Afazia, o maladie parţial recuperabilă

* Afazia este o alterare dobândită a limbajului, ca urmare a unei leziuni organice cerebrale. E un deficit întotdeauna dureros resimţit, care alterează comunicarea, posibilitatea unui individ de a se face înţeles de semenii săi sau de a-i înţelege.

Numărul cazurilor creşte de la un an la altul

Ceea ce trăieşte zi de zi o persoană cu afazie poate fi comparat cu frustrarea resimţită într-o ţară a cărei limbă nu o cunoaştem, motiv pentru care capacităţile noastre de comunicare cu localnicii sunt limitate. Afazia este o maladie frecventă. Specialiştii apreciază la mai mult de 300.000 numărul de noi afazici pe an în SUA. Cauzele sunt multiple, dominate de accidente vasculare cerebrale şi traumatisme craniene (o vătămare cauzată de exemplu de un accident rutier).

Gravitatea bolii diferă de la caz la caz

Cristina Todiraş, psihopedagog, subliniază faptul că severitatea afaziei depinde de localizarea şi gravitatea leziunii cerebrale, de competenţa lingvistică anterioară, de personalitatea fiecăruia. Astfel, unii pot înţelege bine limbajul, dar au probleme de articulare (pronunţie), în a găsi cuvintele potrivite sau în a construi propoziţii. Alţii, dimpotrivă, vorbesc mult dar ceea ce spun nu este înţeles sau e greu de înţeles de către partenerul de discuţie. Cei din urmă au mari probleme în înţelegerea limbajului. „De menţionat că afazicul păstrează sentimentul că e stăpân pe gândirea sa. În general nu se plâng de o diminuare a eficienţei lor intelectuale”, susţine Cristina Todiraş.

Afazia induce nesiguranţă

În urma unui accident vascular, sunt afectate aspecte care pot determina izolarea socială a persoanei: afazicul are dificultăţi în a purta o conversaţie, în a-şi spune numele sau numele membrilor familiei, în a telefona, a urmări şi a înţelege programele TV / radio, în a completa un formular, a face un calcul elementar, în a-şi aminti numere, în a spune sau înţelege glume etc. „Afazicii cred că viaţa lor s-a schimbat mult, se simt nesiguri şi îşi fac griji pentru viitor. Lucruri care erau uşoare înainte, acum necesită mult timp şi efort. Ajutorul şi sprijinul din partea celor din jur este foarte important”, e de părere psihopedagogul botoşănean.

Rareori lipsesc complicaţiile

Pe lângă afazie pot să apară şi complicaţii de tipul hemiparezelor (diminuarea forţei, vitezei şi amplitudinii mişcărilor voluntare într-una din jumătăţile corpului, la afazici de obicei pe partea dreaptă), necunoaşterea executării anumitor acţiuni simple (de exemplu îmbrăcatul, mâncatul, băutul nu mai sunt executate conştient), probleme de memorie. Inclusiv controlul exprimării emoţiilor devine mai dificil. Complicaţiile afaziei sunt complet diferite pentru fiecare persoană şi apariţia lor nu e o regulă absolută.

Sprijinul logopezilor, esenţial

Există aproape întotdeauna o anumită recuperare spontană a vorbirii când afazia se manifestă. În principiu, oricine suferă de afazie este eligibil pentru terapie de vorbire, iar ajutorul este oferit de logopezi. Durata terapiei este legată de maniera în care decurge recuperarea în urma afecţiunilor suferite. Din nefericire, recuperarea vorbirii este rareori completă, însă cu multe exerciţii, efort şi perseverenţă se pot obţine o serie de îmbunătăţiri.

„Ghid” de conversaţie cu afazicii

„În momentul în care vă adresaţi unei persoane care suferă de afazie este bine să menţineţi contactul vizual, să vă rezervaţi timp şi să aveţi multă răbdare. Este de preferat să folosiţi propoziţii scurte, accentuând cele mai importante cuvinte dintr-o propoziţie sau să scrieţi cele mai importante cuvinte. Puteţi, de asemenea, arăta, gesticula sau desena”, detaliază Cristina Todiraş. Afazicii pot fi ajutaţi să folosească o aşa-zisă carte de comunicare, cu imagini sau cuvinte importante pentru persoana în cauză, putându-se astfel purta o conversaţie despre evenimentele sau sentimentele trăite.

