Ţelina, o plantă miraculoasă pentru sănătate

Foto: www.biosens.ro

Ţelina, scrie www.ziarullumina.ro într-un articol publicat pe 12.08.2007, era considerată plantă sfântă la greci. Treptat, forma sălbatică a intrat în cultură, mai întâi în zona mediteraneană, încă de acum 3000 de ani, fiind consemnată în scrierile filosofilor şi medicilor greci şi romani drept un medicament deosebit de preţios, bogat în vitamine şi minerale, recomandat în hipertensiune arterială, reumatism, gută şi astenie sexuală.

Romanii preparau un vin tonic cu frunze proaspete de ţelină pentru a mări puterea fizică şi capacitatea de procreare. Copiii romani, care consumau ţelină, creşteau repede şi erau feriţi de boli, adulţii se vindecau de oboseală şi boli renale, iar bătrânii îşi tratau reumatismul şi senilitatea. Tot la romani era convingerea că o cunună din frunze de ţelină, pusă pe cap, apără creierul de aburii vinului în exces. De altfel, poetul latin Horaţiu purta, în mod obligatoriu, această cunună de frunze atunci când participa la ospeţe. În unele zone ale Imperiului Roman, ţelina era folosită pentru a dirija ghinionul asupra unei anumite persoane.

În Evul Mediu, ţelina s-a răspândit în centrul şi nordul Europei, ca urmare a edictului dat de împăratul Carol cel Mare, fiind considerată un remediu universal cu proprietăţi diuretice, febrifuge, antiscorbutice, stomahice şi, mai ales, afrodisiace.

Începând din secolul al XVI-lea, ţelina a început să fie cultivată în jurul oraşelor, fiind folosită ca legumă şi condiment.

Efecte bune în detoxifierea organismului

În lunile de toamnă, atât frunzele, cât şi rădăcinile ajung la maturitate şi capătă virtuţi vindecătoare excepţionale, prin bogăţia de vitamine, enzime, hormoni vegetali şi substanţe aromatice complexe, uşor asimilabile, care exercită efecte echilibrante asupra organismului uman, detoxifiante, reglatoare hormonal şi de reîntinerire generală. Ţelina poate fi recomandată pentru toate persoanele, indiferent de vârstă şi sex. Frunzele au devenit celebre de multă vreme. Ele se pot prelucra sub formă de suc sau macerat, având însuşiri diuretice, stimulatoare, afrodisiace, depurative, digestive şi antireumatismale.

Suc din frunze pentru acneea juvenilă

Sucul din frunze proaspete este mult mai activ decât sucul din rădăcini. După îndepărtarea peţiolurilor, frunzele se taie mărunt, se adaugă un pahar cu apă rece, se mixează 2-3 minute, se lasă în repaus 15 minute, se strecoară şi se bea, dimineaţa pe stomacul gol şi seara, într-o cură de minim 24 zile (nu se depăşeşte cantitatea de 150-200 ml suc concentrat pe zi). Are efecte deosebite atât intern (în curăţirea sângelui, reglarea hormonală şi febră), cât şi extern (în acnee juvenilă rebelă, psoriazis, eczeme alergice, vitiligo, sclerodermie, afecţiuni oftalmice). De menţionat că timp de 1-2 ore după consumul sucului nu se ia nici un alt aliment. În plus, pe toată durata curei nu se consumă carne, alimente conservate, aditivi alimentari sintetici (E-uri) şi alcool. Infuzia din frunze (1 linguriţă la 200 ml apă clocotită) se bea înainte de mese în cazul bronşitei cronice, tuse veche, răguşeală şi astm bronşic sau după mese în congestie hepatică, litiază renală şi reumatism.

La ce e bună rădăcina

Suc se obţine din rădăcina rasă sau prin tăiere în felii subţiri sau cuburi, care se pun în mixer 2-5 minute. Se beau zilnic 50-100 ml suc, fracţionat în 3 reprize, într-o cură de 15-20 de zile, având efecte în convalescenţă, astenie, surmenaj, nervozitate, febră, impotenţă sexuală, stimulent al apetitului sexual, al potenţei şi la evitarea eşecurilor sexuale, reumatism, gută, tuse, catar bronşic, obezitate, drenor pulmonar şi hepatic şi remineralizant. Extern se aplică sub formă de comprese pe plăgi, ulcere, cancer de piele, afecţiuni oftalmice şi în gargare contra ulceraţiilor din gură.

