Algoritmul Google, aplicat în medicină

Google foloseşte o serie de algoritmi matematici speciali pentru a gestiona miliardele de pagini web şi pentru a le organiza într-o anumită ordine. Acum, cercetătorii de la Universitatea din Dresda doresc să folosească aceşti algoritmi pentru a cerceta „reţeaua” ce formează corpul uman, detectând cu ajutorul lor biomarkerii care oferă date esenţiale despre modul în care cancerul se răspândeşte în corp.

Oamenii de ştiinţă speră că această metodă va ajuta la identificarea rapidă a proteinelor care arată cât de agresivă poate fi o tumoare, ajutând doctorii să decidă dacă chimioterapia este cea mai bună soluţie în cazul respectiv.

Cercetătorii au modificat algoritmul Google pentru a descoperi noi biomarkeri ai cancerului, reprezentaţi de molecule produse de celulele canceroase. Aceşti biomarkeri sunt utili în identificarea cancerului în ţesuturile extrase din corp în cadrul unei biopsii.

Specialiştii trebuie să clasifice mai bine de 20.000 de proteine din corpul uman, clasificând relevanţa genetică a acestora pentru procesul de dezvoltare a cancerului pancreatic.

Acest proces era extrem de dificil şi dura foarte mult, markerii variind în funcţie de tipurile de cancer. Folosind algoritmii Google, cercetătorii au analizat reţeaua de interacţiuni dintre proteinele dintr-o celulă într-un mod similar în care firma americană analizează miliardele de legături de pe Internet.

Una dintre descoperirile reuşite de cercetători constă în identificarea unei proteine care permite diagnosticarea gradului de agresivitate a cancerului pancreatic în corpul unui pacient. Acum, oamenii de ştiinţă lucrează cu RESprotect, o companie de biotehnologie din Dresda, pentru conceperea unui nou medicament pentru tratarea cancerului pancreatic.

Sursa: Daily Mail

www.descopera.ro

Tatuajul medical

Exista cazuri cand unei persoane, careia i-a venit rau pe strada, nici macar un cadru medical nu-i poate veni in imediat ajutor, din lipsa de diagnostic. 

Pe de alta parte, suferinzii de boli cronice sunt deja demult diagnosticati, dar detaliile nu apar, decat pe fisa de la clinica, Infoniac.
In crizele majore, intarzierea poate fi fatala
Este clasic cazul diabeticilor insulino-dependenti, care pot lesina in public din cauza unei crize de hipoglicemie, usor de rezolvat daca stii care este cauza. Chiar si un medic, daca este de fata si n-are la el glucometrul, este pus in imposibilitate de a actiona rapid.
Intr-un cuvant, persoanele cu boli cronice ar trebui sa poata fi identificate, pentru o eventuala interventie imediata, daca este cazul.
Pentru asemenea situatii, doctorul Saleh Aidouqi, de la Michigan State University, SUA, a propus folosirea tatuajelor, cu care sa fie marcate acele persoane suferinde care, in cazul unei crize majore, necesita o anumita interventie imediata.

Scopul tatuajului medical - spune dr. Saleh Aidouqi - este de a avertiza asupra riscurilor persoanei bolnave. De exemplu, in cazul unui accident, nici medicul nu poate aplica medicatia adecvata, pana nu se asigura ca organismul o tolereaza si ca nu ea este incompatibila cu alte medicamente administrate.
Se impune o standardizare
Tatuajul, executat dupa metode standardizate, poate indica si ce alte medicamente consumi, la ce substante esti alergic, si, mai ales, bolile cronice de care suferi.
Articol complet pe http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/boli/tatuajul-medical-o-idee-care-poate-salva-chiar-si-vieti-1168291

Lentilele de contact, modă sau necesitate?

* V-aţi plictisit să purtaţi mereu aceiaşi ochelari? Vreţi o schimbare, poate chiar şi a culorii ochilor? Există soluţii!