Ştiţi să îmbătrâniţi sănătos?

* Fără îndoială, îmbătrânirea este un proces inevitabil, dar chiar şi la o vârstă înaintată putem face mult pentru sănătatea noastră. Deviza healthy aging, adică "a îmbătrâni sănătos", se referă la un proces care începe de la vârsta de sugar şi durează până la moarte.
Specialiştii susţin că încetinirea îmbătrânirii se sprijină pe patru piloni
1. Crearea de condiţii optime de dezvoltare în copilărie. Este totalmente greşit ca din prea multă dragoste, părinţii şi bunicii să-şi obişnuiască copiii cu alimente nesănătoase, în special dulciuri. Fumatul şi consumul băuturilor alcoolice în prezenţa copiilor este o adevărată crimă.
2. Prevenirea bolilor şi împiedicarea apariţiei fenomenelor de uzură. Alimentaţia sănătoasă reduce frecvenţa bolilor la batrâneţe, iar reducerea numărului de calorii ingerate prelungeşte viaţa.
3. Tratarea corectă a bolilor şi remiterea tulburărilor organice şi psihice survenite după evenimente neplăcute în viaţă. (de exemplu pensionarea, pierderea partenerului de viaţă)
4. Dezvoltarea capacităţii de a rezolva şi de a depăşi crizele în viaţă, precum şi crearea unei dispoziţii de a accepta unele situaţii inevitabile.

Miturile bătrâneţii

Nu întodeauna aparenţele indică şi vârsta semenilor noştri. Gheorghe Apetroaie,  medic principal la Secţia de urgenţe a Spitalului “Mavromati”, consideră că ridurile sau părul alb sunt mai degrabă mituri decât semne obligatorii ale instalării senectuţii. Nu o dată, întâlnim tineri cu fire de păr alb, apărute în urma unui şoc emoţional. În ce priveşte ridurile, ele “apar pentru prima dată la 22 – 23 de ani. Pierderea elasticităţii pielii nu e obligatoriu echivalentă cu bătrâneţea, ci mai degrabă cu excesele. Pe primul loc e expunerea la soare. De aceea, frumoasele de pe Mediterana îmbătrânesc frumos şi repede” completează medicul botoşănean. O soluţie, în aceeaşi opinie, ar fi cremele de protecţie a pielii contra razelor ultraviolete. Şi alte cosmetice sunt indicate, în special cele ce aduc PH-ul pielii la un anumit nivel, sau cremele ce ajută să nu se degradeze o zonă cutanată - pentru a evita procesele degenerative, ce duc în final la cancer cutanat.   

La oraş se îmbătrâneşte altfel decât la ţară

Gheorghe Apetroaie, atrage atenţia asupra influenţei mediului în care trăim asupra vitezei cu care îmbătrânim. “Viaţa în oraş înseamnă, ades, creşterea capacităţii intelectuale, a vitezei de reacţie şi a adaptării la mediu, dar, în acelaşi timp, duce la dereglarea ritmului natural veghe – somn, din cauza suprasolicitării profesionale. Toate însemnând, implicit, şi o îmbătrânire mai rapidă”.

În altă ordine de idei, mulţi fac cu greu faţă schimbărilor foarte rapide din oraş. În zona citadină îţi pot apărea rapid fire de păr alb pentru că locurile de muncă sunt departe şi nu sunt sigure. În plus, se lucrează în două – trei schimburi, iar programul de lucru depăşeşte frecvent opt ore. Cu totul alta e situaţia la ţară. “În mediul rural în genere şi la munte în special se dezvoltă masa musculară, capacitatea pulmonară şi tubul digestiv. Oamenii au o activitate ordonată şi mai simplă, programul lor respectă ritmul veghe – somn, ceea ce induce încetinirea îmbătrânirii”, subliniază Apetroaie.  

