Bărbaţii, mai afectaţi de gută decât femeile

Foto: www.pulsmedia.ro

* Guta este o forma de artrită (inflamaţia articulaţiilor), caracterizată prin durere, edem, roşeaţă şi căldură locală (inflamaţie), precum şi prin incapacitatea funcţională a articulaţiei *

Fără tratamentul corespunzător, boala prezintă acutizări frecvente, care pot cauza leziuni severe ale articulaţiilor, tendoanelor sau a altor ţesuturi. Cauza principală a gutei este hiperuricemia (excesul de acid uric în sânge). Hiperuricemia este deseori asimptomatică şi nu cauzează complicaţii, majoritatea persoanelor cu nivel crescut sanguin al acidului uric nedezvoltând niciodată gută. Când nivelul acidului uric are valori foarte mari, acesta poate forma cristale de urat, care se depun apoi la nivelul articulaţiior.
Sfaturi pentru a diminua efectele nedorite ale gutei

Odată instalată guta, pentru revenirea la o stare de sănătate cât mai apropiată de normalitate sunt indicate:
- scăderea în greutate (în cazul pacienţilor cu gută supraponderali) şi menţinerea unei greutăţi normale. Este utilă în acest scop adoptarea unei diete cu puţine grăsimi;
- administrarea unei medicaţii diuretice (care elimină excesul de apă şi sare de la nivelul organismului). Este important ca orice pacient cu gută să consulte un specialist înaintea utilizării unor tratamente medicamentoase complementare;
- exerciţiul fizic regulat şi evitarea sedentarismului.
Pacienţii cu gută care nu au simptome, dar au niveluri crescute de acid uric în sânge nu necesită tratament specific. Trebuie reţinut însă că pacienţii cu acid uric extrem de crescut în sânge trebuie investigaţi pentru a identifica eventualele leziuni renale sau articulare. Nivelul acidului uric trebuie monitorizat de medicul de familie până la revenirea la normal a concentraţiei acestuia.

Pentru bolnavii de gută, o serie de măsuri care pot fi luate strict la domiciliu:
- diminuare disconfortului şi durerii cauzate de atacul de gută;
- repaus al articulaţiei până la terminarea atacului;
- ridicarea segmentului afectat;
- aplicarea locală a unei comprese calde. Dacă acest lucru nu ajută, se poate încerca aplicare locală a unei pungi cu gheaţă;
- administrarea de antiinflamatorii, cu evitarea aspirinei care vă poate înrăutăţi starea.

Simptomele atacului de gută cedează de obicei în aproximativ 24 de ore de la iniţierea tratamentului. Mai trebuie să aveţi în vedere faptul că atacul de gută apărut la un pacient vârstnic poate dura mai mult şi poate fi de asemenea mai grav.
Dacă evoluţia bolii a depăşit 10 ani şi nu s-a efectuat nici un tratament, este posibil ca acidul uric să se fi acumulat la nivelul articulaţiilor sub forma cristalelor de acid uric (tofi gutoşi). Dacă aceşti noduli devin dureroşi, produc deformarea articulară şi tratamentul medicamentos nu reuşeşte micşorarea lor, este recomandat tratamentul chirurgical de corectare (excizia chirurgicală a tofilor).

Regimul alimentar pentru bolnavii de gută

Tratamentul nutriţional este esenţial în gută şi are drept obiective creşterea diurezei şi alcalinizarea urinei, reducerea greutăţii corporale, scăderea aportului de purine, dar şi eliminarea alimentelor ce declanşează atacul de gută şi scad eliminarea acidului uric.

