Postul, un bun prilej pentru detoxifierea organismului

* Fără a fi o indicaţie medicală nutriţională, postul creştin aduce certe beneficii, important fiind ca el să fie ţinut de oameni sănătoşi *

Restricţiile din această perioadă nu se adresează doar alimentelor de origine animală, ci şi unor vicii precum consumul de alcool sau tutun. Postul ajută la revitalizarea organismului, la normalizarea  tensiunii arteriale şi a nivelului colesterolului, dând luminozitate tenului, energie şi vitalitate.

Alte beneficii pentru sănătate

O alimentaţie fără produse de origine animală scade procesele de fermentaţie şi de putrefacţie din intestin, ceea ce are drept consecinţă reducerea populaţiei de microbi şi a toxinelor din tubul digestiv. Consumul crescut de alimente bogate în fibre contribuie de asemenea la curăţarea intestinului şi asigură o mai bună funcţionare a tubului digestiv. Consumul mare de lichide (apă, ceaiuri, supe) hidratează organismul, măreşte diureza şi detoxificarea.

În lipsa cărnii, a produselor lactate şi a ouălor, se observă şi o curăţare lentă a ficatului şi a vezicii biliare, ficatul fiind cel care metabolizează toate principiile alimentare absorbite din intestin, iar vezica biliară locul de depozitare al sucurilor reziduale din ficat.

În Post, circulaţia sanguină va fi mult mai bună, iar sângele va putea transporta mai uşor hormonii, enzimele, antioxidanţii şi, mai ales, oxigenul, necesar tuturor celulelor şi ţesuturilor.

Postul, recomandat persoanelor sănătoase
O atenţie deosebită în post trebuie acordată prevenirii acumulării unui surplus ponderal, indicată fiind evitarea consumării în exces a pâinii, cartofilor, ciocolatei, nucilor, fasolei, sau a diverselor tipuri de foietaj. 
Postul creştin este o practică recomandată cu precădere persoanelor sănătoase. Chiar şi în cazul acestora se consideră că uneori postul este relativ contraindicat, exemplele următoare fiind elocvente:

- gravidelor în trimestrul III de sarcină nu le este indicat postul total, ci maxim o restricţie la dieta ovo-lacto-vegetariană, pentru a acoperi necesarul proteic crescut în această perioadă;

- în cazul lucrătorilor care depun efort fizic intens, cărora regimul strict vegetarian nu le aduce un aport caloric suficient;

- persoanelor care au suferit de anorexie sau bulimie nu le este benefic postul, la fel şi celor cu  imunitate scăzută.

„Persoanele ce sunt în evidenţă cu anumite afecţiuni trebuie să-şi stabilească principiile alimentare din timpul Postului împreună cu medicul curant sau cu cel nutriţionist”, punctează dr. Dorina Mandanac, medic specialist medicină de familie.

Imunitatea, scăzută în timpul postului

În afara beneficiilor aduse de o alimentaţie cu caracter detoxifiant, trebuie luat în calcul faptul că există boli care se agravează în perioada de post, astfel fiind cazul TBC-ului sau a problemelor gastro-intestinale. Se constată o creştere a cazurilor de tuberculoză în perioada postului, datorită faptului că organismul pierde din imunitate. În aceeaşi perioadă, organismul este mai supus riscului de infecţii decât în mod obişnuit. Tot organismul este privat de proteine animale care au un rol important pentru omul sănătos şi o valoare mai mare decât proteinele vegetale, acestea din urmă nereuşind să le substituie pe cele animale. Cele mai bune proteine vegetale se găsesc în ciuperci - ce ar trebui să facă parte din meniurile de post cât mai frecvent. Un organism sănătos poate suporta perioada de post fără probleme şi pentru a fi sigur că poate fi trecută cu bine această perioadă, trebuie ca alimentaţia să fie cât mai variată.

Dieta de post
Alimentele recomandate în post sunt: fasole, ciuperci, alune, mazăre şi soia (cele mai bune surse de proteine vegetale), legume proaspete cu frunze verzi (salata verde), tofu, seminţe de susan, smochine şi broccoli (surse vegetale de calciu), cereale integrale, orez nedecorticat, paste din făină integrală, cartofi (fierti sau copţi), nuci şi seminţe şi, cel mai important, fructe şi legume proaspete care conţin enzime, vitamine şi minerale.
Surse bune de energie, în perioada postului, sunt şi fructele uscate, care nu numai că potolesc foamea rapid, dar sunt şi o sursă excelentă de potasiu, calciu, fier, seleniu, vitamine A, B1, B2, C. Singura vitamină pe care alimentaţia vegetariană nu o poate asigura este vitamina B12 însă, de regula, depozitele hepatice sunt mai mult decât suficiente pentru a acoperi necesarul din această perioadă.

Analizele nutriţionale ale mâncărurilor de post dovedesc faptul că necesarul zilnic de calorii este asigurat. Spre exemplu, o porţie de borş de zarzavat, care conţine ceapă, morcov, cartof, păstârnac, ţelină şi pătrunjel, are 431 calorii, iar o porţie de ciorbă de fasole verde, care conţine morcov, fasole verde, ceapă, rădăcină de pătrunjel, bulion şi ardei gras, are 729 calorii. Unul dintre aceste feluri de mâncare ar putea fi aperitivul dintr-o zi de post. La felul doi, puteţi servi o mâncare de fasole verde care are 860 calorii, o tocană de cartofi, care are 1.231 de calorii sau pilaf sârbesc - 1.570 calorii.

