Universitatea din Arizona au constatat ca aceasta contine - in medie - 25.000 de germeni microbieni, adica de 300 de ori mai mult decat colacul toaletei de la o institutie publica.

15. Testati unul din secretele sanatatii detinute de Kneipp: mergeti cu picioarele goale prin iarba uda de roua (atentie la viespi!). Acest pastor din secolul 19, precursor al terapiilor alternative, o facea in fiecare dimineata, pentru antrenarea rezistentei fizice.

Foto: http://www.urbankid.ro/

16. Incercati homeopatia. Studiile tind sa demonstreze tot mai mult ca homeopatia face sa dispara numeroase simptome, mai ales cele ale fibromialgiei, adica oboseala cronica, de care sufera 1-2% din totalul

populatiei de pe glob.

ALIMENTATIE:

17. Ciocniti paharele. Pentru dr. Leonard Guarant de la Institutul de tehnologie din Massachusetts , consumul zilnic de vin (1 pahar) prelungeste speranta de viata cu aproape 30%.

18. Limitati consumul de carne. De aproape 50 de ani, studiile epidemiologice atrag atentia oamenilor de stiinta asupra anumitor patologii cronice asociate consumului de carne. La modul ideal, un adult n-ar trebui sa ingereze mai mult de 120 g de carne de vita pe saptamana.

19.Consumati otet de mere. Utilizarea ca remediu a otetului de mere a fost popularizata de un medic american din Vermont , dr. Jarvis. Acesta a constatat longevitatea exceptionala a persoanelor care-l consumau si a inceput sa il prescrie pacientilor sai (in doze moderate) datorita virtutilor sale drenante.

20. Mancati ciocolata. Prestigiosul "British Medical Journal" a publicat recent un studiu efectuat pe 8000 de subiecti, demonstrand ca cei care consumau o cantitate mica de ciocolata (intre 1-3 tablete pe luna), riscul mortalitatii era mai scazut cu 36% decat la cei care nu consumau ciocolata deloc.

21. Nu neglijati usturoiul! Dupa ce-au descoperit un numar foarte mare de centenari in comitatul Jinshan, specializat in cultura usturoiului, cercetatorii chinezi au ajuns la concluzia ca acesta prelungeste viata.
Usturoiul are capacitatea de a reduce tensiunea arteriala.

http://www.eknazar.com

22. Consumati Jade Green Zimess (orz verde), nuci, tofu si fasole. Cercetatorii din Toronto au descoperit faptul ca la persoanele care au introdus timp de o luna in alimentatia lor obisnuita jade green zimess,nuci, tofu si fasole, nivelul colesterolului a scazut cu 40%.

23. Nu sariti peste micul dejun! La persoanele care obisnuiesc sa manance dimineata, cazurile de obezitate sunt cu 44% mai putine decat la cele care se abtin.

24. Consumati banane in fiecare zi. O banana pe zi aduce 400 mg de potasiu, care permite reducerea cu aproape 40% a riscului unui atac cardiac!

25. Consumati mere in fiecare zi. La persoanele care cedeaza in mod regulat tentatiei de a musca dintr-un mar, riscurile unor boli cardiace sunt cu 30% mai mici decat la persoanele care rezista acestei tentatii.

26. Consumati salata zilnic. Foile de salata verde contin luteina, o substanta din familia carotenoidelor, puternici antioxidanti. Luteina pare sa joace un rol benefic pentru sanatatea inimii si pentru sistemul imunitar.

27. Savurati desertul "anti-imbatranire". Luati doi pumni de fructe rosii (cirese, capsuni, zmeura, coacaze etc.) si stropiti-le cu lapte acru. Indulciti desertul - dupa gust cu miere si veti obtine un adevarat regal de flavonoide, substante care combat oxidarea, cea care ne imbatraneste celulele.

PSIHOLOGIE

28. Plangeti! Lacrimile permit evacuarea unui exces de tensiuni daunatoare sanatatii. Unii afirma chiar ca longevitatea femeilor s-ar datora capacitatii lor de a elimina toxinele plangand.