* În mod obişnuit, se recomandă asigurarea unei diureze de peste 2,5 l pe zi. Cantitatea de lichide ingerate (2,5 l) trebuie repartizată în 6-8 prize pe zi: 5-6 în cursul zilei şi una seara, la culcare. Creşterea volumului urinar se obţine prin consumarea de ceaiuri diuretice, apă potabilă sau ape oligominerale şi alcaline, ultimele având proprietatea de a ridica pH-ul urinar şi de a reduce cristalizarea acidului uric;
* La persoanele supraponderale, scăderea în greutate trebuie să se facă progresiv. Aportul caloric la cei cu exces ponderal se limitează la 1.500-1.600 Kcal pe zi, dieta trebuind să fie una lacto-fructo-vegetariană. Regimul alimentar este alcătuit din următoarele produse: lapte dulce sau bătut, iaurt, brânzeturi nesărate şi slabe; carne de vacă, găină şi peşte în cantitate redusă (de trei ori pe săptămână); ouă în cantitate redusă (1-3 ouă pe săptămână şi numai în preparate); grăsimi reduse până la 60 g pe zi; pâine albă veche de o zi; făinoase; mămăligă; legume verzi sub formă de supă, cremă de legume; cartofi; sucuri de legume, fructe; dulciuri. Cantitatea de sare admisă zilnic este de 1-2 g pe zi. Se permite aportul de cafea şi ceai, întrucât deşi au un conţinut crescut de metilpurine, acestea nu se transformă în acid uric;
* Din alimentaţie nu trebuie să facă parte: viscerele (rinichi, creier, ficat, momiţe etc.), peştele gras, carnea de animal tânăr (viţel, miel), supa de carne, cacao, ciocolată. Se va evita consumul de mezeluri bogate în gelatine şi se elimină alimentele care precipită atacul de gută: cârnaţi, pateuri de carne, crustacee, moluşte etc, precum şi alimentele bogate în acid oxalic, deoarece acesta agravează efectele hiperuricemiei: măceşe, spanac, smochine uscate, concentrate de tomate, sfeclă roşie, castraveţii, ţelina, fasolea albă ş.a. Din acelaşi motiv nu se vor consuma nici dulciuri concentrate. Se interzice consumul de alcool. Berea, care are un conţinut ridicat în purine, este considerată mai nocivă decât alte tipuri de alcool.

Tratamentele naturiste, adjuvante ale regimului alimentar pentru gută

Sunt recomandate ceaiurile depurative, diuretice sau chiar diureticele uşoare:
- Se poate face infuzie din una din următoarele plante: frunze de frasin, coada calului, troscot, rizomi de pir medicinal, rădăcină de iarbă mare, rădăcină de osul iepurelui. Se pun 1-2 linguri de plantă la o cană de apă şi se beau 1-3 căni pe zi;
- Benefică este şi o infuzie din 20 g flori de soc, 20 g flori de tei, 30 g frunze de mesteacăn şi 30 g frunze de urzică. Se pune o linguriţă amestec de plante la o cană de apă şi se beau 2-3 căni pe zi, timp de o lună;
- O alternativă o poate reprezenta amestecul a 30 g frunze de mesteacăn, 30 g rădăcină de osul iepurelui, 30 g măceşe, 10 g fructe de ienupăr. Se pune o lingură la o cană de apă şi se beau 1-2 căni pe zi timp de două săptămâni;
- De folos vă este şi un alt amestec, compus din 3 - 15 g flori de levănţică, 25 g flori de soc, 15 g sunătoare, 15 g rădăcină de brusture, 20 g rizomi de pir medicinal, 10 g fructe de ienupăr. Se pune o lingură la o cană de apă şi se beau la prânz 1-2 căni de infuzie caldă, timp de două săptămâni.

Efecte deosebite au şi frunzele de mesteacăn sub formă de infuzie din 2-3 linguriţe de frunze uscate la 200 ml de apă clocotită. După răcire, se adaugă un vârf de bicarbonat de sodiu. Se lasă la macerat 6 ore, apoi se bea în două reprize, la interval de 4 ore.

Acidul salicilic din coaja de salcie sau din alte specii care conţin această valoroasă substanţă biologic activă stimulează eliminarea pe cale urinară a acidului uric din sângele bolnavilor de gută. Se face un decoct din două linguri de pulbere de scoarţă la o cană de apă şi se iau 3 linguri pe zi.

Alte remedii utile în caz de gută sunt fructele uscate de ienupăr (decoct slab sau infuzie concentrată; 2-3 căni pe zi, respectiv 3-4 linguri pe zi), frunzele de afin (se face o cură, timp de 40 de zile, cu 2-3 căni pe zi de infuzie preparată dintr-o linguriţă de frunze la o cană de apă clocotită) şi hrean consumat ca atare, drept condiment. Fructele de cătină albă sunt un puternic vitaminizant, întărind organismul şi crescându-i capacitatea naturală de luptă împotriva agresiunilor de orice natură. Se toarnă 500 de ml de apă clocotită peste două linguri de fructe proaspete zdrobite, se lasă vasul acoperit 30 de minute, se strecoară şi se bea fracţionat pe parcursul unei zile.