Combinarea alimentelor, foarte importantă
Postul nu presupune doar o alimentaţie lipsită de "dulce" - adică produse animale - ci şi o dietă bine echilibrată. În concepţia tradiţională chineză, o dietă echilibrată presupune combinarea, la fiecare masă, a alimentelor acre, amărui, dulci, picante şi sărate. Trebuie subliniat că fiecare din aceste tipuri de alimente are un rol benefic asupra sănătăţii, dar, în acelaşi timp, pot fi dăunătoare dacă sunt consumate în exces. Astfel, excesul de alimente acre poate afecta splina, stomacul, musculatura sau cavitatea bucală (stomatite, afte); excesul de alimente amare poate tulbura aparatul respirator, intestinul gros (diaree), pielea şi părul; cele dulci pot provoca boli ale rinichilor, vezicii urinare sau ale sistemului osteo-articular; cele picante, în exces, pot afecta ficatul, colecistul, ochii sau tendoanele, în vreme ce excesul de alimente sărate va ataca sistemul cardio-vascular şi intestinul subţire.
Efectele alimentelor de post asupra organismului
În această perioadă, când e indicat să mâncaţi din belşug fructe şi legume, e bine să cunoaşteţi câteva proprietăţi esenţiale ale lor:
- ceapa, usturoiul, ridichile şi prazul conţin un antibiotic natural, alicina - care nu afectează flora microbiană, dar este capabil să distrugă germenii patogeni;
- usturoiul şi ceapa diluează sângele şi descongestionează;
- morcovii, bogaţi în betacaroten, împiedică formarea depozitelor pe pereţii arteriali, prevenind ateroscleroza. Ei reglează digestia, ajută ficatul, întăresc vederea şi vă fac pielea mai moale şi mai frumoasă;
- ţelina este un bun stimulator al suprarenalelor, întărind astfel sistemul imunitar;
- soia sub toate formele este extrem de bogată în fibre şi protejează. Fibrele au un rol esenţial în regularizarea digestiei;
- cartofii, pe lângă vitamina C şi săruri minerale, sunt bogaţi în fibre;
- spanacul este un bun “curăţitor” al intestinelor, numindu-se şi “mătura” intestinului;
- nucile contribuie la scăderea colesterolului şi la creşterea puterii de concentrare;
- două mere pe zi scad colesterolul;
- conopida şi broccoli neutralizează subsţantele cancerigene din alimente;
- lămâile şi kiwi conţin multă vitamina C;
- uleiul de măsline este unul dintre cei mai buni agenţi naturali de prevenire şi combatere a bolilor de inimă. Este excelent pentru salate.

Tot în timpul postului este bine să se consume doi litri şi jumătate lichide pe zi (apă plată, ceaiuri, supe etc), pentru o bună hidratare a celulelor corpului şi pentru a ajuta la eliminarea toxinelor.

Plante medicinale, între pericol şi potenţial terapeutic

* Tratamentele naturiste făcute “după ureche” pot avea efecte dintre cele mai grave *

De la 1 mai a.c., remediile pe bază de plante au fost interzise în România, în lipsa unei certificări. Avizarea unui astfel de produs costă în medie 100.000 de euro, deci multe dintre aceste remedii vor dispărea de pe piaţă. Măsura este prevăzută într-o directivă europeană din 2004 şi se regăseşte şi în mult hulitul Codex Alimentarius. Interdicţia, spun oficialii europeni, a fost introdusă după ce mai multe studii au denunţat efectele adverse ale medicamentelor naturiste.

Asta nu înseamnă că românii nu vor continua să folosească plantele medicinale ce cresc prin fâneţe sau prin păduri, pe care pot continua să le culeagă atunci când renunţă la aglomeraţia citadină. Numai că e bine să aibă în vedere că în practica medicală se întâlnesc şi plante care au un potenţial de toxicitate crescut şi care, folosite fără îndrumarea în prealabil a medicului, pot provoca diferite afecţiuni grave sau chiar decesul. Printre plantele medicinale care pot avea acţiune toxică figurează:

- Arnica, ce este o plantă cunoscută mai ales în homeopatie ca planta "antişoc", fiindcă vindecă şocurile apărute în urma unor traumatisme fizice sau emoţionale. Planta vindecă şi afecţiunile respiratorii (guturai, bronşită), urinare (cistite, nefrite) sau cardiovasculare (hipertensiune, angină pectorală). Cu toate acestea, arnica prezintă toxicitate în cazul în care este administrată peste dozele indicate: 1 g de pulbere pe zi, 3 linguriţe de tinctură sau o ceaşca de macerat la rece pe zi ;

- Omagul, menţionează www.doctoracasa.ro, este unul dintre cele mai toxice produse vegetale. Sub îndrumare medicală omagul este unul dintre cele mai bune antinevralgice naturale. Toxicitatea sa se datorează unei substanţe numită aconitină, care provoacă iniţial o stare de excitaţie, scăderea temperaturii corpului, senzaţie de sufocare, vomă, diaree, slăbirea auzului şi a vederii, scăderea tensiunii arteriele, ameţeală, dureri de cap şi asfixiere. Aceste simptome sunt urmate de afectarea celulelor nervoase din creier şi măduva spinării, ceea ce duce la paralizie respiratorie şi cardiacă urmate de moarte (consumul a 1-2 g de tuberculi uscaţi poate fi mortal pentru om);