Sucul din rădăcini este un excelent depurativ, cu rol în eliminarea toxinelor din corp la persoanele care lucrează într-un mediu poluat, la cei care consumă multă carne, aditivi alimentari sintetici, tutun şi medicamente de sinteză (se iau 10-15 linguri pe zi, în cure de 2-3 săptămâni).

Se recomandă ca sucul de rădăcină să se administreze diluat cu suc de morcov (o parte ţelină şi 3 părţi morcov), obţinând o băutură cu gust plăcut, uşor asimilabilă şi cu efect terapeutic sporit. După caz se poate amesteca sucul din rădăcini cu suc de frunze de ţelină pentru a fi folosit sub formă de comprese ţinute 30-60 minute pe zone cu degerături, cancer tegumentar sau inflamaţii oculare.

În funcţie de preferinţe, sucul din rădăcini se poate combina cu:

- miere de albine, smântână şi iaurt;

- suc de tomate şi suc de lămâie;

- suc de mere şi suc de sfeclă roşie (sau iaurt);

- suc de castraveţi şi suc de varză.

Decoct din rizomi şi rădăcini rase (30 g fierte în 1 litru apă timp de 10-15 minute): se bea câte o ceaşcă înainte de mese, având efect stimulator general, nervos şi sexual cu acţiuni în tuse rebelă, răguşeală, stări febrile, afecţiuni cardiace, impotenţă, frigiditate, retenţie urinară, litiază renală, digestie lentă, balonări, obezitate, helmintiază, reumatism şi gută.

Decoct concentrat din rădăcină tocată (250-500 g la 2 litri apă), care se fierbe 30 minute şi se foloseşte la o baie caldă, timp de 10-15 minute, contra degerăturilor la picioare sau sub formă de comprese pe plăgi, ulceraţii, cancer de piele. Decoctul poate fi folosit de mai multe ori prin reîncălzire.

Tinctură din rădăcini rase în alcool 400; se macerează timp de 10-12 zile, se strecoară şi se iau câte 15-20 picături în apă, cu 30 minute înainte de mese.

Vin tonic din rădăcini tăiate mărunt într-un litru de vin alb, cu adaus de 100 g miere de albine; se macerează timp de două zile până se obţine o băutură parfumată, cu aromă discretă de ananas din care se consumă câte 2-3 păhărele pe zi, cu 30 minute înainte de mese, având efecte diuretice, afrodisiace şi tonice.

Sirop din rădăcini de ţelină în amestec cu rădăcini de la alte specii (pătrunjel, sparanghel, fenicul şi ilex), luate în proporţii egale (câte 125 g), care se infuzează în 2,5 litri apă clocotită timp de 10 minute; se adaugă 3.750 g sirop de zahăr după care se fierbe până la consistenţa siropului; se consumă câte 3-5 linguri pe zi, având rol diuretic în albuminurie cronică, litiază renală şi febră intermitentă sau ca gargarism în ulceraţii ale gurii şi gâtului.

Seminţele de ţelină aromatizează băuturile alcoolice

Infuzie din ½ linguriţă seminţe măcinate fin la 200 ml apă clocotită, se infuzează acoperit timp de 10 minute şi se consumă după mesele principale având efecte digestive, tonice şi carminative, eliminând indigestiile şi balonările.

Uleiul din seminţe de ţelină are multiple utilizări în parfumerie şi alimentaţie. Pentru parfumerie se utilizează în compoziţii florale şi orientale. În produse alimentare intră în compoziţii de arome şi condimente pentru aromatizarea băuturilor alcoolice şi nealcoolice şi în condimente pentru sosuri, preparate din carne şi supe concentrate.

Ţelina în afecţiunile genitale şi renale

Datorită conţinutului ridicat în vitamina E, factor de echilibrare a funcţiilor sexuale, ţelina are excelente virtuţi afrodisiace, cu acţiuni directe în creşterea virilităţii, a potenţei sexuale şi în vindecarea impotenţelor psihogene, survenite după un surmenaj fizic şi intelectual sau de origine vasculară şi endocrină (se consumă câte un pahar suc din frunze pe zi, în cure de 3-4 săptămâni).