Sfaturi pentru a îmbătrâni cât mai târziu 
Indiferent de vârstă, nu ezitaţi să vă schimbaţi stilul de viaţă:

- o vorbă spune că "ceea ce mâncăm astăzi va vorbi şi va umbla mâine", aşa că trebuie să evitaţi dulciurile şi grăsimile, inclusiv uleiurile uzuale, care favorizează apariţia şi agravarea bolilor degenerative;
- o dată cu vârsta, senzaţia de sete scade, aşa că nu neglijaţi să beţi şase până la opt pahare de apă zilnic, de preferat în prima parte a zilei;
- includeţi în alimentaţia dumneavoastră câte o zi în care mâncaţi numai legume sau fructe;
- un antrenament fizic este benefic şi pentru cele mai înaintate vârste. Urcatul scărilor este o modalitate de multe ori neglijată;
- pentru ameliorarea coordonării, medicii recomandă să trageţi ciorapii sau pantalonii stând numai într-un picior. Dacă la început vă temeţi de pierderea echilibrului, sprijiniţi-vă de un dulap sau un fotoliu. Acest exerciţiu previne tulburările de echilibru şi de coordonare.

Rezumând, Gheorghe Apetroaie e convins să putem să amânăm cât mai mult instalarea vârstei a treia păstrând ritmul veghe – somn, optând pentru o alimentaţie raţională şi stabilindu-ne obiective simple în viaţă: stabilitate economică, profesională şi sentimentală. 

Aveţi profilul unui centenar?
Dacă unul dintre bunici este aproape sau a ajuns la vârsta de 100 de ani, şansele ca să ajungeţi la aceeaşi vârstă sunt foarte mari.
Iată profilul unui centenar conform cărţii "Living to 100", scrisă de Thomas T. Perls şi Margery Hutter Silver:

- niciunul nu fumează. Numai 5% sunt vechi fumători, care au încetat să fumeze la scurt timp după ce s-au apucat. Marea majoritate nu consumă alcool şi niciunul nu a abuzat de alcool;

-  99% au o greutate normală;

-  99% nu sunt diabetici;

-  99% nu au avut cancer sau infarct;

-  îmbătrânirea nu i-a afectat fizic foarte tare. Nu îşi arată vârsta;

-  sunt activi fizic şi cei mai mulţi locuiesc la etajul 2 sau 3. Au o musculatură sănătoasă;

-  sunt activi psihic. Continuă să înveţe lucruri noi şi efectuează ocupaţii de coordonare (scris, pictat, muzică);

- au o viaţă socială foarte activă;

- cei mai mulţi sunt credincioşi şi nu se tem de moarte;

- sunt luptători, nu se lasă doborâţi de depresie sau anxietate;

-  nu sunt afectaţi de stress şi sunt comunicativi.

Tratamente naturiste, dietă şi odihnă pentru alungarea virozelor

* Vremea extrem de schimbătoare favorizează apariţia afecţiunilor aparatului respirator, ce pot fi combătute, ades, cu remedii naturale *

De multe ori, tratamentele seamănă cu "medicina băbească", asta neîmpiedicându-le să aibă un efect de vindecare puternic, în cazul virozelor gripale. Când vremea nefavorabilă vă dă sănătatea peste cap, puteţi încerca:
* Cataplasme cu hrean: două rădăcini de hrean de mărime medie se spală şi apoi se dau prin răzătoare. Hreanul ras se împachetează în tifon subţire. Cataplasma astfel obţinută se pune pe zona pieptului şi se ţine până când senzaţia de arsură devine prea puternică, moment în care se îndepărtează (altfel se pot produce leziuni serioase la nivelul pielii). Rezultate foarte bune se obţin şi în tratamentul pneumoniei, inspirând vaporii degajaţi de hreanul proaspăt ras, care au efecte antibiotice directe, ajută la desfundarea rapidă a nasului, la decongestionarea sinusurilor, la eliminarea secreţiilor suplimentare de pe căile respiratorii, calmează tusea;
* Inhalaţia cu uleiuri volatile - într-un vas cu apă fierbinte se pun 1-2 picături de ulei volatil de cimbru şi 1-2 picături de ulei de mentă. Se acoperă capul şi vasul cu un prosop, se apropie nările de vas şi se inspiră vaporii degajaţi, vreme de câteva minute. Apoi, pacientul se va relaxa la orizontală, bine învelit şi ferit de contactul cu curenţii de aer sau cu frigul. Aceasta procedură desfundă căile respiratorii, decongestionează sinusurile, reduce durerile de cap şi accelerează procesele de vindecare. Este contraindicată în cazul pneumoniilor.

