Cum ameliorăm durerile reumatismale

* Vremea rece afectează cu precădere articulaţiile, iar afecţiunile cele mai frecvente generate de temperaturile scăzute sunt reumatismul şi nevralgiile *

Reumatismul este un termen generic atribuit unui grup de afecţiuni, cronice sau acute, ale articulaţiilor. De obicei termenul se foloseşte însoţit de felul în care se manifestă (spre exemplu, reumatism inflamator) sau de zona în care este localizat (spre exemplu, reumatism articular). Maladia este caracterizată de inflamarea si degenerarea articulaţiilor. Este însoţită de febră, umflături şi dureri musculare, dar şi o sensibilitate mare la temperaturi scăzute şi umezeală. Principala cauză a apariţiei reumatismului este insuficienta circulaţie sangvină sau prezenţa anumitor reziduuri greu solubile în zona articulaţiilor.
O serie de alimente sunt nerecomandate dacă suferiţi de reumatism: mâncărurile grase, untul, iaurtul, smântâna, brânza, fructele, carnea, băuturile alcoolice, oţetul, cartofii, ciupercile, alimentele fripte şi prăjite, uleiul, arahidele, nuca de cocoş. Există însă şi alimente care se pot dovedi benefice organismului în cazul acestei afecţiuni: orezul, cerealele, laptele, legumele verzi fierte cu condimente, supă de fasole, ceaiul de ghimbir, cafeaua şi alte băuturi fierbinţi.
Bolnavii de reumatism trebuie să ia zilnic un supliment de calciu, minerale şi potasiu. Ca adjuvant în tratamentul reumatismului se mai recomanda şi suplimente de seleniu şi zinc, enunţă sanatateatv.ro. 
Mai trebuie să aveţi în vedere şi faptul că fumatul şi alcoolul sunt un real pericol pentru articulaţii.

Tratament local combinat cu cel intern

Pentru a obţine rezultate mai bune, e indicat să ţineţi cont şi de faptul că reumatismul şi durerile de articulaţii necesită atât tratament local, cât şi intern, dar şi o dietă recomandată de medic.

1. Cum ne tratăm

- Perna cu pedicuţă este un săculeţ în care se aşază 200-300 g pedicuţă. Se fac aplicaţii zilnic pe perioada crizelor dureroase. Iarna, conform Click! Sănătate, perna se poate aşeza pe un vas cu aburi, se lasă 5 minute şi apoi se poate aplica pe zona dureroasă nu mult de 15 minute;

- Băi cu tărâţe de grâu. Se opăresc tărâţele, apoi se varsă conţinutul în cada cu apă caldă în care se stă 10 minute;

- Băi locale sau generale cu frunze de nuc (30-40 g frunze tăiate mărunt într-un litru de apă, respectiv 200 g frunze mărunţite la 4 l de apă, pentru băile generale).

Ce mâncăm?

Supă cremă de varză albă. Se prepară din 500 g varză, 1 fir praz, un morcov, 1 ţelină mică, leuştean, o roşie, un ardei gras, 2 linguri ulei măsline. Se pun 3 l de apă şi se adaugă ingredientele când începe să fiarbă. Se fierb 30 de minute. Se pasează şi se adaugă arome şi condimente după gust. Se poate acri cu borş. Nevralgia intercostală apare odată cu schimbarea vremii;

2. Cum ne tratăm

- Băi cu decoct din scoarţă de soc. Se fac băi calde de 2 ori pe săptămână pe perioada toamnei şi a primăverii;

- Băi cu iederă (infuzie), din 4 linguri de iederă la 1litru de apă fiartă, care se adaugă în cada cu apă caldă. Se stă 5 minute, 1 dată pe săptămână seara;

- Aplicaţii pe zona dureroasă cu unguent de gălbenele peste care se pune o cataplasmă caldă (nu fierbinte) cu plantă de coada şoricelului.

Ce mâncăm?

Amestec de suc de morcov şi lămâie. La 100 ml suc de morcov se adaugă sucul de la o jumătate de lămâie. Se bea în fiecare dimineaţă pe stomacul gol, timp de câteva săptămâni.

3. In pentru sciatică

- Durerea de sciatică este cea care iradiază în partea de jos a spatelui. Foarte utilă este cataplasma cu seminţe de in pe zona dureroasă. Se pune o lingură de seminţe de in la înmuiat 12 ore (dimineaţa), se pune într-o pânză subţire curată (tifon) şi se aplică pe zona dureroasă. Se lasă o oră. Se poate aplica zilnic, preţ de 10 zile şi apoi se face o pauză de 30 de zile.

Ce mâncăm?

Ca dietă, sunt recomandate supele de rădăcinoase cu ciuperci.

Conduită alimentară strictă

* În tratarea reumatismului se poate bea jumătate de litru de suc de cartofi pe parcursul unei zile, timp de 2-3 săptămâni. Pentru ca gustul să fie puţin mai suportabil, puteţi adaugă şi suc de morcov;
* Sucul dovleacului, îndulcit cu o linguriţă de miere are acelaşi efect. Timp de trei luni, încercaţi să consumaţi în fiecare dimineaţă unul dintre aceste sucuri. Vă veţi simti mai bine în fiecare zi, iar durerile vor dispărea în timp;

* Sucul de ţelină, combinat cu apă caldă este şi el un alt remediu natural;
* Şi lămâile vă pot scăpa de neplăceri, dacă sunt consumate zilnic, proaspete. Nucile, la desert şi între mese ajută la o îndepărtare rapidă a sensibilităţii articulaţiilor la temperaturile joase;
* Sucul de portocale, consumat dimineata, timp de două săptămâni vă va fi de ajutor. Salata proaspătă şi prunele vor face şi ele parte din planul naturist de reducere a neplăcerilor cauzate de reumatism.