Lentilele de contact sunt nişte mici bucăţi din plastic cu ajutorul cărora puteţi vedea clar şi fără ochelari. Ele se sprijină direct pe cornee (prima lentilă a ochiului) şi sunt menţinute pe loc datorită filmului lacrimal prezent tot timpul. În zilele noastre există o mare varietate de lentile de contact. Tipul care vi se potriveşte cel mai bine depinde de problema de vedere pe care o aveţi şi de stilul de viaţă. „Cel mai frecvent, lentilele de contact se folosesc ca substitut al ochelarilor, pentru corecţia diferitelor vicii de refracţie (astigmatism, miopie, hipermetropie). În afara acestor lentile de contact cu dioptrii, mai există şi lentile de contact terapeutice, folosite în tratamentul anumitor afecţiuni oculare”, precizează dr. Dorina Sârbu, medic primar oftalmolog.
Mare diversitate a lentilelor colorate

Există patru genuri mari de lentile de contact colorate:

1. Nuanţa vizibilă este, de obicei, o nuanţă deschisă de albastru sau verde adăugată lentilei şi are drept scop să vă ajute să o vedeţi mai bine atunci când o introduceţi sau o scoateţi din ochi, sau atunci când o scăpaţi. Fiind o nuanţă foarte deschisă, nu afectează culoarea ochiului;

2. Nuanţa accentuată este translucidă, puţin mai închisă decât culoarea naturală a ochiului. Aceste tip de nuanţă se aplică cel mai bine persoanelor cu ochii deschişi la culoare şi care doresc să-şi intensifice culoarea naturală a ochiului;

3. Nuanţa color este mai profundă şi mai opacă şi poate schimba radical culoarea ochiului. Aceste lentile conţin de obicei culori solide. Dacă aveţi ochii negri, aveţi nevoie de acest tip de lentile pentru a vă schimba culoarea. Lentilele colorate sunt făcute într-o gamă largă de culori, incluzând căprui, verde, albastru, violet, ametist şi gri. Producătorii de lentile au ajuns să mimeze destul de bine aspectul natural al părţii colorate din ochi. Partea centală a lentilei, din zona pupilei, este transparentă, astfel încât să puteţi vedea. Lentilele teatrale fac parte din categoria nuanţelor opace. Mult timp folosite în filme, pentru efecte speciale ale ochiului, sunt disponibile acum într-o gamă variată, transformând purtătorul unor astfel de lentile într-un extraterestru, jaguar, sau ce vă mai doriţi;

4. Nuanţele care filtrează lumina au apărut recent pe piaţă. Au fost proiectate pentru a fi folosite în sport, deoarece ele intensifică anumite culori (precum a mingilor de tenis sau a celor de golf), ca rezultat al estompării celorlalte culori. Astfel, mingea iese în evidenţă şi este mai uşor de ţintit. Aceste lentile pot fi folosite, în aceeaşi măsură, şi de către spectatori.

Medicii recomandă să nu se împrumute lentilele colorate, sau oricare alt tip de lentile de contact, deoarece sunt dispozitive medicale adaptate nevoilor specifice ale fiecărui individ. Schimbul de lentile de contact poate transmite o anumită bacterie, ce poate provoca infectarea ochiului sau poate duce la alte poţentiale boli periculoase. Lentilele colorate, cum ar fi cele deschise la culoare, trebuiesc bine curăţate şi dezinfectate cu produse adecvate de curăţat.

Sfaturi pentru alegerea culorii

* Dacă vă place să fiţi în centrul atenţiei şi aveţi ochii închişi la culoare, ar trebui să alegeţi lentile colorate în violet, verde sau albastru;

* Dacă pielea, părul şi culoarea naturală a ochilor au o tentă rece, ar trebui să alegeţi o nuanţă caldă pentru lentile, cum ar fi un maron deschis;

* Atunci când pielea este închisă la culoare, ar trebui să alegeţi lentile strălucitoare;

* În eventualitatea în care folosiţi machiaj, alegeţi o culoare a lentilei de contact care să iasă din umbra fardului;

* Timizii cu ochi albaştri ar trebui să aleagă lentile în gri sau verde. O altă opţiune este o nuanţă accentuată de albastru, care va defini conturul irisului şi va accentua culoarea naturală, dar nu o va schimba radical;
*  Dacă pielea, părul, machiajul şi culoarea naturală a ochilor au o tentă caldă, optaţi pentru lentile căprui.