Ridichile negre, perfecte pentru tratarea virozelor

Vă scapă de febră şi au rol dezinfectant. Sucul unei ridichi negre, în care aţi adăugat puţină sare, este remediul naturist care vă ajută să treceţi de perioadele friguroase fără prea mari bătăi de cap, informeaza organicfacts.net.
Mai mult, afecţiunile respiratorii, nasul înfundat ori gâtul iritat sunt îndepărtate rapid cu o cură de ridichi proaspete. Sunt bogate în vitamine şi protejează aparatul respirator de infecţiile nedorite. Tot ridichile stimulează apetitul, scăzut în cazul răcelilor. Au şi efect analgezic şi vă scapa de migrenele puternice. Cura cu ridichi are rol de detoxifiere, iar în sezonul rece, atunci când în alimentaţie cărnurile sunt frecvente, va fi nelipsită de la fiecare masă.
Nu uitaţi de hidratare
În timpul virozelor gripale, este esenţială. Pe de o parte stimulează procesele de eliminare a toxinelor din organism, eliminare necesara în procesul vindecării, iar pe de altă parte, compensează pierderile de lichide prin transpiraţia produsă de febră. În timpul virozelor gripale, cea mai eficientă este hidratarea cu sucuri proaspăt stoarse, de fructe sau legume, şi cu ceaiuri calde. Foarte bune sunt:
* Sucul de portocale - se bea 3 zile la rând câte o jumătate de litru - un litru de suc proaspăt stors de portocale, în reprize. Remediul este şi mai eficient dacă se pune în el şi coaja rasă de la 1-2 lămâi. Sucul de portocale are efecte antiinfecţioase, stimulează imunitatea prin concetraţia mare de vitamina C. De asemenea, ameliorează anumite simptome ale gripei cum ar fi durerile de cap, durerile musculare, senzaţia de vertij, astenia;
* Ceaiul fierbinte de măghiran şi de soc - într-o cană de apă clocotită se pune câte o linguriţă de părţi aeriene de măghiran şi de flori de soc. Se lasă să se infuzeze vreme de 10-15 minute, apoi se strecoară şi se bea cât mai fierbinte posibil. Este un remediu, scrie Formula As, care nu doar hidratează, ci şi încălzeşte puternic organismul (la temperaturi ridicate multe celule ale sistemului imunitar sunt activate), având şi efecte antivirale directe.
Alimente - medicament
Este important, când începeţi să resimţiţi agresiunea timpului rece, să nu consumaţi multe grăsimi (mai ales din carne, margarină, prăjeli), proteine (mai ales din carne), şi nici alimente bogate în calorii, în general. În plus, trebuie eliminat complet alcoolul şi fumatul şi evitate cafeaua şi produsele cu cofeină. În replică, e bine să nu vă lipsească din bucătărie:
* Usturoiul - ce are efecte antivirale puternice, protejează organismul de supra-infecţiile bacteriene, fiind eficient deopotrivă pentru prevenirea şi pentru combaterea gripei. Se consumă minimum trei căţei de usturoi pe zi, în cure de câte 10 zile;
* Ceapa - este foarte eficientă pentru decongestionarea căilor respiratorii de secreţiile în exces (are efect expectorant), pentru calmare tusei şi pentru scăderea tensiunii arteriale în timpul puseelor de febră. Se consumă ca atare sau sub formă de suc de ceapă, amestecat cu miere în proporţia de 1:2;
* Ghimbirul - se consumă atât proaspăt, tăiat mărunt şi amestecat cu miere, cât şi uscat, sub formă de pulbere, care se adaugă în supe sau în ceaiuri. Cercetătorii au descoperit de curând în ghimbir nişte principii active care atacă şi distrug practic toate tulpinile de viruşi care produc gripa;
* Ardeiul iute - este eficient mai ales contra infecţiilor gripale instalate la nivelul gâtului. Se consumă ca atare ori adăugat în supe şi ciorbe drept condiment;
* Măceşele - se foloseşte pulberea de fructe, fără sâmburi, din care se pun la macerat câte 3-6 linguriţe într-o cană de apă. Amestecul se lasă să macereze vreme de opt ore, după care se administrează pe stomacul gol, înghiţindu-se, eventual cu miere, atât partea lichidă, cât şi pulpa de fructe umezită cu apa rămasă.