Cireşele pot fi folosite şi ele ca remedii naturiste antiinflamatorii.

Algoritmul Google, aplicat în medicină

Google foloseşte o serie de algoritmi matematici speciali pentru a gestiona miliardele de pagini web şi pentru a le organiza într-o anumită ordine. Acum, cercetătorii de la Universitatea din Dresda doresc să folosească aceşti algoritmi pentru a cerceta „reţeaua” ce formează corpul uman, detectând cu ajutorul lor biomarkerii care oferă date esenţiale despre modul în care cancerul se răspândeşte în corp.

Oamenii de ştiinţă speră că această metodă va ajuta la identificarea rapidă a proteinelor care arată cât de agresivă poate fi o tumoare, ajutând doctorii să decidă dacă chimioterapia este cea mai bună soluţie în cazul respectiv.

Cercetătorii au modificat algoritmul Google pentru a descoperi noi biomarkeri ai cancerului, reprezentaţi de molecule produse de celulele canceroase. Aceşti biomarkeri sunt utili în identificarea cancerului în ţesuturile extrase din corp în cadrul unei biopsii.

Specialiştii trebuie să clasifice mai bine de 20.000 de proteine din corpul uman, clasificând relevanţa genetică a acestora pentru procesul de dezvoltare a cancerului pancreatic.

Acest proces era extrem de dificil şi dura foarte mult, markerii variind în funcţie de tipurile de cancer. Folosind algoritmii Google, cercetătorii au analizat reţeaua de interacţiuni dintre proteinele dintr-o celulă într-un mod similar în care firma americană analizează miliardele de legături de pe Internet.

Una dintre descoperirile reuşite de cercetători constă în identificarea unei proteine care permite diagnosticarea gradului de agresivitate a cancerului pancreatic în corpul unui pacient. Acum, oamenii de ştiinţă lucrează cu RESprotect, o companie de biotehnologie din Dresda, pentru conceperea unui nou medicament pentru tratarea cancerului pancreatic.

Sursa: Daily Mail

www.descopera.ro

Tatuajul medical

Exista cazuri cand unei persoane, careia i-a venit rau pe strada, nici macar un cadru medical nu-i poate veni in imediat ajutor, din lipsa de diagnostic. 

Pe de alta parte, suferinzii de boli cronice sunt deja demult diagnosticati, dar detaliile nu apar, decat pe fisa de la clinica, Infoniac.
In crizele majore, intarzierea poate fi fatala
Este clasic cazul diabeticilor insulino-dependenti, care pot lesina in public din cauza unei crize de hipoglicemie, usor de rezolvat daca stii care este cauza. Chiar si un medic, daca este de fata si n-are la el glucometrul, este pus in imposibilitate de a actiona rapid.
Intr-un cuvant, persoanele cu boli cronice ar trebui sa poata fi identificate, pentru o eventuala interventie imediata, daca este cazul.
Pentru asemenea situatii, doctorul Saleh Aidouqi, de la Michigan State University, SUA, a propus folosirea tatuajelor, cu care sa fie marcate acele persoane suferinde care, in cazul unei crize majore, necesita o anumita interventie imediata.

Scopul tatuajului medical - spune dr. Saleh Aidouqi - este de a avertiza asupra riscurilor persoanei bolnave. De exemplu, in cazul unui accident, nici medicul nu poate aplica medicatia adecvata, pana nu se asigura ca organismul o tolereaza si ca nu ea este incompatibila cu alte medicamente administrate.
Se impune o standardizare
Tatuajul, executat dupa metode standardizate, poate indica si ce alte medicamente consumi, la ce substante esti alergic, si, mai ales, bolile cronice de care suferi.
Articol complet pe http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/boli/tatuajul-medical-o-idee-care-poate-salva-chiar-si-vieti-1168291

Lentilele de contact, modă sau necesitate?

* V-aţi plictisit să purtaţi mereu aceiaşi ochelari? Vreţi o schimbare, poate chiar şi a culorii ochilor? Există soluţii!