Comprese şi masaj
Aplicarea compreselor cu apă fierbinte pe zona dureroasă duce la îndepărtarea umflăturilor şi stimulează circulaţia sângelui. În apa de baie mai puteţi adăuga sare amară, pentru un efect imediat. De două ori pe săptămână, timp de trei luni, dublaţi dieta alimentară cu băile fierbinţi cu sare amară.
Masajul cu ulei de măsline după duş stimulează circulaţia şi alină durerile. Evitaţi locurile umede, reci şi întunecate. Încercaţi să iesiţi cât mai mult la aer curat şi să faceţi mişcare.
Tratamentul naturist în cazul reumatismului va fi urmat timp de trei luni, pentru a fi eficient un timp îndelungat.

Terapia cu albine

În China recâştigă teren o terapie străveche. Oameni de peste tot vin pentru a fi înţepaţi de albine şi a scăpa astfel de reumatism şi artrită. Terapia veche de 3.000 de ani, considerata legală din nou începând cu 2007, redevine populară cu paşi mari. Numeroşi pacienţi rabdă cu înverşunare cele câteva sute de înţepături, conştienţi fiind că doza de toxine naturale le va ameliora starea de sănătate, relatează Reuters.
Specialiştii condideră că acest gen de terapie este similară acupuncturii, însă în loc de ace se folosesc albinele şi toxinele lor, care constituie un medicament natural.
Practic, orice fel de dureri de oase şi articulaţii trec cu acest tratament, circulaţia îmbunătăţindu-se considerabil. Albinele sunt plasate una câte una pe locul dureros, ele înţepând din instinct. În urma tratamentului, 90% dintre pacienţi îşi revin sau resimt ameliorări.  

Tratament balnear

Tipuri de afecţiuni	Staţiunea unde se poate trata afecţiunea
afecţiuni reumatismale degenerative –spondiloză cervicală, dorsală şi lombară, artroze şi poliartroze	Amara, Bala, Buziaş, Pucioasa, Bizuşa, Sărata Monteoru, Geoagiu Băi, Covasna, Lacu Sărat, Moneasa, 1 Mai
afecţiuni reumatismale inflamatorii –stări alergice articulare după reumatism articular acut sau după infecţii de focar, spondilită anchilozantă	Amara, Bala, Pucioasa, Bizuşa, Sărata Monteoru, Olăneşti, Covasna, Lacu Sărat, 1 Mai, Nicolina,
Afecţiuni reumatismale abarticulare (tendinoze, tendo-mioze, tendoperiostoze, periartrită scapulohumerală)	Amara, Bala, Buziaş, Pucioasa, Bizuşa, Sărata Monteoru, Geoagiu Băi, Lacu Sărat, Moneasa

Carnea roşie, un aliment controversat

* Când alcătuim meniul meselor de Sărbători, e de preferat să consumăm carne de porc cu moderaţie * 

Atunci când ne gândim doar la papilele gustative, e destul de greu să fim cumpătaţi, atât timp cât carnea de porc şi preparatele pentru Crăciun şi Anul Nou sunt de-a dreptul savuroase. Numai că e indicat, în paralel, să avem în vedere şi impactul asupra sănătăţii proprii - ce poate fi dată peste cap. Cei predispuşi la boli cardiovasculare sau, pur şi simplu, trecuţi de prima tinereţe e bine să ştie că anumite tipuri de carne roşie sunt bogate în grăsimi saturate, fapt ce creşte nivelul colesterolului din sânge. Nivelul crescut de colesterol, la rândul său, creşte riscul bolilor de inimă.
Beneficii ale consumului de carne roşie

Carnea de porc în stare naturală este săracă în clorură de sodiu şi are un conţinut bogat de proteine. O porţie de carne de 100 de grame, scrie sfatulmedicului.ro, oferă aproximativ jumătate din necesarul zilnic de proteine al unei persoane adulte. Carnea roşie reprezintă de asemenea o sursă bună de vitamine şi minerale, necesare unui organism sănătos: fier, magneziu, fosfor, potasiu şi zinc, şi o serie de vitamine din grupa B, cum ar fi vitamina B6, B12, acidul nicotinic, tiamina, riboflavina.
Fiind o bună sursă de fier pentru organism, carnea de porc este recomandat a fi introdusă în dietă, cu măsură, în cazul anemiei feriprive (prin carenţă de fier). O porţie de 100 de grame de carne de porc oferă 15% din necesarul zilnic de fier.
Prin consumarea a 100 de grame de carne de porc se asigură şi 30% din necesarul zilnic de zinc. Conform studiilor, persoanele care exclud din dietă carnea, de orice tip, se confruntă cu deficienţă de zinc. De reţinut mai e şi faptul că fierul, zincul şi vitamina D conţinute de carnea roşie sunt absorbite mai eficient de către organism, spre deosebire de alte alimente care le conţin.
Consumată în cantităţi moderate, carnea de porc este o bună sursă de energie, având efecte benefice asupra pielii, ochilor, sistemului nervos, oaselor şi performanţelor mentale. Prin conţinutul de antioxidanţi esenţiali, carnea de porc asigură o mai bună imunitate a organismului.

