Cea mai buna dieta pentru creier

Un studiu publicat în această lună în jurnalul The Archives of Neurology (citat de www.descopera.ro), a identificat cea mai bună dietă pentru creier.

Conform cercetătorilor, aceasta este dieta mediteraneană, iar lista efectelor pozitive este una impresionantă: dieta reduce riscul atacurilor cerebrale, diminuează riscul pierderii de memorie şi protejează vasele de sânge din creier.

Dieta mediteraneană este compusă din legume, fructe, peşte, cereale integrale, nuci, ulei de măsline şi implică un consum moderat de alcool, limitând consumul de carne roşie, dulciuri şi cereale rafinate (precum pâinea albă sau orezul alb).

Aceasta este prima cercetare care studiază efectul dietei mediteraneene asupra vaselor de sânge din creier. Studiile precedente au arătat că o dietă mediteraneană este asociată cu un risc redus de a suferi de afecţiuni cardiace, atacuri cerebrale şi afecţiuni cognitive, precum boala Alzheimer.

La acest studiu au participat peste 1.000 de voluntari care au completat chestionare cu privire la dieta lor de zi cu zi. Apoi, cercetătorii i-au împărţit în grupuri, în funcţie de cât de aproape era dieta lor de cea mediteraneană.

Oamenii de ştiinţă au studiat apoi creierul participanţilor cu ajutorul unui aparat de tip RMN, pentru a identifica ceea ce specialiştii denumesc "hipersemnale de materie albă". Aceste zone pot fi identificate pe imaginile captate cu ajutorul aparatului de rezonanţă magnetică, luând forma unor micro-leziuni. Acestea semnalează existenţa unor zone afectate în cadrul vaselor de sânge din creier. Aceste vase de sânge pot provoca atacuri cerebrale minore (aşa-numitele silent strokes), ce nu prezintă simptome imediate, dar care afectează, în timp, performanţa cognitivă.

Studiul a arătat că persoanele a căror dietă era cea mai apropiată de cea mediteraneană prezentau cel mai mic număr de astfel de micro-leziuni.

De asemenea, cercetătorii au descoperit că persoanele care consumau mai multe grăsimi mononesaturate, precum cele din uleiul de măsline, aveau mai puţine leziuni de acest tip.

Dr. Clinton Wright, unul dintre conducătorii studiului, a avertizat că studiul nu demonstrează că dieta mediteraneană provoacă mai puţine daune cerebrale, adăugând că este nevoie de efectuarea unor studii ulterioare. Dr. Wright a adăugat, însă, că cercetarea sa sugerează că dieta are un efect protector asupra vaselor de sânge din creier.

Sursa: WSJ

Neofobia alimentară, întâlnită la mulţi copii

Foto: www.bebemagia.ro

* Refuzul dar şi teama de alimente noi (neofobia) apar frecvent la copii cu vârste între 2 şi 6 ani, deşi nu e neobişnuit nici pentru un copil de 18-24 de luni, şi se manifestă prin refuzul efectiv al copilului de a-şi diversifica dieta *

Specialiştii consideră că adoptarea obiceiurilor care îngrijorează părinţii lor reprezintă, de fapt, încercarea copilului de a-şi manifesta independenţa şi fac parte dintr-o etapă normală de dezvoltare.
În perioada preşcolară, procesul de creştere somatică a copiilor înregistrează o aparentă încetinire, iar apetitul lor poate fi mai diminuat. La această vârstă par a fi mai interesaţi în a descoperi lumea înconjurătoare, decât de a se hrăni corespunzător.
În cazul în care copilul începe să refuze consumul unor alimente diversificate şi doreşte să îşi centreze regimul pe un singur tip de mâncare, specialiştii recomandă părinţilor să continue să-l ofere copilului (atât timp cât este hrănitor), însă pot încerca să-i adauge acestuia şi alte produse. Aceasta este o metodă menită să determine copilul ca, în timp, să consume şi alte alimente.

“În general, copiii se alimentează instinctiv, mulţi preferând dulciurile. E important ca părinţii să nu le ofere recompense pentru a mânca, folosind formule de genul: “Dacă mănânci, îţi cumpăr o jucărie”. Copilul trebuie să mănânce pentru că e important să se alimenteze. Pe de altă parte, atunci când copiii refuză un aliment, e posibil şi să aibă o intoleranţă, şi atunci trebuie consultat medicul. Acelaşi lucru trebuie să-l facă părinţii atuncii când copiii au o preferinţă exagerată pentru dulciuri, de exemplu, tot medicul fiind cel în măsură să stabilească dacă nu e vorba de un început de diabet” precizează dr. Maria Andronicescu, medic pediatru. 

Cu timpul, copilul va cere singur diversificarea ofertei alimentare

Dacă e clar că e vorba de capricii alimentare şi nu de o problemă medicală, părinţii sunt sfătuiţi să nu le acorde prea multă atenţie, deoarece cu cât li se va da mai multă importanţă, cu atât vor dura mai mult sau se vor amplifica. Tot ce trebuie să facă este să fie atenţi ca alimentele consumate să fie nutritive şi sănătoase. Copilul nu îşi va corecta singur comportamentul, dacă adultul de lângă el este prea dur sau prea permisiv. În acest sens, părintele ar trebui să instituie un orar pentru mese şi gustări, dar nu trebuie să oblige copilul să mănânce ce nu doreşte.