Recomandat mai e şi consumul supelor şi al ciorbelor de legume, al piureurilor, precum şi al fulgilor de cereale amestecaţi cu suc de fructe sau cu lapte de soia (o băutură obţinută din boabe de soia, bogată în proteine vegetale şi uşor digerabilă).
Odihna, imperios necesară
E foarte important să ne protejăm organismul, ferindu-l de factori nocivi cum ar fi frigul şi curenţii reci de aer, fumul de ţigară, aglomeraţia, stresul psihic. S-a remarcat că 1-3 zile de repaus în casă, nu neapărat la pat (deoarece poate cu uşurinţă induce o stare astenică nedorită), au efecte miraculoase de regenerare a organismului. Recuperarea în cazul virozelor gripale se face în mare măsură prin somn, care este adesea indus chiar de boala în sine. În perioadele în care nu putem dormi, sunt recomandate activităţile uşoare, care nu ne obosesc, cum ar fi pregătirea remediilor din plante şi a hranei, lectura foarte uşoară şi nu de lungă durată, audierea de muzică sau gimnastică statică, de tip yoga.
Dincolo de odihna fizică, este necesar să ne menţinem o stare psihică de tonus şi de optimism. Poate ajuta foarte mult autosugestia pozitivă, o formulă de genul: "Mă simt din ce în ce mai bine!", rostită interior cu convingere, având efecte de-a dreptul miraculoase.

Aerisiţi-vă locuinţa
Curajoşii voluntari ai unui studiu englezesc au inhalat de bună voie o doză generoasă de rhinovirus. Unii s-au înfofolit apoi, iar alţii au stat afară, cu picioarele într-un vas cu apă rece ca gheaţa. Rata de infectare, scrie ele.ro, a fost aproximativ aceeaşi la ambele grupuri. Răcelile sunt mai frecvente iarna pentru că stăm în încăperi închise şi respirăm aer contaminat. Cercetările arată că sistemele de încălzire fără conducte de evacuare spre exterior şi mucegaiul care se dezvoltă în camerele neventilate pot agrava problemele respiratorii.
Soluţii:

- Aerisiţi de două ori pe zi casa. Curenţii de aer proaspăt vor duce departe microbii;

- Scădeţi temperatura din casă. Aerul supraîncălzit usucă mucoasa nazală, oculară şi bucală, care constituie prima noastră apărare contra virusurilor;

- Luptaţi cu mucegaiul.

Sindromul oboselii cronice, o boală a timpurilor moderne

* Trăim vremuri în care mai toţi punem accentul pe verbul „a avea”, context în care nu mai acordăm atenţie propriilor persoane şi ne simţim, cât e ziua de lungă, obosiţi peste măsură *

Problema e că nu ştim că e vorba, de fapt, de o stare maladivă, care poate avea consecinţe extrem de grave asupra propriului organism. Gheorghe Apetroaie, medic principal la Secţia de urgenţe a Spitalului Judeţean „Mavromati”, e la curent cu primii paşi în analizarea unor simptome ce au ajuns să fie diagnosticate abia peste ani.  