Atenţie la grăsimi
Conţinutul de grăsimi al cărnii de porc depinde de partea din care provine (piept, cotlet, etc). Carnea "cea mai slabă" are un conţinut de 6 grame grăsime per 100 grame de carne.
Carnea de porc conţine mai multe grăsimi nesaturate decât grăsimi saturate, precum şi
acidul linoleic conjugat, considerat de către experţi ca fiind un bun aliat al organismului împotriva cancerului sau al bolilor cardiovasculare.
Pentru a vă proteja sănătatea, când preparaţi carnea, aveţi în vedere următoarele:
- Înainte de gătire, se recomandă îndepărtarea părţilor cu grăsime de pe bucata de carne;
- Se recomandă metodele dietetice de preparare a carnii, cum ar fi rotisorul, grătarul, prăjirea fără ulei, fierberea;

- Dacă folosiţi grăsimi în prepararea cărnii, şi acestea pot creşte numărul de calorii, de aceea e de preferat să gătiţi cu uleiuri vegetale;
- Carnea de porc trebuie consumată în porţii rezonabile; porţia recomandată este de 100 de grame.

Limitaţi consumul
Mulţi nutriţionişti sugerează să mâncăm carne în porţii mici, numai că e bine să aveţi în vedere şi raportul dintre caloriile câştigate şi cele arse, precum şi cel dintre cantitatea de carne roşie consumată şi cea de fructe, legume şi cereale.
Nu este nevoie să renunţaţi la consumul de carne, ci să faceţi o selecţie a tipului de carne consumat şi porţii. Institutul american de Cercetare al cancerului recomandă consumul a 500 de grame pe săptămână de carne gătită (sau 700 - 750 de grame de carne roşie macră). De asemenea, tot ei recomandă evitarea pe cât posibil a hot dog-ului, bacon-ului, hamburger-ului, sosurilor, care cresc riscul cancerului de colon.

Combinaţia cu cartofi, preferabilă

Amidonul conţinut de cartofi anulează riscul de cancer pe care îl presupune carnea roşie, au decoperit cercetătorii de la Universitatea Adelaide Flinders, citaţi de ziare.com  Acelaşi amidon, care se păstrează şi în urma gătirii, este conţinut de fasole, banane verzi, orez şi paste, relatează ninemsn.com.au. Interesant este că pastele şi cartofii încălziţi şi apoi răciţi au şi mai mult amidon, fiind cu atât mai benefice.
Recent, mai multe studii au arătat că riscul de cancer colorectal creşte pe măsură ce consumăm mai multă carne roşie. Iar acest amidon conţinut de cartofi are o acţiune benefică tocmai asupra colonului. Concluziile au fost trase în urma unui experiment, în cadrul căruia două grupuri de rozătoare au fost hrănite, pe de o parte doar cu carne roşie, celalalt grup primind şi alimente bogate în amidon. Când li s-a verificat colonul, s-a observat că şoarecii din grupa celor care consumaseră amidon erau mai sănătoşi, acesta nefiind afectat ca în cazul primei grupe.

Evitaţi carnea crudă

Negătită, carnea de porc poate fi purtătoare de paraziţi sau boli latente. Porcii au reputaţia de animale murdare, fiind predispuşi la infecţii cauzate de paraziţi - trichinela. Trichinela este un vierme minuscul ce trăieşte în muşchiul porcului şi care poate provoca - la om, prin consumarea de carne de porc - o boală parazitară denumită Trichineloza - principalul risc al consumului de carne de porc. Deşi în ultimii 10 ani s-a observat un trend descendent al incidenţei cazurilor de trichineloză, România ocupă locul 1 în rândul incidentelor înregistrate în ţările UE, situaţie cauzată de lipsa de informare a populaţiei - aplicarea măsurilor de prevenţie şi control.
Majoritatea infecţiilor cu trichineloză sunt asimptomatice şi nu prezintă complicaţii; în schimb, infecţiile grave pot reprezenta un pericol pentru sănătate.
Principalele simptome sunt:
- diaree, greaţă, dispnee - în primele zile de la infectare;
- dureri abdominale;
- dureri de cap, febră, tuse, lăcrimare, dureri musculare - în momentul în care viermii migrează în organism.
Cele mai grave complicaţii sunt reprezentate de pătrunderea viermilor în sistemul nervos central, unde, deşi nu pot supravieţui, pot provoca deficite neurologice importante (ex: ataxia) sau chiar deces.
Pentru prevenirea infectării cu trichineloză se recomandă gătirea cărnii de porc la o temperatură de 76 grade Celsius (170 grade Fahrenheit). De asemenea, s-a dovedit că prin congelarea cărnii timp de cel puţin 20 de zile, poate fi ucis parazitul.
Porcul este şi purtător al “Taenia solium”, o specie de viermi plaţi. Prin servirea de carne nepreparată sau insuficient preparată termic, aceşti paraziţi se pot transfera şi la om, provocând o boală parazitară denumită Teniaza.
Principalele simptome ale acestei boli sunt:
- dureri abdominale difuze (localizate în special în epigastru);
- lipsa apetitului alimentar şi scăderea în greutate;
- migrenă persistentă;
- greaţă, vărsături;
În cazuri grave, teniaza poate provoca ocluzie intestinală - când tenia este foarte lungă, crize convulsive - când larvele migrează în creier şi multe alte complicaţii şi probleme de sănătate.
Infestarea cu “Taenia solium” poate fi prevenită prin testarea sanitară a cărnii şi pregătirea termică înainte de consumare.

