Adevărul despre colesterol

Text primit prin email

Mijloacele media au introdus o adevărată anxietate generală: teama de colesterol.

Oameni de o splendidă sănătate telefonează la cabinet şi cer, cu o voce tremurândă programare pentru "colesterol" . Buletinul de analize le adânceşte angoasa, aducându-i pe marginea disperării. "Am două sute. E grav, dom' doctor?"

 Răspundem: nu, nu este grav.

Valoarea normală a colesterolului în România este 280 mg la 100 de ml de sânge.

Dacă este aşa, cum s-a ajuns totuşi că marea majoritate a laboratoarelor tipăresc buletine de analize pe care deja valori de 181 de mg % sunt trecute ca anormal de mari ?

Ei bine, aici este o altă poveste. Una discret ruşinoasă pentru tagma noastră medicală, dar care totuşi trebuie spusă.

Pacienţii sunt rugaţi să nu mai spună nimănui că au aflat de la mine cele ce urmează.

Dacă totuşi vor spune, atunci să nu scrie, iar dacă vor scrie, să nu semneze.

Dacă, totuşi, nesocotind acest sfat, vor semna, eu declar de pe acum că nu ştiu nimic şi că sunt cu totul străin de cele scrise mai jos.

Secretul este că scăderea valorii normale a colesterolului în sânge a urmat o curbă paralelă şi cu puţin ulterioară descoperirii unor medicamente care au proprietatea de a scădea colesterolul.

Astfel, în anii '80, singurul medicament cu această proprietate principală era acidul nicotinic.

Acesta era foarte ieftin şi, dealtfel, avea reacţii adverse importante, care îl făceau de utilitate atât de restrânsă, încât era departe de a trezi interesul firmelor de medicamente. De aceea, cei care vor deschide orice carte de medicină anterioară anului 1980, vor citi acolo valoarea normală a colesterolului, care este de 280 mg %, aşa cum am spus. Intervalul 260-280 mg % impunea atenţie şi regim, dar nu tratament medicamentos.

Odată cu descoperirea unor medicamente mai specifice, care scad colesterolul în mod mai eficient, mai scumpe şi aflate sub patent, interesul firmelor de medicamente pentru această clasă a crescut enorm. Cum numărul pacienţilor cu hipercolesterolemie reală era mic, specialiştii în marketing au făcut diferite socoteli, din care a reieşit că, dacă valoarea normală ar coborî de la 280 la 260 şi medicilor li s-ar induce ideea că este neapărat nevoie de tratament medicamentos cronic peste această valoare, firmele producătoare ar avea numai de câştigat. Cum, cel puţin oficial, valorile normale din fiziologie nu sunt stabilite de firmele de medicamente, ci de medici în baza unor studii, au început a se întruni "vârfurile cercetării medicale", mai întâi în congrese o dată la doi ani prin capitale europene, mai nou în congrese anuale prin locaţii mult mai exotice.

La astfel de "întruniri ştiinţifice mondiale", de regulă însoţite de un bogat program cultural-artistic (de la degustări de licori la safari) există deja obiceiul ca medicii participanţi să prezinte lucrări "ştiinţifice", în care se pretinde, folosindu-se cu multă măiestrie posibilităţile largi ale statisticii, că valorile normale sunt mai mici decât se credea, că există riscuri serioase pentru sănătate la valori care ar fi fost O.K. înainte de congres, că aceste date noi ridică serioase probleme de sănătate publică etc.

Să mai observăm că ceea ce este valabil pentru colesterol este valabil şi pentru valoarea normală a tensiunii arteriale şi (în măsură ceva mai mică) pentru glicemie.

Extrapolând, putem prevedea încă de pe acum că, dacă mâine va apărea un medicament care să modifice grupa sangvină, poimâine o mare parte dintre cititorii acestei pagini vor afla că suferă de o grupă sangvină de-a dreptul toxică.

Tratamentul hipercolesterolemiei

Dacă valoarea colesterolului este până la 260 mg %, nu este necesar nici un tratament, aşa cum am spus mai sus, deoarece nu putem vorbi de hipercolesterolemie în această situaţie.

Dacă valoarea colesterolului este între 260 şi 279 mg %, este recomandabilă ţinerea unui regim cu evitarea excesului de colesterol, împreună cu repetarea determinării colesterolului şi a fracţiilor sale (raportul HDL versus LDL, dacă nu a fost făcut)

Dacă valoarea colesterolului este între 280 şi 299 mg % este necesar un regim hipocolesterolemian t, cu evitarea smântânei, untului, laptelui gras, cărnii grase şi cu limitarea numărului de gălbenuşuri la 4 pe săptămână (albuşurile nu conţin colesterol).

Se recomandă un regim bogat în peşte (minimum 2 kg pe săptămână) şi folosirea cu generozitate a cimbrului şi usturoiului.

Toate fructele sunt indicate, dar merele ocupă primul loc în această privinţă.

Din 6 în 6 luni se face evaluarea rezultatelor regimului, dozându-se atât colesterolul total, cât şi fracţiile lui.