Pentru părinţi, e important să continue să realizeze regimul alimentar zilnic al copiilor respectând sugestiile din piramida alimentelor. Oferindu-i copilului o gamă largă de alimente, părintele îi lasă acestuia libertatea de a alege exact ce îi place, satisfăcându-i în acelaşi timp şi nevoia de a lua decizii independente. Cu timpul, copilul ajunge să resimtă şi el monotonia din alimentaţie şi va cere singur diversificarea ofertei culinare. Astfel, micuţul simte că ia singur hotărâri ce îl privesc direct şi îşi dezvoltă şi obiceiuri nutriţionale sănătoase.
Pot exista zile în care copiii să mănânce mult mai puţin decât de obicei. Aceasta nu este o situaţie alarmantă, deoarece el va recupera necesarul caloric consumând alimente în exces zilele următoare. În aceste situaţii, părinţii sunt sfătuiţi să introducă în meniul copiilor şi în orarul alimentar cât mai multe gustări (în principal bazate pe fructe, cereale integrale, lactate), pe lângă cele trei mese obligatorii. Variante de gustări: fructe proaspete, brânzeturi, legume crude, cereale integrale, sandwich-uri cu unt de arahide.
Recomandări cu caracter general
- adulţii trebuie să ofere în permanenţă exemple copiilor în ceea ce priveşte adoptarea unui stil de viaţă sănătos, iar obiceiurile alimentare nu fac excepţie;
- apetitul copiilor trebuie dezvoltat prin stimularea simţurilor, deci, cu cât preparatele culinare sunt mai aromate, mai parfumate şi mai aspectuoase, cu atât există mai multe şanse să atragă atenţia şi să deschidă pofta de mâncare a copilului;
- părinţii sunt sfătuiţi să introducă în alimentaţia copiilor încă de la vârsta de 6 luni, legume şi fructe cât mai diverse, sub formă de piureuri;
- copiii nu trebuie forţaţi să mănânce un aliment pe care nu îl doresc sau când simt că nu le este foame;
- copiii nu trebuie încurajaţi să consume între mese produse hipercalorice având un conţinut ridicat de zahăr, deoarece le vor diminua pofta de mâncare.
Părinţii e indicat să nu ofere gustări copiilor cu mai puţin de o oră înainte de ora mesei. Este important de înţeles că aceste capricii alimentare ale copiilor sunt considerate ca fiind normale doar dacă durează 7- 10 zile. Dacă, însă, copilul refuză o alimentaţie corectă mai mult de 2 săptămâni, părinţii sunt sfătuiţi să consulte medicul specialist.

Teama de alimente noi (Neofobia alimentară)

Frica de a încerca noi alimente este relativ larg răspândită în rândul copiilor. Părinţii sunt sfătuiţi să fie cât mai înţelegători cu copilul şi să nu îl oblige să accepte imediat un aliment nou introdus în dietă. De obicei, sunt necesare mai multe mese în cadrul cărora copilul să regăsească noul aliment (de preferat, gătit în forme diferite pentru a se putea decide care îi place mai mult). Părinţii confruntaţi cu această situaţie ar trebui să continue să ofere produsul respectiv, precum şi alimente cu care copilul este deja familiarizat până în momentul în care copilul ajunge să se obişnuiască.

Există copii care pot fi determinaţi să încerce un aliment nou dacă li se sugerează că ar trebui să guste cel puţin o dată fiecare tip de mâncare din farfurie. Sunt multe situaţii particulare în care copiii imită comportamentul adulţilor, iar refuzul lor de a accepta un aliment este generat sau întreţinut de o atitudine asemănătoare cu cea a unui adult.
Este important de reţinut că obiceiurile alimentare ale copiilor se modifică în timp, iar ceea ce la început nu le plăcea sau nu era consumat cu plăcere poate fi ulterior integrat în alimentaţia zilnică relativ uşor.

Şantajul emoţional

Copiii privesc în general refuzul de a consuma diverse alimente ca pe o modalitate excelentă de a-şi şantaja emoţional părinţii; dacă în timpul mesei copilul decide că nu va mânca ceea ce îi este servit şi îşi manifestă explicit preferinţa pentru un alt fel de mâncare, de cele mai multe ori mama îi va pregăti felul preferat. Astfel copilul simte că îşi impune propria-i voinţă şi că poate influenţa şi comportamentul celor din jur. Refuzul acesta este un capriciu alimentar care, dacă îi este îndeplinit de prea multe ori, poate degenera, copilul începând să aibă pretenţii din ce în ce mai exagerate. De aceea, specialiştii recomandă părinţilor să ofere copiilor o gamă cât mai variată de alimente, care să le asigure necesarul caloric şi nutritiv, să le satisfacă în acelaşi timp nevoia de nou şi să se adapteze gusturilor lui.

