„Tehnici de luptă” împotriva osteoporozei

Riscul de osteoporoza creste odata cu varsta, pe masura ce oasele se subtiaza in mod natural. Dupa 30 de ani, creste usor rata prin care oasele se dizolva si sunt absorbite de catre organism, in timp ce rata de reconstruire a osului scade. Deci, per total, se pierde o mica parte de os in fiecare an incepand cu varsta de 30 de ani.

Urmatorul prag este cel de 45 de ani, cand pierderea de masa osoasa se accelereaza deoarece femeile produc mai putin estrogen iar barbatii mai putin testosteron. Totusi, efectele anilor de degradare incep sa se faca simtite in jurul varstei de 60 de ani. http://medlive.hotnews.ro enumeră paşii ce trebuie făcuţi pentru a încetini pierderea de masă osoasă:

Faceti miscare
Nu este niciodata prea devreme sa facem totul ca oasele sa se pastreze sanatoase in timp. Exercitiile raman una dintre cele mai eficiente metode de a lupta impotriva osteoporozei. Genul de miscare precum mersul pe jos, jogging-ul, urcatul scarilor, flotarile, dansul sau ridicarea de greutati, pastreaza oasele puternice si sanatoase, punandu-le la lucru alaturi de muschi, explica Health.com. Aerobicul si exercitiile de intindere sunt de asemenea binevenite macar de 2-3 ori pe saptamana, timp de 30 de minute. Evitati alergarea pe distante lungi, este un sport care pune o presiune prea mare pe incheieturi, uzandu-le inainte de vreme.

Reduceti consumul de sare
Impactul sarii asupra osteoporozei este incert, dar pare sa fie o relatie intre aportul mare de sodiu si pierderea de masa osoasa, in special in cazul persoanelor cu tensiune arteriala crescuta. In general, sarea creste cantitatea de calciu eliminat prin urina si transpiratie, ce poate duce mai departe la pierderea de masa osoasa in cazul persoanelor cu deficit de calciu.

Atentie la sucurile acidulate
Un aport mare de cola – indiferent daca este decofeinizata, diat sau normala – a fost legata de un risc crescut al subtierii osului, conform unui studiu major din 2006. Nu este clar, cu toate acestea, daca sucul chiar produce pierderea de masa osoasa. Unii experti pun legatura pe seama faptului ca persoanele care beau mult suc acidulat tind sa consume mai putin lapte.

Multe sucuri acidulate, inclusiv diversele marci de cola, contin fosfor, un mineral de care avem nevoie. Dar aportul de fosfor trebuie sa fie echilibrat cu cel de calciu, altfel poate creste riscul de subtiere a oaselor. In plus fata de fosfor, sustin autorii studiului din 2006, ingredientele din extractul de cola ar putea avea un efect daunator asupra sanatatii oaselor.

Cofeina in cantitati moderate
Este bine cunoscut faptul ca aceasta substanta, indiferent daca provine din ceai, cafea, ciocolata etc., interfereaza cu absorbtia calciului. Moderatia este cea mai indicata. Pentru cei care au nivel bun al calciului in organism, 300 de miligrame de cofeina pe zi (ceea ce reprezinta o ceasca de cafea sau doua cani de ceai) nu ar trebui sa le creeze probleme.

Nu fumati
“Le spun tuturor pacientilor mei sa renunte la fumat, pentru ca este groaznic pentru oasele”, spune dr. Sabrina Strickland, chirurg specialist in ortopedie la Spitalul de Chirurgie Speciala, NewYork. Fumatul impiedica vindecarea fracturilor si reduce capacitatea organismului de a genera os, spune ea. “Cand te lasi de fumat, iti cresti instantaneu puterea oaselor si capacitatea de a te recupera dupa un accident”.

Grija la medicamentatie
Unele medicamente pot creste riscul de a face osteoporoza. Dintre principalii vinovati fac parte anti-inflamatoarele corticosteroizi, cum ar fi Prednisonul, care cauzeaza subtierea oaselor. Antidepresivele cunoscute ca inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei si Metotrexatul sunt, de asemenea, asociate cu osteoporoza.

Prilosec si Prevacid (folosite pentru a trata refluxul acid) schimba echilibrul pH-ului in stomac, care poate afecta la randul sau absorbitia calciului. Dr. Strickland spune ca aceasta este, de obicei, o problema care apare la utilizarea pe termen lung (adica mai mult de sapte ani) a acestor medicamente.

Alcool in limite
Consumul de pana la doua pahare pe zi pentru barbati si unul in cazul femeilor, poate ajuta chiar la prevenirea fracturilor. Depasirea, zi de zi, a acestei cantitati pe de o parte reduce absorbtia de calciu, pe de alta epuizeaza rezervele deja existente si, in plus, reduce nivelul de hormoni precum estrogenul, important pentru generarea de os. Dupa cum spuneam mai sus, excesul de alcool duce la cresterea riscului de caderi si loviri, in consecinta creste riscul de fracturi.