Dacă valoarea colesterolului este de 300 mg % sau peste, recomand tratament medicamentos.

De regulă cu Vasilip, o tabletă de 10 mg pe zi imediat înainte de masa principală, sau o altă schemă în funcţie de datele culese la consultul medical.

Reevaluare după 3 luni, pentru a vedea dacă dozele sunt eficiente.

Tipuri de întrebări frecvente:

Am colesterolul 245, buletinul de analiză îmi dă această valoare în chenar negru şi în dreptul ei scrie: "above normal range". Şefa laboratorului, când mi-a înmânat buletinul de analiză, m-a rugat să stau jos. Vecinii şi cei din familie sunt îngroziţi de cât de mult colesterol am, iar medicul cardiolog mi-a prescris să iau 6 tablete de Sortis pe zi, spunându-mi că în caz contrar am să fac infarct.

Ce este de făcut?

Răspuns: dacă încă nu aţi citit articolul acesta, citiţi-l.

Laboratorul dă valorile normale în funcţie de ce valori normale se introduc cu ajutorul tastaturii, nu în funcţie de valorile medii a unui grup de 85, 90 sau 95 % dintr-un eşantion considerat sănătos, aşa cum ar trebui, potrivit unei definiţii ştiinţifice a "normalului" .

Vecinii şi cei din familie sunt victimele campaniilor media, iar cardiologul ar vrea să primească invitaţie şi sponsorizare şi la congresul de anul viitor de la Ouagadougou.

Dacă nu credeţi toate acestea, intraţi în primul anticariat şi uitaţi-vă în orice carte de medicină anterioară anului 1980 şi vedeţi cât este colesterolul normal.

Am auzit că uleiul de porumb nu conţine colesterol, e adevărat?

Răspuns: nici un ulei nu conţine colesterol, deoarece plantele nu sunt capabile să sintetizeze colesterol ca atare. Deci, orice fruct sau legumă sau cereală este la fel de bună din punctul de vedere al regimului în cazul unei hipercolesterolemii, iar un număr mic de plante sunt în mod deosebit indicate, de exemplu: merele, usturoiul, cimbrul.

Este esenţial să nu mâncaţi de loc: carne grasă şi smântână şi să mâncaţi cât mai puţine gălbenuşuri de ou, care sunt saci cu colesterol. Dimpotrivă, peştele este foarte indicat. Orice fel de peşte şi cu precădere, în mod paradoxal, peştele gras. Deşi laptele şi multe brânzeturi conţin colesterol, ele nu cresc în mod semnificativ colesterolul dacă sunt folosite în cantităţi prudente.

Tratamentul medicamentos al colesterolului are reacţii adverse?

Răspuns: Orice medicament, începând cu banala aspirină, are reacţii adverse.

Cu deosebire un tratament cronic, care se ia cu lunile şi anii, are posibile riscuri. Aceasta nu înseamnă să nu luăm medicamente de loc, ci să o facem atunci când, în urma unui raţionament medical, medicul nostru consideră că beneficiul scontat este mai mare decât riscul potenţial.

Urmez un regim strict vegetarian, şi totuşi colesterolul meu nu scade sub valoarea de 280 mg %.

De unde atâta colesterol, dacă eu în ultimele săptămâni am mâncat numai urzici şi mere?

Răspuns: Această situaţie (relativ rară) în care vă aflaţi se explică printr-o tulburare reală de metabolism. Aşa cum spuneam, celulele animale sintetizează colesterol, iar cele umane nu fac excepţie. Uneori această sinteză este în exces. Va trebui să urmaţi un tratament medicamentos, în principiu toată viaţa, tratament în lipsa căruia există un mare risc să suferiţi de una sau mai multe din numeroasele boli favorizate de excesul de colesterol: cardiopatia ischemică, accidentul vascular cerebral etc.

Am colesterolul mărit, dar nu suport să mănânc peşte, iar usturoiul îmi face rău.

Ce este de făcut ?

Răspuns: În loc de peşte, puteţi folosi numeroasele suplimente alimentare care conţin acizi omega-nesaturaţi, iar în loc de usturoi, încercaţi tablete de usturoi de la farmacie.

De asemenea, la farmacie sau la plafar mai puteţi găsi combinaţii din plante pentru ceaiuri hipolipemiante.

Colesterolul meu total este normal, dar raportul HDL-LDL nu este bun. Ce trebuie să fac?

Răspuns: afectarea raportului dintre "colesterolul bun", adică HDL şi "colesterolul rău", adică LDL are importanţă mai ales în cazurile în care colesterolul normal este crescut sau are valori la limită.

Deci, în cazul dv nu se poate vorbi de hipercolesterolemie.

O importanţă mai mare acordată peştelui în alimentaţie ar fi indicată, totuşi.  

Mereu aud despre marea problemă a colesterolului crescut. Dar eu am colesterol scăzut, sub limita normală. E vreo problemă?