Postul, un bun prilej pentru detoxifierea organismului

* Fără a fi o indicaţie medicală nutriţională, postul creştin aduce certe beneficii, important fiind ca el să fie ţinut de oameni sănătoşi *

Restricţiile din această perioadă nu se adresează doar alimentelor de origine animală, ci şi unor vicii precum consumul de alcool sau tutun. Postul ajută la revitalizarea organismului, la normalizarea  tensiunii arteriale şi a nivelului colesterolului, dând luminozitate tenului, energie şi vitalitate.

Alte beneficii pentru sănătate

O alimentaţie fără produse de origine animală scade procesele de fermentaţie şi de putrefacţie din intestin, ceea ce are drept consecinţă reducerea populaţiei de microbi şi a toxinelor din tubul digestiv. Consumul crescut de alimente bogate în fibre contribuie de asemenea la curăţarea intestinului şi asigură o mai bună funcţionare a tubului digestiv. Consumul mare de lichide (apă, ceaiuri, supe) hidratează organismul, măreşte diureza şi detoxificarea.

În lipsa cărnii, a produselor lactate şi a ouălor, se observă şi o curăţare lentă a ficatului şi a vezicii biliare, ficatul fiind cel care metabolizează toate principiile alimentare absorbite din intestin, iar vezica biliară locul de depozitare al sucurilor reziduale din ficat.

În Post, circulaţia sanguină va fi mult mai bună, iar sângele va putea transporta mai uşor hormonii, enzimele, antioxidanţii şi, mai ales, oxigenul, necesar tuturor celulelor şi ţesuturilor.

Postul, recomandat persoanelor sănătoase
O atenţie deosebită în post trebuie acordată prevenirii acumulării unui surplus ponderal, indicată fiind evitarea consumării în exces a pâinii, cartofilor, ciocolatei, nucilor, fasolei, sau a diverselor tipuri de foietaj. 
Postul creştin este o practică recomandată cu precădere persoanelor sănătoase. Chiar şi în cazul acestora se consideră că uneori postul este relativ contraindicat, exemplele următoare fiind elocvente:

- gravidelor în trimestrul III de sarcină nu le este indicat postul total, ci maxim o restricţie la dieta ovo-lacto-vegetariană, pentru a acoperi necesarul proteic crescut în această perioadă;

- în cazul lucrătorilor care depun efort fizic intens, cărora regimul strict vegetarian nu le aduce un aport caloric suficient;

- persoanelor care au suferit de anorexie sau bulimie nu le este benefic postul, la fel şi celor cu  imunitate scăzută.

„Persoanele ce sunt în evidenţă cu anumite afecţiuni trebuie să-şi stabilească principiile alimentare din timpul Postului împreună cu medicul curant sau cu cel nutriţionist”, punctează dr. Dorina Mandanac, medic specialist medicină de familie.

Imunitatea, scăzută în timpul postului

În afara beneficiilor aduse de o alimentaţie cu caracter detoxifiant, trebuie luat în calcul faptul că există boli care se agravează în perioada de post, astfel fiind cazul TBC-ului sau a problemelor gastro-intestinale. Se constată o creştere a cazurilor de tuberculoză în perioada postului, datorită faptului că organismul pierde din imunitate. În aceeaşi perioadă, organismul este mai supus riscului de infecţii decât în mod obişnuit. Tot organismul este privat de proteine animale care au un rol important pentru omul sănătos şi o valoare mai mare decât proteinele vegetale, acestea din urmă nereuşind să le substituie pe cele animale. Cele mai bune proteine vegetale se găsesc în ciuperci - ce ar trebui să facă parte din meniurile de post cât mai frecvent. Un organism sănătos poate suporta perioada de post fără probleme şi pentru a fi sigur că poate fi trecută cu bine această perioadă, trebuie ca alimentaţia să fie cât mai variată.

Dieta de post
Alimentele recomandate în post sunt: fasole, ciuperci, alune, mazăre şi soia (cele mai bune surse de proteine vegetale), legume proaspete cu frunze verzi (salata verde), tofu, seminţe de susan, smochine şi broccoli (surse vegetale de calciu), cereale integrale, orez nedecorticat, paste din făină integrală, cartofi (fierti sau copţi), nuci şi seminţe şi, cel mai important, fructe şi legume proaspete care conţin enzime, vitamine şi minerale.
Surse bune de energie, în perioada postului, sunt şi fructele uscate, care nu numai că potolesc foamea rapid, dar sunt şi o sursă excelentă de potasiu, calciu, fier, seleniu, vitamine A, B1, B2, C. Singura vitamină pe care alimentaţia vegetariană nu o poate asigura este vitamina B12 însă, de regula, depozitele hepatice sunt mai mult decât suficiente pentru a acoperi necesarul din această perioadă.