- Lemnul-dulce conţine alcaloizi cu proprietăţi anticancerigene şi antibacteriene. De asemenea planta îmbunătăţeşte digestia şi combate afecţiunile hepatice precum icterul hepatic sau litiaza biliară. Cu toate acestea, utilizarea internă a plantei fără avizul medicului poate provoca fenomene toxice manifestate prin greaţă, vărsături, creşterea tensiunii arteriale, convulsii, insuficienţă respiratorie şi senzaţii de furnicătură sau amorţeală;

- Obligeana este o plantă excelentă pentru stimularea secreţiei gastrice, calmarea spasmelor intestinale şi eliminarea gazelor intestinale. Obligeana este şi un tonic nervos puternic, indicat în tratarea isteriei, demenţei şi epilepsiei. Studiile medicale au evidenţiat însă în componenţa rizomilor plantei o substanţă cancerigenă numită azaronă, lucru care atrage atenţia tuturor medicilor specialişti care recomandau această plantă. Totuşi, cercetările ulterioare au demonstrat că nu toate soiurile de obligeană conţin această substanţă;

- Ciumăfaia este folosită de mii de ani ca plantă medicinală. Frunzele uscate ale plantei se ardeau, iar fumul lor se utiliza pentru alinarea crizelor de astm. În cazul supradozării planta declanşează o serie de fenomene toxice precum înroşirea pielii, creşterea pulsului, dilatarea pupilei şi uscarea gurii. În cazurile mai grave simptomele se pot înrăutăţi până la apariţia halucinaţiilor şi reacţiilor psihomotorii anormale;

- Pelinul este o plantă binecunoscută pentru binefacerile sale asupra organismului, fiind folosit de mulţi dintre noi în gastritele cronice, gripă, afecţiuni biliare şi multe altele. Cu toate acestea, puţină lume cunoaşte faptul că în doze mari pelinul poate deveni toxic, lucru cauzat de un ulei volatil numit tuionă. Această substanţă în exces provoacă excitarea anormală a sistemului nervos, manifestată prin tremurături şi convulsii, urmate de comă şi moarte ;

- Sulfina are calităţi antiinflamatoare, stimulează circulaţia sângelui şi împiedică formarea cheagurilor de sânge care ar duce la apariţia trombozelor. Prin supradozare, cumarina din compoziţia plantei poate provoca apariţia hemoragiilor;

- Vâscul se utilizează cu succes mai ales în tratamentul hipertensiunii arteriale, din extractul de rămurele şi frunze extrăgându-se cel mai bun vasodilatator coronarian. Varietăţile de vâsc folosite în medicină sunt cele care parazitează mărul şi părul. Planta este recomandată de medici şi în ateroscleroză, afecţiuni cardiace şi renale, tuse convulsivă, sughituri persistente, astm, epilepsie, isterie şi diabet. Din punct de vedere al toxicităţii, specialiştii atrag atenţia asupra varietăţilor de vâsc care cresc pe arţar, salcâm şi frasin. Acestea conţin principii care au acţiune toxică asupra inimii şi asupra sistemului respirator;

- Tătăneasa poate constitui şi ea un pericol pentru sănătate atunci când este administrată fără îndrumare medicală. Ea conţine un compus numit simfitină, care are proprietatea de a induce tumori canceroase atunci când este supradozată. De asemenea, planta mai poate produce paralizie centrală sau leziuni hepatice severe în cazul în care este utilizată zilnic.

- Rostopasca se foloseşte pentru calmarea durerilor hepatice, creşterea şi eliminarea secreţiei biliare, refacerea secreţiei pancreasului. Alcaloizii din plantă sunt dilatatori coronarieni şi au o puternică acţiune antivirală şi antitumorală. Depăşirea dozei de 1-2 linguriţe de infuzie la 3 ore poate provoca intoxicaţii manifestate prin arsuri în gât, greţuri şi vărsături, diaree, dureri de cap, ameţeli, delir, halucinaţii, asfixie şi chiar moarte.

Alte plante periculoase

- Ruşcuţa de primăvară poate provoca tulburări de ritm cardiac, pâna la oprirea inimii;

- Seminţele castanului sălbatic pot provoca dureri de cap, agitaţie, febră, paralizie facială;

- Degeţelul roşu, partea aeriană, produce greaţă, vărsături, aritmie cardiacă, fibrilaţie ventriculară, delir, convulsii, comă şi chiar deces;

- Spânzul, rizomii şi rădăcinile, produc salivaţie abundentă, colici abdominale, diaree, ameţeli, somnolenţă, sughiţ, tremurături, convulsii, scăderea pulsului, dificultate în respiraţie şi moarte;

- Socul - frunzele, scoarţa şi vlăstarii, produce greaţă, vărsături şi diaree. Frunzele şi florile în contact cu pielea pot provoca iritaţii, eritem;

- Lăcrămioara, frunzele şi florile, pot produce vărsături, colici intestinale, accelerarea pulsului, scăderea tensiunii arteriale, spasme ale muşchilor respiratori, delir, comă, deces.