Schimbaţi ochelarii cu lentile doar în baza sfatului specialiştilor

Este important ca lentilele de contact să fie prescrise de către medicul oftalmolog, după un consult prealabil, pentru că există situaţii care contraindică folosirea acestora. De exemplu, o artrita severă la mâini face dificilă utilizarea (aplicarea şi îndepărtarea) lentilelor de contact. Medicul va ţine cont de tipul problemei de vedere, de forma ochilor, de afecţiunile oculare care contraindică purtarea lentilelor de contact (ochiul uscat, alergii oculare etc.), sau alte afecţiuni medicale. Un alt aspect de care medicul va ţine cont este mediul în care vă desfăşuraţi activitatea, întrucât purtătorii de lentile de contact trebuie să se ferească de mediile cu fum, praf, nisip. După ce medicul v-a dat "undă verde”, vă va prescrie lentilele pe baza unor măsurători speciale şi vă va da sfaturi cu privire la modul de utilizare şi de întreţinere. Nerespectarea acestor instrucţiuni de utilizare creşte riscul apariţiei complicaţiilor oculare.

În vogă, lentilele moi

Lentilele de contact se mai împart în alte două mari tipuri: moi şi dure (rigide). Lentilele moi sunt cele mai populare. Sunt confecţionate dintr-un material plastic flexibil care absoarbe uşor apa (ceea ce permite schimburile de oxigen şi dioxid de carbon). Din categoria lentilelor moi fac parte lentilele convenţionale (se înlocuiesc la şase luni sau la un an), lentilele de o zi şi lentilele cu înlocuire frecventă (scad mult riscul de infecţie) - la două săptămâni (sau mai repede), lunar, bilunar sau la trei luni.

Avantaje şi dezavantaje ale lentilelor de contact

În genere, optează pentru această alternativă tinerii moderni, genul sportiv. Numai că, evident, nu e doar o modă a tineretului, ea câştigând teren şi în rândurile vârstei a doua şi a treia. Printre avantaje, merită nominalizat faptul că lentilele de contact dau o luminozitate mai mare şi nu restricţionează câmpul vizual, aşa cum se întâmplă în cazul ochelarilor clasici. Un avantaj pe care îl resimt miopii este acela că lentila nu micşorează imaginea, aşa cum fac ochelarii.

La capitolul “dezavantaje” figurează faptul că orice infecţie care apare la nivelul pleoapelor contraindică purtatul lentilei de contact. În altă ordine de idei, purtătorii de lentile de contact trebuie să ştie că se angajează la nişte costuri mai mari decât dacă ar purta ochelari. Şi, chiar dacă poartă lentile, nu înseamnă că renunţă definitiv la ochelari, care trebuie ţinuţi ca rezervă pentru momente când ochiul oboseşte şi are dese episoade de iritaţie din cauza lentilelor de contact. Trebuie avut în vedere şi că, în urma purtării lentilelor de contact, există riscul unei uscăciuni a ochiului. Soluţia o reprezintă lacrimile artificiale aplicate în timpul zilei, mai ales în oraşele foarte poluate. Dacă vederea devine neclară şi ochii devin roşii, trebuie scoase lentilele şi luată legătura cu oftalmologul. În acest sens, este necesară colaborarea permanentă între purtătorul de lentile de contact şi medicul specialist. Pentru a beneficia la maximum de lentile, este esenţial să urmaţi un “ritual de întreţinere”. Întotdeauna, înainte de a manevra lentilele, mâinile trebuie splălate cu apă şi săpun. În cazul femeilor, lentilele trebuie puse înainte de fardare sau aplicare a unei creme.

Cum combatem deshidratarea

* Fenomenul apare atunci când corpul pierde prea multe lichide: fie pentru că aportul de apă este oprit, ori atunci când cantităţi mari de apă sunt eliminate din corp prin diaree, vărsături, transpiraţie sau efort fizic *

Un aport de apă scăzut poate cauza crampe musculare şi o senzaţie de oboseală. În mod obişnuit, corpul absoarbe lichid din sânge sau alte ţesuturi ale organismului. Numai că în momentul în care organismul este deshidratat, acesta nu mai poate asigura necesarul de lichid pentru ca sângele să circule normal şi se poate ajunge în stare de şoc.