Analizele nutriţionale ale mâncărurilor de post dovedesc faptul că necesarul zilnic de calorii este asigurat. Spre exemplu, o porţie de borş de zarzavat, care conţine ceapă, morcov, cartof, păstârnac, ţelină şi pătrunjel, are 431 calorii, iar o porţie de ciorbă de fasole verde, care conţine morcov, fasole verde, ceapă, rădăcină de pătrunjel, bulion şi ardei gras, are 729 calorii. Unul dintre aceste feluri de mâncare ar putea fi aperitivul dintr-o zi de post. La felul doi, puteţi servi o mâncare de fasole verde care are 860 calorii, o tocană de cartofi, care are 1.231 de calorii sau pilaf sârbesc - 1.570 calorii.

Combinarea alimentelor, foarte importantă
Postul nu presupune doar o alimentaţie lipsită de "dulce" - adică produse animale - ci şi o dietă bine echilibrată. În concepţia tradiţională chineză, o dietă echilibrată presupune combinarea, la fiecare masă, a alimentelor acre, amărui, dulci, picante şi sărate. Trebuie subliniat că fiecare din aceste tipuri de alimente are un rol benefic asupra sănătăţii, dar, în acelaşi timp, pot fi dăunătoare dacă sunt consumate în exces. Astfel, excesul de alimente acre poate afecta splina, stomacul, musculatura sau cavitatea bucală (stomatite, afte); excesul de alimente amare poate tulbura aparatul respirator, intestinul gros (diaree), pielea şi părul; cele dulci pot provoca boli ale rinichilor, vezicii urinare sau ale sistemului osteo-articular; cele picante, în exces, pot afecta ficatul, colecistul, ochii sau tendoanele, în vreme ce excesul de alimente sărate va ataca sistemul cardio-vascular şi intestinul subţire.
Efectele alimentelor de post asupra organismului
În această perioadă, când e indicat să mâncaţi din belşug fructe şi legume, e bine să cunoaşteţi câteva proprietăţi esenţiale ale lor:
- ceapa, usturoiul, ridichile şi prazul conţin un antibiotic natural, alicina - care nu afectează flora microbiană, dar este capabil să distrugă germenii patogeni;
- usturoiul şi ceapa diluează sângele şi descongestionează;
- morcovii, bogaţi în betacaroten, împiedică formarea depozitelor pe pereţii arteriali, prevenind ateroscleroza. Ei reglează digestia, ajută ficatul, întăresc vederea şi vă fac pielea mai moale şi mai frumoasă;
- ţelina este un bun stimulator al suprarenalelor, întărind astfel sistemul imunitar;
- soia sub toate formele este extrem de bogată în fibre şi protejează. Fibrele au un rol esenţial în regularizarea digestiei;
- cartofii, pe lângă vitamina C şi săruri minerale, sunt bogaţi în fibre;
- spanacul este un bun “curăţitor” al intestinelor, numindu-se şi “mătura” intestinului;
- nucile contribuie la scăderea colesterolului şi la creşterea puterii de concentrare;
- două mere pe zi scad colesterolul;
- conopida şi broccoli neutralizează subsţantele cancerigene din alimente;
- lămâile şi kiwi conţin multă vitamina C;
- uleiul de măsline este unul dintre cei mai buni agenţi naturali de prevenire şi combatere a bolilor de inimă. Este excelent pentru salate.

Tot în timpul postului este bine să se consume doi litri şi jumătate lichide pe zi (apă plată, ceaiuri, supe etc), pentru o bună hidratare a celulelor corpului şi pentru a ajuta la eliminarea toxinelor.

Plante medicinale, între pericol şi potenţial terapeutic

* Tratamentele naturiste făcute “după ureche” pot avea efecte dintre cele mai grave *

De la 1 mai a.c., remediile pe bază de plante au fost interzise în România, în lipsa unei certificări. Avizarea unui astfel de produs costă în medie 100.000 de euro, deci multe dintre aceste remedii vor dispărea de pe piaţă. Măsura este prevăzută într-o directivă europeană din 2004 şi se regăseşte şi în mult hulitul Codex Alimentarius. Interdicţia, spun oficialii europeni, a fost introdusă după ce mai multe studii au denunţat efectele adverse ale medicamentelor naturiste.

Asta nu înseamnă că românii nu vor continua să folosească plantele medicinale ce cresc prin fâneţe sau prin păduri, pe care pot continua să le culeagă atunci când renunţă la aglomeraţia citadină. Numai că e bine să aibă în vedere că în practica medicală se întâlnesc şi plante care au un potenţial de toxicitate crescut şi care, folosite fără îndrumarea în prealabil a medicului, pot provoca diferite afecţiuni grave sau chiar decesul. Printre plantele medicinale care pot avea acţiune toxică figurează:

- Arnica, ce este o plantă cunoscută mai ales în homeopatie ca planta "antişoc", fiindcă vindecă şocurile apărute în urma unor traumatisme fizice sau emoţionale. Planta vindecă şi afecţiunile respiratorii (guturai, bronşită), urinare (cistite, nefrite) sau cardiovasculare (hipertensiune, angină pectorală). Cu toate acestea, arnica prezintă toxicitate în cazul în care este administrată peste dozele indicate: 1 g de pulbere pe zi, 3 linguriţe de tinctură sau o ceaşca de macerat la rece pe zi ;