Răspuns: nu, deoarece nu există boli care să fie declaşate de prea puţin colesterol, aşa cum există în cazul invers. Totuşi, unele studii sugerează o legătură între colesterolul scăzut (sau la limita inferioară) şi depresie, fără a se putea preciza dacă e vorba de o legătură de tip cauză-efect sau de o corelare de altă natură.

Dr M. D.

Completare - imi apartine - toti bolnavii care au murit de inima in ultima vreme au murit cu colesterolul foarte mic. E un adevar dovedit statistic.

Colesterolul marit nu produce moartea! 

Sursa foto: www.colonhelp.ro;www.cugetliber.ro

www.medicamentoscaseiros.com.br

Tratament naturist pentru durerile de urechi

Foto: www.rtv.net

Folositi cateva picaturi de ulei de cuisoare amestecat cu o parte egala de ulei neutru, cum ar fi uleiul de masline. Puneti cateva picaturi din acest amestec in fiecare ureche, chiar daca durerea este localizata doar la una singura. Este bine sa incalziti uleiul inainte sa il puneti in urechi, dar nu este esential. De asemenea, poate fi util sa frecati cu acest ulei de cuisoare (diluat sau nu) partea exterioara a zonei, in fata si/sau in spatele urechii, si pe zona umflata sau dureroasa de langa ureche, pentru a imbunatati efectul de calmare a durerii si actiunea antiseptica.

Cand aveti nevoie de o actiune antibiotica mai puternica, folositi in urechi ulei de usturoi, amestecat cu cel de cuisoare. Folosind o cataplasma cu ceapa, puteti obtine un ajutor suplimentar in extragerea fluidelor si infectiei din urechi.

Inteligenţa emoţională, cheia succesului în carieră

Foto: www.damaideparte.ro

Este foarte interesant ca, desi au diplome echivalente ca valoare, unii se tarasc in slujbe umile, in timp ce altii fac salturi impresionante, in drumul lor catre succes. Cum se explica faptul ca unii, care dovedeau in copilarie o inteligenta vie si promiteau foarte mult, au esuat pana la urma in mediocritate, iar altii, care nu se distingeau prin nimic deosebit, au reusit in viata? De ce sunt cupluri care se cearta si apoi se despart si perechi care, desi se mai confrunta cu tensiuni, nu se destrama si chiar sunt fericite? Raspunsul la toate aceste intrebari tine cont de faptul ca noi "decidem si gandim sub influenta sentimentelor", dupa cum ne sugereaza Daniel Goleman, psiholog la Harvard.

Adevarata masura a inteligentei nu este I.Q., ci E.Q., coeficientul emotional. "Marea revolutie a anilor 2000 consta in revansa sentimentelor asupra inteligentei", ne asigura Daniel Goleman, in cartea sa celebra deja in Statele Unite ale Americii, "Inteligenta Emotionala".
In prezent, cand ne referim la inteligenta, intelegem cel putin doua lucruri:

intelectul (IQ) si

inteligenta emotionala (EQ).

"In mod traditional, puterea creierului este data de IQ, insa cu cat lumea devine mai complexa, inteligenta emotionala trece pe primul plan" (Daniel Goleman).
O persoana inteligenta emotional este abilitata in patru domenii: identificarea emotiilor, intelegerea emotiilor, reglarea emotiilor si folosirea emotiilor.
In viziunea lui Daniel Goleman (1998), inteligenta emotionala este formata din cinci factori: cunoasterea propriilor emotii, managementul emotiilor, motivare, recunoasterea emotiilor la altii (empatie) si relatiile interpersonale.
Iata o comparatie intre IQ si EQ.
Intelectul - IQ (capul)

ne ajuta sa facem socoteli;

ne ajuta sa procesam informatii;

se bazeaza pe logica;

ne ajuta sa rezolvam probleme;

ne ajuta sa reusim la scoala;

in decursul vietii, IQ-ul este relativ constant;

Inteligenta emotionala - EQ (inima)

ne ajuta sa ne intelegem pe noi insine si sa ne motivam;

ne ajuta sa luam decizii (fara emotii nu poate fi luata nici o decizie);

ne ajuta sa comunicam si sa ne intelegem mai bine cu alti oameni si sa construim relatii puternice, care dureaza;

ne ajuta sa ne transformam;

ne ajuta sa invatam din experienta;

ne ajuta sa fim creativi;

ne ajuta sa reusim la locul de munca si in viata.

Dezavantajele intelectului

functioneaza bine, doar cand suntem calmi;

functioneaza incet, sau in orice caz mai incet decat inteligenta emotionala; din aceasta cauza nu ne putem baza pe IQ, atunci cand ne aflam in situatii critice sau cand trebuie sa luam rapid decizii;

este un predictor slab al succesului nostru in viata; (insa un bun predictor al succesului nostru in scoala traditionala);

ramane relativ constant, toata viata.

Avantajele inimii

functioneaza bine in orice situatie;

functioneaza rapid – sau, in orice caz, mai repede decat IQ-ul; din aceasta cauza, ne putem baza pe EQ cand ne aflam in situatii critice sau cand trebuie sa luam rapid decizii;

este un predictor puternic al succesului nostru in viata;

poate creste – chiar foarte mult.