Aportul de calciu
Adultii au nevoie de 1.000 de miligrame de calciu zilnic, conform Institutului National de Sanatate al SUA. Iar recomandarea pentru femeile de peste 50 de ani si barbatii de peste 70 de ani ajunge pana la 1.200 de miligrame.

Majoritatea oamenilor, cu posibila exceptie a adolescentelor si a persoanele in varsta, obtin suficient calciu din dieta, potrivit unui raport al Institutului american de Medicina din 2010. Cei care au carente, pot apela la suplimente care sunt sigure atata timp cat se respecta doza recomandata si sunt luate impreuna cu vitamina D. De ce este importanta doza optima? Prea mult calciu poate creste riscul formarii de pietre la rinichi sau poate duce la alte probleme.

Vitamina D
Aceasta ajuta corpul sa absoarba, sa retina si sa foloseasca aportul de calciu. Lumina soarelui declanseaza producerea vitaminei D in organism, iar surse alimentare de vitamina D includ alimentele fortificate, cum ar fi laptele, sucul de portocale si cerealele pentru micul dejun.

In general, este greu de obtinut prea multa vitamina D, cu exceptia exagerarii cu suplimente, iar in asemenea caz pot fi afectati rinichii sau inima. Doza recomandata este de 600 de unitati internationale (UI) de zi pentru adulti si 800 UI pentru persoanele peste 70 de ani.

Bifosfonati pe cale orala
Bifosfonatii sunt medicamente cele mai utilizate in tratarea osteoporozei, si includ Alendronatul, Risedronatul si Etidronatul. Aceste medicamente sunt destinate sa previna fracturile la nivelul coloanei vertebrale, soldurilor si incheieturilor, in randul persoanelor cu pierderea de masa osoasa anormala. Apelati la ele doar cu recomandarea medicului, mai ales ca aceste pastile trebuie luate pe stomacul gol, desi pot provoca arsuri la stomac si pot deranja stomacul. Abia dupa 30 pana la 60 de minute dupa administrare, in functie de medicament, pacientul poate manca.

Terapie cu hormoni
Femeile ar putea avea mereu oase puternice daca nu s-ar lovi de menopauza, considera dr. Strickland. Daca tratamentul cu hormoni (de obicei estrogen, luat ca atare sau in asociere cu progesteron) ar fi privit strict prin prisma rezistentei osoase, adauga ea, toata lumea l-ar urma. Totusi, trebuie privit in totalitatea sa. Astfel, terapia hormonala este rareori prescrisa unei femeile cu exceptia cazului in care nu poate lua alte medicamente, deoarece aceasta poate creste riscul aparitiei cancerului de san si a bolilor de inimă.

Contracepţia, între metoda calendarului şi tehnici de ultimă oră

* În zilele noastre, se pune  accentul pe contracepţie şi pe planificarea familială * Metodele contraceptive sunt variate, începând cu ancestrala "metodă a calendarului" şi terminând cu metode moderne - precum implantul intradermic sau plasturii cu hormoni *

Metode contraceptive de barieră

- Prezervativul este cea mai cunoscută metodă contraceptivă, fiind sigură în proporţie de 87% - 99%. De asemenea, este cea mai sigură metodă de protecţie împotriva bolilor venerice sau a virusul HIV (Sida);

- Spermicidele sunt substanţe chimice care distrug spermatozoizii. Acestea se găsesc sub formă de foiţe, creme sau geluri şi se aplică local înainte cu cel puţin 15 minute de actul sexual. Au o eficienţă mai scăzută de protecţie, între 79% - 97% şi nu vă protejează de posibile boli venerice;

- Diafragma este o membrană de cauciuc care împiedică spermatozoizii să pătrundă în uter, ea trebuind folosită împreună cu un spermicid cremă sau gel. Nici această metodă nu vă va proteja de boli cu transmitere sexuală, iar eficienţa ei este de 82% - 94%.
Contraceptivele orale
- Pilulele sunt de mai multe tipuri şi trebuie neapărat să consultaţi medicul ginecolog înainte să le folosiţi, deoarece fiecărei femei i se potriveşte un anumit tip de pilule. Dezavantajele sunt că nu vă protejeaza de boli cu transmitere sexuală şi trebuie luate în fiecare zi. Eficienţa lor este de 92%-99%;

- Contraceptivele injectabile conţin hormoni progestageni. De la locul injectării, aceşti hormoni se extind şi nu provoacă ovulaţia. De asemenea, îngroaşă mucosul la nivelul colului uterin şi nu permit fecundarea ovulului. Aceste contraceptive se injectează o dată la 8 - 12 săptămâni şi pot deregla menstruaţia. Au o eficienţă de 99 - 99,7%;

- Steriletul este un dispozitiv din plastic. „Se introduce în vagin numai de către medicul specialist, după ce a fost tratată orice potenţială infecţie. Poate fi schimbat, mai nou, o dată la 10 ani, singura problemă fiind o uşoară creştere a fluxului sanguin”, menţionează dr. Mariana Pitrop, medic primar obstetrică – ginecologie. Eficienţa steriletului este de 99%, fiind recomandat femeilor care au avut deja o naştere şi nu mai doresc alt copil;

- Pilula de urgenţă este o tabletă care se ia în urma unui act sexual neprotejat pentru a evita instalarea unei sarcini nedorite. Se poate lua într-un interval de până la 72 de ore de la actul sexual dar, cu cât este luată mai repede, cu atât este mai eficientă.