- Omagul, menţionează www.doctoracasa.ro, este unul dintre cele mai toxice produse vegetale. Sub îndrumare medicală omagul este unul dintre cele mai bune antinevralgice naturale. Toxicitatea sa se datorează unei substanţe numită aconitină, care provoacă iniţial o stare de excitaţie, scăderea temperaturii corpului, senzaţie de sufocare, vomă, diaree, slăbirea auzului şi a vederii, scăderea tensiunii arteriele, ameţeală, dureri de cap şi asfixiere. Aceste simptome sunt urmate de afectarea celulelor nervoase din creier şi măduva spinării, ceea ce duce la paralizie respiratorie şi cardiacă urmate de moarte (consumul a 1-2 g de tuberculi uscaţi poate fi mortal pentru om);

- Lemnul-dulce conţine alcaloizi cu proprietăţi anticancerigene şi antibacteriene. De asemenea planta îmbunătăţeşte digestia şi combate afecţiunile hepatice precum icterul hepatic sau litiaza biliară. Cu toate acestea, utilizarea internă a plantei fără avizul medicului poate provoca fenomene toxice manifestate prin greaţă, vărsături, creşterea tensiunii arteriale, convulsii, insuficienţă respiratorie şi senzaţii de furnicătură sau amorţeală;

- Obligeana este o plantă excelentă pentru stimularea secreţiei gastrice, calmarea spasmelor intestinale şi eliminarea gazelor intestinale. Obligeana este şi un tonic nervos puternic, indicat în tratarea isteriei, demenţei şi epilepsiei. Studiile medicale au evidenţiat însă în componenţa rizomilor plantei o substanţă cancerigenă numită azaronă, lucru care atrage atenţia tuturor medicilor specialişti care recomandau această plantă. Totuşi, cercetările ulterioare au demonstrat că nu toate soiurile de obligeană conţin această substanţă;

- Ciumăfaia este folosită de mii de ani ca plantă medicinală. Frunzele uscate ale plantei se ardeau, iar fumul lor se utiliza pentru alinarea crizelor de astm. În cazul supradozării planta declanşează o serie de fenomene toxice precum înroşirea pielii, creşterea pulsului, dilatarea pupilei şi uscarea gurii. În cazurile mai grave simptomele se pot înrăutăţi până la apariţia halucinaţiilor şi reacţiilor psihomotorii anormale;

- Pelinul este o plantă binecunoscută pentru binefacerile sale asupra organismului, fiind folosit de mulţi dintre noi în gastritele cronice, gripă, afecţiuni biliare şi multe altele. Cu toate acestea, puţină lume cunoaşte faptul că în doze mari pelinul poate deveni toxic, lucru cauzat de un ulei volatil numit tuionă. Această substanţă în exces provoacă excitarea anormală a sistemului nervos, manifestată prin tremurături şi convulsii, urmate de comă şi moarte ;

- Sulfina are calităţi antiinflamatoare, stimulează circulaţia sângelui şi împiedică formarea cheagurilor de sânge care ar duce la apariţia trombozelor. Prin supradozare, cumarina din compoziţia plantei poate provoca apariţia hemoragiilor;

- Vâscul se utilizează cu succes mai ales în tratamentul hipertensiunii arteriale, din extractul de rămurele şi frunze extrăgându-se cel mai bun vasodilatator coronarian. Varietăţile de vâsc folosite în medicină sunt cele care parazitează mărul şi părul. Planta este recomandată de medici şi în ateroscleroză, afecţiuni cardiace şi renale, tuse convulsivă, sughituri persistente, astm, epilepsie, isterie şi diabet. Din punct de vedere al toxicităţii, specialiştii atrag atenţia asupra varietăţilor de vâsc care cresc pe arţar, salcâm şi frasin. Acestea conţin principii care au acţiune toxică asupra inimii şi asupra sistemului respirator;

- Tătăneasa poate constitui şi ea un pericol pentru sănătate atunci când este administrată fără îndrumare medicală. Ea conţine un compus numit simfitină, care are proprietatea de a induce tumori canceroase atunci când este supradozată. De asemenea, planta mai poate produce paralizie centrală sau leziuni hepatice severe în cazul în care este utilizată zilnic.

- Rostopasca se foloseşte pentru calmarea durerilor hepatice, creşterea şi eliminarea secreţiei biliare, refacerea secreţiei pancreasului. Alcaloizii din plantă sunt dilatatori coronarieni şi au o puternică acţiune antivirală şi antitumorală. Depăşirea dozei de 1-2 linguriţe de infuzie la 3 ore poate provoca intoxicaţii manifestate prin arsuri în gât, greţuri şi vărsături, diaree, dureri de cap, ameţeli, delir, halucinaţii, asfixie şi chiar moarte.