29. Imbratisati femeile . Conform invataturii taoiste, femeile  au efecte benefice asupra longevitatii: transforma energiile negative in energii pozitive. Strangand in brate o femeie, va reincarcati cu energie vitala.

http://myincompletechronicles.blogspot.ro

30. Iesiti din cochilie. Activitatile sociale si relationale imbunatatesc speranta de viata: persoanele mai active social fumeaza mai putin, mananca mai sanatos, fac regulat exercitii fizice si stiu sa vorbeasca despre problemele lor.

31. Priviti partea buna a lucrurilor. Optimistii traiesc mai mult decat pesimistii si prezinta mai putine riscuri de deces prematur. Fericirea si optimismul par, de asemenea, sa sporeasca numarul celulelor noastre imunitare, armele cele mai eficiente ale organismului impotriva bolilor.

32. Recitati poezii. Cercetatorii elvetieni au demonstrat ca persoanele care recita poezii cate o jumatate de ora in fiecare zi isi reduc considerabil nivelul de stres si deci si riscurile unor maladii cardiace.
 33. Studiati. Cercetatorii californieni au descoperit faptul ca femeile cu bacalaureat sau studii superioare sunt mai putin predispuse la bolile de inima decat tovarasele lor mai putin instruite.

34. Bizuiti-va pe inteligenta. De curand, oamenii de stiinta englezi au publicat un studiu legat de relatia dintre coeficientul de inteligenta (IQ) si longevitate. Conform rezultatelor prezentate pentru o perioada de 60 de ani, indivizii cei mai inteligenti au cele mai mari sanse sa moara ultimii.

35. Oferiti-va o planta verde. Persoanele care locuiesc in zona rurala au o speranta de viata superioara celei a orasenilor. Un studiu al Centrului medical din Tokio a demonstrat ca populatia urbana care traieste in apropierea spatiilor verzi imbatraneste mai greu.

36. Mama. Un studiu al Scolii medicale de la Harvard a demonstrat ca persoanele in relatii "reci" cu mamele lor sunt cu 91% mai la risc de a contracta o boala grava, in perioada vietii adulte.

37. Fiti credinciosi. Mersul regulat la biserica sporeste speranta de viata, conchide "Jurnalul international de psihiatrie si medicina". Deosebit de eficienta pentru destresarea organismului si deculpabilizarea sufletului, frecventarea lacasurilor de cult protejeaza de asemenea digestia si respiratia.

38. Asterneti-va sentimentele pe hartie. Dr. Pamela Peeke de la Universitatea din Baltimore va informeaza: "Trei minute pentru a exprima cateva ganduri intr-un jurnal sau cateva cuvinte adresate in scris unui prieten sunt suficiente pentru a calma starile de stres". Dovada? Dupa 4 luni de incitare la scris, 47% din pacientii astmatici aflati in tratamentul ei au manifestat o ameliorare a simptomelor.

39. Mergeti la cinema .Vizionarea unui film sau a unui spectacol de teatru sau prezenta in sala de concerte ne ajuta sa traim mai mult - acestea sunt concluziile unui studiu suedez realizat pe 12.000 de persoane. 36% dintre pasionatii de manifestari culturale au atins, efectiv, suta de ani, fiind inca in putere, pentru ca aceste distractii stimuleaza functionarea sistemului imunitar!

http://arakah.blogspot.ro

40. Visati. Conform neurologilor, visele servesc la stabilirea unor legaturi intre amintirile inmagazinate de creier pe parcursul zilei si amintirile mai vechi. Pentru psihanalisti, visele exprima aspecte neglijate ale personalitatii noastre. in ambele cazuri, visarea este o cale de a fi in armonie cu noi insine, deci de a evita irascibilitatea si tulburarile de comportament care pandesc persoanele private de somn.