Iata un exemplu dat de Robert Stenberg, care ilustreaza diferenta dintre intelect si inteligenta emotionala: Doi copii se plimbau printr-o padure. Unul din ei era foarte bun la invatatura, premiant, foarte apreciat de adulti (IQ). Celalalt era un smecheras, slab la invatatura, dar foarte descurcaret in viata de zi cu zi (una dintre caracteristicile persoanelor inteligente emotional). Celor doi copii le iese un urs in fata. Primul face repede niste calcule si ajunge, dezamagit, la concluzia ca nu poate scapa cu fuga din fata ursului. Celalalt, foarte calm, se apleaca, isi verifica pantofii si isi stringe mai bine sireturile. Primul, foarte trist, ii spune ca a facut calcule si nu au nici o sansa sa scape de urs, daca o iau la fuga. Cel de-al doilea ii raspunde, cu acelasi calm: "Te-nseli! Tot ce trebuie sa fac este sa fiu cu un pas inaintea ta." (pastrarea calmului si mintea limpede in situatii critice, sunt alte doua caracteristici ale persoanelor inteligente emotional).

Bell Labs, Centrul de cercetare pentru inalta tehnologie al lui A.T.&T., gigantul telecomunicatiilor din SUA, a apelat la Goleman pentru a testa angajatii care se dovedisera foarte eficienti. Rezultatul: cei mai valorosi cercetatori nu aveau un I.Q. foarte ridicat sau diplome dintre cele mai prestigioase. Erau insa persoane foarte echilibrate din punct de vedere emotional, capabile sa faca fata cu succes, momentelor de criza.
Cercetarile au aratat ca succesul nostru la locul de munca sau in viata, depinde 80% de inteligenta emotionala si doar 20% de intelect. In cazul liderilor, inteligenta emotionala contribuie cu pana la 90%, la succes. Asta nu inseamna ca rolul IQ-ului trebuie neglijat. IQ-ul continua sa fie important – dar nu cel mai important. Creierul omului, inainte de toate, este facut ca sa iubeasca.
De altfel, viata si experienta fiecarui individ arata ca, spre deosebire de IQ, care nu se schimba mai deloc dupa adolescenta, inteligenta emotionala este, in mare parte, invatata si continua sa se dezvolte, pe masura ce inaintam in varsta si invatam sa cunoastem emotiile si sentimentele si sa le utilizam pozitiv. Poate ca nu intamplator se vorbeste in popor de maturizare – care, in fond, este potentialul pe care-l dobandim, de a invata abilitatile practice, bazate pe componentele EQ.
Aceasta este marea revolutie a anilor 2000: suprematia trairilor sufletesti, care ia locul spiritului materialist, al gandirii reci, al gestiunii sirurilor de cifre, al statisticilor si deciziilor luate de sus. Adevaratele valori se dovedesc a fi: intuitia, blandetea, simpatia, puterea de concentrare, intelegerea, empatia.
Viitorul apartine, pe deplin, E.Q.-ului.

(Text primit prin email)

Atenţie la bolile de primăvară

Foto: http://sanatate.bzi.ro

* Cele mai multe dintre afecţiunile din această perioadă sunt date de virusuri, care pot deveni agresive, în special la copii *

Dacă în sezonul rece v-aţi alimentat prost, este posibil să fiţi mai predispuşi răcelilor şi gripelor, ori virozelor digestive. “Iarna ne lipseşte în special Vitamina C, dar şi celelalte vitamine, pentru că mâncăm legume conservate şi nu proaspete. Cei ce mănâncă murături, în special varză, au un deficit mai mic de Vitamina C”, subliniază Cornelia Lebădă, medic primar medicină de familie.  Primăvara e nevoie de multă grijă, deoarece numărul bolilor cu care are de luptat organismul la ieşirea din anotimpul friguros nu e deloc de neglijat.
1. Răceala şi gripa de primăvară
În timpul iernii, când punem accentul în alimentaţie pe grăsimi şi proteine, imunitatea slăbeşte şi organismul devine vulnerabil în faţa răcelilor şi gripelor. În plus, când se face cald afară, ies mai mulţi oameni pe stradă. Mijloacele de transport se aglomerează, la fel şi parcurile, terasele, restaurantele. Este suficient ca o persoană dintr-o mulţime să fie gripată şi virusurile se vor transmite în lanţ.  Pentru că îşi schimbă rapid structura, virusurile sunt greu de învins cu medicamente. Dacă sunteţi sănătoşi, lăsaţi organismul să lupte. El va produce anticorpii de care aveţi nevoie şi, în final, va învinge. Nu vă trataţi cu antibiotice, deoarece nu sunt eficiente. Reţineţi că asupra virusurilor acţionează antiviralele.
2. Virozele digestive
Unele dintre virozele respiratorii se complică cu altele, digestive. Virusurile care dau gripa, de exemplu, pot avea manifestări digestive. Există şi virusuri digestive, care circulă independent şi care pot fi foarte agresive (virusurile care dau diaree: enterovirusurile şi rotavirusurile). În ce priveşte tratamentul, e bine de ştiut că nici virozele digestive nu se tratează cu antibiotice. Pentru că se manifestă prin diaree, este foarte importantă hidratarea cu lichide (apă, ceaiuri, supe). În cazul în care deshidratarea este severă, mergeţi la camera de gardă a unui spital. Mai pot ajuta medicamentele antiinflamatorii.
3. Ulcerele şi gastritele
Când schimbaţi alimentaţia şi treceţi pe crudităţi, este posibil să vă reactivaţi simptomele de ulcer sau gastrită. Consumul de medicamente antiinflamatoare, utilizate în răceli, pot să provoace, de asemeni, crize de stomac. Practic, criza este determinată de creşterea acidităţii sucului gastric şi duodenal, hiperaciditate ce atacă mucoasa gastroduodenală. Se produce o inflamaţie a mucoasei (gastroduodenita) şi, în cazuri mai avansate, apar nişele. Simptomele bolii constau în durere, resimţită ca o arsură în abdomenul superior, ce dispare după ce mâncaţi. Greaţa şi vărsăturile sunt destul de des întâlnite. Ca tratament aveţi la dispoziţie un arsenal vast de medicamente antiulceroase.