Pericolul de deshidratare e mai mare la început şi la final de existenţă

Nou - născuţii şi copiii mici au şanse mai mari de a se deshidrata deoarece:
- o porţiune mai mare din organismul lor o reprezintă apa;
- au o rată a metabolismului mai mare decât adulţii, astfel încât copii folosesc mai mult apa din organism;
- rinichii copiilor nu funcţionează la fel ca şi ai adulţilor, astfel încât rinichiul la copil nu conservă la fel de bine apa;
- sistemul imunitar al unui copil care ajută în lupta contra infecţiilor nu este dezvoltat în totalitate, ceea ce creşte şansa de a contacta o boală care cauzează diaree şi vărsături;
- adesea, copiii nu se alimentează şi nu consumă lichide atunci când se simt rău;
- depind de cei care îi îngrijesc pentru a-i hrăni şi hidrata.

Vârstnicii au şi ei şanse mai mari de a suferi de deshidratare fiindcă:
- nu consumă lichide deoarece nu au senzaţia de sete la fel de puternică ca în cazul tinerilor;
- rinichii nu mai funcţionează la fel de bine ca în tinereţe;
- nu consumă lichide datorită incontinenţei (incapacitatea de a-şi controla vezica urinară);
- au probleme de ordin fizic sau suferă de unele boli care nu le permit: să ţină un pahar cu apă în mână; produc durere în momentul când se dau jos din pat sau se ridică de pe un scaun; nu le permit deplasarea la toaletă.

Semnele de început ale deshidratării sunt, conform www.sfatulmedicului.ro: gura uscată şi saliva lipicioasă; reducerea cantităţii de urină şi schimbarea culorii urinei (urina concentrată); comportament distrat sau foarte iritat. În stadiile incipiente este posibil ca deshidratarea să fie remediată la domiciliu. Este necesar de a se reduce pierderile de lichid şi de a se înlocui aceste pierderi. Atunci când situaţia devine gravă şi organismul intră în stare de şoc, trebuie chemată salvarea de urgenţă.

Metode de rehidratare a organismului, funcţie de vârstă

În cazul nou născuţilor şi a copiilor până la un an, nu se recomandă aşteptarea instalării deshidratării pentru a înlocui lichidele pierdute. Copiii trebuie hidrataţi pentru a evita aceste probleme: 

- dacă copilul este alăptat la sân, este indicată alăptarea lui cât mai des, regulă valabilă şi pentru alăptarea la biberon;
- se poate încerca o rehidratare orală, dacă apare o deshidratare uşoară. Cantitatea de lichid necesară depinde de greutatea copilului şi de severitatea deshidratării;
- dacă micuţul a început să mănânce cereale, lichidele necesare pot fi compensate prin cereale. De asemenea, copilul poate consuma piure de cartofi sau de banană, dacă aceste alimente au mai fost consumate anterior.

În ce-i priveşte pe copiii cu vârste cuprinse între 1 an şi 11 ani:

- este necesar ca părinţii să se asigure că micuţii consumă des lichide;
- pentru copiii deshidrataţi este necesară o rehidratare orală cu suc de portocale sau apă plată;
- părinţii trebuie să permită copiilor să bea câtă apă consideră că este necesar. Ei trebuie să încurajeze copiii să bea multe lichide. Copiii între 4 şi 10 ani ar trebui să bea cel puţin opt pahare de lichid pe zi, pentru a acoperi cantităţile de lichid pierdute;
- cerealele cu lapte pot fi de asemenea de ajutor pentru refacerea cantităţilor de lichid consumat.

Atunci când vine vorba de adolescenţi şi de adulţi, în momentul în care apare o deshidratare uşoară sau moderată în cursul efortului fizic sau a muncii în aer liber:
- trebuie oprită activitatea pentru câteva minute de odihnă;
- persoana trebuie să plece din bătaia soarelui şi să se odihnească câteva minute într-un loc răcoros la umbră;
- surplusul de haine trebuie înlăturat;
- se recomandă consumarea unei băuturi răcoritoare cum ar fi apa, sucul sau băutura energizantă, pentru a înlocui lichidul pierdut în timpul efortului. Se recomandă consumarea a doi litri de lichid rece în următoarele 2-4 ore. Necesarul zilnic pentru a înlocui lichidele pierdute sau eliminate este de aproximativ 10 pahare de apă;
- se recomandă odihnă şi hidratare pentru următoarele 24 de ore. Cu toate că s-ar putea ca simptomele să dispară după câteva ore, este necesară o zi şi jumătate pentru a înlocui lichidele pierdute din organism.