Lentilele de contact sunt nişte mici bucăţi din plastic cu ajutorul cărora puteţi vedea clar şi fără ochelari. Ele se sprijină direct pe cornee (prima lentilă a ochiului) şi sunt menţinute pe loc datorită filmului lacrimal prezent tot timpul. În zilele noastre există o mare varietate de lentile de contact. Tipul care vi se potriveşte cel mai bine depinde de problema de vedere pe care o aveţi şi de stilul de viaţă. „Cel mai frecvent, lentilele de contact se folosesc ca substitut al ochelarilor, pentru corecţia diferitelor vicii de refracţie (astigmatism, miopie, hipermetropie). În afara acestor lentile de contact cu dioptrii, mai există şi lentile de contact terapeutice, folosite în tratamentul anumitor afecţiuni oculare”, precizează dr. Dorina Sârbu, medic primar oftalmolog.
Mare diversitate a lentilelor colorate

Există patru genuri mari de lentile de contact colorate:

1. Nuanţa vizibilă este, de obicei, o nuanţă deschisă de albastru sau verde adăugată lentilei şi are drept scop să vă ajute să o vedeţi mai bine atunci când o introduceţi sau o scoateţi din ochi, sau atunci când o scăpaţi. Fiind o nuanţă foarte deschisă, nu afectează culoarea ochiului;

2. Nuanţa accentuată este translucidă, puţin mai închisă decât culoarea naturală a ochiului. Aceste tip de nuanţă se aplică cel mai bine persoanelor cu ochii deschişi la culoare şi care doresc să-şi intensifice culoarea naturală a ochiului;

3. Nuanţa color este mai profundă şi mai opacă şi poate schimba radical culoarea ochiului. Aceste lentile conţin de obicei culori solide. Dacă aveţi ochii negri, aveţi nevoie de acest tip de lentile pentru a vă schimba culoarea. Lentilele colorate sunt făcute într-o gamă largă de culori, incluzând căprui, verde, albastru, violet, ametist şi gri. Producătorii de lentile au ajuns să mimeze destul de bine aspectul natural al părţii colorate din ochi. Partea centală a lentilei, din zona pupilei, este transparentă, astfel încât să puteţi vedea. Lentilele teatrale fac parte din categoria nuanţelor opace. Mult timp folosite în filme, pentru efecte speciale ale ochiului, sunt disponibile acum într-o gamă variată, transformând purtătorul unor astfel de lentile într-un extraterestru, jaguar, sau ce vă mai doriţi;

4. Nuanţele care filtrează lumina au apărut recent pe piaţă. Au fost proiectate pentru a fi folosite în sport, deoarece ele intensifică anumite culori (precum a mingilor de tenis sau a celor de golf), ca rezultat al estompării celorlalte culori. Astfel, mingea iese în evidenţă şi este mai uşor de ţintit. Aceste lentile pot fi folosite, în aceeaşi măsură, şi de către spectatori.

Medicii recomandă să nu se împrumute lentilele colorate, sau oricare alt tip de lentile de contact, deoarece sunt dispozitive medicale adaptate nevoilor specifice ale fiecărui individ. Schimbul de lentile de contact poate transmite o anumită bacterie, ce poate provoca infectarea ochiului sau poate duce la alte poţentiale boli periculoase. Lentilele colorate, cum ar fi cele deschise la culoare, trebuiesc bine curăţate şi dezinfectate cu produse adecvate de curăţat.

Sfaturi pentru alegerea culorii

* Dacă vă place să fiţi în centrul atenţiei şi aveţi ochii închişi la culoare, ar trebui să alegeţi lentile colorate în violet, verde sau albastru;

* Dacă pielea, părul şi culoarea naturală a ochilor au o tentă rece, ar trebui să alegeţi o nuanţă caldă pentru lentile, cum ar fi un maron deschis;

* Atunci când pielea este închisă la culoare, ar trebui să alegeţi lentile strălucitoare;

* În eventualitatea în care folosiţi machiaj, alegeţi o culoare a lentilei de contact care să iasă din umbra fardului;

* Timizii cu ochi albaştri ar trebui să aleagă lentile în gri sau verde. O altă opţiune este o nuanţă accentuată de albastru, care va defini conturul irisului şi va accentua culoarea naturală, dar nu o va schimba radical;
*  Dacă pielea, părul, machiajul şi culoarea naturală a ochilor au o tentă caldă, optaţi pentru lentile căprui.