„După ce americanii au terminat cu studiile legate de Sindromul Imunodeficienţei Autodobândite, au început să acorde atenţie unui alt sindrom: oboseala. La finele anilor ’80, începutul anilor ’90, au descoperit că un virus, supranumit „Epstein Barr”, provoacă oboseală. Ulterior, au descoperit că la copiii ce prezentau o anume formulă leucocitară, apărea oboseala şi în absenţa virusului. Atunci au alcătuit loturi compacte din copii şi tineri şi au tras concluzia că numărul mare de ore în faţa televizorului şi a calculatorului duce la apariţia Sindromului de imunodeficienţă câştigată, ce mai târziu a fost supranumit Sindromul oboselii cronice (SOC). E generat de o stare de dezorganizare, la care se poate adăuga o încărcătură electromagnetică, generată de telefonia mobilă”, detaliază Gheorghe Apetroaie. 

Simptome numeroase

Afecţiunea este definită ca o oboseală inexplicabilă care durează de cel puţin şase luni, nu dispare odată cu odihna şi interferă cu activităţile zilnice. Pentru un diagnostic formal al SOC, oboseala trebuie să fie acompaniată de cel puţin patru din cele opt simptome adiţionale, care includ oboseala extremă după exercitarea de efort, dificultăţi în a memora şi a se concentra, somn care nu îţi reîmprospătează energia, dureri de cap, dureri musculare, dureri ale articulaţiilor, gât uscat şi noduli limfatici sensibili. “În ciuda existenţei în număr foarte mare în cadrul publicului a SOC, mecanismele intime ale acestuia rămân necunoscute, iar prevenţia efectivă este încă departe,” scriu autorii unui articol apărut în “Archives of General Psychiatry”.

Traumele din copilărie, posibilă cauză a SOC
Evenimentele traumatice din copilărie şi stresul sau instabilitatea emoţională în orice perioadă din viaţă pot fi asociate cu dezvoltarea sindromului oboselii cronice (SOC), potrivit aceloraşi specialişti americani. Descoperirile sugerează că SOC şi alte boli similare pot apărea din incapacitatea creierului de a face faţă la experienţe deosebite, care generează provocări. În Statele Unite, SOC afectează între 400.000 şi 900.000 de adulţi.

Christine Heim, de la Centers for Disease Control and Prevention din cadrul Emory University, Atlanta, şi colegii săi au comparat 43 de indivizi cu SOC cu 60 de oameni fără această afecţiune. Cu toţii, au răspuns unui chestionar care relevă cinci tipuri de traume din copilărie: emoţionale, abuzul fizic şi psihic, precum şi neglijenţa emoţională şi fizică. Persoanele cu SOC au avut un scor total al traumelor mai mare decât cei fără SOC. Expunerea la traume a crescut incidenţa SOC de trei până la opt ori, dependent de tip.  Neglijenţa emoţională şi abuzul sexual în copilărie au fost traumele cele mai asociate cu SOC.

În România, SOC nu apare în ghidul de practică medicală

Gheorghe Apetroaie e destul de sceptic în privinţa studiilor recente ale americanilor, considerând că „e normal ca un adult traumatizat în copilărie să aibă manifestări mai vizibile”.  În aceiaşi opinie, „deocamdată, Sindromul oboselii cronice e ca un capitol de carte. Nu poţi pune un asemenea diagnostic în România, pentru că nu e trecut în nomenclatorul de boli. Medicii de familie ar putea vorbi de un asemenea sindrom, dar numai după analize amănunţite, în urma cărora să excludă zeci de alte posibilităţi şi să rămână doar SOC. Tratamentul nu e atât medicamentos, ci mai degrabă a regimului de viaţă şi individual, funcţie de particularităţile fiecărui caz. La americani, există în ghidul de practică medicală. Până una – alta, e clar că vorbim despre un sindrom ce a fost studiat pe toate faţetele. S-au făcut mii de studii, cu mii de variabile”, subliniază Gheorghe Apetroaie. 

Uneori, consecinţele pot fi dramatice

Acelaşi medic punctează gravitatea unei boli care deocamdată e trecută cu vederea în România. “Chiar dacă nu figurează în nomenclator, e un sindrom care există şi uneori poate ucide”, completează medicul botoşănean, cazul deja clasic fiind cel al Ralucăi Stroescu, manager de audit la o multinaţională, care a murit în primăvara anului trecut din cauza extenuării excesive de la locul de muncă.