Prevenirea deshidratării

La fel ca în multe alte situaţii, e mai uşor să previi decât să tratezi. Tocmai de aceea, sunt indicate:
- un tratament prompt la domiciliu în cazul diareei, vărsăturilor sau febrei;
- nu se recomandă consumul de cafea, sucuri din cola sau alte băuturi care conţin cofeină. Ele cresc eliminările de urină şi sporesc deshidratarea;
- evitarea regimurilor hiperproteice. Dacă o persoană se află la un regim hiperproteic, aceasta trebuie să consume cel puţin 8-12 pahare de lichid zilnic;
- nu se recomandă consumul de alcool, inclusiv bere sau vin. Ele cresc deshidratarea şi fac dificil de luat deciziile corecte;
- nu e indicată administrarea tabletelor de sare. Majoritatea oamenilor au parte de destulă sare în dietele lor;
- oprirea efortului fizic în cazul apariţiei ameţelii sau a oboselii foarte mari;
- se recomandă purtarea unui singur rând de haine uşoare, deschise la culoare în cazul efortului fizic în aer liber;

- nu se recomandă efectuarea efortului fizic în haine de latex.

Motive temeinice pentru a bea apă

Foto: http://www.stefanimccune.com

În ideea de a ne convinge cât e de necesară hidratarea organismului, specialiştii site-ului webMD.com ne spun care sunt efectele benefice ale apei:  

1. Menţine un echilibru între funcţiile organismului. Lipsa apei din organism afectează bunul mers al întregului corp. Apa e necesară pentru absorbţia nutrienţilor, pentru digestie şi menţinerea temperaturii constante a corpului;

2. Poate controla caloriile din corp. Consumul apei în timpul mesei nu are nici un efect asupra greutăţii corporale. Creşterea în greutate se datorează exclusiv aportului mare de calorii. Apa nu are calorii, deci nu influenţează îngrăşarea;

3. Ajută la energizarea muşchilor. Deshidratarea e o problemă des întâlnită, în special la persoanele care fac sport. Cum corpul nostru pierde fluide prin transpiraţie, urină şi respiraţie, e important nu numai să bem cei 2 l de apă pe zi, ci şi să recuperăm cantitatea de fluide pierdută prin exerciţii;

4. Oferă pielii un aspect plăcut. Deshidratarea e principalul vinovat pentru pielea obosită sau uscată. O hidratare corectă face ca pielea să capete un aspect sănătos, deoarece aduce nutrienţi şi curăţă organismul de toxine;

5. Ajută la prevenirea afecţiunilor renale. Lipsa lichidelor din organism poate favoriza apariţia pietrelor la rinichi. Una din cele mai eficiente modalităţi de a preveni litiaza renală este să vă menţineţi hidrataţi 24 de ore pe zi.

Fructele, esenţiale într-o hidratare rapidă

Fructele zemoase, consumate regulat, pot să acopere necesarul zilnic de minerale şi zahăr. Mai mult, ele pot să hidrateze organismul mai eficient decât un simplu pahar cu apă, consideră specialişti englezi, citaţi de “Libertatea”.

În fruntea fructelor zemoase cu acţiune hidratantă se află pepenele roşu, care conţine 92% apă, 8% zahăr şi concentraţii importante de săruri hidratante, calciu, magneziu, potasiu şi sodiu. Totodată, pepenele roşu este bogat în vitamina C. Datorită conţinutului său bogat în apă (96%) şi balanţei echilibrate de minerale, castravetele are un efect hidratant de două ori mai puternic decât aceeaşi cantitate de apă consumată. Un studiu realizat de experţi de la Universitatea din Napoli a relevat că substanţe care se găsesc în fructe precum pepenele verde şi papaia sunt mai eficiente în hidratarea organismului decât toate băuturile izotonice administrate sportivilor profesionişti.

Odată cu venirea primăverii, numărul conjunctivitelor creşte

Foto: www.adevarul.ro

* Una dintre cele mai întâlnite forme este cea virală, ce apare “în tandem” cu virusurile gripale şi paragripale * În acest anotimp proliferează şi conjunctivita alergică *

Cel mai des, boala e cauzată de o infecţie cu virusuri sau cu bacterii, de factori iritanţi precum şampoanele, praful, fumul de ţigară, gazele şi ceilalţi poluanţi de mediu, clorul folosit în tratarea apei (piscine), sau de alergeni, în special praful, fardurile, polenul, lentilele de contact.