Schimbaţi ochelarii cu lentile doar în baza sfatului specialiştilor

Este important ca lentilele de contact să fie prescrise de către medicul oftalmolog, după un consult prealabil, pentru că există situaţii care contraindică folosirea acestora. De exemplu, o artrita severă la mâini face dificilă utilizarea (aplicarea şi îndepărtarea) lentilelor de contact. Medicul va ţine cont de tipul problemei de vedere, de forma ochilor, de afecţiunile oculare care contraindică purtarea lentilelor de contact (ochiul uscat, alergii oculare etc.), sau alte afecţiuni medicale. Un alt aspect de care medicul va ţine cont este mediul în care vă desfăşuraţi activitatea, întrucât purtătorii de lentile de contact trebuie să se ferească de mediile cu fum, praf, nisip. După ce medicul v-a dat "undă verde”, vă va prescrie lentilele pe baza unor măsurători speciale şi vă va da sfaturi cu privire la modul de utilizare şi de întreţinere. Nerespectarea acestor instrucţiuni de utilizare creşte riscul apariţiei complicaţiilor oculare.

În vogă, lentilele moi

Lentilele de contact se mai împart în alte două mari tipuri: moi şi dure (rigide). Lentilele moi sunt cele mai populare. Sunt confecţionate dintr-un material plastic flexibil care absoarbe uşor apa (ceea ce permite schimburile de oxigen şi dioxid de carbon). Din categoria lentilelor moi fac parte lentilele convenţionale (se înlocuiesc la şase luni sau la un an), lentilele de o zi şi lentilele cu înlocuire frecventă (scad mult riscul de infecţie) - la două săptămâni (sau mai repede), lunar, bilunar sau la trei luni.

Avantaje şi dezavantaje ale lentilelor de contact

În genere, optează pentru această alternativă tinerii moderni, genul sportiv. Numai că, evident, nu e doar o modă a tineretului, ea câştigând teren şi în rândurile vârstei a doua şi a treia. Printre avantaje, merită nominalizat faptul că lentilele de contact dau o luminozitate mai mare şi nu restricţionează câmpul vizual, aşa cum se întâmplă în cazul ochelarilor clasici. Un avantaj pe care îl resimt miopii este acela că lentila nu micşorează imaginea, aşa cum fac ochelarii.

La capitolul “dezavantaje” figurează faptul că orice infecţie care apare la nivelul pleoapelor contraindică purtatul lentilei de contact. În altă ordine de idei, purtătorii de lentile de contact trebuie să ştie că se angajează la nişte costuri mai mari decât dacă ar purta ochelari. Şi, chiar dacă poartă lentile, nu înseamnă că renunţă definitiv la ochelari, care trebuie ţinuţi ca rezervă pentru momente când ochiul oboseşte şi are dese episoade de iritaţie din cauza lentilelor de contact. Trebuie avut în vedere şi că, în urma purtării lentilelor de contact, există riscul unei uscăciuni a ochiului. Soluţia o reprezintă lacrimile artificiale aplicate în timpul zilei, mai ales în oraşele foarte poluate. Dacă vederea devine neclară şi ochii devin roşii, trebuie scoase lentilele şi luată legătura cu oftalmologul. În acest sens, este necesară colaborarea permanentă între purtătorul de lentile de contact şi medicul specialist. Pentru a beneficia la maximum de lentile, este esenţial să urmaţi un “ritual de întreţinere”. Întotdeauna, înainte de a manevra lentilele, mâinile trebuie splălate cu apă şi săpun. În cazul femeilor, lentilele trebuie puse înainte de fardare sau aplicare a unei creme.

Cum combatem deshidratarea

* Fenomenul apare atunci când corpul pierde prea multe lichide: fie pentru că aportul de apă este oprit, ori atunci când cantităţi mari de apă sunt eliminate din corp prin diaree, vărsături, transpiraţie sau efort fizic *

Un aport de apă scăzut poate cauza crampe musculare şi o senzaţie de oboseală. În mod obişnuit, corpul absoarbe lichid din sânge sau alte ţesuturi ale organismului. Numai că în momentul în care organismul este deshidratat, acesta nu mai poate asigura necesarul de lichid pentru ca sângele să circule normal şi se poate ajunge în stare de şoc.