Gustările diversifică dieta

E bine să fie introduse în meniul copiilor, pentru că sunt surse excelente de nutrienţi şi energie dacă au un conţinut sănătos şi nu dezechilibrează orarul propriu-zis al meselor. Gustările nu trebuie să fie confundate cu deserturile. O gustare sănătoasă este compusă din: fructe şi legume proaspete, cereale integrale, brânzeturi, dar şi lapte, sucuri de fructe, piureuri de fructe, covrigei sau sandwich-uri uşoare. Cantitatea este şi ea importantă: dacă gustarea este abundentă, copilul îşi va pierde pofta de mâncare. Gustările pot fi alcătuite şi din sucuri, însă în cantitate moderată, chiar dacă cele naturale aduc nutrienţi importanţi (prea mult suc înseamnă, de cele mai multe ori, prea mult zahăr). Sucurile (şi băuturile în general) ar trebui servite după masă, pentru a nu influenţa apetitul.

În concluzie, copiii nu trebuie forţaţi să consume produse cu care nu sunt obişnuiţi sau pe care declară vădit că nu le agreează, doar pentru că părinţii le consideră nutritive, ci trebuie să aibă mereu o alternativă. Specialiştii avertizează că prin forţarea unui copil să consume un anumit aliment, părinţii îi pot afecta pe termen lung comportamentul alimentar (efectele putând fi resimţite chiar şi la vârsta adultă). În schimb, dacă copilul are în faţă variante şi alimente diverse, simte că el este cel care îşi hotărăşte meniul, iar acest lucru îi oferă siguranţa propriilor decizii, dar şi puterea de a-şi dezvolta obiceiuri alimentare sănătoase, pe care le va promova în perioada adultă. 

Cardiopatia ischemică, o maladie care lasă miocardul fără “hrană”

Foto: www.sanatate.bzi.ro

Boala afectează arterele ce hrănesc inima, care îşi micşorează calibrul, având drept consecinţă scăderea cantităţii de sânge ce irigă muşchiul inimii, miocardul.

Fenomenul de reducere a fluxului de sânge prin arterele coronare a fost numit în limbaj medical “ischemie”. Modificările cardiace produse de ischemie sunt desemnate de termenul “cardiopatie”. Ischemia se exprimă clinic prin durere la nivelul pieptului, zona precordială. Uneori miocardul lucrează mai intens pentru a face faţă solicitărilor şi cere astfel o cantitatea mai mare de oxigen şi produsi energetici: acizi graşi, glucoză. Numeroşi factori de risc

O parte pot fi schimbaţi, de pacienţi şi de medici, iar o parte nu. Factorii de risc “bătuţi în cuie” sunt sexul, ereditatea (istoric familial de boală cardiovasculară) şi vârsta.

Printre factorii de risc ce pot fi schimbaţi se regăsesc: hipertensiunea arterială, nivelul crescut al colesterolului, fumatul, obezitatea, inactivitatea fizică, diabetul zaharat ş.a. “În ultima vreme, principalul factor de risc este stresul. Alcoolul este, de asemeni, toxic pentru miocard. Grav e că în ultimii ani a scăzut media de vârstă a celor diagnosticaţi cu cardiopatie. Dacă înainte femeile erau protejate până la menopauză, acum vin înainte de 50 de ani cu angină sau chiar infarct. Am avut pacienţi ce nu ştiau că sunt bolnavi, ce au făcut infarct la 45 de ani. Din fericire, în paralel s-au îmbunătăţit şi metodele de tratament, ce sunt individualizate, pentru fiecare bolnav”, subliniază dr. Elena Cardaş, medic primar medicină internă. 

Principala cauză de cardiopatie ischemică este ateroscleroza - o boală ce are ca substrat o placă formată din fibre, celule din peretele vasului, grăsimi cum ar fi colesterolul (placa de aterom), ce este practic lipită de peretele arterei coronare afectate, micşorând fluxul de sânge dincolo de obstrucţie.

Agravarea simptomelor indică un infarct miocardic

Cardiopatia ischemică se exprimă prin durere (angină), care poate fi interpretată prin caracteristicile ei:

- localizarea - în spatele sternului sau precordial;
- iradierea - tipic în umărul stâng, faţa internă a braţului, antebraţului, ultimele 2 degete; trebuie subliniat că există mai multe locuri unde durerea poate fi simtiţă: în spate, în dinţi, la nivelul stomacului, în umeri, în ambele mâini;
- modalităţi de a simţi: presiune, arsură, gheară, cuţit, disconfort greu de definit;

- apariţia durerii: cea cu caracteristicile de mai sus poate să apară la efort, repaus, frig, alimentaţie bogată, stres;
- dispariţia şi diminuarea durerii - există posibilitatea ca durerea să dispară după administrarea de nitroglicerină, 1-3 tablete sublingual. Dacă nitroglicerina administrată la interval de 5 minute nu-şi exercită efectul, îneamnă că angina are un caracter grav;

 - durerea ce dispare la încetarea efortului este caracteristică anginei stabile de efort;

 - dacă durerile apar în repaus şi n-au legătură cu efortul, putem afirma că avem de-a face cu angina instabilă (preinfarct);
- durata: aproximativ 5 - 10 minute. O durere apărută brusc, sfâşietoare, cu senzaţia de sfârşit iminent, cu durata de cel puţin 30 minute, este sugestivă pentru infarctul miocardic acut;

Exista şi ischemie ce nu se exprimă prin durere: ischemia silenţioasă.