Gastritele, generate de stres şi de modul de viaţă defectuos

* La 25% dintre persoanele peste 40 de ani şi la 60% din cele peste 60 de ani se constată apariţia acestei boli * Gastritele netratate pot duce la apariţia ulcerului *
Gastrita este o afecţiune determinată de inflamarea acută a stomacului. Factorii care determină declanşarea bolii sunt ingestia de alimente foarte fierbinţi sau reci, consumul excesiv de alcool, cafea sau medicamente. De asemenea şi un mod de viaţă nepotrivit poate contribui la apariţia bolii. Gastrita poate fi acută sau cronică. “Boala poate să apară inclusiv în copilărie şi e o afecţiune întâlnită destul de des. Durerea se resimte şi se poate perpetua şi când mâncaţi şi între mese”, precizează dr. Cornelia Lebădă, medic primar medicină de familie.

Gastrita acută, de mai multe tipuri

Există diverse cauze ce pot determina apariţia gastritei acute. Consumul de alcool şi prânzurile abundente pot duce la gastrita acută alcoolică se manifestă prin durere epigastrică, greaţă, vome, hemoragie digestivă. Tratamentul presupune 48 - 72 ore de dietă de protecţie, mucoasa gastrică având o capacitate excepţională de refacere.
Gastrita acută de stres, hemoragică, apare la bolnavii ce au infecţii grave, insuficienţă respiratorie, hepatică, renală, traumatisme, arsuri. Apar hemoragii digestive grave, dificil de stăpânit. Alte gastrite acute sunt cele prin reflux duodenogastric, după ingestie de acizi sau baze, după iradiere, prin infecţie cu Helicobacter Pylori (gastrită acută epidemică), prin infecţie cu alţi microbi (gastrita flegmonoasă), gastrita virală.

Gastrita cronică, pe viaţă
Boala ajunsă în acest stadiu poate fi: de tip A (afectează corpul şi fundul gastric),
de tip B (afectează antrul) şi pangastrita, în care boala este extinsă la întregul stomac.
Gastrita de tip A apare când există o predispoziţie genetică. Secreţia de acid clorhidric dispare şi se constituie o anemie gravă, care trebuie tratată toată viaţa cu vitamina B12. Acest tip de gastrită are un risc crescut pentru cancer gastric şi poate fi însoţită şi de alte boli, precum tiroidita, hepatita autoimună, diabetul. Gastrita de tip B se datoreaza în cel puţin 80% din cazuri infecţiei stomacului cu Helicobacter Pylori. Rareori se datorează refluxului de bilă în stomac (când este denumită şi gastrită de tip C). Este mai frecventă după 50 de ani şi prezenţa ei creşte odată cu vârsta. Soluţiile medicale pentru boala cronică sunt eradicarea Helicobacter Pylori cu antibiotice adecvate, tratamentul anemiei cu vitamina B 12 sau cu fier, când se descoperă şi un astfel de deficit.

Alimentaţia pentru protecţia gastrică

O regulă deja stabilită în tratarea gastritei hiperacide aceea este că nu pot exista două diete la fel. Treptat, majoritatea regulilor din tratamentul gastritei au fost demolate de experimente, unele aproape incredibile. Până nu demult se ştia că toate condimentele iuţi sunt o adevarată otravă în gastrită, întrucât irită pereţii stomacului şi cresc secreţia de sucuri acide. Ei bine, în urmă cu patru ani, savanţii au descoperit că pentru anumiţi bolnavi, ardeiul iute este un adevărat elixir, întrucât o substanţă (capsicina) conţinută de el este un protector al pereţilor gastrici şi reglează producţia de secreţii acide. Pentru unii laptele este un adevărat pansament al stomacului, în timp ce la alţii acest aliment declanşează dureri de stomac insuportabile.