Pericolul de deshidratare e mai mare la început şi la final de existenţă

Nou - născuţii şi copiii mici au şanse mai mari de a se deshidrata deoarece:
- o porţiune mai mare din organismul lor o reprezintă apa;
- au o rată a metabolismului mai mare decât adulţii, astfel încât copii folosesc mai mult apa din organism;
- rinichii copiilor nu funcţionează la fel ca şi ai adulţilor, astfel încât rinichiul la copil nu conservă la fel de bine apa;
- sistemul imunitar al unui copil care ajută în lupta contra infecţiilor nu este dezvoltat în totalitate, ceea ce creşte şansa de a contacta o boală care cauzează diaree şi vărsături;
- adesea, copiii nu se alimentează şi nu consumă lichide atunci când se simt rău;
- depind de cei care îi îngrijesc pentru a-i hrăni şi hidrata.

Vârstnicii au şi ei şanse mai mari de a suferi de deshidratare fiindcă:
- nu consumă lichide deoarece nu au senzaţia de sete la fel de puternică ca în cazul tinerilor;
- rinichii nu mai funcţionează la fel de bine ca în tinereţe;
- nu consumă lichide datorită incontinenţei (incapacitatea de a-şi controla vezica urinară);
- au probleme de ordin fizic sau suferă de unele boli care nu le permit: să ţină un pahar cu apă în mână; produc durere în momentul când se dau jos din pat sau se ridică de pe un scaun; nu le permit deplasarea la toaletă.

Semnele de început ale deshidratării sunt, conform www.sfatulmedicului.ro: gura uscată şi saliva lipicioasă; reducerea cantităţii de urină şi schimbarea culorii urinei (urina concentrată); comportament distrat sau foarte iritat. În stadiile incipiente este posibil ca deshidratarea să fie remediată la domiciliu. Este necesar de a se reduce pierderile de lichid şi de a se înlocui aceste pierderi. Atunci când situaţia devine gravă şi organismul intră în stare de şoc, trebuie chemată salvarea de urgenţă.

Metode de rehidratare a organismului, funcţie de vârstă

În cazul nou născuţilor şi a copiilor până la un an, nu se recomandă aşteptarea instalării deshidratării pentru a înlocui lichidele pierdute. Copiii trebuie hidrataţi pentru a evita aceste probleme: 

- dacă copilul este alăptat la sân, este indicată alăptarea lui cât mai des, regulă valabilă şi pentru alăptarea la biberon;
- se poate încerca o rehidratare orală, dacă apare o deshidratare uşoară. Cantitatea de lichid necesară depinde de greutatea copilului şi de severitatea deshidratării;
- dacă micuţul a început să mănânce cereale, lichidele necesare pot fi compensate prin cereale. De asemenea, copilul poate consuma piure de cartofi sau de banană, dacă aceste alimente au mai fost consumate anterior.

În ce-i priveşte pe copiii cu vârste cuprinse între 1 an şi 11 ani:

- este necesar ca părinţii să se asigure că micuţii consumă des lichide;
- pentru copiii deshidrataţi este necesară o rehidratare orală cu suc de portocale sau apă plată;
- părinţii trebuie să permită copiilor să bea câtă apă consideră că este necesar. Ei trebuie să încurajeze copiii să bea multe lichide. Copiii între 4 şi 10 ani ar trebui să bea cel puţin opt pahare de lichid pe zi, pentru a acoperi cantităţile de lichid pierdute;
- cerealele cu lapte pot fi de asemenea de ajutor pentru refacerea cantităţilor de lichid consumat.

Atunci când vine vorba de adolescenţi şi de adulţi, în momentul în care apare o deshidratare uşoară sau moderată în cursul efortului fizic sau a muncii în aer liber:
- trebuie oprită activitatea pentru câteva minute de odihnă;
- persoana trebuie să plece din bătaia soarelui şi să se odihnească câteva minute într-un loc răcoros la umbră;
- surplusul de haine trebuie înlăturat;
- se recomandă consumarea unei băuturi răcoritoare cum ar fi apa, sucul sau băutura energizantă, pentru a înlocui lichidul pierdut în timpul efortului. Se recomandă consumarea a doi litri de lichid rece în următoarele 2-4 ore. Necesarul zilnic pentru a înlocui lichidele pierdute sau eliminate este de aproximativ 10 pahare de apă;
- se recomandă odihnă şi hidratare pentru următoarele 24 de ore. Cu toate că s-ar putea ca simptomele să dispară după câteva ore, este necesară o zi şi jumătate pentru a înlocui lichidele pierdute din organism.