Modalităţi de diagnosticare 

În prezent există echipamente medicale capabile să deceleze ischemia la nivelul coronarelor:

- Electrocardiograma de repaus - înregistrează activitatea electrică a inimii în repaus şi poate decela anumite modificări de segment ST şi undă T;
- Electrocardiograma de efort - este un test necesar pentru a obiectiva impactul efortului asupra activităţii electrice a inimii cât şi toleranţa bolnavului cu cardiopatie ischemică la efort;
- Înregistrarea Holter a activităţii electrice a inimii - permite înregistrarea continuă a potenţialelor electrice pe o durată de 24 ore;
- Coronarografia - permite vizualizarea arterei coronare îngustată de placa de aterom;
- Explorarea irigaţiei coronariene cu izotopi radioactivi.

Regimul de viaţă al pacienţilor cu cardiopatie ischemică

1. Regimul alimentar trebuie să excludă excesul de alimente bogate în colesterol: carnea grasă, creier, mezeluri, unt, ouă, brânzeturi grase, untură, ciocolată. Sunt indicaţi, în schimb, nutrienţii care conţin coenzima Q10: ulei de peşte, soia, rapiţă, porumb şi măsline, sardină şi macrou, peşte de apă dulce, carne de vită, porc (fără slănină), oaie şi pasăre, unt, nuci, spanac, alune de pădure, căpşuni, arahide, usturoi, morcov şi varză. De asemeni, trebuie suplimentată vitamina E (asimilată din aceleaşi uleiuri şi alimente, la care se adaugă grâul germinat, mazărea, porumbul fiert, pâinea Graham şi neagră), vitamina C (fructe şi legume), vitamina P (în toate fructele de pădure) şi magneziul;

3. Cafeaua trebuie consumată slabă, 1-2 ceşti/zi, iar la pacienţii cu tulburări de ritm (bătăi neregulate ale inimii), tahicardie (bătăi prea rapide ale inimii), nervozitate sau insomnie, trebuie exclusă;

4. Evitarea tensiunii psihice de orice gen şi renunţarea la fumat sunt obligatorii;

5. Efortul fizic intens este contraindicat. Gradul de efort fizic trebuie restrâns până sub nivelul efortului care produce durerea. Crescând progresiv efortul, durerea va apărea la eforturi din ce în ce mai mari. Antrenamentul fizic cel mai comun constă din plimbări zilnice, progresive ca durată şi distanţă, cu evitarea căldurii excesive, frigului şi vântului.

6. Actul sexual poate fi practicat, evitându-se excesele, eventual putându-se administra înainte, în scop profilactic, Nitroglicerină sublingual.

Tratamentul chirurgical şi medicamentos

- Angioplastia coronariană -se poate dilata zona ocluzată folosind un cateter cu un balonaş dezumflat ce pătrunde până la locul respectiv; prin umflarea balonaşului se dilată artera, iar pentru a o menţine dilatată se foloseşte un cadru metalic numit stent;
- By - pass aorto - coronarian -   artera coronară obstruată este şuntată cu o venă prelevată din anumite părţi ale corpului de la acelaşi pacient, venă ce este conectată cu artera aortă, reuşind astfel să aducă cantitatea de sânge necesară activităţii inimii.

Medicamentele folosite în tratamentul cardiopatiei ischemice au ca obiective reducerea consumului de oxigen al inimii, prin micşorarea contracţiei miocardului (propanolol, atenolol, metoprolol, verapamil) şi creşterea cantităţii de sânge la nivel coronarian (nitroglicerina, isosorbit dinitrat, amlodipina, felodipina). Se pot folosi medicamente ce scad colesterolul la persoanele ce îl au crescut: fibratii, lovastatin, simvastatin cât şi medicamente antihipertensive. Sunt excluse experimentele, orice medicament fiind imperios să fie prescris de medic.

Remedii naturiste

Puteţi încerca un tratament care, la început, durează 6 luni, în trei reprize, fiecare a câte 2 luni. Ulterior, tratamentul se reduce la 1-2 luni pe trimestru.

Etapa I

Cura de epurare a organismului durează 3-6 zile în prima repriză, 6-9 zile în cea de-a doua şi 9-12 zile în cea de-a treia. În această etapă se consumă numai sucuri naturale de legume, fructe şi ceai, decoct circa 5 minute, 1-2 litri pe zi, din următorul amestec de plante medicinale: frunze şi fructe de păducel (4 părţi), frunze şi fructe de afin (3p), frunze de urzică (2p), păpădie (1p), scoarţă de salcie (1p), flori de sulfină (1p) şi talpa gîştei (1p);

Etapa a II-a

Tratamentul propriu-zis se face pe o perioadă de 1-1,5 luni, în care la cele enumerate în etapa I se adaugă următoarele remedii: ulei de peşte sau ulei de soia (rapiţă, măsline), 1-2 linguri/zi, cu 10-20 picături de zeamă de lămîie, dimineaţa, cu circa 30 de minute înaintea micului dejun; oţet de mere, 1-2 linguri/zi, dimineaţa diluat în 100 ml ceai medicinal sau apă, luat înghiţitură cu înghiţitură, timp de o lună (este contraindicat în caz de hipotensiune, boli gastrice, hipertiroidie şi insuficienţă corticosuprarenală, gută şi litiază renală urică); drojdie de bere uscată, 1 linguriţă de 2-3 ori/zi, după mesele principale, ca atare sau dizolvată în apă minerală, ceai sau alt lichid, de preferat dintre cele recomandate pentru acest tratament, timp de 2 săptămîni/lună; borş de tărâţe, 1 pahar (circa 200 ml) de 2-3 ori/zi, între mese, 1-2 luni/trimestru (contraindicat în caz de gastrite, ulcer gastric şi dispepsii acide).