4. Astenia de primăvară

Foto: www.nera-distributions.ro

În această perioadă,  multă lume se plânge de lipsa tonusului, de scăderea formei fizice, de o stare de rău care nu poate fi definită. Cauza este astenia de primăvară, ce apare la trecerea dintre iarnă şi primăvară, atunci când creşte brusc luminozitatea în timpul zilei. Astenia se manifestă prin cefalee, palpitaţii, nervozitate, scăderea memoriei şi comportament labil - semne fiziologice datorate eforturilor de adaptare ale organismului la noile condiţii meteorologice. Cel mai bun tratament constă în plimbări şi o alimentaţie bogată în lactate şi fructe proaspete. Pe de altă parte, persoanele afectate de astenie trebuie să urmeze o cură de minerale şi vitamine. Nu este recomandată administrarea de somnifere sau calmante. Specialiştii susţin că persoanele care prezintă „simptomele“ asteniei de primăvară trebuie să recurgă şi la autocontrol. Cu alte cuvinte, nervii trebuie „ţinuţi în frâu“. Totodată, un ceai de tei sau de muşeţel, băut seara, ajută la „un somn uşor“. Şi tot seara nu strică vizionarea unei comedii.

5. Depresia, “rudă” cu astenia
De multe ori, astenia nu vine singură. Odată cu ea se instalează adesea şi depresia uşoară, ce poate fi legată de schimbarea de anotimp, dar şi de o serie de cauze fizice, de la alimentaţia sărăcăcioasa sau lipsa exerciţiilor fizice, până la boli de sezon, cum ar fi gripa. Semnele cele mai frecvente ale instalării depresiei sunt:  un sentiment de "golire", supărare şi anxietate, oboseală, lipsă de energie, lipsa interesului pentru activităţile cotidiene, insomnie, probleme de alimentaţie, creştere sau scădere în greutate, nevoia de a plânge, dificultate în luarea deciziilor, lipsa concentrării, sentimente de vinovăţie, neajutorare, inutilitate, iritabilitate. Importantă pentru revenirea la normalitate e maniera în care ne «croim» regimul de viaţă. Avem nevoie de o dietă echilibrată şi de renunţarea la tutun şi alcool. Apoi, sportul e benefic, la fel ca şi lumina soarelui. O plimbare de jumătate de oră în aer liber e la îndemâna oricui. În altă ordine de idei, trebuie evitată suprasolicitarea, între munca activă şi relaxare impunându-se o alternanţă.

Soluţii pentru a ne regăsi energia
În primul rând, aveţi nevoie de un regim alimentar compus din:

- cerealele integrale, pe care le puteţi combina în funcţie de gusturile dumneavoastră (germeni de grâu, ovăz);

- multe legume proaspete. În opinia Corneliei Lebădă, “fiecare popor ar trebui să-şi consume alimentele proprii. Acum e bine să nu vă lipsească din alimentaţie spanacul şi urzicile, dar şi morcovii, varza verde şi roşie, salata, ceapa verde, usturoiul. Mai puţin roşiile şi ardeii “din import””;

- dintre fructe, consumaţi lămâi, portocale, mere, sub formă de sucuri sau salate de fructe, cel puţin o dată pe zi;

- mierea cu pâine prăjită sau băuturile îndulcite cu miere: sucul proaspăt preparat de lămâie îndulcit cu o lingură mare de miere, pot suplini de minune dejunul zilnic;

- magneziu, în cantitate de aproximativ 300 mg pe zi, sub formă de comprimate. Acestea trebuie administrate dimineaţa în timpul micului dejun şi la amiază în timpul prânzului.