Text primit "via-email"

Arterita, o boală care afectează mai mult bărbaţii decât femeile

Foto: http://www.ghidmedicina.ro

* arterita, denumită de medici arteriopatie obliterantă cronică, este o boală a arterelor care constă în reducerea progresivă a diametrului interior al acestora. Consecinţa: scăderea fluxului de sânge către ţesuturi * 

Iniţial, durerea apare la efort

De obicei, boala evoluează lent, fără ca pacientul să fie conştient de apariţia ei în fazele incipiente. Primele manifestări sunt durerile apărute la efort la nivelul labei piciorului şi al gambei. “Cel mai frecvent, crampele musculare care apar la mers şi care sunt cunoscute ca “durerea Molet” sunt resimţite ca un cârcel în pulpă, soluţia de moment fiind odihna. Numai că ele reapar după o anumită distanţă, din ce în ce mai scurtă odată cu agravarea bolii. La început, durerile apar la efort mare (mers pe bicicletă, condus maşina), pentru ca în timp să fie resimţite inclusiv în repaus”, subliniază Gheorghe Apetroaie, medic principal la Secţia de urgenţe a Spitalului judeţean. 

În prima fază a arteritei, pacientul se simte mai bine dacă stă cu piciorul atârnat la marginea patului. Tot acum apar modificări ale aspectului piciorului: subţierea pielii, reducerea pilozităţii, îngroşarea unghiilor, însoţite de învineţirea pielii şi scăderea temperaturii locale. Pacientul acuză, înafara durerii, amorţeli, senzaţie de arsură, furnicături, senzaţie de răceală la nivelul piciorului. După apariţia durerii la repaus, arterita evoluează către apariţia leziunilor ischemice (înfundarea arterei) şi a necrozelor pe suprafeţe din ce în ce mai mari, până la compromiterea definitivă a membrului afectat.

Factori de risc

La apa­ri­ţi­a bolii pot duce fumatul, vârsta, dislipidemia, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, sedentarismul, obezitatea. Medicii nu pot identifica cu certitudine factorul de risc responsabil de apariţia ar­teritei, o certitudine fiind doar aceea că ar­te­ri­ta afectează mai mulţi bărbaţi decât femei.

Tratamentul empiric trebuie evitat 

Primul lucru pe care îl poate face pacientul ce acuză dureri în timpul mersului este să se prezinte la medicul de familie cât mai rapid după apariţia sim­ptomelor. El trebuie să evite tratamentul empiric al durerilor apărute la nivelul membrului inferior. Durerea poate fi cauzată şi de afecţiuni articulare, lombosciatică, afecţiuni musculare, doar medicului  revenindu-i sarcina de a identifica corect cauzele. Dacă suspiciunea de arteriopatie obliterantă se menţine, medicul de familie va îndruma pacientul către medicul specialist de chirurgie vasculară, care poate recomanda investigaţii amănunţite: ecografie Doppler vascular, arteriografie, care să ducă la stabilirea unei atitudini terapeutice corecte. “Astăzi, arterita poate fi diagnosticată foarte uşor prin oscilometrie, în acest mod putându-se afla cât s-a pierdut din elasticitate la nivelul vaselor arteriale”, adaugă Gheorghe Apetroaie.

De la medicaţie la mofete 

“În fazele incipiente ale arteritei este indicat tratamentul balneofiziotarapic, la mofete, în staţiunile Buziaş, Lipova, Vatra Dornei. Dacă nu e diagnosticată o boală cardiacă severă, se poate merge şi la Borsec sau Covasna”, precizează medicul specialist botoşănean.

Tratamentul medicamentos este complex şi doar conform recomandărilor medicului. În unele cazuri se pot efectua angioplastii - intervenţii nechirurgicale prin care se dilată arterele, cu sau fără implantare de stent. “Se pot efectua operaţii de restabilire a fluxului sanguin, fie păstrându-se artera pacientului, fie înlocuind-o cu o proteză sintetică sau cu o venă prelevată de la pacient (by-pass). Când sunt epuizate toate procedeele, se recurge la amputaţie”, adaugă Gheorghe Apetroaie.