Un remediu cu rezultate spectaculoase este maceratul de usturoi cu miere şi propolis, la care se adaugă o tinctură specială. Mai întâi se prepară tinctura de usturoi 60% (600 g de bulbi trecuţi prin maşina de tocat carne, la 1 l alcool etilic de 90-95 de grade). Se lasă la macerat o săptămână, cu agitaţie zilnică, folosindu-se doar lichidul de după decantare. Apoi se prepară tinctura de propolis: la 100 ml alcool de peste 80 de grade se adaugă 20 g propolis; amestecul se introduce într-un vas, se încălzeşte la 30-35º C şi se amestecă bine; această procedură se repetă zilnic, o săptămână, după care, amestecul se lasă la decantat şi se alege doar lichidul curat. Se amestecă apoi cele trei ingrediente în următoarele proporţii: 62% tinctură de usturoi, 32% miere de albine (de preferinţă de salcîm) şi 6% tinctură de propolis. Se mai prepară o tinctură 10% din flori şi frunze de păducel şi coajă de salcie, în părţi egale, care se adaugă 10% în remediul de bază.

Etapa a III-a

Constă într-o pauză de circa două săptămâni.

Legumele crude, un "super-carburant" al vietii (I)

Pe drept cuvant, in ultima vreme se vorbeste tot mai mult despre ele.
Studii recente de mare amploare dovedesc ca sunt un "super-carburant" al vietii, care stimuleaza metabolismul si regenereaza organismul, creierul, sistemul nervos, sistemul hormonal si imunitar. In plus, au o influenta decisiva asupra bunei functionari a celulelor, carora le livreaza energia solara vitala. Dar toate astea cu o conditie: eficienta acestor vegetale pretioase necesita un comportament alimentar corect. Mai precis: legumele crude trebuie mancate constient si incet, foarte bine mestecate si inmuiate in saliva, pentru ca digestia incepe chiar din cavitatea bucala. Si este, efectiv, o placere sa savurezi fiecare imbucatura in liniste si cu recunostinta. In felul acesta, cruditatile devin un adevarat medicament miraculos, un izvor de tinerete.
* Cantitatea zilnica de legume crude trebuie sa se ridice la circa 30% din necesarul total de hrana. Consumul regulat al unei cantitati prea mari poate ingreuna intestinul si provoaca procese de fermentatie periculoase, cu urmari grave.
* Este recomandabil ca dupa ora 18 sa se consume cruditati putine, sau chiar deloc, in cazul persoanelor cu dispepsie. Date pe razatoarea mica, ele sunt supuse unui fel de proces de pre-digestie, care le usureaza valorificarea. Astfel preparate, reziduurile si toxinele din stomac si intestin sunt "legate" mai bine si eliminate cu un consum mai redus de energie, stimuland considerabil procesul de curatare a intestinelor. Cruditatile proaspete, consumate cu masura, pot deveni, astfel, alimente terapeutice valoroase, deci o sursa - de exceptie - de substante vitale.
Cruditatile se "rafineaza" si se imbogatesc cu ingrediente biologice, doar la masa!
Printre ingrediente se numara:
* uleiul presat la rece (de ex. de masline).
* otetul natural de fructe
* amestecurile speciale de plante uscate si macinate care stimuleaza digestia, compuse din: 1 parte busuioc, rozmarin, oregano si marar, 1/2 parte de cimbru si 1/7 parte de boia de ardei.
* cateva picaturi de zeama de lamaie (maximum o jumatate de lamaie).
* maslinele sau caperele
* ceapa tocata
* usturoiul proaspat presat (seara, cu masura)
* verdeturi proaspete: patrunjel, creson, codite de ceapa verde etc. Sunt sanatoase si dau gust bun salatelor.
* dupa preferinte, si sosul de iaurt sau de kefir.