Sucul de ţelină (frunze, rădăcini) are efecte benefice în sterilitate feminină şi masculină, în frigiditate feminină şi în dezechilibrele hormonale la femei, în prelungirea tinereţii biologice, în combaterea tulburărilor de ciclu menstrual (dismenoree) şi în apariţia precoce a menopauzei, cu dereglări la debutul climaxului (bufeuri, prurit vaginal). Se recomandă suc de ţelină (câte 5-6 linguri pe zi luate cu 30 minute înainte de mese într-o cură de 3 săptămâni). În timpul curei nu se vor consuma dulciuri (ciocolată, prăjituri, sucuri artificiale), iar timp de 3 luni se reduce consumul alimentelor bogate în grăsimi şi proteine (carne, preparate din carne, conserve, brânzeturi grase).

În afecţiunile renale-genitale (amenoree, dismenoree, frigiditate, menopauză precoce), precum şi pentru stimularea creşterii sânilor, oprirea pilozităţii inestetice la femei, obezitate la femei, dereglări nervoase, lipsa imunităţii, insomnie şi somnolenţă se recomandă o tinctură în alcool 400 cu un amestec de plante (ţelină, mărar, ceapă, rostopască, salvie, lemn-dulce, creţişoară, traista-ciobanului).

Datorită conţinutului foarte ridicat în potasiu (de 4 ori mai mare decât la alte plante), ţelina are calităţi puternic diuretice, mărind diureza cu efect de drenor al rinichilor, eliminarea acidului uric din urină, edeme renale, retenţie urinară, colică nefritică şi litiază (calculoză) renală.

Ţelina e indicată în digestia lentă

Atât frunzele, cât şi rădăcinile prezintă o multitudine de proprietăţi terapeutice implicate în dereglări ale aparatului digestiv (gastrite, stomahice, laxative, antimalarice, vermifuge, drenarea ficatului, întărirea stomacului), iar seminţele au virtuţi carminative şi tonic-aperitive, cu implicaţii în balonări şi aerofagie.

Afecţiunile aparatului digestiv, influenţate pozitiv prin tratamente cu ţelină sunt: digestie lentă, icter, ascită, hepatită, arsuri stomacale, ulcer duodenal, balonări digestive, spasme abdominale, gaze stomacale şi intestinale, lipsa poftei de mâncare, intoxicarea sângelui. Tratamentul se face cu seminţe măcinate fin sau cu decoct din rădăcini (o lingură rădăcini rase la 200 ml apă care se consumă înainte de mese).

Ţelina în afecţiunile cardiovasculare

Cu virtuţi hipotensoare, intervine în diferite boli cardiace, în regenerarea hematiilor, în edeme cardiace şi, mai ales, în hipertensiune. Cercetători din Universitatea Chicago au descoperit recent că ţelina conţine 3-butilftalidă, un compus organic ce reduce tensiunea arterială prin dilatarea şi relaxarea vaselor sanguine.

Ţelina în bolile pulmonare

Având proprietăţi antiastmatice, emoliente, expectorante şi febrifuge, produsele din ţelină intervin în drenarea pulmonară, în traheobronşite cronice, astm bronşic, catar pulmonar, combaterea inflamaţiilor secreţiei bronhice, răguşeală, tuse cronică şi transpiraţie excesivă (hidropizie).

Ţelina în bolile sistemului nervos

Datorită conţinutului bogat în vitamine, minerale şi acizi organici, ţelina este un ideal tonic-stimulator al sistemului nervos, al memoriei şi revitalizant general în perioadele de stres.

Părintele medicinei – Hippocrate – recomanda, în urmă cu 2500 de ani, să fie folosită ţelina „în tratamentul nervilor zdruncinaţi“.

Având proprietăţi sedative, tonice şi stimulente, ţelina prezintă efecte deosebite în astenia psihică, fizică şi sexuală, în surmenaj, migrene, vertij, stări nevrotice, insomnie şi dureri de cap.

Ţelina în bolile metabolice

Prin efectele diuretice şi depurative, ţelina favorizează scăderea grăsimilor şi a apei din organism, cu acţiune directă asupra obezităţii şi celulitei. După consumul ţelinei se constată o diminuare a senzaţiei de foame. Se recomandă a fi consumată cu 20 de minute înainte de fiecare masă, când se bea câte ½ pahar suc din frunze într-o cură de 15-20 zile. Pentru doamnele care ţin mult la siluetă este indicat să mestece, între mese, peţiolul de la frunzele de ţelină.