Inelul contraceptiv - la fel de eficient ca pilulele

Denumit şi NuvaRing, inelul vaginal este flexibil, transparent şi conţine doi hormoni: estrogen şi progestogen. Hormonii sunt absorbiţi prin peretele vaginal direct în circulaţia sanguină. Inelul contraceptiv este păstrat în vagin timp de trei săptămâni, fiind îndepărtat în cea de-a patra săptămână, de menstruaţie. Dacă aţi aşteptat mai mult de 7 zile înainte de a insera un nou inel sau aţi păstrat inelul mai mult de 4 săptămâni, trebuie să inseraţi un nou inel cât mai repede şi veţi începe astfel un nou ciclu de 4 săptămâni. În primele 7 zile de utilizare trebuie să folosiţi o metodă suplimentară de contracepţie. Dacă inelul alunecă din vagin, specialiştii precizează că trebuie clătit cu apă curată şi reinserat imediat, maxim după 3 ore, altfel scade nivelul hormonilor şi se reduce eficienţa lui.
NuvaRing acţionează asemenea pilulei, prin inhibarea ovulaţiei. Modul local de administrare este benefic deoarece evită primul pasaj hepatic, iar eficienţa contraceptivă nu este afectată de tulburările gastro-intestinale. În timpul folosirii, se poate urma un tratament cu ovule (dacă trebuie să trataţi o infecţie) şi se pot folosi tampoane intravaginale. Inelul vaginal nu interferează cu antibioticele. NuvaRing se poate folosi la şase săptămâni după sarcină, fiind contraindicat femeilor care alăptează.

Plasturii contraceptivi, o nouă metodă anticoncepţională

Primele i-au încercat femeile din SUA, Canada şi o parte din Europa, româncele având ocazia să şi-i procure în momentul în care pleacă în concediu sau chiar la cumpărături în străinătate. Plasturele are o mărime de 4 /4 cm şi se ataşează ca un plasture obişnuit pe pielea uscată, curată şi fără pilozităţi. Locul aplicării poate fi schimbat de la o săptămână la alta, însă nu trebuie folosită cremă sau loţiune de corp în locul şi zona din jurul plasturelui. Nu există un loc anume de plasare, poate fi pus pe braţ, pe coapsă, pe spate, singura indicaţie este să se evite zonele cu piele iritată sau foarte sensibilă, cum ar fi zona bustului. Femeile care folosesc această metodă pot merge la înot, adezivul folosit pentru lipirea plasturelui fiind rezistent la apă.

Plasturele eliberează doi hormoni, estrogen şi progesteron, ce pot fi găsiţi şi în pilulele contraceptive şi care intră în sânge prin piele. Se aplică în prima zi a ciclului menstrual şi se poartă incontinuu timp de o săptămână. În cea de-a opta zi, va fi schimbat imediat cu unul nou, de preferat în aceeaşi zi şi aproximativ la aceeaşi oră. În cea de-a patra săptămână, se instalează menstruaţia, aşa cum se întâmplă şi la contracepţia cu ajutorul pilulelor contraceptive.
Eficacitate foarte bună

Dacă se foloseşte în mod corespunzător, eficacitatea plasturelui merge până la 99%.

Singura excepţie este legată de femeile care cântăresc mai mult de 90 de kilograme. Când folosiţi plasturii contraceptivi, trebuie să aveţi în vedere:
- Dacă sunteţi sub tratament cu antibiotice sau pentru diverse afecţiuni, folosiţi o metodă contraceptivă suplimentară;
- Atunci când plasturele a fost dezlipit mai mult de 24 de ore, începeţi o nouă perioadă de patru săptămâni şi, în plus, folosiţi o altă metodă contraceptivă suplimentară timp de o săptămână;

- În eventualitatea în care aţi uitat să vă schimbaţi plasturele, făceţi-o în momentul în care v-aţi amintit. Singura modificare ce poate apărea este legată strict de durata menstruaţiei - mai scurtă sau mai lungă.
Plasturii prezintă şi riscuri

În urma unui studiu realizat de Food and Drug Administration în SUA, s-a descoperit că femeile care îi folosesc prezintă un risc crescut de apariţie a cheagurilor de sânge, calea cea mai sigură către embolism cerebral. Dar mai pot apărea şi alte neajunsuri:
- În perioada de acomodare a organismului, puteţi avea dureri de cap sau iritaţii la nivelul pielii, precum şi sângerări în afara ciclului menstrual şi dureri la nivelul sânilor;
- Plasturii conţin o gamă de hormoni nocivi pentru femeile care au tensiune arterială, probleme cu inima sau rinichii;
- Combinaţia dintre fumat şi metodele contraceptive orale, în general, este nocivă pentru organism;
- La început, se pot înregistra scăderi sau creşteri în greutate, dar e un aspect care se va rezolva după ce organismul s-a acomodat cu plasturii.