Castravetele
Componente principale: caroten, vitaminele B1, B2, B6, C, E, K, acid pantotenic, calciu, potasiu, niacina, biotina, acid folic, acid silicic, magneziu, sodiu, fosfor, fier, iod, molibden, mangan, siliciu, seleniu, fluor, vanadiu, nichel, zinc, cupru, substante vegetale asemanatoare hormonilor, melatonina (urme), substante vegetale secundare.
Efect vindecator:
* Castravetele are un puternic efect drenant.
* Elimina reziduurile si toxinele din sistemul digestiv (doar mestecat bine).
* Stimuleaza rinichii si vezica, vindeca edemele, decongestioneaza circulatia sangelui la nivelul inimii si al rinichilor.
* Are efecte terapeutice importante in reumatism si guta.
* Combate - prin actiunea sa bazica - supraaciditatea.
* Stimuleaza toate procesele functionale din metabolism.
* Sucul proaspat de castravete calmeaza bufeurile.
* Ajuta la regenerarea si curatarea pielii.
* Intareste parul si unghiile (acidul silicic).
* Influenteaza dezvoltarea oaselor si a dintilor.
Utilizare:
Castravetele este un produs de infrumusetare extrem de apreciat, mai ales ca masca pentru fata (suc+putina argila). Coaja de castravete aplicata circa 5 minute pe fata improspateaza si curata tenul.
Recomandari:
Persoanele cu stomac sensibil ar trebui sa rada castravetele sau sa-l mestece foarte bine. Foarte bun este si sucul natural de castravete: mentine elasticitatea si tineretea pielii si a tesutului conjunctiv.
Alte surse pretioase de acid silicic: patlagina, coada-calului, meiul, ovazul, orzul.

Morcovul
Componente principale: caroten, vitaminele B1, B2, B6, C, D, E, K, niacina, acid folic, biotina, calciu, potasiu, magneziu, fosfor, fier, siliciu, acid pantotenic, cupru, mangan, cobalt, zinc, nichel, molibden, vanadiu, fluor, selen, iod, pectina, celuloza, ulei eteric, diversi aminoacizi si zaharuri, substante vegetale secundare (flavonoide), pigment galben-portocaliu.
Efect vindecator:
Morcovul este o leguma bine suportata, cu compusi extrem de pretiosi.
* Stimuleaza metabolismul celular si respiratia celulelor.
* Curata sistemul digestiv (de ex. in combinatie cu o salata mixta, ca aperitiv).
* Elimina parazitii din intestin (morcovii putin caliti ajuta la "asezarea" microorganismelor "prietenoase" in intestinul gros si in cel subtire).
* Datorita continutului ridicat de vitamina A (beta-caroten) are efect terapeutic asupra mucoaselor intestinale si a sistemului imunitar.
* Are efect anticancerigen, mai ales in sistemul digestiv.
* Stimuleaza regenerarea pielii, a ochilor si a nervilor oculari.
* Intinereste celulele pielii si ale creierului, le face mai elastice si incetineste, astfel, procesul de imbatranire.
* Are efect curativ in hipertiroidie si in afectiunile cardiovasculare.
* Ajuta la "repararea" celulelor deja afectate.
Utilizare:
Morcovul poate fi combinat cu aproape toate celelalte legume si cereale. Este aliment si medicament si trebuie mancat crud sau putin calit si savurat in mod constient. Pentru preparare, ideale ar fi uleiurile de calitate (presate la rece).

Usturoiul
Componente principale: alicina, aliinaza, flavonoide, substante naturale asemanatoare hormonilor si antibioticelor, colina, adenozina, potasiu, magneziu, fier, zinc, sulf, iod, seleniu, urme de germaniu, molibden, cupru, mangan, fosfor, calciu, vitaminele A, B1, B2, C, E, niacina, substante vegetale secundare (de ex. rutina).
Efect vindecator:
Ghidul oficial al medicamentelor mentioneaza urmatoarele efecte curative ale usturoiului:
* Efect antibacterian.
* Antimicotic (impotriva ciupercilor patogene, mai ales in intestin).
* Reduce lipidele (grasimile din s ange).
* Impiedica lipirea lamelelor de sange.
In plus:
* Amelioreaza respiratia celulelor, prin valorificarea optima a oxigenului.
* Este termoregulator.
* Regenereaza sangele, inima si sistemul hormonal.
* Incetineste evolutia arteriosclerozei, poate preveni sclerozarea arterelor.
* Poate reduce valorile ridicate ale tensiunii arteriale si colesterolului.
* Imbunatateste fluxul si fluidifica sangele.
* Este un dezinfectant natural al tractului digestiv.
* Combate bacteriile negative din intestin si descompune toxinele.
* Stimuleaza irigarea sanguina si peristaltismul intestinal, eliminarea reziduurilor si activitatea glandelor digestive.
* Este un stimulator al fierii si un intaritor al imunitatii.
* Are efect antispasmodic, antimicrobian si antiseptic.
* Alicina are o actiune antiinflamatorie si poate preveni infectiile stomacale si intestinale.
Utilizare:
Usturoiul proaspat trebuie taiat marunt sau presat, pentru a-si mentine in totalitate substantele componente.
Ca doza generala, se recomanda 1-2 catei de usturoi pe zi, in salate, impreuna cu alte legume, cu spaghete sau pur si simplu in sucul de morcovi.
Recomandare:
Pentru reducerea mirosului, mestecati chimen, marar sau patrunjel verde, beti zer, clatiti-va gura cu apa mentolata sau amestecati-l cu ulei de masline si cateva picaturi de zeama de lamaie.