Alte plante periculoase

- Ruşcuţa de primăvară poate provoca tulburări de ritm cardiac, pâna la oprirea inimii;

- Seminţele castanului sălbatic pot provoca dureri de cap, agitaţie, febră, paralizie facială;

- Degeţelul roşu, partea aeriană, produce greaţă, vărsături, aritmie cardiacă, fibrilaţie ventriculară, delir, convulsii, comă şi chiar deces;

- Spânzul, rizomii şi rădăcinile, produc salivaţie abundentă, colici abdominale, diaree, ameţeli, somnolenţă, sughiţ, tremurături, convulsii, scăderea pulsului, dificultate în respiraţie şi moarte;

- Socul - frunzele, scoarţa şi vlăstarii, produce greaţă, vărsături şi diaree. Frunzele şi florile în contact cu pielea pot provoca iritaţii, eritem;

- Lăcrămioara, frunzele şi florile, pot produce vărsături, colici intestinale, accelerarea pulsului, scăderea tensiunii arteriale, spasme ale muşchilor respiratori, delir, comă, deces.

Primul ajutor în cazul intoxicaţiilor cu plante medicinale

După ingerarea unor plante toxice, fenomenele de intoxicaţie se mani­festă de obicei imediat prin: arsuri în gât, greaţă, dureri abdominale puternice, ameţeli, tulburări vizuale, stare de slăbiciune generală, vărsături si diaree - situaţii în care se va apela imediat la medic. Pînă la venirea medicului, se vor îndepărta persoanele din jurul intoxicatului, se va menţine bolnavul în poziţia optimă până când se poate transporta de urgenţă, în aşa fel încât să se evite traumatismele fizice sau psihice. Tot până la venirea medicului, se poate provoca voma. În cazul în care nu există nici un vomitiv la îndemînă se vor ingera repede 1-2 litri lapte fierbinte şi se va gâdila omuşorul. De asemenea, se vor administra purgative (ulei de ricin, sulfat de sodiu sau de magneziu), pentru îndepărtarea substanţelor toxice atât din stomac cât şi din intestine. În cazul în care intoxicaţia s-a produs cu câteva ore în urmă, se va administra numai purgativul. Chiar o clismă cu apă călduţă şi săpun poate fi utilă. După ce bolnavul a reuşit să vomite toxicul, puţin coniac sau cafea tare sunt indicate, pentru activarea inimii. 

Trataţi simptomele de boală cu înţelepciune

* Stresul existenţei zilnice îşi poate pune amprenta, din ce în ce mai des, asupra stării noastre de sănătate *

Simptomele clare ale unor afecţiuni care pot deveni grave sunt adesea ignorate, fie din teamă, fie din lipsă de timp sau preocupare. Exista câteva semnale ale corpului nostru pe care este bine să nu le ignorăm, pentru că ele pot fi semnele anumitor afecţiuni, informează Mayo Clinic, citată de ziare.com:
- Pierderile inexplicabile în greutate le bucură adesea în special pe doamne. Dacă în ultimele şase luni aţi pierdut mai mult de 7 kilograme, poate că ar trebui să vă puneţi un semn de întrebare. Există perioade stresante, în care consumul psihic şi fizic îşi pune amprenta asupra greutăţii corporale. Dar nu puteţi pierde atât de multe kilograme în mod constant, un timp îndelungat, fără o dietă sau un regim de exerciţii. Astfel, pierderile în greutate pot ascunde probleme ale tiroidei, ficatului sau pot fi chiar semne ale cancerului;
- Există persoane la care temperatura corporală este mai ridicată de 37 de grade, aşa cum este normal. Febra nu este o boală în sine, dar o temperatură corporală care depăşeşte 38 de grade poate fi asociată unei infecţii puternice în organism;
- Greutăţile în respiraţie pot fi simptome asociate stresului, tensiunii foarte mari sau unei stări de anxietate. Dacă problemele persistă însă, cereţi sfatul medicului curant, pentru că ele pot fi primele semne ale unor afecţiuni pulmonare, care pot deveni grave, dacă nu luaţi câteva măsuri de prevenire;
- Schimbările de digestie ascund adesea infecţii supărătoare sau chiar paraziţi intestinali. Dacă observaţi că în decurs de câteva săptămâni constipaţia sau scaunul des nu vă dau pace, consultaţi de urgenţă medicul;
- Alte simptome adesea ignorate sunt legate de stările de delir sau confuzie pe care le avem. Micile momente de dezorientare, problemele de memorie sau confuzie pot fi semne ale anemiei, infecţiilor sau, mai grav, ale unor afecţiuni psihiatrice.
Topul celor mai ignorate simptome
- Migrenele pot fi considerate cele mai des ignorate simptome. Pentru că stresul foarte mare este asociat întotdeauna cu migrenele, cele mai multe persoane nu acordă importanţă acestor dureri supărătoare;
- După vârsta de 50 de ani, migrenele nu mai sunt asociate stresului, ci pot ascunde alte probleme, unele foarte grave, cum sunt tumorile sau chiar anevrismul cerebral;
- Ameţelile bruşte, pierderea vederii sau încleştarea gurii pentru o secundă măcar nu sunt simptome de ignorat. Sunt primele semne ale atacurilor cerebrale, care pot degenera rapid. Astfel, dacă aveţi mici momente de confuzie, vizita la medic este absolut necesară. În această situaţie câteva minute pot face diferenţa, deci nu evitaţi să mergeţi la un control;
- Vederea vă joacă feste de ceva vreme. Există momente în care simţiţi că lumina obişnuită este foarte puternică şi vă deranjează, sau ochii vă lăcrimează. Nu este o simplă părere, iar dacă aţi simţit de mai multe ori acest lucru, făceţi-vă o programare la oftalmolog pentru că ochii vă sunt foarte obosiţi;
- După fiecare masă vă balonaţi. Aproape că nu există aliment care să nu aibă acest efect, dar continuaţi să ignoraţi de fiecare dată acest semnal al organismului. Dacă simptomele sunt însoţite şi de senzaţii scurte de vomă, complicaţiile stomacale pot fi cauza lor;
- Articulaţiile sunt ca un indicator al inflamaţiilor şi infecţiilor din organism. Astfel, dacă aţi sesizat umflături suspecte, nu evitaţi să vă faceţi o programare la medic. Dacă nu aţi făcut efort sau nu aţi suferit vreo căzătură care să poată produce umflarea articulaţiei, nu ignoraţi acest semn clar al unei probleme de sănătate şi mergeţi la medic pentru un control.