Proprietatea hipoglicemiantă, datorată conţinutului în apioză şi manitol, asigură eficacitatea în diabetul zaharat prin scăderea conţinutului de zahăr din sânge.

Bogăţia în săruri minerale, mai ales în potasiu, magneziu şi fier, dă ţelinei însuşiri deosebite de remineralizare, revigorare şi imunostimulare pentru organismele debile, anemice şi convalescente.

„Mătura reumatismelor“

Numită „mătura reumatismelor“, ţelina are efecte evidente în reumatismul infecţios, artroze, lumbago şi gută, cu rol în eliminarea substanţelor toxice, precum şi efecte antiinflamatoare, depurative şi uşor calmante în durerile articulare, mai ales la persoanele în vârstă.

Se recomandă o cură de 3-4 săptămâni cu suc din rădăcini (2 pahare pe zi), consumat pe stomacul gol în combinaţie cu suc de morcov. Este eficace şi salata din frunze tăiate mărunt cu rol depurativ şi curativ.

Pe articulaţiile dureroase (coxartroze, gonartroze) se pun cataplasme cu frunze de ţelină opărite cu apă clocotită şi ţinute timp de 2 ore, învelite cu celofan şi cu ţesături din lână, având efecte benefice atât în poliartroze, cât şi în cancere de piele şi pe zone depigmentate de vitiligo.

Ţelina în bolile dermatologice

Prin proprietăţile antiseptice, cicatrizante şi antipruriginoase, preparatele din ţelină sunt remedii excelente în profilaxia bolilor de piele, cu mare eficienţă în vindecarea de ulceraţii, plăgi tegumentare, degerături, contuzii, vânătăi, sclerodermie, dermatoze alergice, psoriazis şi acnee juvenilă. Pentru aceste afecţiuni sunt recomandate cure de 2-3 săptămâni cu salate bogate în frunze de ţelină sau cu suc din rădăcini (câte ½ pahar de 2 ori pe zi, luate dimineaţa şi seara la culcare). Pentru regenerarea ţesuturilor epidermice după răniri şi ulceraţii, la sucul de ţelină se adaugă şi suc de morcov.

La bolnavii de vitiligo, o leucodermatită de lungă durată, este indicat sucul de ţelină (2-3 linguri pe zi, luate dimineaţa pe stomacul gol şi înainte de mese), efectul favorabil fiind datorat conţinutului ridicat în bergapten.

Întrucât există în rădăcini un raport ideal între conţinutul de fier şi cel de magneziu, sucul din rădăcina de ţelină ajută la profilaxia cancerului de piele.

„Decalogul” posibilelor cauze ale cresterii in greutate

Foto: www.realitatea.net

1. Lipsa somnului. Cine se culca tarziu are mai mult timp la dispozitie pentru a mai ciuguli cate ceva. Ceea ce inseamna calorii in plus. Al doilea motiv tine de biochimia organismului. Privat de odihna necesara, corpul secreta hormoni care intretin senzatia de foame. In felul acesta, se urmareste recuperarea printr-o alimentatie suplimentara a deficitului de energie cauzat de lipsa de odihna.
2. Stresul accentuat. In perioadele in care suntem foarte solicitati, organismul secreta mai mult cortizol, hormonul stresului. Acesta determina cresterea apetitului, in special pentru dulciuri. Stres si alimente bogate in calorii, iata o combinatie care ne poate ingrasa.
3. Anumite medicamente pot avea o influenta in ceea ce priveste luarea in greutate. Sunt vizate antidepresivele (prin incetinirea metabolismului), corticosteroizii (prin retentia de apa), medicamentele antipsihotice si chiar si unele dintre cele utilizate in tratarea diabetului, a hipertensiunii, a migrenelor, a atacurilor de panica.
4. Anticonceptionalele pot avea ca efect, la unele femei, o crestere a retentiei de apa. Este o luare in greutate temporara. Daca problema persista, trebuie consultat medicul, din cauza ca acest gen de pilule nu ar trebui sa duca la ingrasare.
5. Hipotiroidia. Incetinirea metabolismului poate fi un rezultat al problemelor de tiroida. Tratarea corecta a acestor probleme de sanatate duce la reglarea greutatii.
6. Menopauza, prin schimbarile hormonale, poate influenta luarea in greutate, in special prin depunerea de grasime in jurul taliei. Totusi, nu trebuie incriminata mai mult decat trebuie. Odata cu inaintarea in varsta, metabolismul devine mai lent si trebuie reglata si alimentatia, astfel incat si aportul caloric sa fie mai mic.
7. Sindromul ovarelor polichistice. Este o problema de sanatate cu care se confrunta multe femei la varsta fertile si presupune un dezechilibru hormonal, care poate duce la o acumulare inexplicabila de kilograme in zona abdomenului. Aceasta ingrasare trebuie combatuta, deoarece predispune la boli cardiovasculare.