Farmacia verde

Aplicate de sute de ani, leacurile populare dau rareori greş în lupta cu boala.
Anemie de primăvară
* Rădăcina de ştevie de grădină este foarte bună împotriva anemiei, pentru că absoarbe fierul din pământ. Se prepară un decoct dintr-o linguriţă de rădăcină de ştevie, care se fierbe într-o cană de apă, vreme de 5 minute. Se strecoară, se beau două căni pe zi, înainte de masă, una dimineaţă şi alta seara, înainte de culcare;

* Se pun la fiert 10-15 g de rădăcină de hrean tăiată mărunt, în jumătate de litru de apă, şi se fierb 10 minute. Se beau 2-3 căni pe zi. O reţetă mai gustoasă: se taie rădăcina de hrean în rondele, care se pun într-un borcan şi se pudrează cu zahăr. Se închide borcanul şi se pune conţinutul la macerat. Din siropul format, se administrează copiilor o lingură pe zi;
Afecţiuni respiratorii
* Se pun 3-4 conuri de pin sau brad într-un litru de apă şi se lasă să se macereze o oră. Apoi se pune vasul pe foc şi se lasă să fiarbă 3-4 minute. Se stinge focul, se acoperă vasul cu un capac, se lasă să se infuzeze 10 minute. Se beau trei căni pe zi.
Crize de astm
* Se taie o căpăţână de usturoi în lamele fine, ce se pun la macerat 15 zile, în trei litri de ţuică de ţară. Se scutură în fiecare zi. Se filtrează printr-un tifon. În caz de criză de astm, se înmoaie o bucată de zahăr în acest alcool şi se suge încetişor;
* Se opăreşte o linguriţă de turiţă mare cu o cană de apă şi se lasă la infuzat 10 minute. Se bea o cană pe zi. Răreşte crizele şi le potoleşte. Atenţie: turiţa e interzisă în caz de constipaţie.
* Se opăreşte o linguriţă de lumânărică cu o cană de apă. Se lasă să se infuzeze 10 minute, se strecoară. Se beau 3-4 căni pe zi. Strecuraţi ceaiul printr-un tifon, fiindcă planta are nişte perişori mici, care pot irita esofagul;
* Pentru degajarea bronhiilor, inhalaţiile cu frunze de mentă dau rezultate excelente. Puneţi un pumn de plantă într-un lighean, turnaţi deasupra apa clocotită şi respiraţi vaporii fierbinţi, cu grijă să nu vă ardeţi. Pe lângă frunze, puteţi adăuga şi 4-5 picături de ulei esenţial de mentă.

Bronşită

* Tocaţi o ceapă, apoi amestecaţi-o cu 2-3 frunze de varză tăiate cât mai mărunt. Pudraţi-le cu zahăr tos şi lăsaţi-le la macerat 48 de ore. Se formează un soi de sirop din care se ia câte o lingură de mai multe ori pe zi;
* 100 g de violete uscate sau proaspete se amestecă cu 400 g de miere, 300 ml de apă şi se pun la fiert până ce lichidul dobândeşte consistenţa unui sirop. Se filtrează şi se păstrează la rece. Se administrează 2-3 linguriţe seara.
* Tăiaţi 3 sau 4 cepe în sferturi, fierbeţi-le într-o jumătate de litru de apă, vreme de 10 minute. Strecuraţi. Se bea tot lichidul într-o zi, porţionat, în pahare de ţuică;
Gripa de primăvară
* Puneţi la fiert o sticlă de vin roşu. Adăugaţi 15 g scorţişoară, 5 bucăţi de zahăr şi câteva felii de lămâie. Beţi o jumătate de sticlă pe zi, împărţită în 4 porţii. Se repetă reţeta, trei zile la rând. Dacă boala trenează, faceţi o cură de mere. Mâncaţi între 500 g - 1 kg de mere rase, exceptând orice alt aliment, vreme de 2-3 zile;
Răceli de primăvară
* Muştarul bunicilor noastre este de mare actualitate în răceli mai uşoare. Amestecaţi 150 g făină de muştar cu puţină apă rece. Lăsaţi-o să stea un sfert de oră, apoi adăugaţi pasta obţinută în 4 litri de apă caldă. Turnaţi-o într-un lighean şi băgaţi-vă picioarele înăuntru. Temperatura apei nu trebuie să depăşească 40 de grade, fiindcă muştarul îşi pierde puterea;
* Radeţi rădăcina de hrean şi puneţi cataplasme pe piept.

Computerul, o ameninţare pentru sănătatea ochilor

* monitorul LTD, ochelarii antireflex, odihna şi alimentaţia corespunzătoare sunt “armele” cu care puteţi “contraataca atacul” *

Cum computerul a devenit inevitabil în viaţa de zi cu zi, mai ales dacă lucrezi câte 8 ore în faţa unui monitor, mai devreme sau mai târziu apar o serie de simptome precum dureri de cap acute, oboseală, tulburări de vedere, ochi uscaţi ori lăcrimare excesivă, dureri ascuţite de ochi, senzaţie de presiune intracraniană, stare de ameţeală sau de greaţă. Consecinţa? Nu te mai poţi concentra la ce ai de făcut şi devii irascibil. În plus, apare şi riscul mai multor afecţiuni oculare, între care glaucomul.