Ipohondria sau exacerbarea simptomelor

La antipodul celor care nu se preocupă de propria sănătate regăsim ipohondricii. Boala, cunoscută şi sub numele de hipocondrie, este o afecţiune mentală caracterizată prin teama constantă a persoanei afectate că suferă de o boală nediagnosticată, care îi poate pune în pericol viaţa. Ipohondricii consideră chiar şi cele mai mici senzaţii resimţite de organism, ca fiind semne ale unei afecţiuni grave. Este vorba despre anumite simptome duse la extrem: o persoană ipohondrică poate crede că uitarea cheilor de la maşină acasă este un semn al bolii Alzheimer, sau că apariţia unei aluniţe pe corp este semnul existenţei cancerului de piele. Aceste convingeri devin atât de puternice, încât persoanele respective ajung să apeleze la numeroşi medici pentru a fi diagnosticaţi, iar în momentul în care diagnosticul medicului nu coincide cu propriile bănuieli, vina este atribuită incompetenţei medicale.

Ipohondria poate varia în intensitate dar şi în forma de manifestare. Persoanele care suferă de ipohondrie sunt absolut sigure că suferă de anumite afecţiuni, iar obţinerea unui diagnostic devine lucrul asupra căruia îşi concentrează atenţia. Ipohondricii caută opinia a numeroşi doctori şi specialişti, cer să li se facă teste costisitoare şi vorbesc în permanenţă despre simptomele aşa-zisei boli de care suferă. Pe de altă parte, o altă formă de manifestare întâlnită la ipohondrici este teama de a merge la medic, tocmai pentru a nu primi o veste rea.

Afecţiunea apare, în egală măsură, atât al femei cât şi la bărbaţi. Se poate declanşa la orice vârstă, chiar şi la copii, deşi de cele mai multe ori apare la maturitate. Ipohondria poate duce şi la apariţia altor complicaţii legate de efectuarea unor tratamente medicale inutile, socializarea dificilă, apariţia anxietăţii, abuzul de anumite substanţe, existenţa furiei şi a frustrărilor şi apariţia problemelor financiare ca rezultat al numeroaselor investigaţii medicale efectuate.

Controlul medical complet, imperios necesar

Atunci când medicul consideră că un pacient este ipohondric, de regulă, cere să se facă o serie de analize. Acestea pot ajuta la stabilirea unui diagnostic, la eliminarea unor afecţiuni şi la verificarea de posibile complicaţii. Aceste analize presupun un control medical complet care să includă măsurarea înălţimii, a greutăţii corporale, controlarea semnelor vitale precum bătăile inimii, tensiunea arterială şi temperatura, ascultarea inimii şi a plămânilor şi o examinare abdominală. De asemenea, se vor realiza şi teste de laborator care să includă teste de sânge şi cele pentru depistarea problemelor tiroidei. Evaluarea psihologică este necesară în cazul existenţei unei bănuieli de ipohondrie.

În cazul în care se ajunge la concluzia că nu e vorba de alte maladii, trebuie respectate următoarele sfaturi:

- Tratamentul pentru ipohondrie trebuie administrat exact aşa cum a fost prescris. Chiar dacă vă simţiţi bine, rezistaţi tentaţiei de a sări peste medicaţie, deoarece, dacă vă opriţi din tratament, simptomele pot reveni;
- Învăţaţi despre boala de care suferiţi. O persoană ipohondrică trebuie să ştie totul despre ipohondrie, deoarece, în acest fel, va şti cum să o ţină în frâu;

- Fiţi atenţi la semnalele de avertizare. Vorbiţi cu medicul pentru a şti cu exactitate ce declanşează temerile legate de starea de sănătate. Stabiliţi un plan, astfel încât să ştiţi ceea ce este de făcut atunci când simptomele revin;

- Fiţi cât mai activ. Exerciţiile fizice, conform sanatateatv.ro, vă pot ajuta să combateţi depresia şi anxietatea specifice ipohondriei. Puteţi încerca să mergeţi pe jos, să faceţi jogging, să înotaţi sau să grădinăriţi pentru a vă relaxa;

- Evitaţi consumul de alcool şi de medicamente neprescrise de medic deoarece acestea pot înrăutăţi starea de depresie şi anxietate şi pot interacţiona cu medicamentele prescrise de specialist.