Ne putem da seama că e cazul să consultăm un medic oftalmolog atunci când observăm:
- înroşirea mucoasei conjunctivale;
- o cantitate excesivă de lacrimi;
- o secreţie alb-gălbuie la rădăcina genelor şi colţul ochiului, în special după somn sau o
secreţie verzuie, groasă, apărută la nivelul ochiului;
- mâncărime la nivelul mucoasei conjunctivale;
- arsuri oculare;
- vedere înceţoşată;
- fotofobie (sensibilitate crescută la lumină).

Tratamentul, funcţie de tipul bolii

1. Conjunctivita bacteriană se tratează cu antibiotice sub formă de picături oculare, unguente sau pastile. Picăturile oculare şi unguentele trebuie aplicate la nivelul conjunctivei de 3-4 ori pe zi, o perioadă de 5-7 zile. Simptomele conjunctivitei se ameliorează sau dispar după aproximativ o săptămână de la iniţierea tratamentului corect;

2.Conjunctivita virală este una dintre cele mai frecvente infecţii oculare şi e de obicei determinată de virusurile gripale şi paragripale (sezonieră). Conjunctivita virală este una dintre primele manifestări ale răcelilor sezoniere comune şi dispare, fără aplicarea unui tratament, dupa 5-7 zile de la debut;

3. În cazul conjunctivitei determinate de iritanţi (substanţe din mediul înconjurător, care pot cauza iritaţia fizică sau chimică a mucoasei conjunctivale), este foarte importantă îndepărtarea cât mai rapidă a iritantului, prin spălare locală cu apă. În cazul conjunctivitelor determinate de substanţe acide sau alcaline (înălbitori), se impune consultul medical de specialitate.

Măsuri preventive

Cel mai bine, pentru a nu mai ajunge la medic, e să avem mai multă grijă de ochii noştri. În acest sens, se impune:
- protecţia corespunzătoare a ochilor împotriva prafului şi iritanţilor externi (ochelari de protecţie, ochelari de soare, igienă corespunzătoare a ochilor);
- evitarea utilizării de produse cosmetice (farduri), în special în cazul persoanelor cu o sensibilitate crescută;
- utilizarea corespunzătoare a lentilelor de contact, cu îndepărtarea regulată şi păstrarea corecta a acestora;
- utilizarea "lacrimilor artificiale" (picături oculare special realizate pentru a menţine globul ocular umed şi curat.

Aceste picături pot ameliora simptomele neplăcute cauzate de conjunctivitele determinate de iritanţi (mâncărime, usturime, senzaţie de corp străin intraocular). Este foarte important de reţinut că nu toate picăturile oculare sunt indicate în conjunctivite, unele picături putând chiar înrăutăţi simptomatologia şi determina complicaţii. De asemenea este foarte importantă folosirea corectă a recipientelor care conţin antibiotic, pentru a evita contaminarea recipientului, ce poate cauza reinfecţia oculară.

Şi copiii fac conjunctivite 

În cazul celor mici, în grija părinţilor e imperios să fie, conform www.sfatulmedicului.ro, următoarele:

- evitarea frecatului şi atingerii zonei conjunctivale infectate;
- spălarea cât mai frecventă a mâinilor cu apă şi săpun;
- ştergerea secreţiilor patologice apărute la nivelul ochiului, cu un tampon steril, de cel puţin două ori pe zi;
- igiena corespunzătoare a lucrurilor personale, precum lenjeria pentru pat (faţa de pernă), prosoapele, care trebuie spălate şi dezinfectate corespunzător;
- evitarea folosirii a produselor de machiaj (rimel, farduri), precum şi evitarea folosirii în comun a celorlalte produse de îngrijire facială;
- este recomandată folosirea ochelarilor în locul lentilelor de contact, atunci când apare iritaţia sau infecţia ochiului. De asemenea, trebuie păstrată o igienă corespunzătoare în cazul utilizării lentilelor de contact (schimbarea regulată şi păstrarea corespunzătoare a acestora);
- spălarea obligatorie a mâinilor după aplicarea locală a unguentelor şi picăturilor oculare;
- evitarea folosirii în comun a prosoapelor şi lenjeriei de pat;
- este interzisă folosirea unui recipient pentru picături oculare la un copil sănătos după ce a fost în prealabil folosit la o persoană cu conjunctivită infecţioasă;
- este important ca orice copil cu conjunctivită infecţioasă să fie izolat de restul copiilor cu care poate să vină în contact, până în momentul în care s-a vindecat.