Primul ajutor în cazul intoxicaţiilor cu plante medicinale

După ingerarea unor plante toxice, fenomenele de intoxicaţie se mani­festă de obicei imediat prin: arsuri în gât, greaţă, dureri abdominale puternice, ameţeli, tulburări vizuale, stare de slăbiciune generală, vărsături si diaree - situaţii în care se va apela imediat la medic. Pînă la venirea medicului, se vor îndepărta persoanele din jurul intoxicatului, se va menţine bolnavul în poziţia optimă până când se poate transporta de urgenţă, în aşa fel încât să se evite traumatismele fizice sau psihice. Tot până la venirea medicului, se poate provoca voma. În cazul în care nu există nici un vomitiv la îndemînă se vor ingera repede 1-2 litri lapte fierbinte şi se va gâdila omuşorul. De asemenea, se vor administra purgative (ulei de ricin, sulfat de sodiu sau de magneziu), pentru îndepărtarea substanţelor toxice atât din stomac cât şi din intestine. În cazul în care intoxicaţia s-a produs cu câteva ore în urmă, se va administra numai purgativul. Chiar o clismă cu apă călduţă şi săpun poate fi utilă. După ce bolnavul a reuşit să vomite toxicul, puţin coniac sau cafea tare sunt indicate, pentru activarea inimii. 

Trataţi simptomele de boală cu înţelepciune

* Stresul existenţei zilnice îşi poate pune amprenta, din ce în ce mai des, asupra stării noastre de sănătate *

Simptomele clare ale unor afecţiuni care pot deveni grave sunt adesea ignorate, fie din teamă, fie din lipsă de timp sau preocupare. Exista câteva semnale ale corpului nostru pe care este bine să nu le ignorăm, pentru că ele pot fi semnele anumitor afecţiuni, informează Mayo Clinic, citată de ziare.com:
- Pierderile inexplicabile în greutate le bucură adesea în special pe doamne. Dacă în ultimele şase luni aţi pierdut mai mult de 7 kilograme, poate că ar trebui să vă puneţi un semn de întrebare. Există perioade stresante, în care consumul psihic şi fizic îşi pune amprenta asupra greutăţii corporale. Dar nu puteţi pierde atât de multe kilograme în mod constant, un timp îndelungat, fără o dietă sau un regim de exerciţii. Astfel, pierderile în greutate pot ascunde probleme ale tiroidei, ficatului sau pot fi chiar semne ale cancerului;
- Există persoane la care temperatura corporală este mai ridicată de 37 de grade, aşa cum este normal. Febra nu este o boală în sine, dar o temperatură corporală care depăşeşte 38 de grade poate fi asociată unei infecţii puternice în organism;
- Greutăţile în respiraţie pot fi simptome asociate stresului, tensiunii foarte mari sau unei stări de anxietate. Dacă problemele persistă însă, cereţi sfatul medicului curant, pentru că ele pot fi primele semne ale unor afecţiuni pulmonare, care pot deveni grave, dacă nu luaţi câteva măsuri de prevenire;
- Schimbările de digestie ascund adesea infecţii supărătoare sau chiar paraziţi intestinali. Dacă observaţi că în decurs de câteva săptămâni constipaţia sau scaunul des nu vă dau pace, consultaţi de urgenţă medicul;
- Alte simptome adesea ignorate sunt legate de stările de delir sau confuzie pe care le avem. Micile momente de dezorientare, problemele de memorie sau confuzie pot fi semne ale anemiei, infecţiilor sau, mai grav, ale unor afecţiuni psihiatrice.
Topul celor mai ignorate simptome
- Migrenele pot fi considerate cele mai des ignorate simptome. Pentru că stresul foarte mare este asociat întotdeauna cu migrenele, cele mai multe persoane nu acordă importanţă acestor dureri supărătoare;
- După vârsta de 50 de ani, migrenele nu mai sunt asociate stresului, ci pot ascunde alte probleme, unele foarte grave, cum sunt tumorile sau chiar anevrismul cerebral;
- Ameţelile bruşte, pierderea vederii sau încleştarea gurii pentru o secundă măcar nu sunt simptome de ignorat. Sunt primele semne ale atacurilor cerebrale, care pot degenera rapid. Astfel, dacă aveţi mici momente de confuzie, vizita la medic este absolut necesară. În această situaţie câteva minute pot face diferenţa, deci nu evitaţi să mergeţi la un control;
- Vederea vă joacă feste de ceva vreme. Există momente în care simţiţi că lumina obişnuită este foarte puternică şi vă deranjează, sau ochii vă lăcrimează. Nu este o simplă părere, iar dacă aţi simţit de mai multe ori acest lucru, făceţi-vă o programare la oftalmolog pentru că ochii vă sunt foarte obosiţi;
- După fiecare masă vă balonaţi. Aproape că nu există aliment care să nu aibă acest efect, dar continuaţi să ignoraţi de fiecare dată acest semnal al organismului. Dacă simptomele sunt însoţite şi de senzaţii scurte de vomă, complicaţiile stomacale pot fi cauza lor;
- Articulaţiile sunt ca un indicator al inflamaţiilor şi infecţiilor din organism. Astfel, dacă aţi sesizat umflături suspecte, nu evitaţi să vă faceţi o programare la medic. Dacă nu aţi făcut efort sau nu aţi suferit vreo căzătură care să poată produce umflarea articulaţiei, nu ignoraţi acest semn clar al unei probleme de sănătate şi mergeţi la medic pentru un control.