8. Renuntarea la fumat. Studiile arata ca persoanele care spun "stop" tutunului pot lua in greutate intre 2 si 4,5 kg. Se stie ca nicotina accelereaza metabolismul, reduce pofta de mancare si amorteste papilele gustative. Dupa renuntarea la fumat, alimentele par mai gustoase, creste apetitul si metabolismul revine la normal. De aceea, trebuie facute eforturi pentru a se adapta alimentatia la noua situatie, pentru a se preveni ingrasarea.
9. Retentia de apa poate duce la kilograme in plus. Aceasta retentie poate indica probleme serioase de sanatate. Daca ficatul este afectat si nu isi mai poate indeplini corect functia, in ciuda unui apetit scazut, se remarca o ingrosare a taliei, prin retentia de apa.
La fel si in cazul bolilor cardiace: pot aparea kilograme in plus. Cresterea in greutate se datoreaza faptului ca se retin mai multe lichide decat in mod obisnuit. In aceste situatii se impune ajutorul medical.
10. Cauze genetice. Metabolismul nostru, in timp, depinde de genele mostenite. La unele persoane poate incetini mai repede odata cu inaintarea in varsta, iar la altele se poate pastra ca in tinerete. Trebuie sa ne dam seama de tendinta catre ingrasare si sa o combatem prin alimentatie si miscare adecvate.

Sursa: www.ziare.com  

Celulele stem „fac curat” in urma infarctului

Foto: www.libertatea.ro

În curând, ţesutul cardiac afectat de infarct va putea fi vindecat cu ajutorul celulelor stem extrase din inima pacientului.

În timpul unui atac de cord, inima este privată de oxigen ca urmare a formării unui cheag de sânge. Prin urmare, chiar dacă după eveniment inima pacientului se vindecă, ţesutul afectat se cicatrizează şi nu mai poate pompa sângele la fel de bine ca înainte. Din acest motiv, cercetătorii din întreaga lume se străduiesc să găsească o metodă prin care să vindece ţesutul cardiac.

Oamenii de ştiinţă de la Cedars-Sinai Heart Institute, scrie www.descopera.ro, au efectuat un studiu pentru a vedea dacă celulele stem extrase din inima pacientului pot ajuta la repararea propriului ţesut cardiac. Studiul a fost realizat pe 25 de pacienţi. La o lună după ce au suferit un atac de cord, pacienţii au fost supuşi unei intervenţii speciale care presupunea introducerea unui tub într-o venă de la nivelul gâtului, pentru a putea ajunge la inimă şi a preleva o mostră de ţesut cardiac. Celulele stem provenite din mostra de ţesut au fost apoi crescute în laborator. Când cercetătorii au obţinut aproape 25 de milioane de celule, le-au introdus în arterele din apropierea inimii pacientului.

În urma studiului s-a observat că, dacă la început aproape 24% din ţesutul de la nivelul ventriculului stâng era cicatrizat, după 6 luni de tratament, doar 16 % din acest ţesut mai era vătămat. Ulterior, la un an de la intervenţie, rezultatele au arătat că suprafaţa de ţesut cicatrizat se înjumătăţise.