Prevenirea deshidratării

La fel ca în multe alte situaţii, e mai uşor să previi decât să tratezi. Tocmai de aceea, sunt indicate:
- un tratament prompt la domiciliu în cazul diareei, vărsăturilor sau febrei;
- nu se recomandă consumul de cafea, sucuri din cola sau alte băuturi care conţin cofeină. Ele cresc eliminările de urină şi sporesc deshidratarea;
- evitarea regimurilor hiperproteice. Dacă o persoană se află la un regim hiperproteic, aceasta trebuie să consume cel puţin 8-12 pahare de lichid zilnic;
- nu se recomandă consumul de alcool, inclusiv bere sau vin. Ele cresc deshidratarea şi fac dificil de luat deciziile corecte;
- nu e indicată administrarea tabletelor de sare. Majoritatea oamenilor au parte de destulă sare în dietele lor;
- oprirea efortului fizic în cazul apariţiei ameţelii sau a oboselii foarte mari;
- se recomandă purtarea unui singur rând de haine uşoare, deschise la culoare în cazul efortului fizic în aer liber;

- nu se recomandă efectuarea efortului fizic în haine de latex.

Motive temeinice pentru a bea apă

Foto: http://www.stefanimccune.com

În ideea de a ne convinge cât e de necesară hidratarea organismului, specialiştii site-ului webMD.com ne spun care sunt efectele benefice ale apei:  

1. Menţine un echilibru între funcţiile organismului. Lipsa apei din organism afectează bunul mers al întregului corp. Apa e necesară pentru absorbţia nutrienţilor, pentru digestie şi menţinerea temperaturii constante a corpului;

2. Poate controla caloriile din corp. Consumul apei în timpul mesei nu are nici un efect asupra greutăţii corporale. Creşterea în greutate se datorează exclusiv aportului mare de calorii. Apa nu are calorii, deci nu influenţează îngrăşarea;

3. Ajută la energizarea muşchilor. Deshidratarea e o problemă des întâlnită, în special la persoanele care fac sport. Cum corpul nostru pierde fluide prin transpiraţie, urină şi respiraţie, e important nu numai să bem cei 2 l de apă pe zi, ci şi să recuperăm cantitatea de fluide pierdută prin exerciţii;

4. Oferă pielii un aspect plăcut. Deshidratarea e principalul vinovat pentru pielea obosită sau uscată. O hidratare corectă face ca pielea să capete un aspect sănătos, deoarece aduce nutrienţi şi curăţă organismul de toxine;

5. Ajută la prevenirea afecţiunilor renale. Lipsa lichidelor din organism poate favoriza apariţia pietrelor la rinichi. Una din cele mai eficiente modalităţi de a preveni litiaza renală este să vă menţineţi hidrataţi 24 de ore pe zi.

Fructele, esenţiale într-o hidratare rapidă

Fructele zemoase, consumate regulat, pot să acopere necesarul zilnic de minerale şi zahăr. Mai mult, ele pot să hidrateze organismul mai eficient decât un simplu pahar cu apă, consideră specialişti englezi, citaţi de “Libertatea”.

În fruntea fructelor zemoase cu acţiune hidratantă se află pepenele roşu, care conţine 92% apă, 8% zahăr şi concentraţii importante de săruri hidratante, calciu, magneziu, potasiu şi sodiu. Totodată, pepenele roşu este bogat în vitamina C. Datorită conţinutului său bogat în apă (96%) şi balanţei echilibrate de minerale, castravetele are un efect hidratant de două ori mai puternic decât aceeaşi cantitate de apă consumată. Un studiu realizat de experţi de la Universitatea din Napoli a relevat că substanţe care se găsesc în fructe precum pepenele verde şi papaia sunt mai eficiente în hidratarea organismului decât toate băuturile izotonice administrate sportivilor profesionişti.