Ipohondria sau exacerbarea simptomelor

La antipodul celor care nu se preocupă de propria sănătate regăsim ipohondricii. Boala, cunoscută şi sub numele de hipocondrie, este o afecţiune mentală caracterizată prin teama constantă a persoanei afectate că suferă de o boală nediagnosticată, care îi poate pune în pericol viaţa. Ipohondricii consideră chiar şi cele mai mici senzaţii resimţite de organism, ca fiind semne ale unei afecţiuni grave. Este vorba despre anumite simptome duse la extrem: o persoană ipohondrică poate crede că uitarea cheilor de la maşină acasă este un semn al bolii Alzheimer, sau că apariţia unei aluniţe pe corp este semnul existenţei cancerului de piele. Aceste convingeri devin atât de puternice, încât persoanele respective ajung să apeleze la numeroşi medici pentru a fi diagnosticaţi, iar în momentul în care diagnosticul medicului nu coincide cu propriile bănuieli, vina este atribuită incompetenţei medicale.

Ipohondria poate varia în intensitate dar şi în forma de manifestare. Persoanele care suferă de ipohondrie sunt absolut sigure că suferă de anumite afecţiuni, iar obţinerea unui diagnostic devine lucrul asupra căruia îşi concentrează atenţia. Ipohondricii caută opinia a numeroşi doctori şi specialişti, cer să li se facă teste costisitoare şi vorbesc în permanenţă despre simptomele aşa-zisei boli de care suferă. Pe de altă parte, o altă formă de manifestare întâlnită la ipohondrici este teama de a merge la medic, tocmai pentru a nu primi o veste rea.

Afecţiunea apare, în egală măsură, atât al femei cât şi la bărbaţi. Se poate declanşa la orice vârstă, chiar şi la copii, deşi de cele mai multe ori apare la maturitate. Ipohondria poate duce şi la apariţia altor complicaţii legate de efectuarea unor tratamente medicale inutile, socializarea dificilă, apariţia anxietăţii, abuzul de anumite substanţe, existenţa furiei şi a frustrărilor şi apariţia problemelor financiare ca rezultat al numeroaselor investigaţii medicale efectuate.

Controlul medical complet, imperios necesar

Atunci când medicul consideră că un pacient este ipohondric, de regulă, cere să se facă o serie de analize. Acestea pot ajuta la stabilirea unui diagnostic, la eliminarea unor afecţiuni şi la verificarea de posibile complicaţii. Aceste analize presupun un control medical complet care să includă măsurarea înălţimii, a greutăţii corporale, controlarea semnelor vitale precum bătăile inimii, tensiunea arterială şi temperatura, ascultarea inimii şi a plămânilor şi o examinare abdominală. De asemenea, se vor realiza şi teste de laborator care să includă teste de sânge şi cele pentru depistarea problemelor tiroidei. Evaluarea psihologică este necesară în cazul existenţei unei bănuieli de ipohondrie.

În cazul în care se ajunge la concluzia că nu e vorba de alte maladii, trebuie respectate următoarele sfaturi:

- Tratamentul pentru ipohondrie trebuie administrat exact aşa cum a fost prescris. Chiar dacă vă simţiţi bine, rezistaţi tentaţiei de a sări peste medicaţie, deoarece, dacă vă opriţi din tratament, simptomele pot reveni;
- Învăţaţi despre boala de care suferiţi. O persoană ipohondrică trebuie să ştie totul despre ipohondrie, deoarece, în acest fel, va şti cum să o ţină în frâu;

- Fiţi atenţi la semnalele de avertizare. Vorbiţi cu medicul pentru a şti cu exactitate ce declanşează temerile legate de starea de sănătate. Stabiliţi un plan, astfel încât să ştiţi ceea ce este de făcut atunci când simptomele revin;

- Fiţi cât mai activ. Exerciţiile fizice, conform sanatateatv.ro, vă pot ajuta să combateţi depresia şi anxietatea specifice ipohondriei. Puteţi încerca să mergeţi pe jos, să faceţi jogging, să înotaţi sau să grădinăriţi pentru a vă relaxa;

- Evitaţi consumul de alcool şi de medicamente neprescrise de medic deoarece acestea pot înrăutăţi starea de depresie şi anxietate şi pot interacţiona cu medicamentele prescrise de specialist. 

Cum traversăm perioada postului fără probleme de sănătate

* Astăzi debutează Postul Crăciunului, ceea ce înseamnă că timp 40 de zile nu trebuie să mâncăm carne, ouă sau alte produse de origine animală *

Postul nu trebuie privit ca o perioadă a interdicţiilor, ci ca un bun prilej de a mânca sănătos, o perioadă în care aportul de glucide, lipide, proteine şi aminoacizi va fi echilibrat.

Combinaţii alimentare şi sugestii pentru meniul de post

Cele mai încercate în tot acest timp sunt gospodinele, pentru că trebuie să pună pe masă mâncare pe gustul întregii familii. Ele, în primul rând, e util să ştie că pot înlocui cu uşurinţă carnea cu produsele din soia; laptele poate fi înlocuit cu cel extras din boabele de soia, iar fructele şi legumele e de preferat să fie prezente la fiecare masă. Nucile, stafidele, seminţele sunt ideale în salate.