Un pahar de vin, sanatate curata

Vrem sa traim sanatos, sa ne pastram in forma intr-un mod cat mai natural. Vrem vitalitate si frumusete. Si pe acestea le putem primi de unde ne-am astepta mai putin - de la vinuri, desigur, in cantitati moderate.

Lumea medicala a recunoscut de-a lungul timpului beneficiile consumului moderat de vin. Prin anul 450 i.e.n., Hippocrate recomanda vinul in tratamentul de scadere a febrei, ca dezinfectant (in bandajari), ca diuretic si ca supliment nutritiv. La inceputul secolului al XV-lea, un doctor francez a scris prima carte despre calitatile miraculoase ale vinului. Gratie proprietatilor antiseptice descoperite, pana in secolul al XVIII-lea era recomandabil sa se consume mai mult vin decat apa.
Doua secole mai tarziu, in 1970 Institutul National de Sanatate din S.U.A a elaborat "Framingham Heart Study" - o piatra de hotar in studiul afectiunilor cardiovasculare - in care se demonstra ca vinul consumat in cantitati moderate scade cu 50% riscul decesului de boli de inima. Si totusi americanii prefera sa bea lapte, ice tea, bauturi racoritoare sau cafea...
In sudul Frantei, dietele includ mari cantitati de branza, unt, oua, carne si alte produse bogate in colesterol si grasimi. Parca ar promova imbolnavirea inimii. In ciuda acestui fapt, rata afectiunilor cardiovasculare s-a dovedit mult mai scazuta fata de America. Acesta este paradoxul francez. Consumul moderat si regulat de vin s-a demonstrat din nou a fi un factor responsabil. Studii facute de asemenea in Anglia si Danemarca au aratat si ele acelasi lucru: cei care nu consuma vin, au mai multe sanse de a se imbolnavi de inima. Este important de mentionat ca europenii beau la masa, ca regula, vin sau apa.

In cantitati moderate, vinul poate fi consumat si in regimul de slabire pentru ca nu contine grasimi, colesterol sau fibre, fiind in acelasi timp furnizor de energie si un bun digestiv. In functie de culoarea, taria si tipul vinului, variaza si aportul acestuia. Cel mai indicat din punctul de vedere al siluetei este vinul alb sec, deoarece este cel mai sarac in proteine si calorii. Este urmat de vinul rosu sec - care gratie flavonoidelor este un excelent antioxidant - si apoi de cel dulce. De asemenea, vinul este recomandat si in anemii deoarece poate stimula pofta de mancare contribuind totodata la echilibrarea balantei nutritionale, sustine prof. dr. Ileana Marinescu, medic endocrinolog si nutritionist la Institutul C.I. Parhon.
Vinul rosu previne aparitia cancerului. Marele merit apartine tot flavonoidelor, care avand un puternic efect antioxidant, anihileaza efectul nociv al radicalilor liberi. Alt component care se gaseste numai in vinul rosu, in strugurii negri si fructele de padure, cu o importanta deosebita este quercetina. Studii de laborator demonstreaza ca aceasta substanta creste imunitatea organismului, previne aparitia cancerului si a bolilor de inima. Quercetina prelungeste viata celulelor cu 80%, stimuleaza miocardul, care in conditii de stres nu mai poate functiona la eficienta maxima. Vinul dilata vasele capilare si ajuta la prevenirea anginei pectorale si a formarii de cheaguri.
Si daca toate argumentele de mai sus nu te fac sa renunti la bere, retine esentialul: nu numai apa plata cu lamaie e recomandata in regimul de slabire, ci si vinul consumat in cantitati moderate.

Aftele, o problemă de sănătate la unul din cinci români

* Afta sau stomatita aftoasă este o rană superficială a mucoasei bucale. Are forma unei ulceraţii dureroase, clar delimitate, de culoare albă, sau ocazional galbenă, înconjurată de o membrană roşiatică *

Ulceraţiile mici se vindecă de la sine în decursul a zece zile, fără a lăsa vreo cicatrice. Totuşi, sunt foarte dureroase în tot acest timp, în special în momentul masticaţiei. Apar mai frecvent primăvara şi toamna şi afectează peste 20% dintre români.