Studiul subliniază faptul că "celulele au abilitatea deosebită de a reduce ţesutul cicatrizat şi de a stimula creşterea celui sănătos". "Deşi obiectivul nostru principal a fost acela de a testa siguranţa metodei, pe parcursul studiului am urmărit şi modul în care tratamentul cu celule stem stimulează creşterea ţesutului sănătos şi înlăturarea celui cicatrizat. În ciuda faptului că, de mai bine de un deceniu, se încearcă dezvoltarea unui astfel de tratament, studiul nostru este primul care înregistrează un asemenea succes. Efectele sunt substanţiale, iar rezultatele sunt mai bune decât au

fost în testele pe animale", a declarat unul dintre autorii studiului, dr. Eduardo Marban.

Totuşi, celulele stem nu ajută la refacerea totală a capacităţilor ventriculului, ele neputând dezvolta capacitatea acestuia de a pompa sângele. Mai mult, alţi oameni de ştiinţă, care recunosc că rezultatele studiului sunt promiţătoare, sugerează faptul că el a fost fost efectuat la o scară foarte mică, motiv pentru care cer continuarea cercetărilor pe un eşantion mai mare de pacienţi.

Sursa: BBC

Cea mai buna dieta pentru creier

Un studiu publicat în această lună în jurnalul The Archives of Neurology (citat de www.descopera.ro), a identificat cea mai bună dietă pentru creier.

Conform cercetătorilor, aceasta este dieta mediteraneană, iar lista efectelor pozitive este una impresionantă: dieta reduce riscul atacurilor cerebrale, diminuează riscul pierderii de memorie şi protejează vasele de sânge din creier.

Dieta mediteraneană este compusă din legume, fructe, peşte, cereale integrale, nuci, ulei de măsline şi implică un consum moderat de alcool, limitând consumul de carne roşie, dulciuri şi cereale rafinate (precum pâinea albă sau orezul alb).

Aceasta este prima cercetare care studiază efectul dietei mediteraneene asupra vaselor de sânge din creier. Studiile precedente au arătat că o dietă mediteraneană este asociată cu un risc redus de a suferi de afecţiuni cardiace, atacuri cerebrale şi afecţiuni cognitive, precum boala Alzheimer.

La acest studiu au participat peste 1.000 de voluntari care au completat chestionare cu privire la dieta lor de zi cu zi. Apoi, cercetătorii i-au împărţit în grupuri, în funcţie de cât de aproape era dieta lor de cea mediteraneană.

Oamenii de ştiinţă au studiat apoi creierul participanţilor cu ajutorul unui aparat de tip RMN, pentru a identifica ceea ce specialiştii denumesc "hipersemnale de materie albă". Aceste zone pot fi identificate pe imaginile captate cu ajutorul aparatului de rezonanţă magnetică, luând forma unor micro-leziuni. Acestea semnalează existenţa unor zone afectate în cadrul vaselor de sânge din creier. Aceste vase de sânge pot provoca atacuri cerebrale minore (aşa-numitele silent strokes), ce nu prezintă simptome imediate, dar care afectează, în timp, performanţa cognitivă.

Studiul a arătat că persoanele a căror dietă era cea mai apropiată de cea mediteraneană prezentau cel mai mic număr de astfel de micro-leziuni.

De asemenea, cercetătorii au descoperit că persoanele care consumau mai multe grăsimi mononesaturate, precum cele din uleiul de măsline, aveau mai puţine leziuni de acest tip.

Dr. Clinton Wright, unul dintre conducătorii studiului, a avertizat că studiul nu demonstrează că dieta mediteraneană provoacă mai puţine daune cerebrale, adăugând că este nevoie de efectuarea unor studii ulterioare. Dr. Wright a adăugat, însă, că cercetarea sa sugerează că dieta are un efect protector asupra vaselor de sânge din creier.

Sursa: WSJ

Neofobia alimentară, întâlnită la mulţi copii

Foto: www.bebemagia.ro

* Refuzul dar şi teama de alimente noi (neofobia) apar frecvent la copii cu vârste între 2 şi 6 ani, deşi nu e neobişnuit nici pentru un copil de 18-24 de luni, şi se manifestă prin refuzul efectiv al copilului de a-şi diversifica dieta *

Specialiştii consideră că adoptarea obiceiurilor care îngrijorează părinţii lor reprezintă, de fapt, încercarea copilului de a-şi manifesta independenţa şi fac parte dintr-o etapă normală de dezvoltare.
În perioada preşcolară, procesul de creştere somatică a copiilor înregistrează o aparentă încetinire, iar apetitul lor poate fi mai diminuat. La această vârstă par a fi mai interesaţi în a descoperi lumea înconjurătoare, decât de a se hrăni corespunzător.
În cazul în care copilul începe să refuze consumul unor alimente diversificate şi doreşte să îşi centreze regimul pe un singur tip de mâncare, specialiştii recomandă părinţilor să continue să-l ofere copilului (atât timp cât este hrănitor), însă pot încerca să-i adauge acestuia şi alte produse. Aceasta este o metodă menită să determine copilul ca, în timp, să consume şi alte alimente.