Irinel Rogalschi, medic specialist medicină de familie, e îngrijorată, în mod special, de sindromul dependenţei de calculator, mai ales atunci când e vorba de cei mici: ”Copiii zilelor noastre sunt mult mai interiorizaţi, nu se mai joacă. Din ce în ce, dispar relaţiile inter – umane şi ceea ce înseamnă ele: privirea, atingerea... Frecvent, vin la cabinet copii palizi şi încercănaţi, din cauza calculatorului. Aproape că nu mai văd copii îmbujoraţi de la joacă... Ajung să trăiască într-un fel de lume a lor. Pe mulţi îi atrag site-urile cu referate, pe care le copie cap coadă...”.

Calculatorul oboseşte ochii

Problemele cu lucrul pe computer apar şi la copii şi la adulţi pentru că cititul pe monitor e mai complicat decât cititul unei hârtii obişnuite. O pagină tipărită are semne bine delimitate de tuş negru pe hârtie albă, pe care ochiul sănătos le percepe cu uşurinţă. În cazul calculatorului, este vorba de pixeli al căror contrast nu e la fel de bun. Literele sunt mai strălucitoare în centru şi îşi pierd din intensitate spre margini. Acest lucru face ca ochii să se concentreze mai greu asupra literelor şi imaginilor, având tendinţa de a "fugi" într-o măsură imperceptibilă conştient. Necesitatea unei ajustări continue oboseşte ochii, apărând chiar o senzaţie de arsură pe care o simţi după mai multe ore în faţa calculatorului.
Elemente de protecţie

În astfel de situaţii trebuie să vă protejaţi cât mai mult ochii. E bine să aveţi un monitor LCD (cu ecran plat), ce reduce mult presiunea asupra ochilor, cât şi reflexia excesivă a luminii. Pentru monitoarele CRT (cu tub catodic) se folosesc ecrane de protecţie, care ar trebui să aibă acelaşi efect.
Lentilele antireflex sunt foarte utile, indiferent ce monitor aveţi. Fie că deja purtaţi ochelari, fie că nu, proprietatea aceasta ajută foarte mult ochii să se concentreze asupra imaginii din faţa lor. De regulă, ochelarii obişnuiţi pentru citit nu sunt la fel de eficienţi şi pentru monitor, pentru că problema nu este ochiul în sine, ci situaţia diferită la care trebuie să se adapteze. Unele persoane cred că ochelarii pentru calculator, chiar fără dioptrii, înrăutăţesc vederea. Este o concepţie greşită. Ochelarii antireflex împiedică avansarea eventualei afecţiuni deja produse de monitor. Vă puteţi comanda ochelari doar antireflex sau ochelari cu dioptria prescrisă de medic şi cu această trăsătură în plus. Ochelarii sunt de preferat lentilor de contact concepute în acest scop, ce sunt mai puţin recomandate deoarece tind să usuce ochii. De fapt, uscatul ochilor e altă problemă provocată de munca îndelungată la computer. În general, când privim un monitor, clipim mai rar ca de obicei. Praful aderă la suprafaţa expusă a ochiului, lipindu-se şi iritându-l, deoarece pelicula de lichid care îl protejează lipseşte. E bine să clipiţi din când în când, de mai multe ori consecutiv, şi eventual să folosiţi lacrimi artificiale, care se găsesc în farmacii.
Durerile de cap, o cauză a problemelor cu ochii

Este foarte posibil să suferiţi din acest motiv dacă: 

- sunteţi conştienţi de faptul că aveţi ochii foarte obosiţi şi aveţi o senzaţie de mâncărime sau de iritare în zona lor;
- de foarte multe ori vă suprasolicitaţi ochii sau aveţi dificultăţi în a vedea obiecte aflate la distanţă, după ce v-aţi concentrat privirea asupra obiectelor aflate în imediata apropiere, sau invers;
- temporar, aveţi privirea înceţoşată;
- suferiţi de ameţeală.

Mic “ghid” pentru a preveni oboseala ochilor la birou

 - asiguraţi-vă că scaunul, biroul şi monitorul sunt aşezate în cele mai confortabile poziţii pentru dumneavoastră. Staţi drept, cu spatele susţinut şi folosiţi un scăunel pentru odihna picioarelor, în cazul în care nu ating podeaua;

- păstraţi o distanţă de 50 – 60 centimetri faţă de monitor;
- evitaţi contrastul puternic între lumina monitorului şi cea din background;