Întrucât dintre toate produsele vegetale, soia este singura care conţine proteine complete, în rest, pentru a asigura un aport suficient, atât calitativ, cât şi cantitativ al substanţelor nutritive de care are nevoie organismul, sunt indicate combinaţiile. Mai întâi, e bine să ştim care sunt principalele surse de proteine vegetale:

- cereale: grâu, orz, porumb, orez;

- legume cu frunze verzi: spanac;

- leguminoase: fasole, mazăre;

- nuci, castane, alune;

- alge: spirulina;

- soia şi derivate: tofu, lapte de soia, iaurt de soia etc.

Dacă vreţi să fiţi absolut siguri că mâncaţi suficiente proteine, folosiţi combinaţii din care rezultă proteine complete, cum ar fi:

- legume + seminţe;

- legume + nuci;

- cereale + legume.  

În eventualitatea în care sunteţi în căutarea unei diversităţi culinare pentru această perioadă, puteţi experimenta: ghiveci de legume, mâncare de ciuperci, mâncare de fasole, sarmale de soia în foi de varză, salată de crudităţi cu brânză tofu, chiftele de cartofi, ciuperci sau orez, cartofi cu soia, drob de soia etc.

Întregul meniu trebuie făcut ţinând cont de faptul că în zilele de luni, miercuri şi vineri se mănâncă bucate fără ulei şi nu se bea vin, decât dacă se prăznuieşte vreun sfânt mare, trecut în calendar cu cruce neagră. Uleiul şi vinul sunt permise însă marţea şi joia. Sâmbătă şi duminică, până la 20 decembrie inclusiv, se dezleagă la peşte şi preparate din peşte.

Beneficiile dietei de post
Se ridică întrebarea dacă alimentaţia permisă în timpul postului poate asigura o funcţionare normală a organismului. Răspunsul este că dieta vegetariană este suficientă, cu condiţia să fie cât mai diversificată. O dietă din care lipsesc alimentele de origine animală poate acoperi necesarul zilnic de proteine, lipide, glucide, vitamine şi minerale indispensabile organismului.
Necesarul de proteine l-am detaliat deja.
Glucidele se găsesc în zahăr, în miere şi în toate vegetalele, în diferite proporţii. Cele mai nesănătoase glucide sunt cele rafinate, din zahăr şi din produsele derivate.
Lipidele sunt prezente în cantităţi mici în alimentele vegetale. Excepţie fac uleiurile (măsline, floarea soarelui, dovleac, porumb etc), dar şi acestea conţin lipide mai sănătoase decât grăsimile animale. Este cunoscut faptul că lipidele, în special cele animale şi colesterolul, favorizează bolile cardiovasculare şi obezitatea. Postul este o perioadă în care riscurile cardiovasculare scad.
Vitaminele sunt, în marea lor majoritate, conţinute în alimentele vegetale, în special în cele proaspete. Excepţii sunt vitamina D, care nu se găseşte în plante, şi vitamina B 12, care se găseşte în cantităţi mici, insuficiente. Pe durata postului este bine să se consume suplimente din cele două vitamine.
Mineralele necesare organismului, cum sunt calciul, magneziul, zincul şi fierul se găsesc în cantităţi suficiente în alimentele de post.
În concluzie, dieta de post nu numai că asigură tot necesarul nutritiv şi caloric al organismului, dar este şi mai sănătoasă decât alimentaţia obişnuită şi are efecte benefice atât asupra trupului cât şi asupra sufletului.
Înainte de a vă decide să ţineţi post este bine să consultaţi totuşi un medic care să vă asigure că starea dumneavoastră de sănătate vă permite acest lucru.

Efectele postului asupra stării de sănătate

Încă din timpuri foarte vechi, practicarea postului a fost legată de menţinerea şi de redobândirea sănătăţii, precum şi de purificarea spirituală. A existat totdeauna credinţa că postul măreşte performanţele fizice şi psihice ale celor ce îl practică.
Totul porneşte de la faptul că în timpul postului nu se consuma alimente de origine animală (carne, lactate, ouă). Aceste alimente au nu numai o mare putere nutritivă, ci şi multe toxine, a căror eliminare necesită un efort mare din partea organismului. Astfel, postul devine o perioadă de detoxificare. Abstinenţa de la alcool şi tutun contribuie de asemenea la aceasta detoxifiere.
O alimentaţie fără produse de origine animală scade procesele de fermentaţie şi de putrefacţie din intestin, ceea ce are drept consecinţă reducerea populaţiei de microbi şi a toxinelor din tubul digestiv. Consumul crescut de alimente bogate în fibre, enunţă Realitatea TV, contribuie de asemenea la curăţarea intestinului şi asigură o mai bună funcţionare a tubului digestiv. Consumul mare de lichide (apă, ceaiuri, supe), hidratează organismul, măreşte diureza şi detoxificarea.
Recomandarea de a evita conflictele şi de a căuta împăcarea are ca scop realizarea unui echilibru psihic, care se răsfrânge pozitiv şi asupra funcţionării generale a organismului.