Cauzalitate incertă
Motivaţiile ce stau la baza formării aftelor sunt puţin cunoscute, deşi au fost identificate anumite elemente ce favorizează apariţia acestora, precum factori ereditari, anumite alimente (cele bogate în histamine, adică brânză cu mucegai, nuci, alune, ciocolată, caise, ananas, căpşuni, zmeură, lămâie etc.), trauma fizică (muşcarea mucoasei bucale, aparatele dentare şi protezele, perierea agresivă a dinţilor), anumite medicaţii, stresul sau hormonii (ciclul menstrual, sarcina). Aftele pot apărea şi ca simptom în cadrul unor afecţiuni generale (Boala Behcet), sau alături de infecţii virale sau în combinaţie cu anumite tipuri de streptococi. A fost luat în discuţie şi un mecanism de sensibilizare, aftele putând fi şi un tip de reacţie alergică.

Aftele pot apărea pe gingii: 42%, obraji: 32%, vârful limbii: 28%, buze: 21%  şi  cerul gurii: 7%.

Copiii sunt predispuşi la apariţia de afte

Este o realitate evidenţiată de statistici, ce fac referire mai ales la primele luni de viaţă. Copilul poate avea febră mare, prezintă un real disconfort şi are dificultăţi în a se hidrata, deoarece contactul cu apa sau alimentele este foarte dureros. Aftele se dezvoltă foarte repede. După 12 ore de la primul stimul dureros, leziunea atinge dezvoltarea sa maximă. În mod normal, vindecarea se face în 7-10 zile. Câteodată, leziunile se pot infecta şi în acest caz este necesară o terapie cu antibiotice pentru a vindeca infecţia bacteriană. Aftele pot apărea şi în cazul în care copilul face un tratament îndelungat cu antibiotice sau dacă are o carenţă de vitamine. Stomatologii recomandă cumpătare în folosirea unor medicamente cum ar fi aspirina, barbituricele, codeina, oxacilina sau penicilina, întrucât acestea pot fi o cauză pentru apariţia alergiilor de la nivelul gurii. Durerea cauzată de afte poate să se facă simţită cu o zi - două înainte de apariţia ulceraţiilor, la fel şi febra. “În farmacii, există soluţii care fac să dispară durerea, nu şi afta”, precizează dr. Cornelia Lebădă, medic primar medicină de familie.
Masajul gingival
Igiena gurii trebuie avută în vedere încă din primele săptămâni de viaţă, prin badijonarea gingiilor cu o soluţie de glicerină boraxată sau cu ceai de muşeţel, care au drept scop prevenirea apariţiei aftelor. De asemeni, masajul uşor al gingiilor activează circulaţia în zona respectivă, ajută la apariţia dinţilor de lapte şi are, în plus, un efect reconfortant pentru copil. E important şi să le daţi micuţilor multe lichide, deoarece deshidratarea e principalul pericol al stomatitei, copiii refuzând să mănânce şi să bea din pricina durerilor. E de reţinut faptul că laptele de vacă se numără printre posibilele cauze de apariţie a aftelor la copii.

Modalităţi de a ţine aftele la distanţă

-  spălaţi-vă pe dinţi de trei ori pe zi, folosind o periuţă uşoară;

-  dacă aveţi dinţii ciobiţi, făceţi-vă o programare la dentist. Aceştia pot irita interiorul gurii şi favoriza apariţia aftelor, dar şi întârzia vindecarea lor prin mărirea ulceraţiilor;

-  încercaţi să nu vorbiţi atunci când mâncaţi: veţi evita astfel să vă muşcaţi obrajii. Micile răni provocate prin muşcare sunt de asemeni factori de risc;

-  aveţi copii mici care îşi bagă adesea degetele în gură? Fiţi atenţi ca unghiile lor să fie scurte şi curate, pentru a limita numărul bacteriilor;

-  dacă purtaţi aparat dentar, aveţi grijă să fie bine adaptat: un aparat care se mişcă poate favoriza apariţia aftelor;
-  evitaţi stresul şi oboseala: se pare că şi acestea constituie un teren favorabil dezvoltării aftelor;

- scoateţi din alimentaţie nucile, stafidele, mierea, migdalelele, citricele, tutunul sau condimentele, ce constituie un mediu propice apariţiei aftelor.
Cazurile grave necesită consult medical
Aftele sunt, desigur, jenante, dar nu reprezintă, în general, o problemă gravă şi dispar în maxim 10 zile. Totuşi, în anumite cazuri, este mai bine să consultaţi medicul:

- atunci când aftele persistă mai mult de 15 zile, trebuie să vă asiguraţi de caracterul benign al aftei şi, deci, să consultaţi medicul;
- dacă vă apar în mod frecvent afte, se poate să aveţi carenţe alimentare (fier, acid folic, vitaminele B1, B2, B6, B12). Medicul poate să vă prescrie un tratament preventiv pe bază de suplimente alimentare;