Radacina de telina
Componente principale: caroten, vitaminele B1, B2, B6, C, K, niacina, acid pantotenic, acid folic, magneziu, potasiu, calciu, sodiu, fosfor, siliciu, fier, mangan, cupru, molibden, zinc, seleniu, sulf, uleiuri eterice, substante vegetale asemanatoare hormonilor (apiol, inosit...), substante vegetale secundare.
Efect vindecator:
* Are efect diuretic, stimuleaza eliminarea reziduurilor si toxinelor (prin rinichi).
* Decongestioneaza sistemul limfatic si armonizeaza (prin apiol) sistemul hormonal.
* Rasa, curata (bland) canalul digestiv.
* Are efect bazic, calmant si relaxant.
* Previne stazele, reducand, astfel, hipertensiunea si edemele.
* Accelereaza procesul de vindecare in afectiuni precum reumatismul, guta, artrita si supragreutatea.
* Prezinta o actiune stimulatoare asupra creierului si a metabolismului.
Utilizare: sub forma de suc si salate.
Sursa: www.formula.as

Iarna, problemele de sănătate se agravează

* Anotimpul pe care îl traversăm este bogat în evenimente meteorologice care se pot răsfrânge asupra sănătăţii şi pot influenţa negativ evoluţia unor boli *
Scăderile bruşte de temperatură, temperaturile extreme şi modificările presiunii atmosferice reprezintă o îngrijorare pentru pacienţi cu boli reumatismale, cardiace sau respiratorii. Principalele afecţiuni sunt localizate la nivelul căilor respiratorii (bronşite, faringite, amigdalite, sinuzite şi chiar pneumonii), a aparatului cardio-vascular şi dermului. În plus, pe fondul unor afecţiuni mai vechi pot apărea complicaţii.
Sindromul Raynaud este un exemplu clasic de boală influenţată de temperatură. Expunerea la frig face ca vasele mici de la nivelul mâinilor să se contracte, iar degetele şi palmele devin succesiv albe (ischemice), albastre (cianotice) şi roşii (hiperemice). Modificarea de culoare datorată întreruperii circulaţiei este însoţită de furnicături şi durere. Acestă afecţiune este specifică femeilor tinere, sănătoase şi reprezintă un răspuns vasomotor exagerat la emoţii sau la frig. Sindromul Raynaud secundar apare în afecţiuni precum lupusul, sclerodermia, dermatomiozita. Atunci când survine la persoane sănătoase, fără o boală de fond, tratamentul este mai mult unul igieno-dietetic şi constă în evitarea frigului şi a expunerii la rece, interzicerea fumatului. Uneori se pot folosi medicamente vasodilatatoare.
Bolile reumatice
Persoanele cu astfel de boli trebuie să-şi ia măsuri profilactice în perioada mai rece a anului. Bolile reumatice sunt meteosensibile, scăderea temperaturii şi vremea înnorată producând exacerbarea durerilor. Manifestările diferă de la o persoană la alta, în funcţie de sensibilitatea fiecăreia şi de cât de repede organismul se adaptează noilor condiţii.
Cea mai comună boală reumatică, influenţată de vremea rece, este artroza. Cunoscută în popor drept “reumatism”, artroza este consecinţa distrugerii cartilajului articular. Modificările osoase care apar în artroză fac ca receptorii de la nivelul osului să resimtă perturbările atmosferice şi durerea să fie mai intensă.
În tratamentul artrozei se folosesc medicamente pentru combaterea inflamaţiei, precum antiinflamatoare nesteroidiene, corticoterapia. Alături de acestea, boala artrozică poate beneficia de pe urma fizioterapiei, a balneoterapiei, gimnasticii medicale.
Pentru evitarea acutizărilor provocate de temperaturile scăzute, bolnavii de artroză trebuie să evite expunerea la frig şi umezeală.
Cardiacii, afectaţi de frig
Un studiu britanic a arătat că rata deceselor produse de infarctul de miocard este mai mare iarna şi în perioadele cu temperaturi scăzute. De asemenea s-au înregistrat mai multe cazuri de accidente trombotice în urma expunerii la frig. Schimbările de front atmosferic determină o sensibilitate mai mare în cazul pacienţilor cardiovasculari. Presiunea atmosferică scăzută duce la tahicardie şi la creşterea tensiunii. De asemenea, frigul îi afectează pe cei care au probleme cu tensiunea arterială şi cu circulaţia sângelui.
Cardiacii trebuie să evite ieşirea din casă dimineaţa şi seara târziu, când temperaturile sunt foarte scăzute, pentru că în aceste condiţii ei pot suferi un spasm coronarian, urmat de scăderea fluxului de sânge în arterele coronare. Consecinţa poate fi instalarea anginei sau chiar a infarctului. Bătrânilor cu o circulaţie periferică deficitară trebuie să li se administreze suplimente vasodilatatoare periferice, iar cei cu alte afecţiuni trebuie să respecte tratamentul prescris de medicul specialist.Frigul poate fi vinovat de apariţia sau accentuarea hipertensiunii arteriale, insuficienţei cardiace, arteriopatiilor, insuficienţei circulatorii la nivelul extremităţilor (mâini, picioare) şi îndeosebi bolii cardiace ischemice. Iarna cresc simţitor solicitările la serviciul de ambulanţă pentru atacuri vasculare cerebrale şi infarct miocardic. În plus, infecţiile respiratorii pot crea complicaţii cardiacilor. La câteva săptămâni de la contractarea unei infecţii, bolnavul poate suferi o insuficienţă cardiacă, drept urmare a slăbirii organismului. Infecţiile afectează uneori şi muşchiul cardiac, provocând miocardite, pericardite sau endocardite infecţioase. Cardiacii trebuie să evite pe cât posibil locurile aglomerate şi contactul cu bolnavii.