Reguli pentru un post sănătos, pe categorii de vârstă

În primul rând, trebuie să ştiţi că nu toate persoanele au voie să ţină post. După sfaturile medicilor, nu au voie să ţină post lăuzele, copiii, bolnavii cu sindrom nefrotic (deoarece ei pierd proteine prin urină şi au nevoie de o cantitate suplimentară), bolnavii cu afecţiuni cronice, cei deprimaţi imun, cei subnutriţi sau cei care sunt în convalescenţă, bolnavii de cancer sau cei cu afecţiuni auto-imune.
Apoi, în ceea ce priveşte copiii, dacă totuşi doriţi ca şi cel mic să treacă printr-o mică perioadă de post, trebuie să ştiţi că această perioadă nu trebuie să treacă în niciun caz de patru zile. În perioada postului, copilul este privat de proteine animale şi, dacă acest lucru se întâmplă pe o perioadă mai lungă, se poate dezvolta o dereglare a secreţiei de hormoni de creştere, care sunt dependenţi de aminoacizii esenţiali care se găsesc în carne.
Nici adolescenţii nu ar trebui să ţină un post foarte strict, întrucât perioada adolescenţei este o perioadă a transformărilor neuro-hormonale. Astfel, perioada de post nu ar trebui să fie mai lungă de şase zile.
În ceea ce priveşte adulţii, scrie sanatos.gustos.ro, dacă persoana care ţine post are un organism mai fragil, dar vrea totuşi să treacă prin această perioadă de purificare trupească şi spirituală, este indicat să ţină un post mai puţin strict. Astfel, e recomandat, o dată la patru zile, să consume măcar 150 g de carne şi, dacă e posibil, să nu renunţe la lapte şi produse lactate, care pot suplini lipsa proteinelor din carne. De asemenea, după sfârşitul postului, e important să se reînceapă o alimentaţie mixtă, în care să nu se faca abuz de carne dintr-odată, întrucat sistemul digestiv şi întreg metabolismul nu se reacomodează foarte uşor şi se pot instala probleme digestive. În plus, după un post lung, e recomandat să beţi multă apă minerală. Sărurile din apa minerală grăbesc refacerea deficienţelor de aminoacizi şi cresc eficienţa absorbţiei lor în alimente.
Pentru persoanele trecute de 54 de ani, postul nu ar trebui să dureze mai mult de 5 zile, alimentaţia de după post fiind crucială pentru refacerea metabolismului. E recomandat ca, după post, să se bea lapte acrit, cel puţin 200 ml pe zi, întrucât gustul acru stimulează absorbţia rapidă de aminoacizi esenţiali. La prânz, puteţi consuma supe sau ciorbe cu carne, acrite bine.

Remedii pentru combaterea neplăcerilor de zi cu zi

Foto: Adevărul

* În vremuri destul de alerte, oricât de sănătoşi am fi, e imposibil ca organismul să nu dea şi rateuri *

Oricând vă puteţi trezi cu o durere în gât acută, chiar înainte de un speech pe care îl pregătiţi de două luni, sau cu o indigestie chiar înainte de o întâlnire importantă. De cele mai multe ori nici nu e nevoie de medic; remediile sunt chiar la îndemână, important e să ştiţi să le folosiţi. Prevention.com  oferă un mic ghid, care să vă ajute să treceţi peste neplăcerile de zi cu zi.
- Înlăturarea greţii. Ghimbirul vă poate lua greaţa cu mâna, dacă faceţi o infuzie, iar apoi îl îndepărtaţi, apa rezultată punând-o la congelator. Vă puteţi delecta ziua întreagă cu cubuleţele astfel rezultate, dispariţia stării de rău fiind garantată. Ghimbirul este eficient chiar şi în greţurile matinale din timpul sarcinii sau după o intervenţie chirurgicală;
- Înăbuşirea sughiţului. Mestecaţi 1 sau 2 linguriţe de zahăr. Granulele uscate acţionează asupra nervilor iritaţi, care cauzează spasmele diafragmei. Şi sarea poate fi eficientă, dar zahărul e, totuşi, de preferat, datorită gustului;
- Pentru gâtul inflamat, faceţi o gargară de două ori pe zi, timp de trei zile, cu o soluţie obţinută din 6 căţei de usturoi zdrobiţi şi apă călduţă. Studiile au arătat că usturoiul proaspăt are proprietăţi antimicrobiene, în stare să anihileze bacteriile care cauzează durerea;
- Tusea poate fi combătută cu una sau două pătrăţele de ciocolată neagră - compus mai eficient decât codeina. În plus, nu veţi avea parte de efectele secundare obişnuite în cazul siropului de tuse, cum ar fi somnolenţa sau constipaţia. În cazul în care tusea vă chinuie şi vă ţine treaz noaptea, luaţi două linguriţe de miere (cu menţiunea că aceasta nu trebuie administrată copiilor mai mici de un an). Studiile au arătat că mierea funcţionează mai bine decât orice sirop de tuse;
- Pentru reducerea febrei, beţi ceai de tei, pentru că acesta stimulează hipotalamusul să controleze temperatura şi dilatează vasele de sânge, inducând transpiraţia. Trei sau patru ceşti de ceai de tei ar trebui să fie suficiente. Dacă efectul nu este cel aşteptat după o zi, apelaţi la un medic. În cazul în care aveţi peste 38 de grade, faceţi o baie călduţă, care vă va coborî temperatura până la cea a apei. Beţi ceai de tei apoi, pentru ca temperatura să continue să coboare;
- Dacă v-aţi ars, aplicaţi gel de aloe pe rană (dacă aveţi o plantă de aloe în casă e şi mai bine). Gelul antiinflamator va crea o a doua piele care vă va proteja de aer, care irită terminaţiile nervoase expuse;
- Pentru a înlătura mirosul neplăcut, ţineti picioarele într-un lighean în care aţi turnat o parte oţet şi două părţi apă, pentru a scăpa de bacterii. Puteţi, la fel de bine, să vă spălaţi picioarele în ceai negru, având grijă să nu vă zgârciţi cu plicurile de ceai, o dată pe zi. Ţineţi-vă picioarele în acest lichid timp de 30 de minute, bineînţeles după ce l-aţi lăsat să se răcească. Veţi vedea rezultatele în câteva zile, maximum o săptămână. Ambele tratamente pot fi aplicate doar dacă nu aveţi nicio leziune la nivelul tălpilor;
- Pentru o respiraţie proaspătă, faceţi gargară cu o ceaşcă de suc de lămâie pentru a anihila bacteriile vinovate de miros. Beţi apoi nişte iaurt neîndulcit, care conţine bacterii benefice. Combinaţia lămâie-iaurt neutralizează instantaneu mirosurile şi durează 12 până la 24 de ore;
- Buzele crăpate revin la normal cu ajutorul uleiului de măsline, ce are proprietăţi antiinflamatoare, fiind şi un bun antioxidant şi hidratant. Folosiţi-l de două sau trei ori pe zi. Buzele dumneavoastră se vor simţi instantaneu mai bine, dar va dura câteva zile până când vor începe să se vindece;
- Pentru a nu mai sforăi, decupaţi un buzunar de la o alta pijama, coaseţi-l pe spatele bluzei de pijama cu care veţi dormi, exact pe mijloc, dupa ce aţi introdus în interior o minge de tenis. Disconfortul pe care vi-l va da în timpul somnului, fără a vă trezi, insa, vă va face să nu mai dormiţi pe spate, ci doar pe o parte. Astfel, nici nu veţi mai sforăi;
- Înainte de a vă culca, mâncaţi o mână de cireşe, despre care cercetătorii au descoperit că abundă în melatonină. Faceţi apoi o baie fierbinte pentru a vă relaxa muşchii şi mintea. În pat, odihniţi-vă capul pe o pernă în care aţi introdus lavandă, despre care se ştie că induce somnul:
- Pentru că alcoolul în exces lipseşte organismul de Vitaminele B esenţiale, înainte de culcare luaţi un supliment care să conţină şi complexul Vitaminelor B. Hidraţi-vă cu apă din belşug şi veţi scăpa de mahmureală.