- uneori, aftele pot fi  „gigantice”, cu diametru de un centimetru. Se situează frecvent la nivelul faringelui, pe cerul gurii, unde determină inflamarea locului şi o durere intensă. Adesea, este dificil să şi vorbiţi. “În general, aftele “gigantice” apar pe un teren tarat, când în organism există afecţiuni cronice. În astfel de cazuri, analizele sunt obligatorii”, subliniază dr. Cornelia Lebădă. Aftele “gigantice” durează mai mult timp decât cele mici, câteodată luni de zile, ele necesitând un tratament medical adaptat (corticoizi). Fără tratament, nu se cicatrizează bine şi provoacă retragerea ţesuturilor învecinate.
Este important să nu confundaţi aftele cu herpesul. Cel din urmă se manifestă printr-un număr mai mare de mici ulceraţii, grupate câte 5 sau 10 pe partea exterioară a buzelor, întinzându-se câteodată pe întreaga suprafaţă a acestora. Herpesul apare destul de rar înaintea vârstei de 20 ani.
Remedii ale medicinei orientale
Medicina tradiţională chineză a stabilit, cu mii de ani în urmă, că există o legătură strânsă între starea de funcţionare a splinei şi stomacului- pe de o parte - şi aspectul cavităţii bucale - de cealaltă parte. Se spune că gura este deschiderea energetică a splinei şi a stomacului. Cu alte cuvinte, ceea ce se întâmplă în cavitatea bucală este un semnal de alarmă privitor la tulburările celor două organe. Atunci când apariţia aftelor bucale devine cronică, trebuie să ne ocupăm mai mult de investigarea şi tratarea unuia sau ambelor organe: splina şi stomacul.

Adrian Florea, mare maestru al Federaţiei Mondiale de Qigong, indică ca prim pas o investigaţie ecografică şi o consultare a medicului specialist gastro-enterolog. Se poate descoperi o gastrita hiper - sau hipoacidă, alte afecţiuni gastrice ori o splină uşor mărită. Uneori, investigaţiile de laborator nu evidenţiază modificări importante şi totuşi aftele apar! In aceste cazuri, se intră in teritoriul specific medicinei traditionale chineze, adică avem de-a face cu tulburări de ordin energetic pe meridianele celor două organe. Un specialist poate determina uşor existenţa unor astfel de dezechilibre. Un necunoscător poate face doar o observaţie sumară, urmărindu-şi între orele 7. 00 şi 11.00 pulsul şi ritmul respiraţiei. Dacă raportul dintre numărul bătăilor pulsului pe minut şi acela al respiraţiilor complete este în afara intervalului (4,5 - 5,5), atunci puteţi avea certitudinea că există un astfel de dezechilibru.
Există şi nişte remedii, simple şi la îndemână, precum cele de mai jos:
- striviţi 2 prune acre, cu tot cu sâmburi, apoi introduceţi-le în 400 ml apă clocotită; adăugaţi puţină sare şi lăsaţi să se răcească; se face gargară de 3-4 ori pe zi;
- în cazurile cronicizate, se poate folosi sucul obţinut din 3 dovlecei Carambole, de 2 ori pe zi;
- Faceţi gargară zilnic, dimineaţa înainte de micul dejun, cu un amestec în părţi egale de miere şi apă distilată, în total, cam 100 ml.
În paralel, nu uitaţi să vă alegeţi alimentele cele mai potrivite pentru a “întări” splina şi stomacul: ovăz fiert, brânză de soia, carne de vită, varză, crap, scorţişoară, cuişoare, ciuperci Champignon, porumb, coriandru, castraveţi, curmale, vinete, usturoi, ghimber, ginseng, ceapă verde, păducel fruct, miere (dacă nu aveţi diabet, puteţi consuma câte o treime cană de miere înaintea fiecărei mese), salată verde, lemn dulce, măsline, lapte de capră, pere, orez glasat, frunze de ridichi, spanac, tărâţă de grâu şi chiar puţin vin alb sec.

Modalităţi uzuale de tratament

- badijonări cu violet de genţiană 1%, xilină 2%, gargarisme de 3-4 ori pe zi cu soluţii slab antiseptice, băi bucale cu soluţii alcaline (o linguriţă de bicarbonat de sodiu la un pahar de apă călduţă), sau cu aspirină efervescentă. Aceste procedee repetate de 3-4 ori pe zi duc la vindecarea leziunilor minore în 2-3 zile;

- ca tratament se pot aplica local tincturi pe bază de cortizon sau alte medicamente cu actiune antiinflamatorie sau uşor anestezică, pentru a calma durerea, fără ca acestea să influenţeze evoluţia;
- persoanele care suferă des de afte trebuie să ia câte 15 picături de tinctură de propolis de trei ori pe zi, puse pe o bucăţică de pâine, deoarece în apă aceasta se cristalizează.

Începerea şcolii, un potenţial pericol pentru coloana vertebrală a elevilor

* Reîntoarcerea la şcoală poate fi o bucurie pentru cei mici, dar şi un prilej de îngrijorare pentru părinţi, pentru că apar fel şi fel de situaţii ce pot genera deformări ale coloanei vertebrale*

După o vară lipsită de griji, copiii redeveniţi elevi au de dus în spate ghiozdane ades prea grele, precum şi de petrecut ori în şir în bancă sau în biroul de acasă. Excesul de kilograme şi poziţiile defectuoase la şcoală şi la făcutul temelor pot duce la deformarea coloanei, inevitabilă în absenţa îndrumării adulţilor.