Tratarea bolilor asociate
Funcţie de tipul de arterită, se impune tratamentul optim al hipertensiunii arteriale, al diabetului zaharat, hipercolesterolemiei, tulburărilor de ritm cardiace, tratarea bolilor asociate având, în final, rezultate benefice asupra arteritei.
Există şi metode fizice de tratament: antrenamente de mers cel puţin o oră pe zi şi antrenament al vaselor (gimnastică specială stând în ortostatism pe degetele de la picioare şi pe călcâie). Acestea sunt contraindicate în stadiul III (cu dureri nocturne în repaus) şi în stadiul IV.
”Fumătorii care au arterită trebuie să se lase obligatoriu de fumat. Mulţi medici obişnuiesc să spună: piciorul sau fumatul!, pentru că menţinerea viciului poate duce în final la amputaţie. Cât priveşte tratamentele naturiste, ele pot da rezultate în fazele incipiente ale bolii”, încheie Gheorghe Apetroaie.

Sfaturi practice

Site-ul gastroenterologia.ro are următoarele sugestii pentru bolnavii de arterită:
- spălaţi-vă picioarele în fiecare seară cu săpun de faţă şi apă caldă, apoi uscaţi-le prin tamponare cu un prosop moale;
- frecţionaţi picioarele cu alcool concentrat (70°), apoi masaţi-le uşor cu lanolină;
- schimbaţi-vă zilnic ciorapii (vara ciorapi de bumbac iar iarna de lână);
- nu purtaţi jartiere circulare sau nu vă legaţi strâns ciorapii peste glezne;
- înainte de culcare puneţi-vă pe abdomen perna electrică sau o sticlă cu apă caldă;
- purtaţi pantofi de piele moale, comozi, cu vârful pătrat;
- tăiaţi-vă unghiile de-a curmezişul, numai după ce piciorul a fost spălat în întregime. Asiguraţi-vă că aveţi suficientă lumină pentru că orice rană la degete se vindecă greu datorită circulaţiei necorespunzătoare a sângelui la acest nivel;
 - nu vă tăiaţi singur bătăturile, adresaţi-vă pentru aceasta pedicuristului;
- dacă degetele de la picioare au tendinţe de deformare, introduceţi-vă între ele mici bucăţi de vată sau lână;
- nu folosiţi ca dezinfectanţi tinctură de iod, lysol sau cresol;
- adresaţi-vă cât mai repede medicului când vă apare o unghie încarnată, băşică, escoriaţie şi orice altă rană la picioare;
- respectaţi o alimentaţie bogată în fructe, legume şi zarzavaturi, dar săracă în grăsimi şi dulciuri concentrate;
- evitaţi sedentarismul. Mersul pe jos este unul dintre cele mai eficace mijloace de combatere a bolii. Dacă la mers vă apar dureri sau crampe în pulpe, stabiliţi numărul de paşi sau cronometraţi timpul scurs până acestea se instalează după un mers normal pentru a vă opri cu 20-30 paşi sau câteva minute înainte de apariţia durerilor. Odihniţi-vă câteva minute, preferabil în picioare, apoi reluaţi mersul. Cu timpul veţi observa că durerile survin la distanţe tot mai mari.
- creaţi-vă propriul ritm pentru urcarea scărilor la domiciliu sau la locul de muncă;
- evitaţi frigul, umezeala, statul prelungit în picioare, mersul excesiv.

Farmacia verde

Tratament naturist pentru bolnavii de arterită
Se recomandă un regim bogat în ceapă, care fluidifică sângele şi împiedică formarea de cheaguri. Ceapa este contraindicată în cazul celor cu ulcer sau cu hiperaciditate.

Specialiştii în nutriţie recomandă bolnavilor de arterită un regim alimentar cu o zi pe săptămână repaus alimentar absolut, în care să se consume numai lichide sub formă de ceaiuri şi sucuri de morcov, ţelină şi sfeclă roşie. Acestea se vor bea şi în celelalte zile. Indicată este şi o cură de 10-14 zile cu drojdie de bere. La un pahar cu lapte se pun 3-4 linguriţe de drojdie de bere şi se beau 2-3 pahare pe zi.