“Ac de cojocul” depresiilor, durerii şi insomniei
Tot publicaţia Prevention vine cu o serie de soluţii ce ţin de medicina alternativă sau de “teritoriul” naturist, pentru probleme medicale ce ţin, adesea, de cotidian:
- Stresul mental şi emoţional devenit cronic poate duce la depresie, ce poate fi estompată prin masaj. Din ce în ce mai multe studii demonstrează că terapia prin masaj ajută în asemenea situaţii, probabil datorită stimulării producţiei de endorfine (hormonii care dau o stare de bine). Unele cercetări pretind chiar că masajul este la fel de eficient ca şi medicamentele antidepresive. În plus, masajul alină durerea şi grăbeşte vindecarea unor leziuni;
- Extractul de rhodiola, supranumit şi "rădăcina de aur" şi care poate fi găsit în magazinele naturiste, întăreşte puterea psihică şi reprimă anxietatea. De asemenea, estompează simptomele oboselii. Citiţi cu atenţie instrucţiunile de pe cutie înainte de a o folosi. Poate cauza ameteli, dar în cazuri rare;
- Mai multe cercetări afirmă că acupunctura - terapie cunoscută de secole - poate alina dureri provocate de o gamă largă de afecţiuni. După şase şedinţe, oamenii care aveau dureri de cap au simţit că acestea au dispărut. Un alt exemplu: persoane care sufereau de dureri de mijloc cronice s-au simţit mult mai bine după câteva şedinţe de acupunctură decât cei care au primit tratament convenţional. Totodată, această terapie îmbunătăţeşte mobilitatea la cei care au osteoartrită la genunchi;
- Deşi au fost efectuate studii doar pe animale, ele arată că ceaiul verde stimulează sistemul imunitar, ajutând corpul să lupte mai ales împotriva artritei reumatoide. Este important să ştiţi însă că ceaiul verde conţine o cantitate mică de vitamina K, ce poate interfera cu substanţe anticoagulante, cum ar fi warfarina sau heparina. Prin urmare, dacă aveţi nevoie de acestea, întrebaţi medicul înainte de a consuma des ceai verde;
- Un studiu realizat cu ajutorul unui grup de femei a demonstrat că cele care au fost hipnotizate timp de cinci şedinţe săptămânal au simţit o scădere atât în frecvenţă, cât şi în intensitate a bufeurilor. Experţii în hipnoză sunt de părere că aceasta modifică modul în care creierul primeşte semnale de la corp şi din mediul înconjurător, ajutându-ne să avem mai mult control asupra felului în care procesăm informaţiile interioare şi exterioare. Totodata, hipnoza poate să micşoreze gravitatea unei depresii şi să îmbunătăţească somnul;
- Exerciţiile Tai - chi, iniţial dezvoltate ca un tip de arte marţiale acum 2.500 de ani, în China, sunt practicate la scară largă în zilele noastre în Asia şi nu numai. Tai chi îmbunătăteşte calitatea somnului şi ameliorează insomnia moderată la adulţi.