Greutatea optimă a ghiozdanului
Părinţii, cadrele didactice şi pediatrii sunt de acord asupra pericolelor la care se expun copiii ce duc în spate o greutate prea mare pentru vârsta lor. Medicii spun chiar că intensitatea durerilor de spate pe care le reclamă copiii ar fi proporţională cu greutatea cărată. Un studiu american a demonstrat că rucsacul trebuie să cântărească, în medie, 8,2% din greutatea copilului, înaintând o dată cu vârsta. De la 6,2% la grădiniţă se ajunge la 12% în clasa a VI-a. Totuşi, în realitate, mai mult de o treime din elevi duc în spate o greutate mai mare decât ar trebui, fapt ce are incidenţă asupra sănătăţii lor. “La structura somatică a unui copil în creştere, excesul de greutate reprezintă un real pericol. Ghiozdanele nefiind adaptate unui spate fragil, purtarea lor poate induce apariţia durerilor, disconfortului şi instalarea de scolioze şi cifoze. Ghiozdanul trebuie să fie cu două curele, iar pieptul în faţă, pentru a nu apărea boli ale coloanei”, subliniază dr. Constantin Tudorache, medic şef la Secţia de Recuperare a Spitalului de Pediatrie Botoşani.  

Fetele sunt mai afectate decât băieţii
Există şi alţi factori ce sunt identificaţi ca vinovaţi pentru problemele de coloană vertebrală ale copiilor: timpul de purtare a lui, apariţia unor traumatisme, antecedentele familiale, sedentarismul sau, dimpotrivă, practicarea intensivă a anumitor sporturi, precum gimnastica sau voleiul. Fetele sunt mai afectate de afecţiuni ale spatelui decât băieţii, fără să existe şi o explicaţie pentru această diferenţiere. Potrivit unor studii efectuate, coloana vertebrală poate suporta fără riscuri o greutate mai mare, dar pentru scurt timp. Purtarea ghiozdanului acţionează în special ca factor agravant, nu ca unul declanşator al durerilor de spate.

Afecţiunile coloanei vertebrale se previn din copilărie
În luarea măsurilor de prevenire, rolul părinţilor şi al cadrelor didactice este primordial, scopul prevenţiei fiind de a minimaliza situaţiile nefavorabile pentru coloana vertebrală a copilului:

- ghiozdanul trebuie să fie solid şi uşor pentru a permite repartizarea greutăţii pe ambii umeri;

- pe timpul anului şcolar, părinţii trebuie să verifice permanent dacă copilul nu cară mai mult decât este necesar;

- este bine să se limiteze pe cât posibil timpul în care copilul duce în spate ghiozdanul. Nu trebuie să îl poarte în timp ce aşteaptă începerea cursurilor sau în autobuz;

- unităţile şcolare trebuie să fie dotate cu mobilier şcolar ergonomic, săli de sport corespunzătoare ş.a.

În sarcina părinţilor mai intră următoarele măsuri:
- să evite îngrăşarea copiilor printr-o alimentaţie echilibrată;
- să lupte împotriva sedentarismului, preferând activităţile în aer liber celor petrecute în faţa televizorului sau a computerului;
- să depisteze tulburările psihologice şi comportamentale şi, dacă este necesar, să consulte specialiştii în domeniu.

Comunicare permanentă între părinţi şi profesori
Copiii îşi petrec aproape un sfert din timpul zilei la şcoală, de aceea este important ca şi în acest mediu să fie feriţi de factorii ce le pun sănătatea în pericol. În cadrul şcolilor se pot lua o serie de măsuri pentru a preveni problemele de coloană vertebrală ale copiilor:

- timpul petrecut în sala de clasă nu trebuie să depăşească 6 ore de cursuri pe zi pentru elevii de clasa a V-a sau a VI-a;

- şcolile trebuie să pună la dispoziţia elevilor dulapuri pentru a le permite stocarea unei părţi din materialele necesare, iar profesorii să aibă grijă să utilizeze cărţile voluminoase în clasă.

Părinţii nu trebuie să ezite în a atrage atenţia cadrelor didactice când greutatea manualelor şcolare cerute este excesivă.