Plante medicinale care ajută în tratarea arteritei

În tratamentul intern, sunt recomandate infuziile din fructe de măceş (vitaminele C şi P menţin elasticitatea şi permeabilitatea vaselor capilare), sulfină (determină dilatarea vaselor periferice, duce la creşterea permeabilităţii şi înlătură vasoconstricţia), coacăze negre, lumânărică, lemn dulce, păpădie, salvie, cătină albă, păducel, rostopască şi talpa gâştei (plante cu efecte vasodilatatoare în circulaţia periferică). Se vor consuma câte 2-3 ceaiuri pe zi. La fel de indicat este ceaiul de ghimpe, câte 2 căni pe zi, care ajută la evitarea formării cheagurilor de sânge. Vâscul se utilizează sub formă de macerat la rece - 3 linguriţe frunze de plantă uscată la 1/2 l de apă. Se lasă să stea timp de 8 ore, se strecoară, se îndulceşte cu miere şi se bea în cursul unei zile. Se poate consuma şi sub formă de pulbere, 1-3 vârfuri de cuţit pe zi, înaintea sau în timpul meselor.

Efecte deosebite au tincturile de ceapă (30 picături de 3 ori pe zi) şi de arnică (25 picături pe zi). Indicate sunt siropurile de cătină albă sau coacăze negre, câte 4-6 linguri pe zi.

Ceaiuri în amestec de plante

Dintre amestecuri, în tratarea arteritei şi-au dovedit eficienţa următoarele reţete:

- rădăcină de obligeană, de pin, de angelică, frunze de mesteacăn, talpa gâştei, câte 10 g din fiecare; se pun 3 linguriţe de amestec la 0,5 l apă, ceaiul se prepară sub formă de decoct şi se beau 3 ceşti pe zi;

- frunze de merişor şi de afin, câte 40 g din fiecare; se prepară sub formă de infuzie din 1-2 linguriţe amestec la cană şi se beau 3 căni pe zi;

- rădăcină de cicoare, pir, păpădie, iarbă de fumariţă, câte 30 g din fiecare şi fructe de anason şi de fenicul, câte 5 g din fiecare; se face decoct din 2 linguriţe amestec la 0,3 l de apă şi se beau 2 ceşti pe zi.

Tinctură specială

Fitoterapeuţii recomandă o tinctură din flori şi frunze de păducel (15 părţi), măceşe (15 p), frunze de coacăz negru (15 p), rădăcină de roibă sau rădăcină de scaiete (15 p), coajă de salcie (10 p), flori de levănţică (10 p), frunze de anghinare (5 p), flori de coada şoricelului (5 p) şi rostopască (2 p). Tinctura este de 10 g amestec la 100 ml alcool etilic de 96 grade şi se iau 30 - 60 picături de 2-3 ori pe zi, între mese, în cure de 1-2 luni pe trimestru. În tratamentul extern, efecte benefice au cataplasmele cu frunze de varză strivite (se ţin peste noapte), cataplasmele cu argilă şi cu hrean ras (dacă se suportă). Se fac pensulări cu ulei de peşte, cu tinctură de tătăneasă îndoită cu apă şi masaj foarte uşor cu alifie de gălbenele.

Modalităţi de a depăşi mai uşor sindromul premenstrual

Foto: http://www.oriceoricum.net/

* Termenul este folosit pentru a descrie varietatea de simptome care intervin în viaţa unei femei cu două săptămâni înainte de menstruaţie * De obicei, schimbările fizice, emoţionale şi comportamentale încetează odată ce menstruaţia s-a instalat *

Sindromul premenstrual poate să apară oricând între pubertate şi menopauză, iar simptomele se pot înrăutăţi pe măsură ce înaintaţi în vârstă sau în situaţii stresante. În cazuri de instabilitate hormonală cum ar fi pubertatea, naşterea, pierderea unei sarcini sau avortul, simptomele se pot agrava. De asemenea, schimbarea metodei de contracepţie poate constitui un motiv ca sindromul premenstrual să vă dea bătăi mai mari de cap.
Simptomele fizice cărora trebuie să le faceţi faţă sunt: oboseala, lipsa de energie, sensibilitatea şi umflarea sânilor; balonare, crampe, greaţă, vomă, diaree, constipaţie;