- evitaţi lumina prea slabă sau prea puternică în încăpere; ar trebui ca aceasta să vină dintr-o parte şi nu din faţă sau din spate, ca să evitaţi reflexiile suplimentare;
- păstraţi în permanenţă monitorul curat;
- asiguraţi-vă că biroul în care lucraţi este bine ventilat sau încercaţi să lucraţi lângă o fereastra deschisă, pentru că aveţi nevoie de cât mai mult oxigen;
- luaţi pauze regulat (teoretic, la fiecare 15 minute) şi plimbaţi-vă, dacă simtiţi nevoia, pentru a vă dezmorti şi a ajuta ochii să se relaxeze. Setaţi contrastul şi luminozitatea monitorului la niveluri acceptabile;
- în timpul pauzelor, concentraţi-vă privirea asupra unor lucruri aflate mai departe, pentru a vă odihni muşchii oculari;
- dacă vă copiaţi un document tipărit în computer, asiguraţi-vă că atât documentul cât şi monitorul se află la aceeaşi distanţă de ochi. Cel mai bine, aşezaţi foile pe un clipboard;
- mergeţi în mod frecvent la controale oftalmologice;
- încercaţi să evitaţi stresul;
- odihniţi-vă mai mult (şi mai bine!) noaptea. Sunt recomandabile cel puţin 8 ore de somn. Farmacia verde

Legume şi fructe pentru sănătatea ochilor

Morcovi: Mari deţinători de provitamina A, ideali în prevenirea, chiar şi tratarea bolilor de ochi. Consumaţi-i cruzi sau sub formă de suc, eventual amestecat cu suc din rădăcină de pătrunjel, în proporţie de 3/1, câte 250 ml pe zi;
Ceapa: Are o reputaţie bună pentru efectul său antimicrobian, antisclerotic şi de ameliorare a circulaţiei sangvine intraoculare;
Usturoiul: Are acelaşi efect ca şi ceapa, dar acţionează cu mai multă promptitudine în reducerea aterosclerozei şi tensiunii arteriale. Ideal ar fi să consumaţi zilnic până la o căpăţână de usturoi crud;
Afine: Conţin în cantităţi însemnate provitamina A şi vitamina C şi în plus acţionează antimicrobian. Se recomandă consumarea lor zilnică, sub formă proaspătă sau decoct. Acesta se obţine prin fierberea 5 minute a unei linguriţe de fructe într-o cană cu apă. Se lasă la infuzat 15 minute, apoi se strecoară. Se bea o cană pe zi. Ceaiul se poate utiliza şi la efectuarea de băi oculare, de mai multe ori pe zi.
Cătine: Fructele conţin o substanţă numită manitol, care acţionează benefic în tratarea glaucomului. Se recomandă consumul de fructe proaspete (200 - 300 g/zi), sau uscate (câte un vârf de cuţit de mai multe ori pe zi).

Ţelina: Sucul este folosit în unele afecţiuni oftalmologice, fie prin picături aplicate pe pleoape, fie prin tamponări ale pleoapelor.

Medicina naturistă

Albăstrele: În cazul ochilor obosiţi, al cearcănelor, al pleoapelor ridate, se vor aplica zilnic comprese sau cataplasme cu infuzie de flori de albăstrele (o lingură de flori la 2 pahare cu apă); au proprietăţi calmante, tonifiante;

Teiul are acţiune calmantă, decongestivă; se foloseşte sub formă de decoct (10 g la un pahar de apă); se pun comprese care se menţin pe pleoape timp de 15 minute, în cazul cearcănelor şi al pleoapelor iritate;

Frunze de ceai chinezesc: Acţionează favorabil asupra cearcănelor şi a pungilor de sub ochi; comprese cu decoct cald cu o linguriţă la cană.

Petale de trandafir: Pentru ochii obosiţi; comprese cu infuzie din o linguriţă de petale la un litru de apă;

Rădăcină de nalbă mare: Are proprietăţi emoliente, de hidratare a pleoapelor ridate; comprese la ochi cu decoct preparat din 2 linguri de rădăcini la o cană de apă;

Flori de muşetel: Calmante, dezinfectante, antiinflamatoare: băi de ochi cu infuzie preparată din 3 linguri de flori la o cană de apă; după 15 minute, se filtrează şi se adaugă 4 g de acid boric;

Flori de gălbenele: Au efect calmant; comprese cu 10 g de tinctură preparată din 20 g de flori macerate, timp de 8 zile, în 100 ml de alcool de 70 de grade la 100 ml de apă fiartă şi răcită;

Frunze de patlagină: În conjunctivite, blefarite; băi locale cu infuzie preparată din 2 linguri de frunze la o cană de apă;

Turiţa mare: Se recomandă în afecţiuni oculare (conjunctivite); comprese cu infuzie din 2 linguri de plantă la o cană de apă;

Fruncte de fenicul: Au proprietăţi antiseptice: băi de ochi cu infuzie preparată dintr-o linguriţă de fructe la o cană de apă;

Asmatui: Remediu pentru inflamaţii ale pleoapelor; spălături locale cu infuzie cu 2 linguri de plantă la o cană de apă sau cu suc obţinut din plante proaspete;

Ceai negru: Conţine tanin şi reduce umflăturile din jurul ochilor.