Poziţia corectă în bancă şi în mers asigură verticalitatea coloanei copilului

Copiii de vârstă şcolară petrec mult timp stând pe scaun: înafara orelor de clasă în care stau în bancă, mai petrec câteva ore acasă la birou, pentru a-şi face temele. Este important pentru părinţi nu doar să îl înveţe pe copil să adopte o postură corectă atunci când stă pe scaun, dar şi să aleagă un mobilier cât mai propice din punct de vedere ergonomic. Conform sfaturilor medicilor, părinţii ar trebui să fie atenţi la:

1. Poziţia şi "atitudinea scoliotică"
Medical vorbind, "atitudinea scoliotică" este o înclinare laterală a toracelui în plan frontal, fără să presupună deformarea asimetrică a trunchiului. Mulţi părinţi sunt convinşi că această "aplecare", datorată poziţiei defectuoase a copilului, măreşte riscul apariţiei scoliozei, mai ales dacă cel mic adoptă o postură greşită timp îndelungat. În realitate, postura incorectă conduce doar la această curbură anormală a toracelui, denumită medical "atitudine scoliotică", care nu este sinonimă cu adevărata scolioză.
Scolioza are cel mai adesea o origine ereditară. Această afecţiune se traduce prin rotaţia şi înclinarea uneia sau a mai multor vertebre, antrenând concavitate (curbare spre interior) sau convexitate ("bombare") paravertebrală, cu asimetria toracelui sau abdomenului şi adesea cu devierea coloanei vertebrale. Atitudinea scoliotică, însă, se remediază fără dificultate, dacă sunt aplicate măsuri de combatere a posturii greşite.

2. Prevenirea prin mişcare
Pentru a preveni apariţia durerilor de spate, dar şi a altor probleme ale coloanei vertebrale, este bine ca micuţul să facă multă mişcare în timpul liber. Lipsa activităţii poate genera, încă din primii ani de şcoală, dureri de spate, dar şi deficienţe fizice: deformări de coloană (scolioză, cifoză), picior plat, sechele de rahitism toracic. Activitatea fizică accelerează metabolismul, stimulează oxigenarea organismului şi antrenează muşchii şi oasele, de aceea se consideră că mişcarea, efectuată de 2 - 3 ori pe săptămână, ajută la creştere şi dezvoltare. În plus, ea favorizează construcţia osoasă armonioasă, permite o bună dezvoltare a inimii, plămânilor şi muşchilor şi previne obezitatea. Condiţia este să nu se exagereze, volumul şi intensitatea activităţii fiind adaptate posibilităţilor copilului. De reţinut e şi faptul că există un program de gimnastică medicală ce poate fi efectuat la domiciliu, pentru a întări musculatura spatelui, astfel încât trunchiul să nu mai fie predispus la o înclinare patologică. “Kinetoterapia spatelui sau a coloanei poate fi asimilată în bazele de tratament sau ambulatoriul de specialitate de ortopedie şi recuperare medicală. Exerciţiile se stabilesc în funcţie de tulburarea pe care o are copilul. Chiar şi cei ce sunt scutiţi de educaţie fizică ar trebui să nu stea în timpul orelor, ci să facă programul învăţat la spital”, atrage atenţia dr. Constantin Tudorache.

3. Alegerea scaunului
Cel mai bine ar fi ca scaunul să aibă partea de şezut usor înclinată înspre înainte, căci în acest fel coloana vertebrală îşi conservă forma de "S", iar greutatea va fi repartizată uniform pe toate vertebrele. Se ştie că problemele ce apar la nivelul discurilor intervertebrale, de exemplu, sunt cauzate de repartiţia inegală a greutăţii asupra coloanei vertebrale. Apoi, e bine să tineţi seama de faptul că postura firească a coloanei vertebrale nu poate fi menţinută în scaun decât dacă ambele picioare ale celui mic se sprijină pe podea. De aceea, înălţimea scaunului trebuie reglată astfel încât să-i permită copilului să atingă cu toată suprafaţa tălpilor podeaua şi nu doar cu vârful piciorului. Dacă micuţul atinge solul doar cu vârfurile, circulaţia sanguină din picioare va fi împiedicată. Consecinţa: plămânii şi organele din cavitatea abdominală vor fi comprimate, iar respiraţia şi circulaţia vor fi îngreunate.

4. Biroul copilului
Ideal ar fi ca şi suprafaţa de lucru a biroului să fie înclinată spre înainte. Explicaţia acestei recomandări este simplă: dacă suprafaţa biroului este dreaptă, copilul va avea tendinţa să se aplece deasupra lui pentru a vedea mai bine şi pentru a putea scrie şi citi. Drept urmare, spatele se va înclina prea tare la nivelul zonei lombare, astfel că forma de "S" a coloanei nu va fi păstrată.

5. Recomandări utile
- când copilul îşi face temele, învăţaţi-l ca la fiecare jumătate de oră să ia câte o pauză scurtă, de 5 - 10 minute, pentru a se dezmorţi. În acest timp poate face câteva mişcări de gimnastică;
- în ghiozdan, cărţile şi culegerile cele mai grele vor fi aşezate cât mai aproape de spate, de corp, către centrul de greutate;
- dacă este posibil, alegeţi un scaun şi un birou a căror înălţime să poată fi ajustată, în timp, potrivit taliei copilului;
- activitatea fizică este benefică pentru o coloană vertebrală sănătoasă şi o postură adecvată. Iesiţi cu copilul în parc să se joace cu mingea, să alerge, să meargă pe bicicleta.