“În general, copiii se alimentează instinctiv, mulţi preferând dulciurile. E important ca părinţii să nu le ofere recompense pentru a mânca, folosind formule de genul: “Dacă mănânci, îţi cumpăr o jucărie”. Copilul trebuie să mănânce pentru că e important să se alimenteze. Pe de altă parte, atunci când copiii refuză un aliment, e posibil şi să aibă o intoleranţă, şi atunci trebuie consultat medicul. Acelaşi lucru trebuie să-l facă părinţii atuncii când copiii au o preferinţă exagerată pentru dulciuri, de exemplu, tot medicul fiind cel în măsură să stabilească dacă nu e vorba de un început de diabet” precizează dr. Maria Andronicescu, medic pediatru. 

Cu timpul, copilul va cere singur diversificarea ofertei alimentare

Dacă e clar că e vorba de capricii alimentare şi nu de o problemă medicală, părinţii sunt sfătuiţi să nu le acorde prea multă atenţie, deoarece cu cât li se va da mai multă importanţă, cu atât vor dura mai mult sau se vor amplifica. Tot ce trebuie să facă este să fie atenţi ca alimentele consumate să fie nutritive şi sănătoase. Copilul nu îşi va corecta singur comportamentul, dacă adultul de lângă el este prea dur sau prea permisiv. În acest sens, părintele ar trebui să instituie un orar pentru mese şi gustări, dar nu trebuie să oblige copilul să mănânce ce nu doreşte.

Pentru părinţi, e important să continue să realizeze regimul alimentar zilnic al copiilor respectând sugestiile din piramida alimentelor. Oferindu-i copilului o gamă largă de alimente, părintele îi lasă acestuia libertatea de a alege exact ce îi place, satisfăcându-i în acelaşi timp şi nevoia de a lua decizii independente. Cu timpul, copilul ajunge să resimtă şi el monotonia din alimentaţie şi va cere singur diversificarea ofertei culinare. Astfel, micuţul simte că ia singur hotărâri ce îl privesc direct şi îşi dezvoltă şi obiceiuri nutriţionale sănătoase.
Pot exista zile în care copiii să mănânce mult mai puţin decât de obicei. Aceasta nu este o situaţie alarmantă, deoarece el va recupera necesarul caloric consumând alimente în exces zilele următoare. În aceste situaţii, părinţii sunt sfătuiţi să introducă în meniul copiilor şi în orarul alimentar cât mai multe gustări (în principal bazate pe fructe, cereale integrale, lactate), pe lângă cele trei mese obligatorii. Variante de gustări: fructe proaspete, brânzeturi, legume crude, cereale integrale, sandwich-uri cu unt de arahide.
Recomandări cu caracter general
- adulţii trebuie să ofere în permanenţă exemple copiilor în ceea ce priveşte adoptarea unui stil de viaţă sănătos, iar obiceiurile alimentare nu fac excepţie;
- apetitul copiilor trebuie dezvoltat prin stimularea simţurilor, deci, cu cât preparatele culinare sunt mai aromate, mai parfumate şi mai aspectuoase, cu atât există mai multe şanse să atragă atenţia şi să deschidă pofta de mâncare a copilului;
- părinţii sunt sfătuiţi să introducă în alimentaţia copiilor încă de la vârsta de 6 luni, legume şi fructe cât mai diverse, sub formă de piureuri;
- copiii nu trebuie forţaţi să mănânce un aliment pe care nu îl doresc sau când simt că nu le este foame;
- copiii nu trebuie încurajaţi să consume între mese produse hipercalorice având un conţinut ridicat de zahăr, deoarece le vor diminua pofta de mâncare.
Părinţii e indicat să nu ofere gustări copiilor cu mai puţin de o oră înainte de ora mesei. Este important de înţeles că aceste capricii alimentare ale copiilor sunt considerate ca fiind normale doar dacă durează 7- 10 zile. Dacă, însă, copilul refuză o alimentaţie corectă mai mult de 2 săptămâni, părinţii sunt sfătuiţi să consulte medicul specialist.