Primăvara, conjunctivitele alergice ne creează necazuri

Ele reprezintă o manifestare a reacţiei alergice la nivelul mucoasei oculare. Alergiile sunt generate de reactivitatea exagerată a sistemul imun, în raport cu expunerea la alergenii din mediul înconjurător. Conjunctivita alergică nu se transmite, nu este o afecţiune oftalmologică contagioasă, iar acuitatea vizuală rămâne neschimbată, nefiind afectată decât în cazul în care apar complicaţii. Persoanele care cunosc faptul că sunt alergice la anumite substanţe trebuie să fie foarte atente la componentele  medicamentelor pe care le iau sau ale produselor cosmetice pe care le folosesc. 

Evitaţi substanţele alergice

Cei mai comuni alergeni ce generează reacţiile alergice sunt praful din casă, penele, mucegaiurile (frecvent întâlniţi în mediul în care ne ducem existenţa), polenul, fire de păr de animale şi anumiţi paraziţi ai acestora, venin de insecte, medicamente diverse şi chiar anumite fructe (căpşuni). „Conjunctivita alergică poate apărea atât datorită poluării, prafului, polenului (primăvara) dar şi datorită folosirii anumitor produse cosmetice (farduri, creme de faţă, creioane dermatograf, soluţii de ras sau după ras). Manifestările în alergiile oculare sunt mâncărimea, ochii înroşiţi şi lăcrimarea abundentă nepurulentă. Se mai întâlnesc pleoapele umflate şi înroşirea marginilor pleoapelor”, precizează dr. Dorina Sârbu, medic primar oftalmolog. De cele mai multe ori cei afectaţi asociază conjunctivitei alergice şi alte alergii (rinite alergice, bronşite alergice).

Soluţii pentru a ţine boala la distanţă
Tratamentul are ca scop principal ameliorarea simptomelor. Trebuie evitate locurile în care sunt multe noxe şi nu trebuie ca bolnavul să atingă ochii cu vată, tifon sau cu mâna. Este absolut necesar ca mâinile să fie spălate foarte des, să se utilizeze prosoape curate pentru fiecare membru al familiei, feţele de pernă să fie spălate la 90º C şi călcate. Ochiul afectat de conjunctivită nu se pansează niciodată, deoarece stagnează secreţia, iar germenii se pot înmulţi sub pansament. Trebuie lăsat descoperit şi tratat cu picături de ochi. În tratamentul conjunctivitei alergice, menţinerea igienei este foarte importantă. În primul rând, este absolut necesară spălarea cu apă rece şi săpun a ochiului. Tratamentul local se face prin aplicarea de comprese reci decongestive, picături antiseptice sau dezinfectante uşoare, lacrimi artificiale şi alţi lubrifianţi oculari care au şi efect de spălare a alergenilor.

Muşeţelul

Florile de muşeţel au proprietăţi antiinflamatorii, antiseptice, analgezice, antispastice, antialergice, sudorifice, emoilente, anestezice locale şi cicatrizante. Infuzia de flori de muşeţel ajută în gastrite hiperacide, ulcer gastric, enterocolite, balonări, colici abdominale, stimularea funcţiei hepatice, menstre dureroase, astm bronşic. Se poate folosi şi în caz de gripă, dar se beau 2-3 căni pe zi. Inhalaţiile cu infuzie au efect foarte bun asupra căilor respiratorii superioare şi asupra sinusurilor. O infuzie ceva mai concentrată e indicată în cazul gingivitelor, abceselor dentare, stomatitelor, aftelor. Infuzia călduţă sau la temperatura camerei se ţine în gură circa 5 minute, de mai multe ori pe zi. În cazul amigdalitelor, se face gargară de mai multe ori pe zi. Infuziile concentrate preparate în 30 de minute se utilizează în cataplasme pentru ulcere varicoase, furunculoză, eczeme, răni, ulceraţii, arsuri.