migrene, dureri de spate şi în tot corpul; modificări de apetit; umflarea mâinilor, a picioarelor sau a gleznelor (din cauza retenţiei de apă), ameţeli şi stări de leşin, scăderea libidoului, dureri articulare sau musculare, agravarea acneei, a herpesului genital, a infectiilor fungice. În plan emoţional, femeile se confruntă cu stări de iritabilitate, furie,

schimbări de dispoziţie, depresie, dificultate în concentrare, anxietate. “Sindromul premenstrual trebuie diagnosticat de un specialist, deoarece poate să existe o suprapunere a unei patologii inflamatorii. Trebuie exclusă cauza organică, să nu fie vorba de o boală”, atrage atenţia dr. Mariana Pitrop, medic primar obstetrică – ginecologie.

Trei din patru femei suferă de sindromul premenstrual
Concluzia aparţine Institutului Naţional de Sănătate, care estimează că 75% dintre femeile care au menstruaţie întâmpină şi unele forme ale amintitului sindrom. 10% dintre femei se confruntă cu o formă severă a simptomelor, fapt care le împiedică să îndeplinească activităţile cotidiene. Aceasta formă severă poartă numele de disfuncţia disforică premenstruală.
Cu toate că a fost descoperit de mai bine de 70 de ani, nu se cunosc foarte multe "detalii" despre sindromul premenstrual. Cauza exactă care-l declanşeaza nu este cunoscută, însă experţii avertizează cu privire la câţiva factori care contribuie la instalarea sau agravarea sindromului:
1. Schimbările hormonale. Atunci când nivelul estrogenului şi a progesteronului scade, organismul este sensibil la aceste schimbări. “Trebuie făcută o dozare hormonală de către un specialist, iar în a doua parte a ciclului e indicată suplimentarea cantităţii de progestativ”, subliniază dr. Mariana Pitrop;
2. Utilizarea insuficientă a serotoninei (un neurotransmiţător), ceea ce determină instalarea anxietăţii şi depresie;
3. Regimul alimentar are un rol foarte important. Experţii au observat o corelare între simptomele sindromului şi deficienţa de calciu şi vitamine ce ajută la producerea serotoninei. De asemenea, sarea (reţine apa în organism), alcoolul şi cafeina vă pot înrăutăţi starea;
4. Depresia. Femeile predispuse sau care se confruntă cu stări depresive prezintă o accentuare a simptomelor sindromului premenstrual;
5. Ereditatea. Dacă aveţi în familie cazuri, vă veţi confrunta cu acelaşi sindrom;
6. Femeile care au născut mai mulţi copii prezintă un risc crescut de a experimenta simptome mai severe;
7. Activitatea fizică. Sedentarismul creşte riscul de apariţie a sindromul premenstrual.

Nu uitaţi de minerale şi vitamine

-  Deficienţele de magneziu sau zinc vor afecta funcţionarea ficatului. Luaţi aproximativ 1200 mg de magneziu şi 50 mg zinc pe zi pentru restabilirea echilibrului;

-  Creşteţi aportul de vitamine B, inclusiv B6. Luaţi 50-100 mg B complex în fiecare zi sau 2 capsule de lăptişor de matcă de trei ori pe zi;

- S-a demonstrat că vitamina A diminuează simptomele sindromului premenstrual, aşadar luaţi aproximativ 10 000 U.I. pe zi, sub forma de beta-caroten. Nu luaţi suplimente de vitamina A dacă sunteţi însărcinate;

- Vitamina E reduce simptomele fizice ale sindromului premenstrual şi reglează nivelul hormonal din organism. O doză de 400 U.I. pe zi ar fi binevenită;

- Folosiţi un aliment superconcentrat, cum ar fi spirulina, algele verzi-albastre sau chlorella, împreună cu lăptişor de matcă.