Primăvara, când sensibilitatea stomacului este maximă, e bine să aplicaţi câteva principii de alimentaţie, care vă vor ajuta să vă stabiliţi în scurt timp dieta cea mai potrivită:
* Eliminaţi zahărul şi alimentele cu aditivi sintetici. Explozia de cazuri de gastrită din ultimii ani este cauzată în bună măsură de alimentele îmbogăţite cu E-uri, întrucât ele "derutează" digestia, favorizează dezvoltarea bacteriei Helicobacter Pylori în stomac şi sensibilizează întreg sistemul digestiv. Cei care au predispoziţie sau suferă deja de gastrită trebuie să evite strict zahărul şi alimentele cu aditivi sintetici;
* Renunţaţi la consumul de alcool. Indiferent de provenienţă sau de tărie, alături de tutun este marele inamic al stomacului. Cel puţin din luna martie şi până în mai, care este perioada critică pentru stomac, este bine să renunţaţi la ele sau măcar să le reduceţi;
* Evitaţi orice stridenţă de gust. Îndemnul de bază în prevenirea şi tratarea bolilor de stomac este "moderaţie în toate!". Gustul dulce, picant, acru sau amar puternic poate declanşa din senin o criză de gastrită printr-un mecanism simplu: stimularea gustativă intensă produce o secreţie puternică de sucuri gastrice care nu sunt suportate de stomacul sensibilizat în perioada de primăvară şi apar binecunoscutele arsuri. Sunt de preferat, în această perioadă, alimentele cu gust mai blând, echilibrat;
* Consumaţi crudităţi şi leguminoase cu prudenţă. Salatele, ridichile şi zarzavaturile crude care alcătuiesc deliciul culinar al primelor săptămâni de primăvară nu sunt întotdeauna bine primite de stomac. Acelaşi lucru se petrece şi cu mâncărurile de post pe bază de fasole, linte sau năut. Consumaţi aceste alimente cu prudenţă, fără a face excese, pentru a vă asigura că stomacul le tolerează;
* Optaţi pentru alimentele "reci". În medicina tradiţională indiană, ayurveda, sunt cunoscute câteva alimente "răcoroase", care calmează durerile de stomac şi reduc senzaţia de arsură. Aceste alimente sunt: smântâna, iaurtul, laptele dulce şi untul clarifiat. Untul clarifiat se obţine din untul din comerţ, care este încălzit într-o cratiţă la foc mic până se încinge, apoi se fierbe vreme de 10-15 minute, până când devine limpede, moment în care este luat de pe foc şi turnat într-un alt vas, fără sedimentele de pe fundul cratiţei. Acest unt clarifiat este foarte hrănitor şi în cea mai mare parte a cazurilor este excelent tolerat de stomac, fiind un protector gastric;
* Introduceţi condimentele "reci": fenicul, coriandru şi chimen, care sunt calmante gastrice, preferabile condimentelor clasice (sare, piper, diferite pudre din comerţ, care conţin amelioratori de gust şi aromă);
* Încercaţi dieta lichidă. Dacă aveţi deja crize de gastrită, este bine să recurgeţi la alimente uşoare, bine fierte, lichide. Cele mai bune sunt supele-cremă din rădăcinoase (ţelină, pătrunjel, morcov, păstârnac) şi piureurile, care vor fi gătite fără ulei şi condimentate cu sare în cantităţi moderate. Alte două “elixiruri” lichide sunt sucurile proaspete, obţinute casnic, din cartofi şi varză, care protejează stomacul şi alină durerea.
Obligeana

Este, fără îndoială, regina plantelor folosite în tratamentul bolilor de stomac. Mulţi medici au relatat că folosirea obligenei, fără nici un alt tratament, a rezolvat cazuri de gastrită extrem de refractare la alte tipuri de terapie, alopată sau naturistă. Şi asta pentru că pe lângă faptul că are efecte antibacteriene şi calmante gastrice foarte puternice, obligeana are o subtilă acţiune de armonizare la nivel psihic, în condiţiile în care stresul şi nervozitatea constituie cauza numărul unu în apariţia acestei boli. Obligeana se administrează astfel: o jumătate de linguriţă de pulbere (obţinută prin măcinarea rădăcinii de obligeană cu râşniţa electrică de cafea) se ia pe stomacul gol de patru ori pe zi, de preferinţă înainte de mese. Obligeana este contraindicată în cazurile în care durerile de stomac sunt însoţite de o senzaţie puternică de vomă, caz în care este bine să folosim muşeţelul.