Teama de alimente noi (Neofobia alimentară)

Frica de a încerca noi alimente este relativ larg răspândită în rândul copiilor. Părinţii sunt sfătuiţi să fie cât mai înţelegători cu copilul şi să nu îl oblige să accepte imediat un aliment nou introdus în dietă. De obicei, sunt necesare mai multe mese în cadrul cărora copilul să regăsească noul aliment (de preferat, gătit în forme diferite pentru a se putea decide care îi place mai mult). Părinţii confruntaţi cu această situaţie ar trebui să continue să ofere produsul respectiv, precum şi alimente cu care copilul este deja familiarizat până în momentul în care copilul ajunge să se obişnuiască.

Există copii care pot fi determinaţi să încerce un aliment nou dacă li se sugerează că ar trebui să guste cel puţin o dată fiecare tip de mâncare din farfurie. Sunt multe situaţii particulare în care copiii imită comportamentul adulţilor, iar refuzul lor de a accepta un aliment este generat sau întreţinut de o atitudine asemănătoare cu cea a unui adult.
Este important de reţinut că obiceiurile alimentare ale copiilor se modifică în timp, iar ceea ce la început nu le plăcea sau nu era consumat cu plăcere poate fi ulterior integrat în alimentaţia zilnică relativ uşor.

Şantajul emoţional

Copiii privesc în general refuzul de a consuma diverse alimente ca pe o modalitate excelentă de a-şi şantaja emoţional părinţii; dacă în timpul mesei copilul decide că nu va mânca ceea ce îi este servit şi îşi manifestă explicit preferinţa pentru un alt fel de mâncare, de cele mai multe ori mama îi va pregăti felul preferat. Astfel copilul simte că îşi impune propria-i voinţă şi că poate influenţa şi comportamentul celor din jur. Refuzul acesta este un capriciu alimentar care, dacă îi este îndeplinit de prea multe ori, poate degenera, copilul începând să aibă pretenţii din ce în ce mai exagerate. De aceea, specialiştii recomandă părinţilor să ofere copiilor o gamă cât mai variată de alimente, care să le asigure necesarul caloric şi nutritiv, să le satisfacă în acelaşi timp nevoia de nou şi să se adapteze gusturilor lui.

Gustările diversifică dieta

E bine să fie introduse în meniul copiilor, pentru că sunt surse excelente de nutrienţi şi energie dacă au un conţinut sănătos şi nu dezechilibrează orarul propriu-zis al meselor. Gustările nu trebuie să fie confundate cu deserturile. O gustare sănătoasă este compusă din: fructe şi legume proaspete, cereale integrale, brânzeturi, dar şi lapte, sucuri de fructe, piureuri de fructe, covrigei sau sandwich-uri uşoare. Cantitatea este şi ea importantă: dacă gustarea este abundentă, copilul îşi va pierde pofta de mâncare. Gustările pot fi alcătuite şi din sucuri, însă în cantitate moderată, chiar dacă cele naturale aduc nutrienţi importanţi (prea mult suc înseamnă, de cele mai multe ori, prea mult zahăr). Sucurile (şi băuturile în general) ar trebui servite după masă, pentru a nu influenţa apetitul.

În concluzie, copiii nu trebuie forţaţi să consume produse cu care nu sunt obişnuiţi sau pe care declară vădit că nu le agreează, doar pentru că părinţii le consideră nutritive, ci trebuie să aibă mereu o alternativă. Specialiştii avertizează că prin forţarea unui copil să consume un anumit aliment, părinţii îi pot afecta pe termen lung comportamentul alimentar (efectele putând fi resimţite chiar şi la vârsta adultă). În schimb, dacă copilul are în faţă variante şi alimente diverse, simte că el este cel care îşi hotărăşte meniul, iar acest lucru îi oferă siguranţa propriilor decizii, dar şi puterea de a-şi dezvolta obiceiuri alimentare sănătoase, pe care le va promova în perioada adultă.