Dieta, importantă în menţinerea stării de sănătate

E indicat să eliminaţi produsele lactate cu cel puţin 10 zile înainte de instalarea ciclului menstrual. Pe de altă parte, e de reţinut că menstruaţia este un moment foarte important pentru purificarea şi regenerarea ţesuturilor întregului corp, deoarece împreună cu sângele se elimină multe substanţe toxice produse de organism în timpul activităţilor sale biologice normale. Este de asemenea bine să se evite ca după această operaţiune de eliminare a deşeurilor metabolice să se supraîncarce corpul cu alimente care se digeră sau se asimilează cu dificultate.
De exemplu, putem reduce alimentele cu mare conţinut proteic (ouă, brânzeturi, carne, peşte) sau cele bogate în grăsimi animale (unt, smântână, salamuri), precum şi alimentele conservate, cafeaua, ceaiul şi zahărul alb. Aveţi nevoie de o hrană bogată în acizi graşi (peşte cu carne grasă, ulei). Prea multe toxine pot realmente să "înfunde" vasele de sânge şi să încetinească fluxul menstrual, fiind un impediment pentru procesul de purificare al organismului şi dând naştere durerii. Înainte de menstruaţie, e bine să limităm pe cât posibil consumul alimentelor indicate mai sus şi să le înlocuim, de exemplu, cel puţin la masa de seară, cu o bogată salată de fructe sau cu o salată proaspătă de verdeţuri crude.
Pentru a ajuta sângele să se dilueze vă sfătuim să adoptaţi o dietă "hidrică". În timpul ciclului, este util să creştem cantitatea de apă consumată, mai ales cea minerală, la distanţă de mese (cel puţin 1,5 - 2 litri pe zi) şi să înlocuim şi prânzul cu o farfurie de cereale şi verdeţuri, o salată de verdeţuri (crude sau coapte) sau de fructe.

Tratamente naturiste

1. Dacă aveţi menstruaţie dureroasă, faceţi un preparat din 20 g flori muşeţel, 10 g frunze tarhon, 20 g frunze melisa, 10 g frunze pătrunjel, rozmarin şi şofran. Se pune o lingură de amestec la o cană de apă clocotită şi se lasă să infuzeze timp de zece minute. Se beau doua ceşti pe zi înainte şi după menstruaţie. În afara perioadei de menstruaţie, preparatul se poate lua pentru circulaţia sângelui;

2. Atunci când menstruaţia este insuficientă, amestecaţi 20 g frunze tarhon, 20 g seminţe de mărar, 40 g frunze de pătrunjel, 20 g frunze rozmarin, 20 g frunze salvie, 1 g şofran, la care adăugaţi frunze de busuioc, seminţe de chimion, frunze de mentă, de cimbrişor şi de lamâioară. Se pune o lingură de amestec la o cană. Se fierbe două-trei minute şi se lasă la infuzat timp de zece minute. Se beau două căni pe zi, douăzeci de zile pe lună (în afara perioadei de menstruaţie);

3. Ceaiul de gălbenele sau de creţişoară, băut cu o săptămână înainte de ciclu, calmează durerile menstruale;

4. Ceaiurile din plante (căpşune, mure, frunze de zmeură, trandafiri şi urzici) pot reduce fluxul excesiv de sânge;

5. Întrucât femeile care au probleme menstruale manifestă neregularităţi ale acizilor graşi esenţiali, e bine să luaţi o lingură de ulei de in sau luminiţa-nopţii ori de limba-mielului în fiecare zi.

Alte soluţii naturiste consacrate în tratarea sindromului premenstrual sunt: ceaiul de ienupăr, cu efect calmant; tinctura de salcie, de trei ori pe zi; ginkgo biloba; câte-un comprimat pe zi de valeriană, sau trei capsule de ghimbir.

Multă mişcare şi tratamente alternative

Practicarea exerciţiilor fizice de intensitate moderată pe tot parcursul lunii ajută la reglarea hormonală, elimină toxinele, sporeşte absorbţia de substanţe nutritive, întăreşte organele interne, diminuând în acest fel simptomele sindromului premenstrual. În plus,  reflexologia, acupunctura şi masajul vă pot relaxa şi elimină balonarea, în timp ce yoga şi meditaţia vă ajută să vă controlaţi starea de nervozitate şi nelinişte.