Frigul este periculos pentru cardiaci, dar de aici nu trebuie să se înţeleagă că ei sunt nevoiţi să stea izolaţi în casă toată iarna. Ideal ar fi ca plimbările să nu se facă dimineaţa şi seara, când temperaturile sunt mai scăzute. Foarte periculos pentru cardiaci este şocul hipotermic. Nu treceţi brusc de la căldura din casă la temperaturile foarte scăzute de afară, întrucât puteţi suferi un atac de cord. Evitaţi efortul fizic prelungit, alcoolul şi respectaţi un regim alimentar echilibrat, care să includă o hidratare corectă şi să excludă condimentele şi grăsimile.
Astmul, agravat iarna
Aerul rece poate precipita crizele de astm. Dacă aerul este şi uscat, aşa cum se întâmplă în sezonul rece, disconfortul acestor pacienţi este şi mai mare. Activităţile fizice desfăşurate în aceste condiţii de temperatură şi umiditate pot oricând să declanşeze crize astmatice. Persoanele cu afecţiuni ce pot fi agravate de vremea rece trebuie să-şi ia anumite măsuri preventive. Este bine să se evite ieşirea din casă atunci când temperaturile sunt foarte mici, mai ales dacă persoana suferă de boli coronariene sau respiratorii. Se recomandă celor cu boli ale aparatului respirator să îşi facă vaccinul antigripal şi antipneumococic.
Risc de paralizie facială periferică
Tot în cadrul afecţiunilor neurologice care apar sau sunt agravate din cauza frigului, trebuie amintită şi paralizia facială periferică. Aceasta nu provoacă mari disfuncţii, dar perturbă estetica feţei. Şi nu e puţin lucru să te uiţi în oglindă şi să constaţi că ai un ochi mai mare şi nu-l mai poţi închide sau că nu mai simţi cu jumătate de faţă etc. Boala este provocată de expunerea la curent sau de existenţa unui disconfort termic al capului - umblatul fără căciulă. De asemenea, o altă cauză frecventă în rândul tinerilor este spălatul pe cap şi ieşirea la scurt timp într-un mediu friguros. Cel mai frecvent tinerii suferă din cauza asta. Nu dau importanţă acestor lucruri, se spală pe cap, nu se usucă foarte bine, ies la discotecă cu capul descoperit, stau în curent şi apare paralizia facială. Din fericire, boala este vindecabilă într-o proporţie de 90% dintre cazuri, existând şi situaţii în care vindecarea nu este completă. 
Sinuzitele, afecţiuni frecvente în sezonul rece
Numărul sinuzitelor acute este mai mare iarna, deoarece virozele banale deschid calea spre suferinţă. Simptomele sunt durerile intense de cap, febra, starea generală proastă, înfundarea nasului, eventual scurgerea de puroi din nas. Când aceasta nu apare, puroiul stagneaza în sinusuri, durerile devenind atroce. În astfel de situaţii, pacientul trebuie să se prezinte la un consult ORL şi nu să-şi administreze singur medicaţia. Odată început un tratament antibiotic pentru rino-sinuzita acută, el trebuie să dureze minimum 7 zile, media fiind de 10 zile. În afară de antibiotice se mai prescriu decongestionante nazale şi antiinflamatorii.
Rino-sinuzitele cronice sunt cele mai frecvente, ele fiind suferinţe rino-sinusale care durează de mai mult de 12 săptămâni. Simptomele resimţite de pacient sunt înfundarea nasului, uneori intermitentă, prezenţa secreţiilor urât mirositoare care se scurg din nas, scăderea mirosului. Cauzele frecvente care produc cronicizarea rino-sinuzitelor sunt poluarea, factorii toxici profesionali, fumatul, alergiile, suferinţele dentare neglijate.
În general, tratamentul antibiotic, antiinflamator şi decongestionant nazal nu rezolvă rino-sinuzita cronică, ajungându-se la intervenţiile chirurgicale, ce se fac acum cu ajutorul endoscopului. Astfel, pacientul este externat după 48 de ore, întoarcerea lui la activităţile curente fiind foarte rapidă. De reţinut că puncţiile nu au ieşit încă din uz, uneori au importanţa lor terapeutică, dar condiţiile de anestezie s-au ameliorat şi pacientul are mai puţin de suferit chiar dacă i se face puncţie.
“În acest anotimp, fiecare trebuie să încerce o profilaxie a episoadelor dureroase. Să se protejeze termic, purtând haine şi încălţăminte corepunzătoare, căciula fiind de preferat să fie din fibră naturală. Cel mai bine e să previi acutizarea bolilor, să nu şofezi excesiv, de exemplu, sau să eviţi să stai prea mult pe scaun”, precizează dr. Constantin Tudorache, medic şef la Secţia de Recuperare a Spitalului de Pediatrie Botoşani.